Intrebarea este – de ce "merge si asa"? Raspunsul, simplu: pentru ca merge. Si merge pentru ca vrem, constient sau nu.

In businessul meu, ca in oricare altele, exista un mix intre ce doresc clientii si ce sunt dispusi sa plateasca. In mod normal, doresc cat mai mult si sunt dispusi sa plateasca foarte putin. Spun normal pentru ca aceasta este o tendinta naturala ce regleaza piata libera.

Exista totusi o limita inferioara pentru a stabili preturile. Formula, simplificata la maxim (ca sa nu ajungem la o lectie de economie)

Pret corect = costuri directe (costul marfurilor) + costuri indirecte (costuri operationale) + adaos (din care ideal rezulta un profit)

Profitul trebuie sa existe, altfel afacerea moare. Cum in activitatea zilnica apar tot felul de elemente neprevazute, un adaos rezonabil trebuie sa fie intre 15-25%. La 5% practic mergi pe sarma, ai nevoie de volum si de disciplina ca traiesti si putini sunt cei care pot supravietui cu 5% adaos.

Acum, observatiile consumatorilor pe tema de mai sus ajung mereu la:

1. Nu ma intereseaza ce faci tu acolo, mie sa-mi dai cel mai bun pret. Adica poti sa mori, e treaba ta, nu-ti port eu de grija. Motiv din care multi chiar ajung sa dea faliment pentru ca intra intr-o spirala reducerilor de pret.

2. Oricum toti au adaosuri imense. Evident, fals in general, exceptie facand domenii unde pretul marfurilor este mic insa costurile indirecte sunt mari (ex: restaurante sau obiecte de lux -> costuri de marketing si prezentare semnificative).

3. Firma X vinde oricum la un pret mai mic, deci o poti face si tu. Evident, firma X se sinucide, proces in care distruge si piata in care activeaza, insa clientul nu stie asta.

4. In Romania toti vor sa se imbogateasca imediat, nu gandesc pe termen lung. Cred in investitii si business pe termen lung, insa ele merg daca si pe termen mediu operatiunile sunt sustenabile si pot, incet, sa-si recupereze investitia. Echilibrul intre investitie si pierdere este foarte fragil si nimeni nu investete pentru a recupera totul peste 20 de ani (cata vreme nu e in imobiliare sau infrastructura). 

Clientul ar trebui sa stie si sa respecte nevoia furnizorului de a avea adaos decent. Doar astfel poate progresa, poate oferi produse sau servicii noi, poate oferi service si garantie pe termen lung.

Desigur, si oamenii de afaceri gandesc sistematic gresit. Stiu pentru ca si eu sunt unul din ei. Teme recurente:

1) Investim in viitor si ne permitem sa pierdem azi. Totusi, pierdem constant, motiv pentru care viitorul nu va mai exista. Investitia in viitor poate justifica orice decizie stupida, pentru ca avem nevoie de timp pentru a vedea rezultatele – timp ce se prelungeste constant (noroc ca moare totul intre timp).

2) Vindem in pierdere ca sa ne asiguram cota de piata. Vezi comertul de echipamente IT si falimentele rasunatoare. Nu poti vinde mereu in pierdere pentru ca vei muri. Si vei muri pentru ca mereu va exista un alt sinucigas care vrea cota ta de piata.

3) Avem un model de business revolutionar. Exemple: facem presa ca sa castigam influenta politica. Ardem bani si crestem standardul la un nivel care ne omoara concurenta cu model traditional. Rezultat: distrugem presa + ramanem fara bani daca nu ies jocurile politice.

4) Traim din bani gratis. Primim finantare europeana (de exemplu) si vindem sub pretul de productie – pentru ca pe noi in realitate ne costa mai putin decat ii costa pe concurenti (ei nu au bani gratis in structura de cost).

Cum in Romania avem o piata mica si multa creativitate, mereu exista modele de business noi, finantari obscure si investitii in viitor. Suficiente incat orice piata sa fie ori monopol, ori intr-un razboi al preturilor unde mai toti vand in pierdere.

Ce vad foarte des este cum clientul vine si cere un elefant imaginar. Daca primeste pret de elefant, e nemultumit si pleaca spre altii care au ceva pe masura bugetului sau. Cineva ii va vinde un elefant la de doua ori pretul unei furnici. Va primi un soarece capiat. Soarecele va fi oricum suficient, cata vreme clientul avea nevoie de un gandac, dar isi facea planul pe elefant, pasionat fiind de Discovery Business. Trecand peste amaraciunea mea, e un model care functioneaza. De aceea "merge si asa", pentru ca merge sa dai orice, cata vreme nici consumatorul si nici furnizorul nu sunt educati.

Mai sunt si cei care zic "cat dai atat face". Bullshit! conform expresiei americane. Cat dai – atat dai si cat face – atat face. E treaba vanzatorului si a clientului sa se asigure ca tranzactia este corecta. Nenorocirea apare la relationarea dintre cei doi: clientul il considera pe vanzator hot, iar vanzatorul in considera pe client prost. Ca sa fim onesti – de multe ori ambii au perfecta dreptate.

Ce se intampla ca nu accepti ca merge si asa? Pai, ca furnizor, ajungi sa ai o structura de pret la care clientii stramba din nas. Elefantul costa. Ca si client, nu ai prea multe optiuni locale, insa esti suficient de sofisiticat sa gasesti solutii, de multe ori externe.

Ce se intampla cand accepti ca merge si asa? Vinzi orice iti cere clientul, la niste preturi pe care nici el nu si le imagineaza. Daca a cumparat si e multumit – e bine. Daca e nemultumit, treci la urmatorul client. Asa se explica totul, de la produsele proaste de pe piata pana la arhitectura oribila, dar si modelele de business care functioneaza, cele "romanesti-pragmatice". Fara sa vreau sa jinesc pe cineva, acesta este motivul pentru care "oamenii de afaceri" de la est vand bine in Romania, in timp ce un vestic autentic nu are mari sanse de a trai pe o astfel de piata. 

In final, nu trebuie sa ne mire nivelul dezvoltarii economice romanesti. In orasele de provincie in cel mai bun caz exista o fabrica ce lucreaza in lohn (fie si pentru industria auto). Se tranzactioneaza produse din categoria primitiva: mancare, bautura, haine, materiale de constructii, combustibil. De unde sa apara firme de ingineri sau industrii creative sustenabile in provincie cata vreme aceste produse nu sunt nici macar considerate, daramite consumate sau aprieciate?

Nu am o solutie rapida. Cred ca trebuie sa ne educam si sa evoluam si ca cerinte si ca oferta, chiar daca nu exista consumatori sofisticati. Cred ca daca cerem mai mult si oferim mai mult businessurile romanesti se vor cerne. Vor ramane cei la care merge si asa, insa vor fi si multi la nivelul asteptat de un consumator educat din vest, multi la care merge cum trebuie sa mearga.

Acum aproximativ 2 ani am decis sa fac un credit de nevoi personale pentru o a acoperi o investitie in care credeam foarte tare. Am ales o banca cu care aveam deja o relatie si care avea si cea mai buna oferta de pe piata in acel moment.

Cu toata relatia mea, am hotarat sa iau imprumutul in iunie si l-am primit la sfarsitul lui octombrie. A fost vorba de 25.000 EUR.

Zilele astea am achitat integral imprumutul, intr-un demers de a-mi plati datoriile acumulate in trecut.

Pentru a vedea eficienta investitiei facute si din orgoliu personal, am facut un calcul al costului acestui imprumut.

Dupa analiza contului au rezultat cifrele de mai jos.

Suma imprumutata – 25.000 EUR, in urmatoarele conditii:
DAE: 10%
Perioada: 10 ani, 120 luni
Suma primita: 24.125 EUR (875 EUR comision de administrare oprit de la bun inceput)

Cost credit – 6.922 EUR, compus din urmatoarele costuri:
Dobanda: 4.760 EUR
Asigurare: 310 EUR
Penalitati: 22 EUR
Comsioane de administrare: 1.830 EUR

Suma rambursata – 31.922 EUR, dupa 25 de luni.

Interpretare:

In 2 ani am platit apoximativ 7.000 EUR pentru un credit de 25.000 EUR, adica am cheltuit 32.000 EUR pentru a-l acoperi.

DAE 10% nu include si restul costurilor si comisioanelor. In termeni reali am avut un cost anual de aproximativ 14%, adica cu 40% mai mare decat dobanda afisata, care e perceputa de consumatori ca fiind costul total.

Pentru banca, imprumutul a avut un IRR de 14.4%. Considerand rata medie de inflatiei de 6.4% in perioada imprumutului rezulta ca banca a facut un imprumut foarte profitabil.

Morala:

1. Calculeaza costul real al oricarui imprumut. Adauga 50% peste ce-ti spune banca, pentru a fi un cost acoperitor.
2. Vezi daca investitia (cheltuiala?) pe care o faci are un randament mai bun decat randamentului imprumutului de la banca. Practic, vezi daca nu te costa mai mult sa imprumuti banii fata de ce obtii din investitie.
3. Banca va castiga mereu. Ca un cazinou, insa gestionand riscurile la un nivel mult mai mic.
    

Desigur, investitia mea a avut un randament mai slab decat a bancii pana acum ;-)

Pentru cei pasionati de subiect, am descoperit o lucrare interesanta despre costul real al creditarii si impactul sau in tarile UE.

Imprumutati-va inteligent!

Ma bucur sa anunt ca maine vom lansa oficial Revevol Romania, un parteneriat intre Appnor MSP si Revevol Group.

Revevol ajuta corporatiile sa migreze catre Google Apps, cea mai avansata platforma de comunicare si colaborare gazduita in Cloud. In ultimii 4 ani grupul multinational Revevol a migrat peste 300.000 de utilizatori business catre Google Apps, in toata lumea. Romania este cea de-a 20 tara care sa se alature grupului prezent pe 5 continente.

Appnor este prima companie romaneasca ce s-a definit prin promovarea solutiilor Cloud Computing. Implementarile de Google Apps din ultimii 2 ani ne-au demonstrat ca fenomenul de migrare catre Cloud a inceput si pentru companiile din Romania. Am hotarat sa ne asociem cu grupul Revevol pentru a putea adresa mai bine clientii Enterprise.  Expertiza si suportul oferite de grup sunt cerinte esentiale ale companiilor mari ce vor beneficiile mutarii in Cloud.

Vom continua sa oferim serviciile managed sub brandul Appnor, insa produsele Google si software ca serviciu (SaaS) vor fi oferite de Revevol Romania. Pentru a fi foarte clar, nu fuzionam cu Revevol si nici nu suntem cumparati. Vrem doar sa adresam mai bine piata si cred ca o putem face la cel mai inalt nivel in aceasta formula.

Lansarea Revevol Romania va avea loc in cadrul unui eveniment organizat la Pullman World Trade Center, pe 22 Septembrie. La ora 14:00 va avea loc o conferinta de presa, iar de la ora 16:00 va incepe sesiunea pentru invitati. Vor participa Laurent Gasser (Group CEO Revevol), Dan Bulucea (Country Manager Google Romania) si Agnes Horvath (CEE Manager Revevol). Vor fi prezentate avantajele majore aduse de suita de aplicatii business de la Google, dar si studii de caz ale companiilor care deja au adoptat aceste solutii.

Mai multe detalii vor fi oferite in cadrul evenimentului de maine. Daca doriti sa participati va rog sa-mi confirmati prin email la dragos manac at appnor com.

I must confess I love a good seller! That’s why it is extra annoying for me to meet a bad sales rep.

This is my personal list of types of people that do it wrong. It’s useful because it can t each people what to avoid when selling or buying.

8. The unprepared guy
7. The inept order taker
6. The sweet talker

[..]

Read the rest of the story on my current blog: http://www.manac.biz/2011/05/how-to-spot-the-alec-baldwins-of-bad-sales/

One of my favorite theories is called Cognitive Dissonance. It basically explains the process that helps humans effectively lie to themselves. When explaining it to various people I always used a simple example: You are fat because you like to pig out. It’s not because of genetics, work hours, environment or anything else – although they can all be used as excellent excuses in effectively coping with the shameful reality. It sound harsh, but it is a good example, as I was never the thin type.

I consistently try to avoid the natural impulse of lying to myself. It’s hard to accept your weaknesses or shortcomings, but you must do this in order to overcome them at some point. When my weight got completely out of control it became obvious that I had to do something, because being fat equals being very weak (and it’s quite easy to spot).

As most people, I tried various diets with various results. The worse thing about them were not the restrictions themselves, but the close friends who always monitor you and can’t refrain from asking "Is that good for your diet?" exactly as I am ordering or while eating. But, as the song has it, I needed to lose some weight and gain some respect (at least self respect ;-).

[...]

Read the rest of the story on my current blog: http://www.manac.biz/2011/05/on-losing-weight-and-gaining-respect

I will start my Fussy Traveler series with a description of New Zealand – just before I leave this beautiful place. Mind my fussy comments – they were added for enhanced dramatic effect!

New Zealand – The basics

New Zealand is an island in the Pacific Ocean, between Australia and Antarctica, in the Southern hemisphere, which makes it painfully far away from the rest of the world. It’s the size of England and inhabited by 4 million people, called Kiwis, just as their national birds. Similar to the birds, the Kiwis are fun, short, round and unable to fly by themselves.

The Dutch first discovered and named the island, but the Brits finished the job in the early 1800. Maori, the local population, beat everyone by at least 500 years in occupying the land. Then they sold it for some guns and candy to the Brits, notorious for their negotiation skills.

Nowadays, New Zealand is part of the Commonwealth, ruled in theory by the Queen and in practice by their prime minister – a guy who appears weekly at the morning TV show to keep the Kiwis informed. Everyone lives a quiet and peaceful life and people seem very happy – mostly because they are so remote from the rest of the world and there is not much for them to do all day. I saw a region in which voters had to choose among candidates from the Legalize Marijuana Party, from the Pirate Party and a homeless guy. You can imagine the level of political wrestling that goes on.

Read the rest of the post and comment on http://www.manac.biz/2011/02/new-zealand-the-fussy-traveler-review/

I love traveling!

The only problem is: I am a fussy traveler! Backpacking, shared rooms, low-budget everything and such are not things I’m very keen on. They must be great for students and hippies, but not for people who pack matching clothes, abhor long walks or hiking and consider hot showers, clean linen and air conditioning as basic a need as water. And there’s a huge dichotomy that just rips me apart: being the penny pincher that I am, there is no way to stop my desire for the finest experiences, which usually just happen to also be the most expensive. So, I have developed a personal strategy to ensure my usual level of comfort and to allow me to live the good life, without spending a fortune (or at least not a large one :).

Dragos Roua, a good friend, advised me that people are interested in reading travel logs. It seems a good enough excuse for me to brag whenever possible, so I decided to write about it regularly when traveling to new destinations. Plus, it might be helpful for the other fussy travelers. They are people that I hope really exist and share my pain when it comes to travel advice, which seems to be either for hikers or sheiks, not for real, lazy, fussy people.

This year, every other month I got a phone call from a friend informing me about a tragedy. Friends, our ages, dying, mostly of heart attacks and brain aneurysms. This should not be common for people in their mid-twenties up to late-thirties. After getting such news, I always end up spending a few hours contemplating the very finite character of life and the major actions we need to take.

The funnel of despair: losing your hope, losing your mind and losing your life. It may sound dramatic, but it’s commonly seen during tough times. Romania, the place where I sadly spent half of 2010, offers the perfect illustration. The political chaos, manifested in unbearable taxation, corruption and lack of planning and foresight, produced one great fatality: people’s hope for a better future…

Read the rest of the post and comment on http://www.manac.biz/2010/12/burn-thy-ships/

Scriu pe blogul acesta de aproape 4 ani. Ma bucura faptul ca am avut suficienta disciplina sa-l pornesc si sa-l cresc. A durat cateva luni pana a decolat, insa dupa ce a prins m-a ajutat mult.

Scopul blogului era acela de ma ajuta pe mine ajutandu-i pe altii, oferind informatie utila. A functionat foarte bine.

Totusi, de vreun an ceva nu mai merge. Imi displace, sincer, sa scriu pe blog. Sunt mai multe motive:

• multi din jurul meu sunt convinsi ca scriu despre ei (da, unele povesti au pornit de la experiente, nu a fost pura fictiune)
• nu cred ca pot aborda coerent subiecte care sa aduca valoare, datorita incarcaturii "politice" data de "celebritatea" blogului si de asocierea cu mine
• cei care-mi citesc blogul si cu care as vrea sa vorbesc sunt mai mereu ascunsi
• ma obosesc comentariile stupide, iar accesul plantelor la calculator a devenit foarte comod in ultimii 2 ani

   

Tragand linie, nu vad niciun motiv pentru care sa scriu in continuare pe acest blog.

Voi continua sa scriu pe manac.biz si pe blogul companiei (tot in engleza), iar posturile vor si importate si aici automat. Arhiva intentionez sa o las publica pentru moment.

Rog liniste :)

Multumesc.

De fiecare data cand ma gasesc in mijlocul unei controverse imi aduc aminte de povestea cuptorului pe roti si arta inutila de a-i multumit pe toti. Ultima istorie de acest gen este postul meu de la inceputul lunii, post in care anuntam ca sunt in cautarea celor mai buni oameni pentru un internship. Din scrierea respectiva s-a inteles ca doresc sa exploatez oameni, sa-i pun sa-mi munceasca fara sa fie platiti.

Ziceam atunci ca:  Internshipul nu va fi platit, pentru ca nu ma intereseaza noi salariati. Asta nu inseamna ca nu vei putea castiga mult, inclusiv bani, de pe urma activitatii tale. Oricine cu un IQ peste numarul de la pantof poate intelege ca nu e vorba de munca degeaba. Am pus aceasta conditie ca un filtru care sa ma scape de cei care isi cauta un job si isi depun CV-ul oriunde. Unii, suficient de abili, mi-au trimis CV-ul, spunand ca vor sa lucreze, nu internship, si ca se incadreaza in multe  din cerintele mele. Bravo lor, s-au calificat!

Nu inteleg ura oarba dezlantuita de postul meu. As vrea sa o pun pe seama rautatii, pentru ca prefer sa cred ca sunt mai multi oameni rai decat oameni complet limitati. Am invatat totusi ca latura asta comunistoida  e omniprezenta, chiar si la generatiile care speram ca s-au mai vindecat. La fel, nu inteleg de ce unii au raspuns in comentariu (sters) cand am spus ca astept un email. La o asemenea manifestare de comoditate e ireal sa astepti un raspuns favorabil.

Rezultatul? Mult mai mare fata de asteptari, in ambele directii. Pe cat de urata a fost reactia unui segment al publicului, pe atat de buni au fost oamenii intalniti.

Cateva trasaturi comune deosebite a celor care au aplicat:

• oriunde intre 20 si 30 de ani ca varsta;
• job curent, insa dispusi sa plece;
• bani pusi deoparte care sa permita cateva luni fara venituri;
• inteligenta mult peste medie;
• experienta internationala (proiecte, studii, lucru, trait afara);
• implicare in mai multe proiecte si abilitatii in cel putin doua arii total diferite;
• o poveste cel putin captivanta, daca nu chiar buna de scenariu de film.

A meritat anuntul si numai pentru a-i intalni. Cativa sunt material de antreprenor, dar un pic mai tematori decat ar trebui. Oricum, bunul simt a fost o trasatura prezenta la toti. As spune ca unii sufereau de prea mult bun simt, genul daunator lor pe termen lung.

Concluzia este ca am gasit cativa oameni foarte buni cu care sa colaborez pe viitor. Anuntul nu s-a inchis, voi fi mereu deschis oamenilor de acest fel.

Lectia ar fi ca trebuie sa inveti sa dai de la tine inainte de a cere. Oamenii exceptionali au trasatura aceasta innascuta, de aceea ajung departe, cu toate riscurile aduse de profitori.

