"Life’s not a sprint. It’s a marathon."

Calculul tabelar este noua mea pasiune. E minunat sa te joci cu cifrele si sa faci calcule. Cifrele sunt reci si spun adevarul. Le poti face sa minta, dar minciuna lor transpira rapid. Daca am fi perfect rationali si am functiona dupa cifre – am fi roboti. Oamenii se mandresc cu abilitatea lor de a fi irationali, si tot ce deriva de aici, tot ce ne face sa fim speciali.

Plecand de la cifre, astazi vom discuta despre gauri negre. Rationamentul de mai sus: Nu suntem roboti, avem voie sa fim irationali! are o gaura neagra in gard. Anume: daca avem voie sa fim irationali, inseamna ca putem fi oricand irationali, implicit ca orice actiune irationala e explicabila si scuzabila (fals, stiu). Problema este ca mica libertate pe care ne-o permitem, lasata nesupravegheata  si nemasurata, se transforma in drept permanent, adica intr-o mare slabiciune.

Un caz practic de gaura neagra intalnesti des atunci cand ceri cuiva sa se autoevalueze. Ce se intampla? Fiecare persoana se gandeste la ce crede ca ar putea sa faca. Bazat pe asta isi stabileste valoarea. Daca iti vinde o parte din timp (ca angajat), daca se implica intr-un proiect alaturi de tine (ca partener), daca iti sustine cauza (ca suporter) – va considera in permanenta ca a contribuit cu o parte din valoarea sa. Adauga la asta si relatiile personale, normele sociale si slabiciunile sentimentale ale fiecaruia, iar evaluarea unei persoane sau a unei relatii contractuale devine un cosmar.

Gaura neagra vine din diferenta intre ceea ce credem ca am putea face si ceea ce facem. Diferentele sunt colosale, mai ales cand ai de a face cu oameni capabili. De cate ori nu ai intalnit oameni aproape geniali care in mod consistent nu au niciun rezultat luni sau ani intregi. Chiar ar putea face lucruri extraordinare, dar nu le fac. Care e valoarea adusa? Zero. Pare-se ca norocul nu le zambeste niciodata, iar nenorocirile nicicand nu-i ocolesc. De cele mai multe ori un om foarte competent, bazat si pe impresia buna pe care o are despre el, nu reuseste sa aiba rezultate constante. Tot de cele mai multe ori, cei care au competente sub-mediocre reusesc pe termen lung lucruri extraordinare doar pentru ca sunt constanti. Acesta este motivul pentru care eu nu cred in oameni buni sau slabi, inteligenti sau prosti, competenti sau incompetenti samd.

Oricand ne bazam decizia pe un sentiment, nu pe o informatie clara, riscam sa deschidem o astfel de gaura neagra. Implicit ajungem la judecati relative, de genul: muncesc/gandesc/produc mult, mi se cere prea mult si mi se ofera prea putin, nu sunt apreciat, e prea greu, e departe etc. De aici nu se pot naste decat frustrari, pentru ca nu exista raspunsuri bune sau pozitive la stari bazate pe non-sens.

Ce e de facut? Pai sa ne intoarcem la cifre si calcul tabelar. Ca sa putem asta trebuie sa masuram. Ca sa masuram trebuie sa nu mai lasam loc de interpretare. Ca sa nu mai lasam loc de interpretare trebuie sa ne interzicem sa ne mintim, sa inchidem o gaura neagra. Masori, mai masori inca o data, compari, observi, analizezi. In cele din urma o sa te loveasca diferenta crunta dintre realitate (ce s-a masurat) si imaginatie (ce ai crezut). Cu cat diferenta e mai mare, cu atat esti mai rupt de lume si cu atat iti cauzezi mai mult rau.

Pe cine mintim? Cred ca nu poti trai fara minciuna in societate. Serios. Exista insa un foarte mare pericol: ziua in care ajungi sa te minti pe tine.