Celor indignati de pornirile mele exploatatoare le doresc sa ajunga proprietarii unei firme cu 3-5 angajati si sa vada ce inseamna responsabilitatea fata de salariati, clienti, furnizori si stat. E teribil de usor sa arati cu degetul si sa gasesti vinovati deasupra ta…

PS: Am schimbat mott-ul blogului, multumita lui Brancusi.

Ce au in comun urmatoarele filme: The Social Netwrok, Notorious si Wall Street 2? Sunt biografii dramatizate ale unor personaje fictionale ce au o baza in lumea reala. Da, Zuckenberg sau Biggie sunt personaje pur fictionale, orice urma de realitate fiind distrusa cand au fost redusi personalitati unidimensionale: baiatul bun, geniul frustrat sau afaceristul veros.

Trec de faptul ca tot mai des inteligenta este simulata printr-un debit verbal colosal si prin evitarea cuvintelor din vocabularul de baza. Ma opresc la faptul ca e jignitor sa ti se prezinte un om cu o singura dimensiune. Imaginati-va o persoana care rade si explodeaza de bunatate permanent sau una care face rau constant. Ridicol si mai fals ca o mondea de 2 lei.

Ma intreb daca  asa urmeaza sa fie ilustrate in viitor "modelele" si daca publicul va invata sa se astepte la personaje cu o singura dimensiune. Din alta directie – am vazut multe persoane care vor sa-si construiasca o imagine publica  (sa-i zicem branding personal) si, indiferent de mediu, comunica o singura trasatura idealizata. Unii reusesc sa disimuleze impostura, insa se pierd la primul contact serios cu "publicul". Imi place sa vad cum "spectatorii" sunt rapid dezamagiti atunci cand iau contact cu celelalte fatete ale personajului. Tocmai de aceea cred ca e bine sa-ti expui mult din personalitatea reala atunci cand construiesti o imagine publica – o vei putea sustine si va fi credibila.

Imi plac filmele europene (cand nu pozeaza in arta fortata) sau creatiile lui Darren Aronofsky pentru ca au viata, cu oameni care sunt si bun si rai, geniali si prosti, lipsiti de scrupule si dominati de slabiciuni, care iau decizii ilogice si fac lucruri pe care apoi le regreta. Imi place ca ma provoaca sa (re)traiesc situatiile respective. Imi place ca ilustreaza lumea si oamenii asa cum sunt, nu forteaza un tipar penibil de limitat.

Cred (si sper) ca toti avem modele de la care incercam sa imprumutam unele calitati si parti din comportament. Incepi mereu cu o persoana remarcabila si in timp ajungi sa-ti dai seama de limitarile sale.  Schimbi persoana. Mai apoi realizezi ca te inspira mici lucruri de la o multime de oameni. In timp, intelegi mai mult din omul din spatele modelului, incerci sa iei ce e bun in el si sa-l faci parte din tine. 

Ilustrarea unor personaje unidimensionale este periculoasa pentru ca impinge la naivitate, judecata simplista.  In plus, ratezi ocazia de invata ceva si nu ai nicio provocare intelectuala.

Asadar: Viata e complexa si are multe aspecte! Hai sa-i rezolvam misterul, nu sa acceptam varianta "dumbbed down".

Acum 10 ani, cand m-am mutat in Bucuresti, ardeam de nerabdare sa le arat tuturor cat de destept sunt, ce pot face, cat pot munci, ce idei extraordinare am, samd. Trebuie sa recunosc ca am fost foarte frustrat de faptul ca nu aveam acces la oamenii cu care as fi vrut sa lucrez. Am gasit in cele din urma cativa oameni foarte OK de la care am invatat multe si care m-au tratat bine si carora simt ca le datorez mult astazi.

Toti cautam sa ne inconjuram de oameni extraordinari, indiferent de nivelul lor sau al nostru. Asa, naiv fiind, am ajutat multa vreme tot felul de oameni, in speranta ca le pot da o mana de ajutor sa cladeasca sau sa-si creasca afacerea. Imi aduc si acum aminte de o intalnire in care imi laudam un prieten si mi s-a spus: Nu ma intereseaza cat de destept e, important e sa munceasca pe gratis, iar eu sa incasez banii! Transpira din asta faptul ca motivarea mea in acea vreme era recunoasterea calitatilor, nu banii. N-a fost nici primul si nici ultimul om pe care sa-l intalnesc si care sa aiba o politica de profitat si abuzat colaboratorii. Imi pare rau ca astfel de oameni exista si ii compatimesc pe cei care-si irosesc timpul cu ei.

Azi, 10 ani mai tarziu, am nevoie de oameni mai buni ca mine, cu care sa pot lucra si pe care sa-i pot ajuta sa creasca. Oamenii foarte buni sunt foarte rari, implicit dificil de gasit, mai ales ca uneori raman blocati intr-un mediu care ii limiteaza.

Asadar, vreau sa gasesc 3 oameni care sa-mi fie alaturi 3 luni intr-un internship in care vom incerca sa validam si sa pornim niste idei cu aplicabilitate internationala.

De ce ai nevoie?

• Multa energie si o personalitate vesela si pozitiva (eu sunt invers, deci e important!)
• Un set de principii si valori sanatoase (dispretuiesc sincer smecherasii si combinatorii, nefiind pasionat de meduze)
• Umilinta, bun simt, ego dezvoltat controlat, coolness (prefer simplitatea, nu baloanele)
• Capabilitatea de a duce lucrurile la bun sfarsit (ador oamenii care livreaza)
• Inteligenta peste medie (nu am pretentia sa intalnesc genii, doar oameni cu mintea brici)
• Competente tehnice (office, email, twitter, retele sociale, aplicatii online etc. sunt de baza in lucru)
• Cunostinte avansate de limba engleza (pe bune, va fi folosita mult)
• Hard skills pe tehnic, publishing sau comercial
• Capabilitatea dovedita de a lucra in echipa si a coordona alti oameni
• Dorinta de a citi, invata, creste
• Minim spirit antreprenorial
• Abilitati de comunicare dezvoltate

Ce ti se ofera?

• Sansa de a lucra in proiecte internationale
• Posibilitatea de a cunoaste lucruri si oameni noi
• Ocazia de a-ti demonstra capacitatea si de a-ti vedea limitarile
• Vei putea creste in 3 luni cat altii in 3 ani
• Un inceput

Internshipul nu va fi platit, pentru ca nu ma intereseaza noi salariati. Asta nu inseamna ca nu vei putea castiga mult, inclusiv bani, de pe urma activitatii tale.

Candidatul ideal

• Tanar, intre 20 si 30 de ani
• Fara un job full time sau alte obligatii majore in acest moment
• Cu asteptari realiste, dorinta de munca si fara drame personale
• Neaparat din Bucuresti (imi pare rau, doar aici voi fi in urmatoarea perioada)

Cerintele de mai sus sunt orientative. Invit pe oricine interesat de aceasta provocare sa-mi trimita un email care sa contina 3 lucruri:

1. Povestea vietii tale pe scurt (chiar ma intereseaza :)
2. Cel mai interesant lucru/proiect pe care l-ai facut
3. Ce iti doresti de la acest internship

Nu promit ca voi alege pe cineva, insa m-as bucura sa gasesc 3 oameni cu care sa lucrez. Daca stii pe cineva interesat, te rog trimite-i link la acest articol.

Bisericuta este forma de organizare in aproape orice context social apropiat noua. Eu sunt pentru demolarea bisericutelor, dat fiind impactul lor profund negativ asupra mediilor in care sunt formate. Acum o sa ma refer doar la bisericute in business, IT, online, tech – zone cu care am de a face constant.

De ce se formeaza bisericute? Impulsul natural este sa blamezi rautatea si ingustimea enoriasilor, insa eu cred ca la baza sunt alte motive:

• Frica de socializare. Pentru ca traim intr-o cultura bazata pe neincredere nu ni se pare normal sa discutam cu cei din jur. Cand inlocuiesti contactul direct cu o idee despre ce ar zice respectiva persoana ajungi mereu sa construiesti scenarii negative.
• Influenta cercului restrans. Multi dintre noi aleg sa intrebe un prieten pentru a-si forma o parere. Acesta este un pas, dar nu singurul pas. Daca judeca altii pentru noi ne incarcam imaginea cu toate prejudecatile si problemele lor – iar asta tine biserica unita, cata vreme oamenii cred, dar nu cerceteaza.
• Nevoia de apartenenta. E comod sa faci parte dintr-un grup in care toti sunt de acord. Problema e ca nimeni nu evolueaza, iar grupul ofera doar mediocritatea ce ne asigura ca nu iesim din zona de confort.
• Ideea de castig prin oligopolizare. Ai sentimentul general ca haita invinge, insa genul asta de haita te priveaza de deschiderea orizonturilor si te invinge doar pe tine.

Bisericutele asigura linistea enoriasilor, dar cu un cost dramatic: libertatatea – de a cunoaste, de a gandi, de a schimba, de a evolua.

Cum sa iesi dintr-o bisericuta in 3 pasi usori:

1. Stabileste intalniri cu concurenta, dusmanul. Astfel o sa vezi prin contact direct ca niciodata dracul nu e chiar asa de negru si nici omul chiar asa de rau. Discutiile cu competitorii sunt foarte sanatoase mediului in care activezi, pentru ca te impiedica sa faci greseli simple si te ajuta sa inveti.
2. Stabileste o politica de dezvaluire. Nu trebuie sa tii totul secret si nici sa faci orice lucru public. Totusi, multe pot fi spuse spre a fi validate sau combatute de ceilalti, inclusiv concurenti. Nu-ti face griji ca ti se fura idei; ideile fara implementare sunt zero. Sunt multe idei proaste tinute secret si implementate – daca ar fi fost dezvaluite la timp ar fi putut sa moara fara sa provoace mari pagube.
3. Intra in alte bisericute si sparge-le din interior. Interactionand cu mai multi membri ai unei bisericute ai sanse sa spargi grupul, spre binele tuturor. E important ca tu sa faci primul pas, frica celorlalti e mereu mai mare decat iti imaginezi.

Problema de baza este ca oamenii, in mod natural, tind sa intre intr-un grup si sa lase grupul sa judece pentru ei. Evident, gandirea de grup nu este o reuniune a ideilor bune, ci o intersectie a prejudecatilor si fricilor membrilor. 

Am un exemplu personal, cu un prieten care mi-a cerut sa nu il ajut pe un X niciodata cu nimic, in numele prieteniei noastre. Cu strangere de inima, am facut-o, pentru a nu "trada". Rezultatul? Peste 3 luni cei doi erau prieteni la catarama, iar eu ma purtasem urat (indiferenta, evitare) cu un om care nu imi facuse nimic. Din fericire situatia s-a remediat, iar acum am o relatie buna cu cei doi. Lectia a fost ca nu trebuie sa cedezi presiunii unui om sau unui grup. Merita sa arzi niste poduri pentru a-ti pastra optiunile deschise. Oamenii care conditioneaza o relatie de apartenenta stricta la un grup sunt fie slabi, fie manipulatori, asa ca nu pierzi nimic daca ti-i distantezi.

Evoluam personal, profesional sau in business doar pe baza calitatilor noastre – asta ne place sa credem. Adevarul este ca evoluam cata vreme suntem intr-o societate, iar evolutia este certificata doar de cei din jur. Asadar, noi depindem si suntem definiti de relatiile cu cei din jurul nostru. Prin urmare, este lipsit de inteligenta sa alegem calea usoara, sa ne inscriem intr-o bisericuta si sa mergem cu gloata.

Egocentrismul si judecata superficiala sunt cei mai mari dusmani ai omului din bisericuta. Asta se aplica si celor care au propria lor bisericuta, cu un enorias, singur impotriva tuturor.

Judecata superficiala ne face sa punem usor etichete pe oameni. Avem nevoie de cateva minute sa decidem daca cineva e prost sau destept, dragut sau infect, interesant sau de evitat samd. O facem instinctiv, luam o decizie si rareori o schimbam, desi e implicit inexacta sau gresita. Urmatorul pas este sa impartasim in bisericuta noua opinie si sa ne asiguram ca este adoptata si de ceilalti pe nemestecate (lucru care se si intampla, fiind mult mai usor sa adopti o opinie servita decat sa lucrezi la a forma opinia proprie).

Egocentrismul este boala celor slabi. E amuzant sa vezi 2 oameni care se intalnesc prima oara si nu se suporta instant pentru ca ambii sunt centrul universului. Vezi cum o lauda sau intrerupere a interlocutorului asigura o dubla infrangere: unul care este indignat ca nu a fost bagat in seama (fiind centrul universului) si altul dezgustat ca noua cunostinta nu i-a recunoscut pozitia (de centru al universului). Asemenea oameni se bazeaza pe bisericute pentru ca nu se pot sustine singuri. Vor sa domine si sa fie acceptati permanent pentru ca le este teama ca cineva ii poate depasi intr-un domeniu sau ii poate scoate din grup.

Putem demola bisericutele daca reusim sa ne invingem slabiciunile: frica de ceilalti, pofta de comoditate, nevoia de a fi acceptati si auziti, lenea de a gandi. Nu ne ramane decat sa ne apucam de treaba!

Nicio saptamana fara conferinte! pare sa fie deviza lunilor de primavara si toamna – acelea in care suntem inundati de activitati lucrative.

Pentru ca am participat la zeci/sute de conferinte pana acum, pot sa le impart usor dupa cateva criterii.

Utilitate: Conferintele in general isi atrag participantii vanzandu-le un beneficiu de tipul: cunostinte, intalnirea cu oameni relevanti sau expunere. Promisiunea nu se realizeaza mereu. De multe ori se ajunge ca, odata adusi, invitatii sa fie bombardati cu mesaje comerciale – deseori vad audienta dormind la prezentari amanuntite de produse sau strategii corporatiste care nu intereseaza pe nimeni ;-)

Vorbitori: Pentru a sustine beneficiile de mai devreme este mereu nevoie de persoane care sa prezinte si sa atraga audienta. Aici sunt doua-trei categorii clasice: speakeri romani rodati, speakeri internationali si persoanele de la sponsori desemnate sa prezinte. Un pic mai dificil e atunci cand trebuie sa se faca prezentari strict in normele unor companii sau cand strainii nu stralucesc deloc (mai ales daca sunt nordici :).

Cost: Metoda de finantare e simpla: banii se iau de la sponsorii de eveniment (deseori si cu prezentari) sau de la participanti (mai rar: romanii nu sunt invatati sa plateasca pentru ca nu percep valoarea). Cea mai eficienta formula este ca toti sa plateasca, iar sponsorii sa acopere majoritatea costurilor. Evident, cu cat informatia prezentata este mai independenta, cu atat costurile se transfera participantilor.

Relevanta: Conferinetele se fac din pasiunea organizatorilor sau ca business. Cristi Manafu prin Evensys este cel mai relevant organizator de conferinte din zona IT/online/digital si imbina corect cele doua laturi. Din nefericire, avem si o doza mare de conferinte care sunt facute pentru a fi "bifate" si incasati banii de la sponsori.

Ca participant, vorbitor sau organizator de evenimente pot spune sigur ca e o misiune foarte dificila sa faci o conferinta care sa aiba continut de calitate, util participantilor, vorbitori buni, sponsori mari si clienti platitori (pentru a sustine costurile, care in mod sigur sunt considerabile). Am cheltuit cateva mii bune de euro doar pe bilete de conferinta anul acesta (fara transport/cazare) si pot spune cu mana pe inima ca a meritat cu varf si indesat – am reusit sa cunosc oameni relevanti in industrie si sa fiu la zi cu orice evolutie tehnologica relevanta mondial. Participand la o conferinta buna banii sunt investiti, nu cheltuiti.

Plecand de la ce am spus mai sus, ma bucur ca in Romania sunt deja conferinte de foarte buna calitate. In plus, creste activitatea de acest gen si in orasele de provincie. Pentru cei din Cluj, Iasi sau Timisoara nu este foarte comoda deplasarea in Bucuresti pentru asemenea ocazii.

How-to-Web este, anul acesta, cea mai importanta conferinta romaneasca de IT. Ii apreciez efortul lui Bogdan Iordache si aroganta de a crede ca poate face un Le Web romanesc, mult mai bun si mult mai ieftin. De ce How-to-Web?

1. Utilitate – conecteaza online-ul romanesc la huburile majore: Londra si Silicon Valley.
2. Vorbitori – 20 de vorbitori straini, 10+ locali, mai bine de jumatate din ei sunt greu de prins/gasit/atins la orice eveniment major international. Am intalnit o parte din vorbitori la Londra, Austin sau San Francisco si sincer ma bucur ca au acceptat sa vina in Bucuresti.
3. Cost – desi are un pret sensibil pentru piata locala, merita cumparat biletul numai pentru a cunoaste oricare 5 dintre vorbitori. Din nou, e de apreciat ca Bogdan a reusit sa tina costurile sub control si nu trebuie sa platim traditionalul 1000+ lei pe bilet.
4. Relevanta – cred ca sunt sub 10 conferinte internationale foarte relevante pentru mediul online local. Niciuna din ele nu este mai accesibila geografic sau financiar celor din Romania. This is it!

Startup Challenge este competitia startup-urilor gazduita de How-to-Web. Inscrierea e gratuita si aduce cu sine un bilet gratuit si unul redus. Beneficiul major este ca startup-urile locale o sa fie fata in fata cu antreprenori si investitori (angels, VCs) internationali. Avantajul principal este ca nu va fi o super aglomerare (cum e la Le Web, Seedcamp sau SXSW) si competitorii vor putea discuta direct cu jucatorii internationali.

Sunt convins ca o sa vad cateva startup-uri decente la Startup Challenge si sa nu vreau sa ne mai intoarcem la dramele locale: Nu am stiut pe nimeni! Suntem izolati! Nu avem noroc! Nu suntem sprijiniti! samd. Acum vor fi aici suficienti dintre cei pe care trebuie sa-i stiti pentru a obtine bani, sustinere, expunere, conexiuni afara samd.

Revenind la ideea de importanta a conferintelor, m-ar bucura sa ne vedem la How-to-Web si la alte evenimente locale. Pentru ca vorbesc mult si sunt invitat des, va rog sa-mi atrageti atentia si sa-mi oferiti feedback cat mai frecvent. Chiar vreau sa prezint informatii relevante audientei si sa-i ajut pe cei care isi cheltuie cateva ore din viata sa ma asculte. Sper ca in 2-3 ani sa fie uitate conferintele la care toata lumea adoarme, vine pentru mancare, se uita pe pereti sau citeste rapid slide-uri.

PS: Inca va puteti inregistra la How-to-Web cu discount early bird, economisind 50 EUR.

Saptamana trecuta in cadrul conferintei Webstock, pe parcursul prezentarii mele, am spus ca social media e 99% bullshit – and bullshit is bad for you people! (c) George Carlin. Pentru ca afirmatia a deranjat "vocile industriei" o sa o explic mai in amanunt.

Oamenii sunt fiinte sociale. Cea mai mare parte a existentei lor se desfasoara in societate, iar interactiunea lor cotidina nu e marcata de nimic iesit din comun, memorabil sau demn de mentionat. Pana si oamenii marcanti ai lumii (imi imaginez) si-au petrecut mare parte din timp in asemenea interactiuni. Probabil ca Pavarotti nu canta in fiecare secunda, Von Braun nu proiecta rachete in fiecare minut si nici Picasso nu picta un tablou pe ora.

Acum, partea aceasta de socializare, offline, o putem numi "nimicul vietii" - necesar, util, frumos chiar (intr-o anumita masura), ne ajuta doar ca zgomot de fond, insa nu ajunge in vreo carte de istorie, nici macar in cartea propriei istorii. De cativa ani de zile "nimicul vietii" s-a mutat in online si a fost denumit generic  "social media".

Am spus ca 99% (cu indulgenta) din social media este bullshit pentru ca este zgomot si nu aduce nicio valoare. Mai mult, este zgomot care vine de la prieteni ai prietenilor sau alti oameni cu care ai nimic de a face. Informatia respectiva este complet irelevanta si foarte perisabila si consuma atentie, timp si putere de concentrare.

Exista acele rare cazuri, <1%, cand se vorbeste de lucruri interesante, afli o stire propagata rapid prin Twitter, imparti o amintire cu cineva apropiat sau drag sau reusesti sa transmiti usor un mesaj important cercului tau de prieteni (pui o intrebare, faci o recomandare sau un anunt, etc.).

Contextul este totul. Media traditionala iti ofera toate informatiile generice, insa social media iti poate oferi acele mici lucruri relevante doar pe tine – pentru ca e informatie propagata sau produsa de ce apropiati. Exceptional!

Sunt niste modele de business care se preteaza extraodinar socializarii online:

• distractia (care produce un pic relaxare si iroseste mult timp, ex: jocuri, quizzuri etc)
• publicitatea contextuala (care iti vinde ceva)
• comertul electronic (din nou, ti se vinde ceva)
• analiza informatiei si a impresiilor (welcome UberVU)
• stiri, anunturi de joburi, recomandari samd (servicii traditionale care profita de faptul ca informatia e usor de propagat)

Mai departe e neclar din ce se fac banii in social media. Desi volumul de informatie propagat este imens, majoritatea este inutil, irelevant si nu poate fi folosit ca nimic altceva decat zumzet de fundal, o pierdere de timp (insa mai agreabila decat privitul peretilor). Cred ca expresia americana he said – she said – bullshit exprima foarte plastic calitatea si relevanta a 99% din informatiile care circula in social media.

Voyeurismul si exhibitionismul, lucrul cu egoul si brandul personal, nevoia de a  apartine si a demonstra sunt cateva din elementele care fac oamenii dependenti retelele de socializare. totusi, importanta si relevanta lor se opreste aici. Nu va urma nimic nemaivazut. Nu se vor muta platile pe Facebook si nici restul Internetului nu va deveni o aplicatie pe o retea de socializare. Comertul electronic, turismul, telecomunicatiile, video on demand – toate astea vor fi complet neutre acestei mari revolutii.

Ca si fenomen, social media va ramane si va creste. Ca si calitate si atractivitate, va ramane constanta. Mi se pare undeva la jumatatea drumului dintre activitatile "de o inalta tinuta morala" (care fac societatea sa creasca spiritual si intelectual) si pornografie (activitate de o indoielnica tinuta morala care totusi face tehnologia sa evolueze si ocupa mult din traficul Internetului).

Pentru a concluziona, vad acest fenomen ca o parte din viata online la fel cum este o parte din viata offline de mii de ani. Ramane ideea ca sunt putine modele de business care se potrivesc mediului si ca majoritatea "traficului" este irelevant si inutil. Aici se termina viziunile, care se indeplinesc mereu cata vreme raman in zona bunului simt. Stiu ca nu o sa mai fiu invitat sa imi impartasesc opiniile in public, dar simteam nevoia sa detaliez afirmatia ;-)

Niciodata nu am vazut atacuri mai virulente in presa la adresa catorva oameni politici ca in ultimele 2 luni. S-a renuntat la perdea. X-ulica e bou, celalalt e prost, altii sunt imbecili, toti sunt nominalizati. Cetateanul care isi exprima pozitia o face in termeni absoluti si viscerali. Oamenilor le e scarba, se simt umiliti, urla si isi expun cele mai negre sentimente.

Iritarea de azi are o voce mai puternica deoarece a lovit ziaristii direct in portofel. Ei isi folosesc arma (cuvantul) pentru a protesta, iar protestul lor se aude tare. Totusi, nu sunt primele masuri economice sau politice complet aberante si distructive. Cu siguranta nu vor fi ultimele. Nu vreau sa critic regimul sau anumiti reprezentanti ai sai in acest post – nu pentru ca mi-ar fi jena, nu pentru ca il apreciez, ci doar pentru ca mi se pare irelevant in poza mare a lucrurilor.

Pare ca suntem la capatul puterilor si societatea romaneasca va colapsa sub presiunea pusa de asupritori. Ce se va intampla? Nimic – sau tot ce s-a intamplat si pana acum. -> zoom out

Daca iti place istoria fara a o studia intens, poti observa ca mereu romanii au fost sub cineva. A pornit de la daci si romani, au urmat barbarii, popoarele migratoare, ungurii, turcii, habsburgii, rusii, fanariotii, comunistii. Acum suntem sub capitalisti, sub un partid sau altul, sub noii comunisti, sub imbogatiti, sub moguli samd.

De ce sunt romanii mereu sub cineva? Invers, ce anume determina romanii sa ajunga mereu a fi asupriti si ce ii impiedica sa scape de aceasta  situatie? Fara a putea determina care e cauza si care e efectul, cred ca situatia in ansamblu este influentata de urmatoarele trasaturi:

1. Slugarnicia. Avem 3-5 modele in istorie de oameni care s-au ridicat, au schimbat ceva si nu au cedat pana la capat. Altfel, suntem obisnuiti sa induram si sa acceptam, viata trece intre o gluma si o balada.
2. Calcatul pe cap si nasul maro. De multe ori, sustinatorii sau chiar asupritorii au fost fiii neamului, bucurandu-se si aspirand la posibilitatea de a schimba tabara. Radacina acestui comportament se vede si azi in tolerarea incompetentei si in birocratizarea excesiva.
3. Neincrederea, lipsa de solidaritate. Oricand exista cineva dispus sa tradeze, din foame sau ura. Un stat opresiv functioneaza de minune cata vreme exista un nivel de incredere scazut. Propriii cetateni ii cladesc si sustin totalitarismul. 

Avem, asadar, un sistem care creeaza si incurajeaza cetateanul-sluga, care rareori se revolta. In cazuri exceptionale pana si intr-o societate de acest fel se atinge o limita, iar oamenii se revolta – aici vedem revolutii sau rascoale rare, care (platind un pret foarte mare) au adus doar schimbari marginale.

Si totusi, ce fac oamenii in asemenea situatii cand presiunea devine insuportabila, iar cei sub care se afla depasesc limita suportabilitatii. Greve? Revolte? Schimbari? Nicidecum. Romanii s-au adaptat cursului istoriei si fac ce stiu mai bine: supravietuiesc furand. De ce sa dea birul turcilor, comunistilor, perceptorului, fiscului? De ce sa li se ia in plus, fara a primi nimic in schimb? Nu exista un raspuns rezonabil, doar o actiune simpla: evitarea cu orice pret a birului – furtul. -> zoom in

Greva fiscala propusa in ultima vreme ca solutie e o utopie. In primul rand, este o ilegalitate evidenta/vizibila. In al doilea rand, presupune solidaritate. In al treilea rand, nu a functionat cu adevarat niciodata, niciunde.

Istoric, ne aflam in inca una din perioadele grele (si au existat din plin astfel de perioade). Tot bazandu-ne pe reactia istorica, romanii vor incepe sa fure (mai des si mai mult). Unii o vor face mai stilat, altii foarte brutal. Cu siguranta, prima victima este solidaritatea fata de stat si statul in sine. Cata vreme statul te trateaza ca pe o sluga si te abuzeaza, tu il tratezi ca pe un agresor hapsan – si nici nu se pune problema de solidaritate sau de un stat puternic.

Tot istoric, ne aflam in unul din cele mai bune contexte de pana acum. E regretabil ca si in capitalism ajungem sa fim sub unii si altii. E regretabil ca azi ne intoarcem in evul mediu, ca se incearca rezolvarea problemelor prin biciuirea slugilor si ca oamenii sunt impinsi la furt pentru a supravietui in tiranie.

Rezolvarea? Se pare ca la noi e foarte dificil ca statul sa lucreze pentru oamenii sai, nu sa-i trateze ca pe slugi. Nu cred ca o sa fim vreodata o tara puternica daca la prima criza ne intoarcem la baza: abuz si furt. E aberant sa credem ca avem o rezolvare rapida pentru o astfel de problema. Probabil ca cea mai inteligenta strategie este sa rezistam sistemului (macar pasiv) si/sau sa emigram. Vad din ce in ce mai multi prieteni care profita de (inca) libertatea de a se muta din tara si aleg sa traiasca o viata decenta – si nu pot decat sa-i felicit. Pana atunci, dorinta mi s-a indeplinit, s-au marit taxele si putem sa ne apucam de greva sau sa le platim…
 

Calculul tabelar este noua mea pasiune. E minunat sa te joci cu cifrele si sa faci calcule. Cifrele sunt reci si spun adevarul. Le poti face sa minta, dar minciuna lor transpira rapid. Daca am fi perfect rationali si am functiona dupa cifre – am fi roboti. Oamenii se mandresc cu abilitatea lor de a fi irationali, si tot ce deriva de aici, tot ce ne face sa fim speciali.

Plecand de la cifre, astazi vom discuta despre gauri negre. Rationamentul de mai sus: Nu suntem roboti, avem voie sa fim irationali! are o gaura neagra in gard. Anume: daca avem voie sa fim irationali, inseamna ca putem fi oricand irationali, implicit ca orice actiune irationala e explicabila si scuzabila (fals, stiu). Problema este ca mica libertate pe care ne-o permitem, lasata nesupravegheata  si nemasurata, se transforma in drept permanent, adica intr-o mare slabiciune.

Un caz practic de gaura neagra intalnesti des atunci cand ceri cuiva sa se autoevalueze. Ce se intampla? Fiecare persoana se gandeste la ce crede ca ar putea sa faca. Bazat pe asta isi stabileste valoarea. Daca iti vinde o parte din timp (ca angajat), daca se implica intr-un proiect alaturi de tine (ca partener), daca iti sustine cauza (ca suporter) – va considera in permanenta ca a contribuit cu o parte din valoarea sa. Adauga la asta si relatiile personale, normele sociale si slabiciunile sentimentale ale fiecaruia, iar evaluarea unei persoane sau a unei relatii contractuale devine un cosmar.

Gaura neagra vine din diferenta intre ceea ce credem ca am putea face si ceea ce facem. Diferentele sunt colosale, mai ales cand ai de a face cu oameni capabili. De cate ori nu ai intalnit oameni aproape geniali care in mod consistent nu au niciun rezultat luni sau ani intregi. Chiar ar putea face lucruri extraordinare, dar nu le fac. Care e valoarea adusa? Zero. Pare-se ca norocul nu le zambeste niciodata, iar nenorocirile nicicand nu-i ocolesc. De cele mai multe ori un om foarte competent, bazat si pe impresia buna pe care o are despre el, nu reuseste sa aiba rezultate constante. Tot de cele mai multe ori, cei care au competente sub-mediocre reusesc pe termen lung lucruri extraordinare doar pentru ca sunt constanti. Acesta este motivul pentru care eu nu cred in oameni buni sau slabi, inteligenti sau prosti, competenti sau incompetenti samd.

Oricand ne bazam decizia pe un sentiment, nu pe o informatie clara, riscam sa deschidem o astfel de gaura neagra. Implicit ajungem la judecati relative, de genul: muncesc/gandesc/produc mult, mi se cere prea mult si mi se ofera prea putin, nu sunt apreciat, e prea greu, e departe etc. De aici nu se pot naste decat frustrari, pentru ca nu exista raspunsuri bune sau pozitive la stari bazate pe non-sens.

Ce e de facut? Pai sa ne intoarcem la cifre si calcul tabelar. Ca sa putem asta trebuie sa masuram. Ca sa masuram trebuie sa nu mai lasam loc de interpretare. Ca sa nu mai lasam loc de interpretare trebuie sa ne interzicem sa ne mintim, sa inchidem o gaura neagra. Masori, mai masori inca o data, compari, observi, analizezi. In cele din urma o sa te loveasca diferenta crunta dintre realitate (ce s-a masurat) si imaginatie (ce ai crezut). Cu cat diferenta e mai mare, cu atat esti mai rupt de lume si cu atat iti cauzezi mai mult rau.

Pe cine mintim? Cred ca nu poti trai fara minciuna in societate. Serios. Exista insa un foarte mare pericol: ziua in care ajungi sa te minti pe tine.

De aproape un an lucrez la un plan maret, alaturi de cativa prieteni foarte buni. Cand va fi gata ne vom intinde pe cateva continente, vom traversa 10 fusuri orare si vom avea cea mai tare echipa tehnica si cei mai buni vanzatori din cati ati vazut.

In mai putin de jumatate de an am devenit cel mai mare reseller Google din Romania (zic ei), dar asta nu-i nimic! Am calatorit aproape 6 din ultimele 12 luni si am intalnit sute de oameni care sa ne ajute sa ajungem acolo unde nicio companie romaneasca nu a ajuns pana acum.  Astazi suntem foarte aproape de primul mare pas.

Pentru ca au fost atatia care mi-au zis ca vor sa investeasca intr-un business alaturi de mine, am hotarat sa fac public faptul ca sunt in cautarea unei finantari. Stiu ca sunt cativa care o sa mustaceasca. Fiind vorba de o investitie semnificativa, o buna parte din ea este deja acoperita acum, cand fac anuntul. La fel, stiu ca o sa fie unii care o sa se grabeasca sa ma felicite. Nu e cazul, pana nu o sa apara niste rezultate semnificative – si nu va mai dura mult pana atunci.

Asadar, acesta este momentul perfect in care puteti investi intr-una din cele mai bune firme de tehnologie a urmatorilor ani! Nivelul investitiei va fi intre o runda de seed si o serie de investitii VC. Afacerea va porni cu o baza de clienti, incasari semnificative, parteneriate externe semnate, personal pregatit si va putea creste rapid organic. Daca nu vom avea un exit in cativa ani va trebui sa ne multumim cu o marja de profit formidabila chiar si in perioadele de recesiune (standardul industriei).

Detalii de orice fel pot da celor interesati dupa un screening si semnarea unui acord de confidentialitate. As fi mai deschis de atat, dar costa prea mult consultantii pentru studii, planuri si hartii ca sa nu urmez procedura ca la carte.

Imi cer scuze celor care mi-au zis ca sunt interesati si nu i-am anuntat direct pana acum. Va rog sa considerati acest anunt public o invitatie directa.

Sa nu ziceti ca nu v-am spus si sa nu regretati la exit! ;-)

Update: Am primit numeroase cereri legate de suma minima a investitiei. Desi am dat un indiciu mai sus (intre o runda de seed si o serie de investitii), vad ca e nevoie de o precizare clara. Deci, suma minima este de 75.000 EUR + un angajament de inca 25.000 EUR in urmatorul an de zile (daca situatia o cere). Prefer investitori care nu-si implica toti banii personali, ideal persoane  care au mai avut un business sau au experienta de management si care pot aduce organizatiei ceva in plus fata de bani (experienta, cunostinte, retea etc). Vom accepta un singur investitor dintr-un anumit domeniu, pentru a evita conflictele de interes. Au prioritate persoanele pe care deja le cunosc sau care au referinte bune, respectiv cei care investesc o suma mai mare de bani. Toate aceste conditii au la baza faptul ca vrem ca managementul sa fie cat mai putin birocratic, iar investitia cat mai eficienta.

M-a pus pe ganduri articolul lui Radu Georgescu, Formal sau Informal. Imi place ca e vorba de un subiect deschis, care admite o multime de pareri si nu se poate epuiza vreodata.

Premisa de la care porneste Radu este ca americanii sunt informali in atitudine si aparenta. In special oamenii din IT din California cultiva imaginea de geniu neglijent, care poarta haine din conventie si le alege gandindu-se la comoditate. Il avem ca exemplu pe Steve Jobs care isi prezinta produsele in eterna lui combinatie de helanca/maleta cu blugi.

Consider ca haina il face pe om si ca trebuie ca mereu sa fii imbracat cat se poate de bine si in ton cu contextul in care te afli. Poti mereu fi la o extrema, imbracat la costum cand iesi in parc cu prietenii, sau in pantaloni scurti si slapi la o intalnire de business, insa asta denota lipsa de respect pentru cei din jurul tau  sau neincredere totala, deci sunt situatii pe care le excludem de la bun inceput.

Americanii sunt informali, IT-stii cu atat mai mult. Sunt perfect de acord cu asta si cred ca e pacat. Pe langa glumele de rigoare legate de obezitate (cel putin inexacte in majoritatea situatiilor), nimeni nu spune ca americanii sunt foarte, foarte politicosi si foarte informali. Cu toate astea politetea are niste limite mai stricte fata de Europa, dupa care poate fi interpretata ca o agresiune. La fel, lipsa formalitatii poate parea ca transmite un anumit nivel de apropiere sau relaxare, cum se intampla "la noi", insa nu este cazul.

Oamenii din varful piramidei sociale isi pot crea propriile legi – au voie. Pentru noi, ceilalti, imitarea nu vine cu aceleasi rezultate. Adica, daca iti pui blugi si helanca, nu o sa fii perceput ca un potential Steve Jobs. Daca ii cautam pozele din tinerete o sa-l vedem in costum. Azi se deplaseaza cu un Mercedes SLK AMG, fara placute de inmatriculare, pe care il parcheaza pe locurile pentru handicapati. Doar el are voie – pentru ca poate. Serios. Deci, nu trebuie sa facem referiri la aceste exceptii cand luam decizia de a ne prezenta intr-un anumit mod.

Va pot spune experienta mea din US. Am ales sa fiu cat se poate formal, fara a exagera, oriunde m-am aflat – fie California, fie coasta de est sau zona de sud. Rezultatul este ca mai mereu mi s-a spus Sir si mereu am fost tratat politicos. Evident, cred as fi fost tratat destul de politicos in orice situatie, mai ales ca si client, deoarece exista o cultura a respectarii banului clientului. Cateva domnisoare mi-au spus ca au crezut ca sunt gay, deoarece nu m-am ferit sa deschid o usa sau sa tin haina, comportament specific celor care nu pot fi acuzati usor de hartuire sexuala ;-) In rest mi s-a spus ca par "international" sau stabilit de ceva vreme in US, ceea ce nu poate fi decat de bine. Cred ca prezenta formala este mai sigura si o prefer, indiferent de situatie si locatie. Asa cum zic americanii – You can never go wrong with it. Nu sunt de acord cu Radu care zice ca in California nimeni nu poarta costum. Multi din cei cau care m-am intalnit erau intr-un costum. Nu am vazut VC sau CEO al unei companii mari care sa nu fie imbracati in costum.

O prezenta formala implica mai multa munca si mai multa atentie, dar care trebuie expuse foarte lejer. Apreciez oamenii care fac lucrurile dificile sa para simple. mereu iau ca exemplu ceremonia ceaiului din cultura japoneza. Presupune multa munca, atentie la detalii si un rafinament extrem pentru a o face sa para simpla. Cred ca refuzul formalismului te limiteaza, dandu-ti sansa de a scapa rapid spunand Nu e pentru mine! Nimeni nu se descurca exceptional in situatii formale – poate cu  exceptia celor cu sange albastru. Ai nevoie de mult exercitiu, de ore bune in care sa te simti stanjenit si nefiind la locul tau. Trebuie sa treci prin ele si sa ajungi la stadiul la care pare ca "te-ai nascut in costum", dupa cum zicea un amic despre italieni. Oricum ar fi, trebuie sa te educi astfel incat sa te simti bine atat in situatii formale, cat si in cele informale, indiferent de preferinte.

Poarta-te ca un rege si vei fi tratat ca un rege! Asa zice un proverb. Desi sunt putine locuri in care  ne putem purta ca un rege, merita incercat. Esenta e ca tinuta si comportamentul cer reciprocitate. Merita sa te tratezi bine si sa-i tratezi pe cei din jurul tau si mai bine – asta iti castiga respect (sau cel putin tine grobienii la distanta). Daca tu nu te apreciezi, de ce crezi ca o vor face ceilalti? Va trebui sa depui un efort sustinut sa compensezi sau sa acoperi un handicap de imagine fata de altii in postura ta, deci nu merita niciodata sa lasi garda jos.

Diferenta sociala mare aparenta trezeste reactii extreme. Zic aparenta pentru ca oamenii judeca rapid dupa aparente si te crediteaza cu atribute pe care esti departe de a le avea. E foarte usor sa trezesti antipatia celor din jur daca prezenta deosebita nu e acompaniata de multa decenta si deferenta.  Un gest nepotrivit sau un cuvant deplasat e perceput altfel cand vine de la cineva foarte formal fata de atunci cand vine de la "un baiat in blugi".  Asa ca formalismul, culmea, este si un exercitiu bun de umilinta si decenta cu cei din jur. Vad des "domni" care trateaza cu dispret orice persoana care pare inferioara social. Mi se pare un semn de adanca nesimtire si ma face sa-mi pierd instant orice urma de respect. Cei care functioneaza pe sistemul "pupam sus, calcam jos" nu merita altceva decat dispret. Cea mai mare eroare pe care o fac persoanele aflate la inceput intr-o pozitie foarte formala este sa-i trateze direct/informal pe cei care sunt vizibil in inferioritate (din nou, vorbim doar de aparenta!). Pierd o sansa de a ii face pe ceilalti sa se simta deosebiti si isi castiga antipatie.

Revenind, cred ca formalitatea trebuie cultivata si este o forma de respect fata de propria persoana si cei din jur. Necesita exercitiu si sigur te va indispune o vreme, dar rasplata va fi permanenta. Cred ca manierele sunt mereu obligatorii, insa lipsa lor straluceste atunci cand esti formal.    Asadar, trebuie sa ne acordam atentia si respectul necesar si sa fim cat mai atenti cu cei din jurul nostru, indiferent de modul in care ne expunem. Nobletea obliga!

Te-ai gandit vreodata ce probleme grave ai? Cat de complicate sunt situatiile in care esti prins? Daca nu te-ai gandit, nu te teme! Se gandesc altii pentru tine – si ti-o spun. Nu trece o zi fara sa aflu probleme, de N feluri.

Exemple: Masina e parcata gresit. Nu sunt suficienti bani. S-a defectat nu stiu ce echipament. Suntem in intarziere. Am fost refuzati din cauza lui Xulica. Samd. Samd.

In permanenta aflam noi si grave probleme. Uneori, nici macar nu sunt probleme existente, insa ele sunt rapid anticipate: Sigur nu o sa fie de acord. E imposibil sa fie gata la timp. Am mai incercat asta, fara succes. E prea dificil.

Viata poate deveni extrem de stresanta daca fara oprire trebuie sa reactionam la problemele curente. O sa va prezint reteta mea de relaxare prin rezolvare rapida a tuturor problemelor imaginabile ;-)

Tipuri de oameni:

1. Nepasatorul – cel care ignora tot ce-l inconjoara, nu identifica, nu prezinta si nu rezolva probleme. Aparent cel mai negativ personaj, este de preferat pentru ca nu strica si nu ne indispune.
2. Panicatul – cel care identifica mereu probleme, le prezinta, ii agita pe cei din jur, isi manifesta nemultumirile derivate din orice problema. Aici se afla majoritatea oamenilor, intr-o zona cu minima productivitate si maxim stres.
3. Relaxatul – cel care vede si executa rezolvarile, sarind peste panica si lamentatie. Aici trebuie sa ajungem.

Primul pas spre relaxare este identificarea nivelului problemei:

• Critic / grav / urgent – starea maxima de alerta, trebuie intervenit imediat
• Important – ca mai sus, insa nu exista o constrangere majora de timp
• Irelevant – in realitate nu conteaza

Un panicat o sa prezinte mereu orice fleac drept o urgenta majora, de aceea e nevoie sa facem rapid clasificarea importantei problemei. Pentru mine urgente sunt lucrurile care pot avea un impact major (ex: ranirea cuiva, pierderi financiare semnificative, afectarea unui numar mare de oameni). In acesti termeni, putine lucruri sunt urgente. Importante sunt lucrurile care prin amanare se cronicizeaza sau devin urgente. Restul sunt fleacuri. As zice ca 9 din 10 "probleme" sunt fleacuri.

Cum reactionam?

• Problemele irelevante trebuie rezolvate pe loc, printr-o actiune. Este recomandat ca actiunea sa fie o decizie clara, de tipul: Nu-mi pasa, voi ignora asta, uit! Daca totusi nu pot fi ignorate, trebuie tratate imediat pentru a disparea de pe radar.
• Problemele importante trebuie sa fie notate in cateva secunde, analizate in cateva minute/ore si rezolvate intr-o perioada de timp suficienta. Poti scapa rapid de ele notandu-le pe un TODO list sau punand un reminder.
• Problemele grave trebuie rezolvate imediat, implicand toti oamenii necesari, fara irosirea vreunei secunde. Acestea nu dispar si nu pot avea rezultate bune – asadar amanarea sau ignorarea se vor intoarce impotriva ta.
• Problemele extrem de amanate, care te apasa, trecute de pragul de urgenta trebuie rezolvate atunci cand reapar pe radar, incercand sa minimizezi paguba facuta (bani, timp sau credibilitate pierduta).

Chiar daca tu iti poti pune gandurile si prioritatile in ordine, cei din jurul tau vor continua sa te bombardeze cu "problemele" identificate de ei. Cum scapi de asta? Foarte simplu: refuzi sa internalizezi problemele servite. Pasul urmator: le spui celorlalti ca nu vrei sa ai discutii despre interminabilele probleme, ci doar despre rezolvari. Fortezi prezentarea lucrurilor grupate in observatie+rezolvare. O sa devii usor insuportabil si toti o sa se planga celor din jur, spunandu-le despre indiferenta ta, mereu prezentata ca fiind fatala sau cu consecinte inimaginabile. Dupa o vreme, vei deveni din ce in ce mai putin bombardat si mult mai relaxat.

Obliga-i frumos pe cei din jur sa vina mereu si cu rezolvari. O metoda buna este sa spui ca nu te intereseaza inca o problema, ci doar rezolvarea sa. Fara voia lor, cei din jur sunt mesageri ai stresului si ai panicii. La tine trebuie sa se opreasca acest val.

Nu pledez pentru ignoranta sau nepasare. Cred ca e bine sa asculti, insa niciodata sa iei decizii sub presiunea celor din jur. Cred ca timpul si linistea fiecaruia valoreaza mult si mi se pare inacceptabil ca acestea sa fie ruinate de oamenii pe care mereu situatia este calare (si nu invers).

Asemenea samurailor, trebuie sa poti sa iei decizii de viata si de moarte in timpul catorva rasuflari. Din fericire, nu luam astfel de decizii foarte des. Morala ramane: pentru a fi relaxati trebuie sa nu ignoram luarea unor decizii – chiar daca ignorarea "problemei" este cel mai adesea decizia necesara.

Sunt putine situatiile cu adevarat grave, insa sunt multe momentele in care ne comportam ca si cum ar urma sa cauzam sfarsitul lumii moderne. Problemele cotidiente nu sunt niciodata cu adevarat grave. Exista doar cateva momente care iti altereaza iremediabil viata, iar atunci rar ai tu vreun control. Nu are sens sa traiesti intr-o continua teroare impusa, in sentimentul acela care iti spune ca "nu faci fata problemelor".

"Oportunitate" este noul cuvant care substituie cuvantul "problema". Tine minte asta! Daca folosesti varianta actualizata vei putea spune, precum un coleg: Am stat toata noaptea sa rezolv oportunitati ;-) Deja suna mai bine! Pentru a incheia optimist si relaxat, nu pot decat sa va urez americanul Be cool!

Ce este o taxa sau un impozit? Un transfer de resurse din domeniul privat in domeniul public. Acest transfer este obligatoriu (non-benevol) si nu acorda vreun beneficiu celui deposedat. Desigur, exista promisiunea generica a folosirii taxelor spre binele si folosul comunitatii. Sunt bani publici, folositi in interesul public, bani ce ajuta la cresterea societatii (scoli, spitale, infrastructura, aparare, pensii samd).

Promisiunea teoretica (binele public) are si un mijloc de control: ii alegem pe cei care au grija de banii publici. Controlul este la fel de teoretic ca si promisiunea.

Putem alege sa fim teoreticieni sau carcotasi si sa spunem ca banii din taxe sunt folositi ineficient (rareori in folosul public) si ca cei care ii gestioneaza pun propriul interes inaintea interesului public (absolut normal si explicabil). Desigur, afirmatiile de mai devreme nu se pot dovedi. Neavand o acoperire clara nu vom continua pe acest drum. Insa, mult mai simplu, putem judeca dupa rezultatele de pana acum. Daca ni se pare ca banii pe care i-am dat (fara voia noastra, sub forma de impozite) au fost cheltuiti corect – inseamna ca suntem multumiti de sistemul de taxare.

Nu voi pune la indoiala necesitatea taxelor, corectitudinea impunerii sau eficienta folosirii respectivelor sume. Sa zicem ca e perfect acceptabil sa platim taxe si ca aceste taxe chiar se transforma in beneficii pentru noi.

Se da un stat aproape falit. Banii sai provin din taxe. Taxele, cum spuneam mai devreme, sunt bani trecuti din privat la stat. Statul este aproape falit. Asta inseamna ca statul a fost o institutie condusa prost. Aici apare o situatie paradoxala:

- Platitorul (persoana fizica sau juridica privata), traind sub un stapan incapabil, ajunge sa nu-si mai poata plati taxele. Uneori este din cauza prostului sau management, alteori pentru ca statul nu-si achita datoriile. Invariabil, platitorul ajunge sa nu-si poata plati datoriile catre stat. In acel moment statul il poate executa, deposeda de tot ce are, incarcera. Platitorul este total responsabil.

- Statul, datorita prostului sau management, nu reuseste sa-si achite datoriile fata de mediul privat. Ce se intampla in acel moment? Se schimba guvernul, se tiparesc bani, se fac imprumuturi interminabile samd. Niciunul din managerii statului (cel care colecteaza si consuma) nu este responsabil cu proprietatile sale sau cu libertatea. Statul este lipsit de responsabilitate.

Nu au fost suficienti bani! sau Am avut o mostenire grea de la fostii manageri! sunt argumente aduse deseori pentru a explica dezastrul. Aceste argumente sunt irelevante, deoarece ele nu absolva de obligatii pe nimeni din mediul privat.

Trangand linie si simplificand  la maxim, eu consider ca un proprietar de afacere (platitor de taxe) are, legal, cel mai mare nivel de responsabilitate privind sanatatea economica a statului. Conducatorii sau functionarii nu au in realitate o astfel de responsabilitate. Reamintesc paradoxul de la care am pornit: platitorul de taxe nu are putere, ci doar obligatia de a plati, in timp ce statul are puterea de a lua. 

Asadar, ca platitor de taxe neputincios, imi permit macar sa fac o simpla analiza si sa ofer o idee celor care au puterea de a modela economia.

O taxa este o povara. Cata vreme nu se vede clar rasplata purtarii acestei poveri este normal ca nimeni sa nu-si doreasca sa plateasca taxe.

Ce se intampla atunci cand ti se impune ceva? Faci o alegere. Poti alege sa te supui, iar asta are un cost. Poti alege sa-ti asumi un risc, sa te sustragi, asta avand iarasi un cost. Cu cat taxele sunt mai mari, cu atat riscurile asumate prin neplata lor sunt mai bine rasplatite. Cu cat taxele sunt mai mici, cu atat nimeni nu-si mai asuma riscuri si plateste.

Cresterea taxelor la cote aberante, in speranta de a rezolva problemele financiare ale statului, seamana cu reactia unui parinte isteric care isi bate copilul pentru ca nu ia note bune. Cu cat il bate mai tare, cu atat crede ca va invata mai bine. In cele din urma rezulta un copil care-si uraste parintele si scoala. Uneori poate rezulta si un copil mort. Mediul privat romanesc este un copil batut cu salbaticie pentru a explica greselile parintilor si pentru a le plati incompetenta.

Statistic, scaderea taxelor inseamna colectare mai buna, bani mai multi incasati, un mediu privat motivat sa creasca, noi platitori, bani si mai multi samd. Asta este o relatie de prietenie cu copilul. Ajutor, incurajare pentru rezultate care apar in timp. Din pacate, cultivarea unei asemenea relatii necesita un intelect dezvoltat si o maturitate deosebita a parintilor. Varianta simpla este bataia, deoarece promite rezultate rapide atunci cand ai nevoie de rezultate.

Ce se va intampla daca vor creste (si mai mult) taxele? Cei care au foarte multi bani, copiii foarte destepti, vor sti sa se duca in familii mai tolerante. Exista zeci de jurisdictii mult mai relaxate fiscal care se bucura sa aiba clienti romani. Exista alte zeci de jurisdictii mai dure fiscal, dar care dau beneficii clare propriilor parteneri, din nou bucuroase sa aiba clienti romani. Asadar, cei cu bani vor pleca, mai ceva ca pana acum. Eu ii incurajez pe toti sa faca asta. Mi se pare foarte corect si cinstit sa raspunzi astfel unei agresiuni.

Cei care nu au foarte multi bani si care au nevoie de sustinere, vor fi doborati de povara. Putini vor mai fi care vor vrea sa le urmeze pasii. Mediul privat va fi distrus. Este intrarea intr-o spirala a distrugerii de care suntem foarte aproape.

Ce mi-as dori eu:

1. As vrea ca statul sa nu mai fie ipocrit si sa-i trateze cu mai mult respect pe cei care il intretin.
2. As vrea ca statul sa-si doreasca mai multi bani si sa faca asta cultivand mediul privat prin reduceri de taxe si de birocratie, nu bagandu-l in spirala distrugerii.
3. As vrea ca toti sa inteleaga cine plateste, iar cei care platesc sa aiba drepturile si mijloacele de control asupra propriilor bani.
4. As vrea un cod al muncii capitalist, nu unul comunist. Si as mai vrea ca angajatii sa nu fie mintiti cu promisiunea unei pensii asupra careia nimeni nu are vreun control.
5. Daca statul va continua sa fie irational si iresponsabil, as vrea ca mediul privat sa raspunda, in primul rand prin eliminarea dependentei fata de stat, deoarece exista mijloacele necesare.

Toate aceste idei sunt greu de implementat deoarece presupun schimbari fundamentale in modul in care este construit sistemul. Asa ca m-as bucura daca s-ar alege solutia simpla: Va rog, cresteti taxele! Macar asa se va alege praful de tot repede si o vom putea lua de la zero… poate chiar in alta parte.

Cam o data pe saptamana ma gasesc in mijlocul dezbaterii "Haina il face pe om". Ca sa avem un raspuns decent la aceasta dilema cred ca trebuie sa nu privim problema unidimensional:

Frumosul este un ansamblu ce reuseste sa trezeasca emotii pozitive omului ce-l priveste. Asocierea este simpla: frumos – emotionant – pozitiv – dorit. Haoticul sau uratul produc indiferenta, neplacere, panica, repulsie, adica emotii negative. 

Ierarhiile institutionale si ordinea sociala sunt impuse si prin simboluri, unul din cele mai importante fiind tinuta. Imaginati-va la lucru: politisti in maoiu, judecatori in slapi si pantaloni scurti, piloti in trening samd. Tinuta da insemnatate.

Oamenii sunt fiinte vizuale. Adevarul se vede. Primul impact este vizual. Nu putem asculta pledoarii intelectuale din partea tuturor celor pe care-i observam ca sa ne dam seama de adevarata lor valoare. Clasificarea se face in primul rand vizual.

Contactul initial are cea mai mare valoare in relatiile interumane, desi dureaza cateva secunde. Se spune ca ai nevoie de 7 ani pentru a-ti schimba prima impresie despre o persoana. In cateva secunde sau minute nu ai timp sa intelegi contextul si sa-ti expui calitatile care tu crezi ca te definesc. Ai timp doar sa arati bine, sa trezesti o emotie si sa nu spui vreo tampenie colosala.

Comunismul ne-a invatat ca oamenii se diferentiaza prin munca si gandire, niciodata prin tinuta. Pentru ca parintii si profesorii ne-au tot spus asta, consideram ca diferentierea prin tinuta inseamna fals din partea celor care (evident) nu sunt nici inteligenti si nici muncitori. Ironia este ca Tovarasul avea gusturi.

Trangand linie: Haina (este o parte din ceea ce) il face pe om! O tinuta adecvata, un pic rasarita, iti confera un avantaj deosebit. Te intregeste. Nu compenseaza lipsuri de alte feluri, insa deseori le acopera gratios. Datorita timpului scurt de reactie al celor din jur, modelelor de gandire, asocierilor subconstiente, tulburarii date de emotie si impactului general, as zice ca haina e o arma. Aceasta arma iti da mai multa incredere in tine, te ridica in ochii celor din jur si te protejeaza de agresiuni.

O haina nu este suficienta pentru a face un om. Asta se vede pe termen lung. Cunoastem N ciobani bine imbracati care ne ajuta sa verificam asta. Sunt multe alte insusiri/calitati pe care trebuie sa le dezvolti pentru a te dezvolta ca om. Tinuta e doar una dintre ele. Renunta la ea si vei suporta consecintele! Compatimesc lupta oarba a celor care cred ca haina nu-l face pe om.

Pentru mine trecerea de la blugi si camasi in carouri la tinute business sau casual a fost ca descoperirea unui costum de Super Man! Din baiatu’ devii domnul. Totul se poate. Esti invitat si poftit, nu impins. Toata lumea devine mai prietenoasa. Poti merge noaptea pe strazi dubioase fara sa risti nimic. S-ar putea zice ca sunt romanii mai speriati de autoritatea unui costum (pentru ca sunt ;-) insa teoria asta am vazut ca se aplica oriunde. Daca inca nu crezi ca tinuta e importanta, adu-ti aminte de ultima oara cand ai fost intimidat de o persoana bine imbracata.

Morala este ca felul in care arati trebuie sa te preocupe. Este prima ta arma, cel mai important instrument de marketing sau autoaparare. Deoarece romanii inca mai cred, in mare parte, ca haina nu-l face pe om, iti va fi mai usor sa te diferentiezi rapid. Daca te-ai fi nascut in Italia, UK sau Franta ai fi avut semnificativ mai mult de munca.

Pentru ca argumentele rationale au rareori succes, trebuie sa subliniez faptul ca fiind bine imbracat constant atractia fata de sexul opus nu mai este deloc unilaterala :)  Ca nota, femeile din Romania sunt in general mult mai bine imbracate decat barbatii. Sunt convins ca se asteapta si isi doresc mai mult. Ca frumusete stau bine international. Mai au de lucru la atentia la detaliu, dar oricum sunt mult in fata barbatilor romani.

Scriind mi-am adus aminte de o scena dintr-un film legata de nivelul estetic, asa ca o sa o citez:

"I want to talk to you about appearance. Most of you dress like shit. I don’t know what your financial situation is like right now but you need to buy at least one decent suit. There is a minimum level of aesthetic professionalism that we have here. In a couple of months you’ll be able to outfit your whole closet, but for now just get something to hold you over. There’s an important phrase that we use here and I think it’s time you all learned it. "Act as if". Do you understand what that means? Act as if you are the fucking president of this firm. Act as if you have a nine inch cock. Act as if. To do this properly you need to at least look the part. So go get dressed."

Primul pas este studiul. Eu impart transformarea stilistica in doua intervale: [de la 0 la 1] si (de la 1 la infinit).  Rezultatele spectaculoase sunt in prima etapa. Atunci cand simti diferenta, nu mai sta costumul pe tine ca pe gard, nu te intreaba nimeni daca a cazut sifonierul pe tine dimineata. A doua etapa este de rafinare si nu se termina niciodata. Pentru a intelege diferentele, nuantele, subtilitatile, trebuie sa citesti/vezi/probezi foarte mult. Urmaresc de ani de zile siteuri de specialitate si pot spune ca e foarte complicat sa gasesti sfaturi decente, pe intelesul tau, usor aplicabile.

Blogul Domni de Romania http://domnideromania.blogspot.com/ este de departe una din cele mai bune surse in domeniul stilului clasic masculin. L-am gasit cautand informatii despre cravata Ascot. M-a surprins calitatea continutului. Nu am gasit niciunde online un articol de sinteza despre Ascot atat de bine scris, desi am cautat ore intregi. Asta mi-a trezit curiozitatea si m-a facut sa-l citesc in intregime in seara respectiva. Daca nu il ai deja, trebuie sa-l treci in bookmark-uri acum! Daca ai cateva ore, citeste-l acum!

Cezar Ionascu, autorul blogului, este un avocat scolit la Londra si Milano, ce a dezvoltat o pasiune pentru stilul clasic masculin, aflandu-se in locurile cele mai potrivite. Sunt convins ca blogul sau va deveni usor cea mai importanta resursa romaneasca de stil masculin. Acum, cat inca nu este fabulos de cunoscut si de scump, sper sa-l conving sa-i devin client pentru partea a doua a transformarii mele, de la 1 la infinit. Oricum, urmariti-l si cititi si resursele online la care face referire.

Hainele de calitate sunt scumpe, zice-se. In realitate e mult mai ieftin sa fii bine imbracat clasic decat sa fii la moda sau dezorganizat. Desigur, orice e mai scump decat nepasarea. Dan Marius este primul antreprenor care se bazeaza intensiv pe online pentru a-si creste businessul de costume masculine la comanda. Lucrand cu oamenii care cunosc domeniul poti avea tinute exceptionale la preturi absolut normale. Pe blogul lui Dan e chiar si o poza de la un eveniment unde alaturi de Cezar au testat interesul local fata de domeniul lor de expertiza.

Asadar, e cazul sa te imbraci bine, nu costa mult si exista resursele pentru a incepe transformarea azi – de la 0 la 1 si de la 1 la infinit!

Sunt una din elitele internetului romanesc. Da, stiu te doare mintea! Mi s-a spus asta saptamana trecuta, la un eveniment, unde eram intr-un panel, alaturi de alte elite. Afirmatia asta  este gresita pe foarte multe nivele, excelenta pentru a trezi o multime de sentimente tocmai bune de analizat.

1. Imaginea publica

Este imaginea pe care ceilalti si-o formeaza despre tine. Existam pentru cei din jur ca o suma de perceptii si presupuneri despre ceea ce ne caracterizeaza. Poti alege sa te expui sau sa te ascunzi. Inteligent este ca in mediul romanesc sa te ascunzi – zic oamenii mai batrani si mai inteligenti decat mine. Poti alege sa te expui, cu riscuri si beneficii.

Oamenii din business se impart in sobolani si papagali [multumesc Nicu!]. Papagalii se expun si uneori castiga din asta. Ce vede publicul? Vede un personaj in milioane de feluri. Fiecare isi aplica filtrul propriei constiinte, iar prin filtrul respectiv se vede intotdeauna o alta imagine. Vom incadra perfect imaginea celor din jur in universul nostru. Daca suntem marcati de propria neputinta, vom vedea cum altii pot pentru ca au spate (parinti, securisti, averi etc). Daca stim un pic mai mult despre cum functioneaza lumea, vom intelege si mesajul din spatele imaginii afisate. Daca vom creste, vom putea aplica un filtru mai avansat si vom intelege mai mult din vechile imagini.

Un exemplu practic este articolul despre Cosmin Radulescu, un foarte bun prieten. Cosmin este unul dintre cei mai curajosi si mai inteligenti oameni pe care ii cunosc. L-am citiat de N ori pe blog fara sa-i dau numele. Am fost colegi de liceu si am ramas buni prieteni. A avut mereu solutia buna pentru mine, chiar si cand am luat decizii proaste, neputand sa accept simplitatea punctului sau de vedere.  Cosmin a construit o reprezentanta la standardele Vodafone cand lumea vindea cartele Connex in dughene. Dupa asta a construit o clinica medicala cu servicii exceptionale, avand resurse minime. Sistem de programari, doctori foarte buni, aparatura cum rar gasesti in Romania, canapele de piele, plasme, asistente care te ajuta si iti zambesc. Unde toate astea? In Caracal. Eu il admir si sunt convins ca poate cultiva flori in desert, daca a reusit sa faca toate astea in Caracal. Eu nu as putea. Ah, serviciile sunt in mare parte oferite gratuit si platite cu luni intarziere de stat care le "subventioneaza". Mi se pare fabulos sa treci de sali de asteptare friguroase, scaune rupte si oameni care ignora la un serviciu civilizat. Incredibil e cum "niste copii" (ca sa citez pe cineva) fac asta cu mult mai putine resurse decat cele cheltuite de stat. Dar, sa revenim …

Am reusit sa-l conving pe Cosmin sa dea un interviu. Rezultatul? Zeci de comentarii in care se amintea de parintii lui securisti sau doctori, de banii de la oameni din umbra samd. Presupun ca e de rau augur sa ai o mama asistenta la farmacie si un tata invatator intr-un sat. Sau, daca ai parinti instariti, ar trebui sa fugi in padure pentru a nu-i umili pe cei care s-au nascut in familii de muncitori. Nu pot decat sa ma gandesc la ce e in mintea unor oameni care au astfel de pareri sau comentarii. Oare cum a fost intreaga lor viata daca ies asemenea imagini cand aplici filtrul lor? Realist, nu poti decat sa te simti rau cand ai de a face cu asa ceva. In plus, veninul scuipat din neputinta si limitare distruge si ce a mai ramas din entuziasmul celor putini care fac – si nu asteapta sa fie asistati.

Mitul: omul curat si cinstit, pornit de jos, care reuseste de unul singur, neafectand nici macar existenta unei muste. Atunci cand reuseste, acesta nu are bani sau putere, ci daruri nelimitate pentru cei din jurul sau, cu care imparte tot ce are frateste, deseori renuntand la infima sa parte din ce a castigat, in folosul unuia care are si mai putin. Acesta este salvatorul, vindecatorul, omul de bine, cel care va duce Romania mai departe. Din acest motiv va primi voturile si aprecierea publica.

In fine, nu cred ca ar trebui sa incerci sa repari filtrele prin care se formeaza imaginea publica. Poate ca se vor repara peste cateva zeci de ani, cand oamenii nu vor mai fi marcati de trecutul chinuit. Poate ca nu se vor repara niciodata. Oricum, cred in continuare ca imaginea publica te ajuta si este absolut necesara. S-ar putea ca si de data asta Cosmin sa fi avut dreptate.

2. Imaginea proprie

Mi-e foarte frica de oamenii care nu au nicio doza de umilinta si niciun pic de indoiala. Nu pot avea incredere in ei, la fel cum nu pot avea incredere in cei care traiesc in umilinta si indoiala. Actiunea fara minte este mai periculoasa decat mintea fara actiune. E amuzant sa fii facut elita ;-) sau sa fii abordat foarte formal si respectuos de niste oameni marcati de o imagine (pe care nu o inteleg adesea). Desigur, e hrana pentru ego, insa poti deveni usor dependent de puterea asta. Din acest motiv avem profesori care isi terorizeaza elevii, mici sefuleti de departament, portari cu simtul raspunderii si oameni fara indoieli.

Cred ca este esential sa fii echilibat. Intamplator, este si foarte greu. Sunt de parere ca sunt cel mai bun, dar si cel mai prost. Tratez orice idee ca si geniala sau ca total gresita. Incerc sa vad binele in rau si raul in bine. Sunt total de acord si total impotriva. Asa se face ca am o imagine buna si o imagine proasta despre mine. Imaginea buna ma motiveaza sa merg inainte, imaginea proasta imi da de lucru si ma obliga sa merg inainte. Nu cred ca sunt vreun mare antreprenor, vreo mare elita, vreun mare intelept. Sunt foarte constient de limitele mele si asta ma bucura, pentru ca stiu unde trebuie sa cresc. Imi place sa discut cu Cosmin pentru ca invat de la el si pentru ca nu le stie pe toate, are indoieli si e umil, desi are o multime de certitudini, realizari si un spirit arogant atunci cand vrea.

Acum ceva timp am fost invitat de JCI sa vorbesc despre Spiritul antreprenorial din perspectiva organizatiei. Pentru ca am ajuns tarziu, dupa o zi grea de munca, am tinut o mica prezentare foarte sincera si foarte nestructurata. Multi au apreciat prezentarea, poate tocmai pentru ca nu am avut timp sa o imbrac in haine mai formale. Cred ca reflecta destul de bine imaginea pe care o am despre mine. Pe scurt [dupa cum bine mi-a amintit Cezar] in lume exista trei meserii: saracia, bogatia si sexul. Din toate se face un ban cinstit. Eu am ales. Si uite ca se poate! Si, ca sa-l citez iar pe Cosmin: Nu e deloc rau pentru niste tarani din Caracal ;-)

De fix o luna sunt intr-o tech-scursie prin US. Cred ca in avion poti gandi foarte obiectiv, detasarea fizica ajutandu-te sa vezi lucrurile in asamblu. Vizitand diverse locuri am reusit sa invat mult si am avut suficient timp de gandire.

Experienta de la South by Southwest, faptul ca am am fost 9 oameni de la 6 companii in Austin si in San Francisco, interactiunea cu romanii plecati, expunerea la amalgamul etnic si tehnic din US m-au ajutat sa-mi fac o idee mai buna despre ce va urma.

Unde suntem acum? La inceput de drum. Vladimir si Dragos de la UberVU au reusit sa sparga gheata, primind finantare straina si avand prezenta internationala. Vlad si Victor de la SeedMoney au reusit sa redefineasca regulile jocului privind finantarea proiectelor. Infiintarea Bucharest Hubb ajuta la crearea primei comunitati reale a start-up-urilor. Deci in Romania se misca ceva. Faptul ca avem finalisti la Seed Camp in Londra, discutiile despre Romania din panelurile de la SXSW, discutiile cu diversi oameni din San Francisco sau din Silicon Valley mi-au confirmat ca si international miscam. Avem cateva exemple din lumea antreprenoriala, romani bine stabiliti in mediul IT din US si o reputatie tehnica foarte buna. Avem deja si companii romanesti care au facut exit sau cresc pe piata internationala. Nu sunt start-up-uri, dar sunt relevante atunci cand ne referim la industria IT si la romani. Cum zic cei de la Silicon Valley Watcher: The Romanians are coming!

Inainte sa ajungem la impresii extreme, cred ca suntem foarte la inceput si avem o scanteie care ne-ar putea face sa crestem mult in viitor. Nu sunt de acord cu cei care sustin ca Romania este complet irelevanta, insa nu agreez deloc afirmatiile de tipul "romana este a doua limba vorbita la Microsoft" pentru ca sunt complet false si nu ajuta decat la masturbarea nationala, miscarea extrema prin care ne convingem ca suntem cei mai buni, cei mai destepti si cei mai frumosi – doar ca sa vedem in prima zi de scoala ca nu e asa. Genul acesta de gandire sta la baza rasismului si naste ura si frustrare.

Cum trecem de la scanteie la explozie? Asta e intrebarea care ma framanta, mai ales ca simt ca suntem aproape.

Zilele trecute am citit urmatorul proverb somalez: Eu si cu Somalia impotriva lumii. Eu si cu tribul meu impotriva Somaliei. Eu si cu familia mea impotriva tribului meu. Eu si cu fratele meu impotriva familiei noastre. Eu impotriva fratelui meu! Cred ca e foarte usor  de transformat intr-un proverb romanesc.

Am constatat ca romanii au trasaturi cu doua taisuri: perseverenta, inteligenta (medie, dar amplificata  ambitie), deschidere, competitivitate etc. Toate astea te ajuta daca vrei sa reusesti international. Mediul romanesc este unul cu un nivel scazut de incredere, lipsit de etica si norme morale. Ne dezvoltam trasaturile adaptandu-ne la mediu, pentru ca adaptarea este esentiala supravietuirii. Din pacate, fara schimbari dramatice din/in exterior mediul nostru ne programeaza pentru autodistrugere, ca in proverbul de mai sus. De aceea nu vom avea niciodata succese notabile de unii singuri si nici nu vom fi profeti in tara noastra.

Avem cateva exemple in istorie de schimbari dramatice provocate de un grup mic de oameni. Punctele comune au fost dorinta de a schimba, experienta, educatia si influenta internationala, nevoia de volum si trecerea la calitate. Pastrand proportiile, cred ca miscarea online romaneasca poate invata din lectiile oferite de istorie.

Lipsa de incredere, competitivitatea, dar si invidia si sentimentele (nefondate) de superioritate sunt trasaturi clare ale oamenilor din online/IT care se invart in mediul romanesc. Din nou, este un cerc vicios, in care trasaturile negative sunt influentate de mediul negativ – si invers. Totusi, duse international, aceste trasaturi se manifesta ca si calitati.

Ca o suma a ideilor de mai sus – sunt convins ca nu vom reusi niciodata sa avem o mare miscare unita de internationalizare a start-up-urilor romanesti, indiferent daca o pornim local sau din strainatate. Mereu vor exista diferente de opinie si abordare, sentimente negative intre participanti, tradari, revolutii in revolutii samd. Ca sa reusim trebuie sa incercam sa transformam dezavantajele in avantaje, sa le izolam sau sa le minimizam.

Solutia? Impreuna, pe  cont propriu. E clar ca avem nevoie sa fim pe cont propriu ca sa putem evolua. E la fel de limpede ca trebuie si o munca de echipa pentru a fi eficienti, pentru a nu incepe mereu de la zero, pentru a reusi sa construim.

Sper ca oamenii implicati in Bucharest Hubb si in alte comunitati sa sustina practic aceasta deschidere – impreuna. Pana se va intampla acest lucru, promit sa ajut cu ce pot orice persoana care crede ca poate invata ceva de la mine – pe cont propriu. Cred ca e esential sa ai contacte si persoane cu expunere internationala pentru a reusi – impreuna. La fel, cred ca fiecare este responsabil doar pentru el si trebuie sa traga cat poate de tare – pe cont propriu.

Asadar, la drum, impreuna, pe cont propriu!

28 Martie 2010, Sunnyvale, CA

Mi-a intrat in reflex sa caut pe Google informatii despre evenimente, lansari si alte aparitii, inainte sau dupa ce s-au desfasurat. Intre 2006-2009 orice astfel de cautari ajungeau la posturile de pe bloguri. Azi cautarile ajung la aceleasi articole vechi, despre editiile de anii trecuti. Asta mi-a semnalizat ca e ceva in neregula.

Ce bloggeri celebri stiti? Trecand de glumele cu nivelul de irelevanta al bloggerilor si de faptul ca nimeni din Piata Obor nu a auzit de ei, remarc faptul ca sunt foarte putini bloggeri si destul de specializati. Analiza economica, politic, mondenitate, profesionisti din diverse industrii – cativa oameni care scriu bine si constant. O ilustratie a cat de pestrita e lumea blogurilor se poate vedea in topurile Zelist – vedete, publisheri, proiecte consacrate. Nu e deloc rau, insa nici nu mai e vorba doar despre o persoana necunoscuta (bloggerul) care scrie pentru milioanele de cititori online.

Totusi, ce s-a intamplat cu blogul si ocupatia populara de blogger? Au murit! Slava Domnului … De ce au murit? Pentru ca blogurile despre nimic, iubire si trairi, activitati irelevante si pareri stupide … nu aduc nimic util (inteligent, nu?). Era interesant si amuzant sa citesti asta. Era cool atunci cand erai printre primii care sa vada pe gaura cheii in viata altora. Acum nu mai e asa interesant deoarece au fost mii de astfel de bloguri si s-au fumat rapid. Am citit toti suficiente insemnari personale incat sa nu le mai putem suporta ani buni in viitor, la fel cum am auzit mii de pareri personale la TV, suficiente incat sa se anuleze reciproc si sa produca doar zgomot.

Si ce s-a intamplat cu oamenii care scriau? S-au mutat pe Twitter! Pe mine ma uimeste ideea de nanoblogging. Suna a discurs monosilabic, deoarece vad intr-un blog post un material studiat si dificil de expus, nu un panseu ingramadit in cateva litere. Apreciez si folosesc Twitterul deoarece forteaza sumarizarea, e infromal (ca si blogul) si e comod de folosit (chiar si de N ori pe zi). Si retelele mari de socializare au un rol in disparitia blogului. Fiind foarte usor sa-ti publici mesajul alaturi de 3 poze pe Facebook sau sa faci business via LinkedIn, ce sens are sa mai scrii pe blog?

Parerile si ranturile s-au domolit si s-au sumarizat in tweeturi. Nu mai sunt atat de bine indexate de Google. A ramas spatiu suficient in zona de blogging pentru o activitate serioasa, nu tipete din curtea liceului. Si uite asa, Twitterul a omorat blogul, sau cel putin volumul ala sufocant si insuportabil de text inutil. Bravo lui!

De vreun an sunt cu capul in nori. Pe langa curcubee, unicorni si alte fantasme online, e mereu nevoie de servicii tehnice care sa functioneze. Simplu in teorie, greu in practica. Ma fascineaza fenomenul Cloud Computing tocmai pentru ca redefineste piata IT-ului, afectand major serviciile online. Pe cat de neclar suna, pe atat de concreta si tangibila este activitatea de cloud provider.

Desi incepusem deja sa merg spre nori, confirmarea legata de Cloud Computing mi-a venit la Gartner ITXpo in Orlando. L-am vazut pe CIO-ul Americii, Vivek Kundra, vorbind despre migrarea spre cloud si cele 932 de centre de date ale Guvernului SUA. L-am vazut pe Eric Schmidt, CEO-ul Google, vorbind despre cloud, Google Apps si viziunea Google despre viitorul lumii online. Viziune este un cuvant fumat, insa cand vorbeste Schmidt despre cum Google lucreaza activ la a schimba lumea (n.r.: si reuseste) iti dai seama usor ce va urma: Cloud Computing. Oriunde, peste tot, oricand, incepand de acum!

Si Romania? Activitatea mea din U.S. este deja legata de servicii de Cloud. De azi, activitatea mea din Romania va fi legata tot de Cloud. Imi face placere sa anunt proiectul in care sunt implicat deja de 3 luni: Appnor – primul integrator de servicii cloud din Romania. Am inceput printr-un parteneriat Google, insa vom merge mai departe, integrand rapid solutii critice pentru business. In maxim doua luni urmeaza si serviciul de backup online nelimitat. Pe moment avem in vedere o solutie de CRM in cloud, facturare si putere de calcul la cerere. Vom lasa piata sa decida care solutie este necesara pe plan local.

In acest moment Appnor furnizeaza local solutiile Google de business, Google Apps. Setul de aplicatii colaborative contine: Google Mail, Google Docs, Google Video, Google Calendar, Google Sites si Google Talk.

De ce este nevoie de un integrator de solutii cloud? Nu putem toti folosi deja aplicatiile cloud? Desigur, aplicatiile pot fi folosite deja. Providerii mari de cloud computing isi ofera resursele la preturi extrem de avantajoase, profitand de economia de scara data de dimensiunea la care opereaza. Volumul acesta imens este cheia serviciilor performante si a preturilor mici, insa face imposibila oferirea unor servicii avansate de suport tehnic, implementare sau migrare.

Utilizatorii au nevoie de suport, educatie tehnica si asistenta. Din acest motiv exista integratorii de cloud, companii mici care pot servi o zona sau o nisa de piata. E un joc din care castiga atat providerii cat si clientul final, pentru ca se poate oferi un serviciu extraordinar, cu suport extraordinar, la un pret extraordinar. Sa fim sinceri, mai extraordinar de atat nici ca se poate ;-)

Lipsa reprezentarii locale a providerilor complica foarte mult adoptia solutiilor de cloud. Practic, nici macar nu poti plati serviciile, pentru ca plata online in strainatate, cu carduri romanesti, nu este acceptata. Factura de la o firma locala, termene de plata, instrumente de plata diferite de card, comisioane decente – toate acestea sunt posibile doar cand se lucreaza cu un integrator.

Suportul tehnic in limba romana este, iarasi, esential pentru folosirea serviciilor de Cloud Computing. Ca partener al providerilor, Appnor ofera suport localizat pentru toate serviciile oferite pe piata din Romania. Serviciul este oferit contra cost, pe baza de abonament sau plata la interventie. Cei care dispun de expertiza tehnica necesara se vor bucura sa afle ca oferim serviciu de DNS Gratuit pentru orice varianta de Google Apps (functioneaza si daca nu folosesti Google Apps, dar asta e secret ;-)

10.000 de EURO credit pentru suport tehnic, acordat primilor 200 de clienti care folosesc Google Apps Standard sau Premier prin Appnor. Asa ca nimic nu va impiedica sa migrati acum la Google. Daca vi se pare ca e-mailul este un cosmar si ca lucrul in echipa inseamna reply-to-all si 12 documente atasate, inseamna ca inca nu ati migrat spre Google Apps. Tic, tac, tic, tac.

Appnor este un serviciu oferit de Sinergetic Clouds SRL. Le multumesc tuturor celor care au participat la implementare. In cateva luni serviciul Appnor va fi disponibil si in U.S.

PS: Fiind totul la inceput, s-ar putea sa existe mici disfunctionalitati. Apreciem orice feedback si va rugam sa aruncati cu pietricele mai mici pentru inceput.

Mi-am amintit la sfarsit de petrecerea Google de la Disneyland. Cumva, doar cele doua poze de mai jos sunt suficient de decente pentru a fi facute publice.

Citim tot mai des despre oameni care s-au retras la tara, au plecat pe vreo insula exotica sau isi traiesc viata in metropolele lumii. Ce au toti in comun? Au evadat. Ideea trezeste speranta si invidie in mintea fiecarui cititor. Iti imaginezi cum ar fi sa scapi de griul inchis din jurul tau si de griul inchis din tine, insa ai legaturi si poveri ce-ti fac evadarea imposibila. Ramane totul un vis sau iti marchezi o destinatie pentru vreun viitor concediu.

Nu sunt o autoritate in domeniu si nu am facut vreun studiu obiectiv sau elaborat. Cu toate astea, pentru ca anii trec rapid si am nevoie sa-mi pun ordine in idei, am hotarat sa-mi expun viziunea simplista asupra planului suprem: Marea Evadare. Oriunde am fugi, nu vom putea scapa de noi insine – spune un truism. Evadarea te va duce din iad in rai, de pe un continent pe altul sau te va face sa vezi altfel un copac. Evadarea este echivalenta cu depasirea barierei sonice, doar un prim pas, insa foarte greu de trecut, ca orice mare bariera a propriei minti.

Un text nu poate tine locul unei actiuni. Simti nevoia de a evada. Stii lucrurile de care ai vrea sa scapi si iti imaginezi viata fara ele. Pentru a reusi trebuie, mai intai, sa intelegi contextul, sa ai harta locului din care vrei sa fugi si niste semne spre locul in care vrei sa ajungi. Acesta este scopul textului meu, de a descoperi cateva portiuni dintr-o harta acoperita de ceata. L-am impartit in trei parti, sa fie usor digerabil. Sunt note pentru mine si pentru oricine le considera utile, fara pretentia de a fi corecte sau juste. Un text nu poate tine locul unei actiuni.

Partea I – Drama

"Mintea ta e mai ascutita ca o lama de Toledo."

Nimicul. Abonamente la telefon, un reality show, noul suc de piersica cu 6% pulpa, emisiunea de la radio, durerea de stomac, groapa din asfalt, idiotul care ti-a taiat calea, proasta de la ziar, doza de ura, masina, cafeaua cu prea mult zahar, masuta din hol, upgradeul necesar, fermoarul stricat, emailul, noua melodie … samd, samd, samd. Toate acestea sunt nimicul care ne inconjoara. In unele poti gasi un pic de liniste sau o doza de frumusete. Totusi, aceste nimicuri ne umplu viata, ne ocupa mintea, ne creeaza activitati si ne modifica starea de spirit. Seamana cumva cu teoria partzului, care reuseste invariabil sa ocupe intregul spatiu in care a fost eliberat. Asadar, nimicul este aerul vietii. Nimicul este necesar pentru a te tine ocupat, iar ocupatia de acest fel este necesara pentru a nu fi nevoit sa te confrunti cu tine.

Desi infinit, nimicul nu este suficient. Deoarece el creeaza doar ocupatie, exista nevoia unor evenimente care sa te pozitioneze, sa-ti dea o directie, sa te incarce. Acestea evenimente exceptionale sunt dramele, iar ele au o forta imensa in existenta omului. Dramele sunt gauri negre. Au o putere de atractie careia cu greu ii poti rezista. Plutind in nimic alunecam usor spre drama.

Anatomia unei drame este simpla:
- situatia premergatoare dramei, contextul favorabil in care aceasta sa apara si sa se dezvolte
- desfasurarea actiunii, o stare de conflict deschis sau o traire interioara puternica
- deznodamantul si rearanjarea, adica noul inceput

Dramele sunt de trei mari feluri:

1. Drama marunta. Exemplu: conflictul de la lucru, din trafic, de la magazin, o intamplare nefericita, un ghinion samd. Acestea sunt drame cotidiene, fara prea mare importanta, care insa ne permit sa urcam si sa coboram prin nimic, facandu-ne existenta mai agitata.
2. Dramele majore. Exemplu: ruperea unei prietenii vechi, concedierea,  o afacere proasta, un accident, un conflict in familie, ratarea unui examen important sau a unui pas in cariera samd. Acestea sunt dramele sanatoase, care apar regulat (de la luni la ani) si despre care vom discuta pe larg.
3. Nenorocirile. Exemplu: moartea unei persoane apropiate, un accident grav, un incendiu, o boala grava. Acestea sunt dramele cele mai intense, greu de evitat si greu de suportat.

Dramele sunt deseori irelevante ca si continut sau desfasurare. Ce este relevant – si motivul pentru care oamenii devin dependenti de drama – este faptul ca o drama iti ofera doua mari sanse:
1. Sa pierzi onorabil.
2. Sa pornesti de la inceput onorabil.

Drama este pretextul pefect pentru ratare. De ce? Pai in primul rand, drama este o actiune incontrolabila. Fiind incontrolabila este acceptat social ca cel implicat sa piarda directia. Ai voie sa abandonezi si ai o scuza credibila pentru abandon. Ai un intreg context la dispozitie care-ti permite sa gasesti vinovati:
- colegul, seful, iubita – cei din jurul tau care te-au inselat, tradat, furat, abuzat.
- economia, Dumnezeu, norocul – forte superioare incontrolabile carora nimeni nu le poate face fata.
- sanatatea, timpul, locul – lucruri care nu depind de tine si unde nu poti alege.

Mai  mult, drama iti ofera prilejul de a te redefini. Poate ca cei din jurul tau te-au inselat, dar tu esti un om bun si poti merge mai departe. Identifici raul si tu te pozitionezi ca reprezentant si aparator al binelui. Raul este mereu imens si incontrolabil, deci cei din jurul tau vor sti ca esti bun si ca ai o problema. Poate iti creezi si un set de dusmani, care la randul lor ajuta la motivarea unor actiuni ulterioare si la ocuparea timpului. Asadar, drama iti motiveaza pozitia prezenta si te incarca pentru viitor.

In cele din urma, drama este solutia pefecta, pentru ca-ti permite sa pierzi scuzabil, sa dai drumul fraielor, sa te lasi purtat de val si sa ai un alt vinovat pentru consecinte. Raul de mari proportii este mereu asociat dramei, pentru ca doar asa evenimentul poate fi extraordinar. Rasplata ascunsa in drama face ca orice rau sa poata fi trait stoic, aducand un nou prilej de glorie pentru cel afectat si fiind o scuza utila (uneori o intreaga viata).

Oamenii au nevoie sa poata rata lucruri fara sa fie facuti vinovati, au nevoie sa simta ca au mereu dreptate si sunt buni in adancul sufletului, au nevoie sa fie distrasi in lupte care sa-i consume, au nevoie de noi inceputuri, au nevoie de vinovati. Practic, oamenii au nevoie de orice lucru care ii ajuta sa evite responsabilizarea pentru fapte si consecinte si de orice lucru care ii ajuta sa aiba o imagine corespunzatoare cerintelor morale proprii sau ale societatii. Din acest motiv, drama este un element dorit, o supapa necesara vietii comode. Ca efecte secundare, dependenta de drama te face usor de manipulat, ii determina pe cei din jurul tau sa-si piarda incredere in tine si le complica si lor inutil viata.

Intelegerea si infrangerea depedentei fata de drama sunt necesare pentru Marea Evadare.

Cum distrugi drama? Simplu. Atractia sa sta in faptul ca ofera pretextul perfect. Invingi drama renuntand la pretextul adoptat in mod constient sau inconstient. Situatiile neplacute exista mereu, iar uneori suntem prinsi in ele fara voia noastra. Vei evita dramele cata vreme iti asumi faptele si consecintele, nu iti pierzi controlul, nu gasesti vinovati externi, nu cauti confirmari ale perfectiunii tale, nu cauti calea usoara si ai puterea sa fii obiectiv cu tine.

O viata fara drama presupune o mult mai mare responsabilitate fata de tine si fata de cei din jur. Cu siguranta e mai dificil sa faci fata provocarilor, sa ai obiective in viata, sa-ti asumi riscurile, pierderile si esecurile. Drama te ajuta sa scapi de confruntarea cu tine insuti, insa te condamna la o viata plina de nimic, minciuni si sperante nascute moarte. Astfel iti poti impinge existenta, alaturi de ceilalti care isi imping existenta, avand scuzele perfecte si responsabilitate zero. Apeland la drama reusesti sa te condamni la o viata de mizerie. Si, culmea, viata de mizerie e varianta usoara si mai toti aleg varianta usoara.

Cum rezisti? Invariabil, avem multe provocari de infruntat, multe situatii grele sau neplacute, chiar si cand nu le cautam cu lumanarea pentru a da noi pretexte. Pentru a le depasi trebuie sa te poti infrunta pe tine. Trebuie sa accepti ca nu esti responsabilitatea unor persoane din jurul tau: parinti, colegi sau prieteni. Trebuie sa accepti tot ceea ce vine spre tine. Trebuie sa ai un plan si sa evaluezi toate scenariile. Trebuie sa actionezi si sa reactionezi. Trebuie sa ai controlul si sa lucrezi cu ce nu poti controla. In cele din urma, ce nu te omoara te face mai puternic. Oricum pe termen lung toti murim, deci avem sansa de a deveni foarte puternici pe parcurs. Adauga un pic de umor si multa perseverenta si poti trece de orice.

Exemplul meu favorit de perseverenta este Muhammad Ali in faimosul sau meci The-Rumble-in-the-Jungle. Imi place pentru ca e o demonstratie documentata a unei tactici inteligente, presarata cu umor si bazata pe rezistenta, de a face fata unei situatii critice in care toate sansele sunt impotriva ta. Nu intotdeauna castigi. Nimeni nu se asteapta ca o persoana sa depaseasca orice situatie. Insa cata vreme lupti, accepti infrangerile si inveti din ele, esti in pozitia de a-ti controla viata. Abandonul este varianta cea mai putin onorabila, nu infrangerea. Din fericire, situatiile cu care ne confruntam, chiar atunci cand par a fi mari drame, sunt mult mai usoare si tolerabile decat un lung sir de pumni de la un campion mondial de categorie grea. Alt avantaj este ca avem zeci de ani la dispozitie pentru a castiga un meci, suficient timp incat sa invatam si sa aplicam orice strategie.

Marea Evadare incepe de la asasinarea dramelor. Nu poti pleca niciunde, nu-ti poti schimba viata in directia dorita cata vreme nu-ti controlezi actiunile si cata vreme iti impingi viata prin marele nimic inconjurator navigand de la drama la drama. Dependenta de drama te va controla, indiferent de locul in care pleci, de noii prieteni, noul job sau noul pas in viata care crezi ca va schimba totul in bine. Singura solutie este asasinarea dramelor pornind de la autocontrol, responsabilitate, actiune, echilibru si obiectivitate. 

… vor urma Partea II-a – Locul si Partea III-a – Fuga.

Ieri, la Netcamp 2009, am avut o prezentare despre echipa tehnica. Slideurile pot fi downloadate, insa reprezinta 5% din informatia expusa. Reactiile au fost pozitive – nu am fost agresat de nimeni, in mod suprinzator. Pentru ca si oameni tehnici si oameni de business mi-au cerut mai multe detalii, m-am hotarat sa dau din casa si sa public topul minciunilor intalnite de la oameni tehnici, in ordinea pericolului.

*** Top 7 minciuni de la tehnic ***

7. Dureaza 3-6-12 luni.

Durerea: Estimarile sunt in 99% din cazuri punctul slab al echipelor IT. Niciodata nu ai o estimare de timp clara, pe care sa te poti baza. Totul pare sa dureze prea mult de la bun inceput si ajunga sa dureze mereu si mai mult.

Pastila: Orice estimare exprimata in luni/ani trebuie tratata ca fiind falsa. Munca este mereu facuta stundenteste, in ultimele zile inainte de deadline. Se defineste un termen de realizare a proiectului. Se comunica o perioada mai scurta la tehnic si mai lunga la client. Proiectule ste impartit in bucati digerabile. Se stabilesc deadlineuri la maxim 1-2 saptamani. Deadlineurile se comunica clientului. Nimic nu se lasa la mila auto-organizarii timpului de catre executantul tehnic.

6. Lucram la backend.

Durerea: Se munceste de mult timp, se plateste deja, nu se poate utiliza nimic. Proiectele IT sunt ca un iceberg, mare parte nu e la vedere. Totusi, daca un client neavizat nu poate vedea rezultatele, sansele sunt ca acestea sa nu existe. Uneori se fac eforturi, nu este doar o minciuna sfruntata. Eforturile sunt irelevante cata vreme nu se vede ce s-a realizat. Afirmatia de mai sus este clasica in proiecte scapate de sub control pentru ca ascunde mizeria sub presul nestiintei tehnice a managerilor.

Pastila: Se definesc si urmaresc rezultatele implementarii unor bucati din proiect. Se trece rapid la partea de frontend pentru a se balansa munca. Ti se va spune ca nu se poate pana nu este terminat backendul. Daca pozitia este ireconciliabila inseamna ca proiectul este complet deraiat si trebuie rupta pisca (schimbati responsabili, delegat etc).

5. Trebuie sa cumparam echipamentul X, softul Y si solutia Z.

Durere: Costurile sar prin tavan datorita unor achizitii costisitoare. Mereu se prezinta solutii scumpe sau echipamente scumpe. Ai nevoie de investitii mari pentru rezultate mici. Stii ca e bine sa investesti in informatizare, insa ti-e greu sa gasesti justificarea economica.

Pastila: Avem 2 vinovati: indragostitul de tehnologie si incompetentul. Indragostitul vrea sa cumpere orice gadget de sute/mii/zeci de mii de euro pentru a se juca. Incompetentul cauta solutii complexe pentru a rezolva probleme simple. Solutiile complexe au costuri complexe, mai ales cand sunt in grija incompetentilor. Orice achizitie este refuzata cata vreme nu e insotita de o argumentatie puternica. Se cer pareri din exterior. Consultanta specializata este optinea cea mai ieftina. E acceptabila cumpararea unor maruntisuri, chiar daca exista solutii alternative mai ieftine. Partea de cercetare ar costa prea mult. Achizitiile IT nu trebuie sa fie niciodata lasate total in mana unei singure persoane tehnice.

4. Trebuie (re)-scris/facut de la zero.

Durere: In urma unei analize rapide se constata ca solutia curenta este inutilizabila si trebuie schimbata sau ca nu exista nicio alternativa buna, deci trebuie dezvoltata una proprie de la zero. Asa se nasc CMS-uri proprii, frameworkuriproprii, infrastructura hardware proprie samd.  – cu costuri foarte mari si cu existenta scurta si chinuita.

Pastila: Oricand ti se spune ca trebuie luat ceva de la zero tragi aer in piept si te relaxezi 10 minute. Urmeaza o cercetare de piata. Identifici toate solutiile posibile deja existente, chiar daca par imperfecte sau improprii. Acestea trebuie testate atent. Poti trece la munca de la zero doar daca ai inteles solutiile alternative, stii cum sunt structurate si nu au nicio necunoscuta tehnica. Solutia usoara este adaptarea rapida a unei solutii existente. Lucrurile care trebuie refacute sunt deseori inventii prostesti facute la randul lor de la zero. Cand este necesar, reinventeaza folosind prefabricate, bucati gata existente. Inovatia tehnologica facuta de oameni incapabili sa intelega tehnolgia din jurul lor este cel mai mare dusman in IT.

3. Totul este sub control. Proiectul e 95% gata.

Durere: Termenele se depasesc si sfarsitul proiectului e un miraj. Tehnicul e multumit si spune ca e aproape gata, dar proiectul e inutilizabil. Alternativ, proiectul pare utilizabil dar inca nu e folosit de nimeni si mai trebuie facute mici modificari.

Pastila: Livrarea trebuie setata cu mult inainte de darea in functiune oficiala. Proiectul trebuie utilizat/testat in stadiu alfa/beta cat mai serios (cu testeri sau utilizatori finali reali). Trebuie cunoscute deja partile care chiar functioneaza. Un proiect IT nu este o masina de serie care mai are nevoie de vopsea si scaune, ci un avion experimental. E gata doar atunci cand se poate folosi comod. 95% gata = 15% gata = neterminat/inutilizabil.

2. Am testat, functioneaza.

Durere: Prima versiune este un esec total. Ce parea functional este respins de utilizatori. In afara oamenilor tehnici oricine eticheteaza proiectul ca munca neterminata si aleg sa-l ignore pana chiar functioneaza. Ti s-a spus ca totul este testat si functional.

Pastila: E absolut normal si previzibil ca avionul experimental sa nu poata transporta pasageri cand se lanseaza oficial. Solutia este ca proiectul sa fie deja dat in functiune pe bucati, testat atent de utilizatori reali. Se va considera final atunci cand utilizatorii spun ca functioneaza, nu tehnicii, nu testerii.

1. Ne intereseaza proiectul!

Durerea: Tehnicul pare nemotivat sau neinteresat de proiect. Importanta proiectului este cruciala ca business, insa dintr-un motiv necunoscut nu poti transmite asta mai departe astfel incat sa fie receptionata si aplicata de tehnic.

Pastila: Echipa tehnica e mereu de parere ca are in fata un idiot iremediabil (clientul, omul de business). Singurul lucru care trezeste interesul unui om foarte tehnic este o provocare tehnica, data de tehnologie sau de un coordonator foarte capabil. Altfel, proiectele sunt plictisitoare, clientii imbecili, iar banii nu au vreo relevanta cata vreme iti acoperi nevoile de baza (casa, masa, computer cu internet). Asdar, singurele proiecte de care chiar le pasa oamenilor tehnici sunt cele extrem de tehnice, care foarte rar au o valoare comerciala concreta intr-o companie obisnuita. Solutia este gasirea tehnicilor motivati si de altceva, lucru greu de facut. Alternativ, poti accepta ca nu ii intereseaza si ca vor trata proiectul ca niste mercenari. E perfect cata vreme ai de a face cu mercenari profesionisti ;-)

Definitii: Tehnicul – omul tehnic, echipa tehnica, departamentul tehnic.  Proiect – orice sarcina ce trebuie indeplinita, fie aplicatie software, hardware, infrastructura sau serviciu.

Nu toti oamenii tehnici mint (in permanenta ;-) ! S-ar putea sa para jignitoare cele spuse de mine, insa oricine are un strop de experienta stie ca sunt foarte adevarate. Exista (rareori) echipte tehnice cu experinta indelungata, cu un management foarte bun, care nu cad in capcanele miniciunilor de mai sus. Exista (rareori) cand formularile de mai sus sunt adevarate. Rareori!

Minciunile de mai sus ne sunt servite de la tehnic. Noua ne plac, pentru ca o minciuna este o justificare, iar o scuza solida este cel mai facil inlocuitor al unui rezultat. Problema cu scuzele si minciunile este ca nu pot inlocui adevarul sau rezultatele necesare pe termen lung.

Blamarea tehnicului este o … justificare ;-) deci nu rezolva nimic. E necesar sa cunoastem cum suna o minciuna credibila pentru a o identifica rapid. In cele din urma problema interna este una de management, nu una tehnica. Asadar, responsabilul final pentru rezultatele proiectelor si digererea minciunilor este persoana din management. Iti poti asuma costul acestor minciuni?

P.S. Daca ai injurat in gand citind acest articol ai gastigat 20 RON! sub forma unui voucher de la libraria online Okian.ro, valid pentru cumparaturi de peste 100 RON. Le multumesc celor de la Okian.ro pentru ca imi alimenteaza colectia de carti tehnice si de business. Comanda repede doarece sunt doar 20 de vouchere -> MANAC-OKIAN-052J5TE

Ce gresesc? Daca ai lucrat in mediul online in ultimii cativa ani, cu siguranta ti-ai pus intrebarea asta. Vad o multime de oameni talentati, cu proiecte interesante si foarte muncite, care nu reusesc sa aiba succes asa cum si-au imaginat. Desi aparent fac tot ceea ce trebuie, nu reusesc sa aiba rezultatele asteptate. Asadar, undeva se face o greseala.

Orice carte, orice prezentare, orice site sau orice sursa de informare despre antreprenoriat o sa-ti spuna care sunt metodele si uneltele pentru a dezvolta un business online eficient. Asta auzim si citim zilnic. Retetele exista. Ele sunt incercate cu rezultate exceptionale de geniile antreprenoriale. Toti ii admiram pe Steve Jobs, Richard Branson sau Larry Page. Ei sunt dovada faptului ca se poate. Chiar daca nu e vorba despre cei mai influenti antreprenori la nivel mondial, exista persoane ca Seth Godin, Guy Kawasaki sau Paul Graham care ne arata cum poti avea o viata implinita fara a fi miliardar, multumindu-te cu cateva (zeci de) milioane din munca pe care o faci cu pasiune. Putem merge mai departe cu nominalizarile, insa ideea se pastreaza: ai un concept bun, il pui in aplicare si ajungi (dupa multiple iteratii si lectii invatate) sa ai succes.

Ne intoarcem acasa, punem in aplicare teoria, iar rezultatele intarzie sa apara. Sa studiem un pic succesele online romanesti: siteuri de joburi, siteuri de dating, siteuri de vandut masini second hand, publisheri foarte mari de content generic, siteuri de comert electronic. Cand spun siteuri ma refer la 1-2, maxim 3 astfel de siteuri. Se observa un model – toate aceste siteuri raspund unor nevoi primare: loc de munca, sex (adica prietenie), stiri (economie-scandal-sport), achizitii importante (masina, computer).

Cu cat avansam spre segmente sau nise in onlineul romanesc, cu atat avem de a face cu proiecte mai frumoase, mai bine executate si mai ineficiente ca si rezultat. Daca analizam in general in economia romaneasca a ultimilor ani putem vedea domeniile de succes: imobiliare (casa), retail (haine, mobila, mancare), banci (bani pentru nevoile primare), telecom (comunicare, statut social). Modelul se pastreaza si la televiziuni, unde avem cele 3 tipuri: ProTV, OTV si Acasa.

Sa ne imaginam un Skype facut in Romania, pentru piata locala, care in timp sa prinda international. Sau un Digg romanesc. Trilulilu ca prima aparitie mondiala pe content video. Un TechCrunch romanesc. Un Apple romanesc. Un eBay romanesc. Un Google romanesc. Cat se poate de serios, incercati sa faceti un exercitiu mental si sa vedeti toate aceste branduri pornind din Romania. Pare ridicol? Pentru toate aceste servicii exista un corespondent romanesc, mai bine sau mai slab facut. Ce rezultate au proiectele romanesti echivalente? De obicei nu au nici o masa minima de utilizatori, iar cand o au, nu o pot monetiza.

Acum, sa trecem la cifre! PIB-ul Romaniei 264 mld USD. PIB-ul SUA 14230 mld USD. De ce SUA? Pentru ca majoritatea proiectelor mari, populare mondial, isi au originea in SUA. Alti indicatori:

• raport US/RO PIB pe cap de locuitor 4:1

• raport vorbitori engleza/romana 70:1

• raport populatie US/RO 17:1

• raport acces internet US/RO 35:1

• costul vietii New York – Washington DC / Bucuresti 1.5:1

• beneficiile aduse de publicitatea online in US depasesc cu 10-15% PIB-ul Romaniei

Fara a avea pretentia unor indicatori foarte stiintifici, cifrele de mai sus impreuna cu lista succeselor pentru consumatorii locali online si offline ne ajuta sa tragem niste concluzii simple:

1. Piata romaneasca este foarte mica. Romania are o populatie mica, cu o putere de cumparare mica. Asta dicteaza un volum si niste obiceiuri de achizitie – respectiv clientii isi cheltuiesc putinii bani pentru a-si acoperi nevoile de baza. Asadar, abia putem sa vorbim de segmentarea pieteii, iar din segmentele formate foarte putine sunt profitabile.

2. Costul de a face business in Romania este considerabil. Chiar daca salariile sunt relativ mici in comparatie cu pietele externe, costurile totale sunt mari. Asadar, avand costuri mari, atacarea unui segment restrans sau a unei nise este o eroare majora. Presupunand ca ai atinge nivelul maxim posibil de succes, tot abia ti-ai acoperi costurile – capcana in care cad majoritatea proiectelor online romanesti.

3. Limitarile limbii, ale culturii si ale pietei sunt dramatice. Poti accesa doar piata minuscula cu putere mica de cumparare. Pentru a adresa piata internationala deja trebuie depasite doua obstacole majore: cultura de business occidentala (mult mai evoluata si mai sofisticata) si folosirea limbii engleze (nefiind nativa, tranzitia este costisitoare).

Aceste diferente nu sunt prezentate de niciun autor de carti de succes in limba engleza si de niciun strain venit sa vorbeasca la conferinte locale. Este normal, deoarece ei au experienta pietelor proprii, in care teoria lor functioneaza, avand o baza imensa de consumatori si putere mare de cumparare. De cele mai multe ori noi aplicam teoria respectiva fara a lua in considerare particularitatile pietei locale, care fac respectivele teorii inutilizabile.

Facand o paralela simpla, noi ne asteptam sa construim Empire State Building in Bragadiru si sa exploatam comercial aceasta realizare. Desi e vorba de o constructie in Bragadiru, costurile totale vor fi imense (sub cele din US cu cateva procente, daca asta ne incanta cu ceva). Beneficiile potentiale vor fi la nivelul localitatii Bragadiru, unde doar BCA-ul, vodca sau cartofii au un potential comercial ridicat (desi limitat de numarul de locuitori). Pare aberanta comparatia, dar nu este. Aberant este sa avem asteptari necorelate cu realitatea locala, doar pentru ca urmarim exemple si retete straine.

Ce trebuie facut? Greseala esentiala este faptul ca nu punem corect lucrurile in context. Asadar, putem sa ne adaptam contextului, facand produse mass market la nivelul, asteptarile si nivelul financiar ale potentialilor clienti locali. Asa s-au nascut (intentionat sau din intamplare) succesele online si offline din Romania. Alternativ, putem sa schimbam contextul si sa folosim teoria din carti pe piata in care a fost gandita, suportand barierele, costurile si riscurile unei astfel de mutari.

Un lucru este sigur: nu trebuie sa privim piata unidimensional si nu trebuie sa ignoram cifrele, altfel vom ajunge din nou sa ne intrebam ce gresim. Ar fi pacat, pentru ca si asa irosim o gramada de munca si talent adresand incorect piata.

2009 a fost un an dezastruos pentru antreprenori. Recesiunea a lovit cel mai puternic in cei care sustineau activitatea economica. Efectele sunt dezastruoase. O multime de firme au incetat activitatea. Toata lumea si-a redus costurile. Majoritatea angajatilor si-au vazut beneficiile reduse, in cazul fericit in care au reusit sa-si pastreze locul de munca. Cred ca la mai bine de un an de declansarea haosului toti am inteles seriozitatea situatiei.

Efectul pozitiv al recesiunii este normalizarea a mediului de afaceri. Datorita socurilor brutale putem spune ca piata s-a mai cernut. Incepem sa putem distinge intre vis, abur si realitate. Specula si speculantii s-au separat de cei care chiar incearca sa construiasca. Lipsa resurselor ii face pe antreprenori sa-si evalueze corect investitiile si sa se indrepte catre eficienta, nu crestere cu orice pret. Putem asemana aceasta perioada cu inghetul care omoara bacteriile si insanatoseste mediul inconjurator. Din pacate aici se termina beneficiile generale. Oricat de optimisti am fi, oricat am incerca sa vedem oportunitatea si jumatatea plina a paharului, lucrurile stau foarte prost.

Antreprenorii sunt perceputi ca un rau inevitabil, intruparea lacomiei si a abuzului. Rareori exista apreciere sincera pentru realizarile lor. Invidia, dispretul si ura sunt sentimentele care ies cel mai usor la iveala. E simplu sa vezi masina sau haina cuiva si pe asta sa-ti bazezi un sir de judecati. Perceptia este intr-o anumita masura indreptatita si are radacini puternice:

• propaganda comunista a prezentat mereu omul de afaceri capitalist ca suma si sursa raului in lume, omul care exploateaza oamenii
• noii oameni de afaceri au fost vechi performeri ai sistemului, deseori pastrand cultura si apucaturile, schimbandu-si doar functia
• valorile cu care au fost crescuti cei de peste 35-40 de ani sunt diametrial opuse performantei intr-o piata libera (locul de munca asigurat, irelevanta performantei, lipsa educatiei ulterioare, existenta sistemului care asigura minimul necesar, lipsa nevoii de schimbare etc.)

In ciuda perceptiei proaste a mediului de afaceri, initiativa privata sustine economia tarii. Daca am lua 10 angajati azi, 7 dintre ei ar lucra in mediul privat, iar 3 ar lucra la stat. Din acestia 7, in ultimul an, 2 au ramas fara loc de munca. Impreuna ei sustin financiar si 11 pensionari. Cat din ceea ce cheltuie statul este castig generat in sistem? Cat din ceea ce cheltuie statul este produs de cei 5 ramasi angajati in mediul privat? Cat de eficient e statul in sustinerea si incurajarea celor 5 angajati? Ce importanta are angajatorul celor 5?… Un sir lung de intrebari, ale caror raspunsuri te fac sa realizezi importanta mediului privat si a antreprenorilor, cei care isi asuma riscul de a porni si sustine afaceri noi.

Un mediu de afaceri sanatos nu poate exista intr-o societate nesanatoasa. Judecand dupa mediul social si politic in care facem business in Romania, nu putem decat sa ajungem la concluzia (evidenta) ca mediul de afaceri sufera foarte tare. Desi este calul de munca, singura sursa reala de bani, mediul privat este aproape de a fi asasinat de ignoranta intregii societati si de actiunile mediului politic. Situatia este impinsa la limita de dificultatile economice mondiale, care s-au dovedit un prilej foarte bun de a rasuci cutitul intr-o noua rana adanca, prin actiuni politice anti-business (letargie, suprataxare, birocratizare etc).

Un antreprenor care nu-si plateste impozitele sau angajatii la timp e vazut ca un jefuitor al statului. Oricine aude o astfel de situatie o pune pe seama rea vointei, avaritiei sau a incompetentei. Nu poti da 2 bani pe o astfel de persoana (care printre altele conduce o masina scumpa si poarta costum, desi nu-si plateste darile).

Statul nu a returnat TVA aproape 1 an de zile. Statul intarzie in mod constant cu 6-9 luni platile catre mediul privat. Statul nu plateste niciodata penalizari cand nu-si respecta termenele, el doar percepe penalizari samd. E totusi de inteles, statul are probleme.

Situatia prezentata intr-un mod simplist mai sus este congruenta cu perceptia generala, conform caruia problemele statului sunt de inteles, insa probleme celor din mediul privat sunt strict responsabilitatea oamenilor de afaceri, acea specie parvenita greu de digerat. Ironia este ca lucrurile stau invers. Intr-o situatie generala foarte proasta, statul a ajuns repede la fundul sacului si s-a vazut nevoit sa-si bata cu bestialitate calul (mediul privat), sa-l priveze de hrana pe care si-o castigase singur si sa-i mai puna cateva pietre de gat, in speranta ca acesta din urma va suporta si va merge mai departe, ca de obicei. Asadar, mare parte din greul si disperarea situatiei se duce in mediul privat, la antreprenori si angajatii lor.

Cine este statul? Cu siguranta nu profesorii sau politistii sau multi alti bugetari. Statul este mediul politic, aparatul care ia decizii si sistemul prin care le implementeaza. Asadar, avem la varf un set de manageri care au o problema majora de management, problema care ii depaseste in intregime – judecand dupa rezultate.

Ce va face antreprenorul roman in 2010? Va fi managerul a noi probleme, daca reuseste sa supravietuiasca pana atunci.

Sa punem lucrurile in perspectiva. A trecut un an de scadere economica dramatica. In acest an masurile politice nu au facut decat sa agraveze situatia. Mediul privat s-a adaptat fortat, suportand pierderi masive. Problemele politice ne pun in situatia de a petrece toamna anului in haos, prelungind sangerarea economica. Urmeaza alegerile prezidentiale, care vor produce un presedinte, nu vor rezolva imediat nicio problema. Apoi, sunt sarbatorile de iarna. Dupa sarbatorile de iarna avem cateva luni in care (speram ca) se aseaza praful din urma luptei prezidentiale. Asadar, ne vom regasi in primavara, dupa o agonie indelungata, fara coerenta si consistenta politica in ultimele 6 luni si fara o sursa reala de bani (imprumuturile nu se califica drept castiguri, presupunand ca te mai poti imprumuta). Cum va arata mediul privat atunci? Estimarea mea e ca va fi mai rau ca in 2009, un an care nu a fost roz deloc. Desigur, exista sansa unor probleme sociale foarte mari, sansa unui sir de greve sau a unei confruntari politice prelungite. Toate acestea nu pot decat sa faca si mai adanca prapastia.

Prima jumatate a lui 2010 va fi dramatica pentru antreprenori. Nu trebuie sa fii clarvazator pentru a-ti da seama de acest lucru. Pur si simplu nu exista niciun alt scenariu posibil. Poate ca in a doua jumatate lucrurile se vor calma si economia va creste din nou. Am indoieli, ramane de vazut, insa trebuie sa ne pregatim pentru si mai rau. Sper ca acest an a fost un bun educator pentru toti antreprenorii. Imi doresc ca majoritatea sa nu mai fie deconectata de la lumea reala, ca anul trecut, si sa reuseasca sa reziste unui nou sir de grave turbulente.

Solutia? Cred in existenta unei solutii reale pe termen lung. Solutia este aplicarea unor reguli simple, respectiv diversificarea riscului si gasirea unor oportunitati noi, adica trecerea de la piata local la cea regionala (EU) sau mondiala. Stiu ca suna nerealist, dar cu putina sansa si multa determinare vom ajunge sa fim nevoiti sa comunicam intr-o limba straina cu clientii nostri si sa fim in situatia de a fi un producator si exportator relevant.

Trucul? Spuneam mai devreme ca statul are o problema de management imensa. Antreprenorii si toti cei din mediul privat, ca rezultat, vor fi nevoiti sa faca managementul unor situatii si mai grave. Tentatia e sa crezi ca alegand o anumita persoana sau un anumit partid, problema de management a statului se va rezolva. Eu sunt convins ca nu vom scapa prea curand de problema de management a statului. Mediul politic, adica managerul statului, nu lucreaza si nu isi doreste sa rezolve problemele mediului privat, doar sa le tina la stadiul la care societatea nu se dezintegreaze. Acest lucru se va intampla cata vreme nu alegem lideri intr-un sistem guvernat de meritocratie, ci suntem nevoiti sa alegem aceleasi persoane intr-o democratie usor de manevrat prin populism.

Tragand linie, indiferent de cat de bine am alege, prima parte a lui 2010 va fi absolut dramatica si trebuie sa ne pregatim. Deoarece sansele ca mediul politic sa se schimbe fundamental sunt minime, solutia pe termen lung este sa limitam la maxim influenta incompetentiei si instabilitatii locale asupra businessului nostru.

Lumea este plina persoane cu colectii excentrice. Fara voia mea, am devenit si eu un astfel de colectionar. Pasiunea mea? Bolile rare si enervante, care se diagnosticheaza gresit, se pot ameliora usor odata descoperite si sunt aproape imposibil de vindecat. Din fericire nu e nimic care sa ma afecteze iremediabil. Nu scriu sa ma plang, ci pentru a-i ajuta pe cei care au keratocon.

Un pic de istorie. De vreo 15 ani port ochelari. Am pus problemele de vedere pe baza timpului petrecut in fata calculatorului. Am purtat diverse lentile/ochelari, iar problemele de vedere au evoluat. De mai bine de 6 ani orice ochelari purtati nu rezolvau problema, doar o ameliorau un pic, o vreme. Pentru ca nicio lentila nu se potrivea am fost chiar si suspect de glaucom, insa dupa o vizita la Witting mi s-a spus ca nu am glaucom (dar nu a fost identificat keratoconul). Acum peste un an, la cateva zile dupa ce am schimbat ochelarii, toata lumea imi spunea sa-mi iau ochelari noi … Asadar, in mod oficial am fost orb ca un liliac multa vreme, vazand imaginii multiple si foarte difuze.

Actiune. Pentru ca trebuia sa stau foarte aproape de monitor si sa ma straduiesc mult pentru a vedea putin, am hotarat sa-mi fac o operatie cu laser, Lasik (dupa varii contraindicatii ale pesimistilor de serviciu). Asa am ajuns la OftaLux, la domnul doctor Radu Burcin.  Spre norocul meu a fost primul oftalmolog competent cu care am avut de a face dupa un lung sir de incercari. A avut nevoie de vreo 3 minute (in care a facut catva teste) inainte sa-mi spuna ca am keratocon si ca operatia cu laser este contraindicata (a urmat un sir de teste pentru siguranta). Am fost redirectat catre FocusOptic, la doamna doctor Daniela Goicea – una din putinele persoane din Romania specializate in keratocon, care mi-a explicat ce inseamna afectiunea si cum se poate ameliora vederea.

Rezultatul. De 2 zile vad :) in HD, incredibil, cum n-am vazut niciodata. Keratoconul degradeaza extrem vederea, insa efectele sale pot fi remediate folosind lentile de contact dure. Dupa cateva incercari si multa rabdare d-na Goicea mi-a gasit lentilele potrivite. A durat o luna sa apara, insa acum le folosesc incantat. Sunt usor neplacute si mai dureaza acomodarea.

De retinut. Lentilele nu opresc evolutia bolii, insa aceasta se opreste singura la 30 de ani. In cel mai rau caz se ajunge la transplant de cornee (care nu e asa dramatic pe cat suna). Exista tratamente de incetinire sau modelare. Este o boala destul de rara, 1/1000 de persoana o are. Nu se stie foarte mult despre keratocon in general.

Trateaza-te! Desi am avut de a face cu o multime de oftalmologi, doar 2 au stiut ce boala am, ceea ce este frustrant (pentru ca ei au avut nevoie de minute, iar altii nu si-au dat seama dupa o multime de vizite). E vina mea ca am tot amanat investigatii mai serioase pana la limita. Daca suspectati vreo astfel de problema sau aveti nevoie  de lentile sau operatie, vizitati acest doi doctori, pentru ca isi cunosc bine meseria (si sunt extrem de agreabili, iar preturile sunt absolut decente, usa e mereu deschisa, totul e frumos si oficial). Un prieten deja si-a rezolvat problema de vedere cu lentile, iar fratele sau si-a descoperit keratocon (avea acelasi manifestari "neincadrabile" si ochelarii nu il ajutau). Eu trebuie doar sa ma dezobisnuiesc sa stau langa monitor/telefon samd, pentru ca acum vad normal (peste 100% acuitate).

Nota 1: Nu detaliez colectia, insa vi-l pot recomanda pe doctorul-blogger Alin Popescu, medicul de oase al onlineului romanesc :)

Nota 2: Am inceput usor sa scriu in engleza, daca va intereseaza, cu aceeasi frecventa nimicitoare, http://www.manac.biz

Ora 8.45, miercuri dimineata, sub dus, dupa 4 ore de somn, a treia noapte dormita pe jumatate si 7 ani de incercari. Atunci m-a lovit! Desi a trecut aproape un an de cand am inceput sa-mi restructurez activitatea, desi am descoperit cate bucati de puzzle, niciodata pana atunci nu am reusit sa vad totul atat de clar. Avusese loc revelatia. Din acea miercuri dimineata lucrurile nu au mai fost niciodata la fel.

Eram pe drumul gresit. Pe scurt, asta e toata revelatia. Ma aflam intr-un business fara viitor, fara posibilitati de scalare, fara vreo mare pasiune, cu nervii tociti, satul de artificii financiare si cu o ura ascunsa pentru neputinta mea si a celor din jurul meu. Aparent nu ai nevoie de 7 ani sa-ti dai seama de asta. Eu am avut. Perseverenta extrema si incrancenarea de a supravietui m-au determinat sa nu cedez. Am reusit performanta de a ramane in viata, castigand cate ceva si avand un job plin de incercari, drama si nervi. Asta mi-a dat ideea ca sunt pe drumul cel bun si ca trebuie doar sa ma perfectionez. In acest fel am ajuns sa pierd timp, ani, resursa cea mai pretioasa.

Educatia aplicata, asta mi-a oferit aceasta experienta. Sunt multumit ca am trecut prin toate, ca am experimentat ratari si succese, ca am luat decizii foarte proaste si decizii foarte bune, ca am avut de a face cu oameni si situatii de tot felul. Desi toate au avut un cost asociat, ma bucur ca am trecut prin ele si am putut sa suport consecintele. Sunt convins ca-mi va fi mult mai usor sa trec prin orice de acum incolo avand experienta.

Deodata, pasul urmator a devenit foarte clar. Stiu ce pot face si ce urmeaza sa fac. O noua etapa, de data aceasta pe drumul care ajunge acolo unde imi doresc (sper).

Fascinatia mea pentru tehnic si implicarea in fenomenul Linux si Open Source mi-au oferit punctul de plecare si m-au ajutat mult sa invat. Totusi, inclinatiile tehnice excesive sunt cel mai des o bariera in business, asa ca am ales sa ma distantez cat mai mult de tehnologie. Incredibil cata libertate si ce privire de ansamblu iti ofera ignorarea pasiunilor/apucaturilor tehnice. 

Business Advisor to Technology Startups. Asa m-am definit pe LinkedIn. Ce inseamna asta? Ca ma consider in pozitia de a-i sfatui pe alti tineri antreprenori cum sa-si organizeze si manageze unele parti ale business-ului propriu. Nu cred ca sunt vreun consultant deosebit, doar o persoana cu ceva experienta, care poate scuti 2-3 ani de incercari unora aflati la inceput. Voi participa intr-un proiect dedicat ce va fi anuntat in perioada urmatoare si sunt deschis oricui considera folositor ajutorul meu.

Antreprenoriatul ramane in continuare una din prioritatile mele. Desi renunt la activitatea curenta, ma voi implica direct in noi proiecte. Renunt pentru ca am fost pe drumul gresit si nu as fi ajuns niciunde. Voi continua intr-o formula noua, insa facand business asa cum trebuie, fiindca am trecut suficient prin bootstraping. Cand voi avea ceva concret voi anunta (pentru cei care ma suna ca sa scrie ceva senzational).

Ce urmeaza? Pe termen scurt voi incepe sa-mi iau in serios rolul de advisor (sfetnic ;-) si voi prezenta si reprezenta ideile, conceptele si produsele proprii sau ale celor cu care lucrez. Pe termen mediu-lung intentionez sa-mi mut activitatea pe piata externa, acolo unde inca sunt novice. Ma bucur foarte tare ca in fiecare luna pana la sfarsitul anului am o locatie importanta de vizitat. Dupa o gramada de vreme sunt incarcat maxim cu energie si pot vedea lucrurile clar -  senzatia de high on life care-mi lipsea.

Toate aceste evenimente m-au determinat sa scriu mai rar. Voi anunta in curand si mutarea blogului spre varianta in engleza, iar in romana voi scrie (si) mai rar.

Imi pare rau daca dezamagesc cu aceste schimbari. Cu siguranta am stricat cateva planuri ale colaboratorilor in ultima vreme, insa ma asigur ca totul ramane in grija unor oameni cel putin la fel de competenti ca si mine. Revelatia de miercuri dimineata m-a facut sa vad calea si o voi urma, indiferent de consecinte.

Va urma …

Diverse persoane ma roaga sa scriu un follow-up la articolele de anul trecut legate de vesnica dilema “Cumperi sau stai cu chirie”. Situatia s-a schimbat dramatic in anul care a trecut de cand am scris articolele. Subiectul in sine a prins si e repetat si re-calculat in diverse articole mai originale (sau nu).

Ce inseamna o decizie proasta? Depinde de importanta deciziei. O decizie proasta care iti marcheaza viata inseamna foarte mult. Exemple: unde te stabilesti, ce profesie iti alegi, cu cine te casatoresti sau ce apartament in rate iti cumperi samd. Desi toate sunt decizii reversibile, inertia si frica de schimbare le agraveaza mereu.

Cine este gorila? Oligopolul format de operatorii de telefonie mobila. La mai bine de 10 ani de la aparitia industriei telefoniei mobile pe piata din Romania operatorii au ajuns sa fie colosii industriei IT&Comunicatii. Cu un profit cumulat de peste 1 miliard de dolari anual, o baza solida de clienti si o prezenta media imposibil de evitat, operatorii de telefonie mobila par a fi o forta mereu crescatoare in intreaga economie.

2009 este anul care va schimba radical operatorii de telefonie mobila. Barierele mari de intrare pe piata, alaturi de convenabila lipsa de interventie a organismelor de reglementare, precum si politica “utilizatorilor prizonieri” au permis formarea unui oligopol pe piata telefoniei mobile. Oligopolul i-a rasplatit pe cei cativa operatori cu un nivel al profitului foarte bun rezultat din impunerea unor preturi mari pe o piata restrictionata.

Consider pozitia operatorilor ca fiind nejustificat privilegiata, deoarece cresterea lor s-a bazat pe o concurenta voit imperfecta, iar cei care au platit pretul au fost chiar utilizatorii de telefonie mobila. Tariful mare de interconectare (convorbiri dintr-o retea in alta) si tarifele imense de roaming voce/date sunt doua exemple de practici anti-client foarte profitabile. Pentru a-si intari pozitia, operatorii au facut tot ce se putea sa atraga clientii si sa-i pastreze in reteaua lor. Cei care aveau baza de utilizatori dictau preturile si regulile. Evident, ceilalti au fortat adoptia pornind un razboi al preturilor.

Fixarea unor preturi maxime de interconectare sau portabilitatea numerelor au fost miscari bune, desi mult intarziate si timid facute. Adevarata schimbare a venit anul acesta si a fost rezultatul cumulat al:

• presiunii asupra preturilor facuta de operatorii fara o baza de clienti consistenta

• supra-saturarii pietei de telefonie mobila (penetrare peste 100%)

• scaderii economiei ce a impus reducerea costurilor (comoditatea a fost prima afectata)

• nevoii de a raporta “la centru” cresterile constante cu care s-au obisnuit (comunism 2.0?)

• influentei pietei gri, care profita chiar de tactica pastrarii clientilor ca prizonieri

• influentei crescande a Internetului mobil si a telefoniei VoIPlipsei de loialitate fata de brand (normala cata vreme nimeni nu s-a diferentiat cu adevarat).

Rezultatul este ca in sfarsit s-a declansat razboiul total al preturilor intre operatori. Culmea, oricat de mult au fost evitate, fortele concurentei au reusit sa strice sistemul care se dovedise atat de puternic si de profitabil.

Inertia si umflarea statisticilor fac sa para normala perioada prin care trecem. Adevarul este ca suntem intr-un punct de inflexiune. Acest lucru nu se vede deoarece inca exista o multime de utilizatori care sunt prinsi in contracte pe 1-2 ani extrem de dezavantajoase fata de folosirea unei cartele preplatite (astazi data gratis la orice chiosc cu numar, credit de cativa euro si sute de minute si SMS-uri – doar de dragul/frica raportarii cresterii pietei). Ca abonat vechi nu poti decat sa te simti inselat si fortat, iar asta nu te face decat sa vrei sa pleci. Cifrele inca arata bine, insa coruptia interna va topi picioarele de lut pe care stau operatorii.

Coruptie intr-un sistem privat? Desigur. Sumele incasate de operatori nu au fost rezultatul pur al eficientei, beneficiului si calitatii oferite utilizatorului, ci ale abuzului de putere in relatia cu clientii. Aceasta situatie a nascut asteptari constant crescatoare fata de businessul de telefonie mobila, a atrofiat capacitatea si disponibilitatea de a oferi serviciile dorite si necesare utilizatorilor si a cultivat la extrem sentimentul de aroganta totala a organizatiilor, sentiment transmis angajatilor si reflectat in modul in care aceste corporatii fac business. Lipsa de valoare, decuplarea de la realitate si profitul mare au creat terenul perfect pentru coruptie. Angajatii, piata gri, colaboratorii, distribuitorii, toti au vrut o parte din banii usor castigati, iar actiunile lor constante accelereaza declinul actual. Ei sunt rezultatul mediului in care s-au aflat, iar mediul este rezultatul politicilor si al practicilor operatorilor.

Ce vor face operatorii? Acum se arunca tot mai adanc in razboiul ofertelor si al preturilor. Isi reduc drastic profitul si devin irelevanti pentru utilizatorii noi, reusind sa-i indeparteze pe cei vechi, inca tinuti cu forta. Asadar, au pornit pe un drum la capatul caruia nu vor intalni nimic bun. Atrofierea capacitatii de a oferi utilizatorilor servicii de care au nevoie ii face si sa concureze intre ei in termeni care nu creeaza niciun beneficiu pentru utilizatori, deci sunt cu atat mai putin interesanti. Cui ii pasa daca are 450 de minute si SMS-uri nelimitate sau 620 de minute si 730 de SMS-uri? Cred ca in curand doar companiilor de telefonie mobila si publicitarilor (care se vor chinui sa comunice glumet o noua oferta irelevanta). Cu siguranta ca urmand acest model, in maxim 2 ani (cand scapa din lesa clientii capturati) totul se duce de rapa.

Solutia? Simpla: sa devina din companii care fac bani abuzand piata, companii care fac bani din servicii utile, necesare, dorite. Avantajele majore ale operatorilor de telefonie mobila:

• acoperire foarte mare

• retea vasta de parteneri si distribuitori

• baza de clienti foarte mare (aproape toata lumea)

• sistem de billing deja pus la punct

• prezenta in mintea tuturor utilizatorilor

• comoditatea extrema data de folosirea telefonului mobil

Pornind de la aceste avantaje companiile de telefonie mobila trebuie sa se repozitioneze in ofertanti de servicii mobile. Sa dam cateva exemple:

1. Servicii de telefonie si mesagerie text, nelimitate, pentru un abonament fix lunar. Oricum ajungem acolo; cu limite decente de utilizare stabilite, se poate oferi acest serviciu din care se castiga relaxarea mentala a clientilor si o suma fixa lunara, altfel greu de obtinut.

2. Servicii de Internet. Compania de telefonie mobila trebuie sa fie un ISP mobil, care sa-ti ofere usor, oriunde vrei, pe telefon sau computer, o conexiune rapida pentru o suma fixa lunara. In regim roaming s-ar putea percepe o extra-taxa fixa pe zi de 1-2 euro. Desi s-au facut pasi in acest sens acum suntem inca la stadiul de gluma, cu limitari constante si preturi ridicole.

3. Servicii online, bazate pe Internet. Email, retele sociale, multimedia, servicii pe care oricum le folosesc utilizatorii de internet, facute accesibile pentru telefoanele mobile si oferite ca standard, inlocuind PC-ul in cea mai mare parte a zilei.

4. Ringtone-uri si alte servicii cu valoare adaugata, oferite direct sau prin provideri specializati. Exista in acest moment, dar peste 50% din incasari merg la operatorii de telefonie mobila, iar partenerii sunt acceptati cu greu si tratati foarte prost.

5. Radio, TV, pay-per view, servicii de streaming multimedia. Din nou exista inceputuri timide, dar nu ca o comoditate, ci foarte scumpe si limitate.

6. Plati prin SMS sau microplati cu telefonul mobil. Aici acoperirea si sistemele de taxare puse la punct ofera o pozitie extrem de buna operatorilor. Rezultatul? Acum iau ca taxa peste 50% din incasari (nu profit!); e aproape imposibil sa lucrezi cu ei sau cu integratorii, iar o taxa atat de mare limiteaza extrem numarul de business-uri care accepta o colaborare. Daca ar fi vorba de 10% in loc de 50%, impreuna cu un program simplu de parteneriere, piata ar exploda.

7. Plata facturilor si plati online cu telefonul mobil. Inlocuirea cardului, pe care il avem si care pare greu de folosit si nesigur, cu telefonul. Exista acoperirea necesara, exista tehnologia necesara, se poate integra cu efort relativ mic un astfel de serviciu cu orice comerciant. Desigur, partea de colectare s-ar complica un pic, insa operatorii ar castiga cateva procente la orice plata, mai bine ca orice banca!

Putem continua cu exemplele. Doua lucruri sunt comune si esentiale: mutarea catre sisteme de tarifare fixe cu aproape-totul inclus si extinderea pe piata serviciilor, fie prin oferirea lor directa, fie prin facilitati aduse comerciantilor in interactiunea cu clientii posesori de telefoane mobile.

Desigur, aceste schimbari implica iesire din zona de comfort, repozitionare, modele noi de business, intrarea pe piete adiacente si, mai ales, un cutit adanc infipt in ego. Cu siguranta ar aduce un venit per utilizator mai mare (ARPU) si mai multa apreciere din partea clientilor.

Concurenta? Nu ceilalti operatori sunt concurenta. In acest moment concurenta este tehnologia si Internetul. Tehnologia deoarece face vocea un serviciu banal peste date si Internetul deoarece a transformat retelele de date intr-o comoditate. Ca infrastructura Internetul a demonstrat ca o piata fara reglementari, standardizata si concurentiala, produce servicii mai bune peste infrastructuri si mai rapide si mai ieftine. Telefonia a devenit un simplu serviciu, iar operatorii de telefonie fixa, starurile de alta data, a fost redefinita de tehnologie si Internet. Schimbarile dramatice ale operatorilor de telefonie fixa nu pot fi decat lectii pentru operatorii de telefonie mobila.

Lipindu-se de ideea de online, schimband modul de lucru si profitand de bazele existente, operatorii de telefonie mobila se pot reinventa in jurul comoditatii si al mobilitatii, nu in jurul telefoniei. Modele exista!

 A cargo cult is a type of religious practice that may appear in tribal societies in the wake of interaction with technologically advanced, non-native cultures. The cults are focused on obtaining the material wealth of the advanced culture through magical thinking, religious rituals and practices, believing that the wealth was intended for them by their deities and ancestors …. via Wikipedia.

Reactiile dupa ultimul Net Start-Up (vezi articolul de pe reFresh.Ro) si intalnirile avute in ultima vreme la evenimentele de online m-au pus pe ganduri. Vad cateva grupuri de oameni care interactioneaza si ajung la rezultate ciudate. Am mentionat Net Start-Up pentru ca avem marturia video a micro-cosmosului de care vorbesc.

Cei 2-3 ani de cand fac parte din mediul online, alaturi de cei 7 ani de antreprenoriat mi-au dat sansa de a vedea de aproape aceasta lume – fie ca simplu spectator, fie ca participant. Fara sa am pretentia ca spun vreun adevar, vreau sa-mi prezint impresia despre antreprenoriatul in online-ul romanesc.

I. Scena

Pe scurt, avem de a face cu:

• start-up-erii -> oameni care vor sa-si creeze/dezvolte o afacere in mediul online romanesc, avand nevoie de …
• banii pentru sustinerea proiectelor online, apartinand unor investitori, si …
• intelepciunea unor antreprenori sau profesionisti cu experienta.

E un model care functioneaza cu succes in tarile civilizate si pe care incercam sa-l importam. Exista start-up-uri romanesti care au reusit afara, deci se poate!

Personajele acestei scene sunt foarte diferite ca provenienta: tehnici, publicitari, oameni de media sau oameni de business, varii corporatisti. Gasim de la programatori la ziaristi, si de la designeri la oameni de afaceri.

Nu este nimic rau ca s-au strans toti acesti oameni. Singura problema este ca fiecare isi apreciaza excesiv mediul si tinde sa minimizeze importanta celorlalti. Astfel apar si se alimenteaza tabere si preconceptii care ingreuneaza comunicarea.

De remarcat este si faptul ca mai toti oamenii au roluri multiple si in continua schimbare, fiind destul de greu sa identifici/cataloghezi o persoana.

II. Actiunea

Cei care doresc finantare sau sfaturi isi prezinta ideile in fata unor investitori si a unor antreprenori. Aceste prezentari au loc in cadrul unor evenimente sau prin abordare directa.

Problema fundamentala este ca nu se intampla nimic. Aici se opreste actiunea. Aici se opresc rezultatele. Aici ramanem blocati intr-un loop infinit (la fereastra, la fereastra, la fereastra, la fereastra …).

Ca sa reusim sa depasim aceasta situatie trebuie sa incepem prin a ne opri sa o analizam. Voi trisa si va voi spune raspunsul de la inceput: Traim fenomenul de Cargo Cult Entrepreneurship. Nu cred ca e doar un pas intermediar, cred ca multi dintre noi suntem pe calea gresita, imitand in loc sa intelegem si fiind emotionali in loc sa fim rationali.

III. Problemele

A. Antreprenorii vechi

Se cer sfaturi si bani si de la cei care au experienta si resurse financiare. E minunat ca se intampla acest lucru, insa:

1. Media si blogurile au fabricat cateva modele pentru antreprenori, deoarece exista nevoia de modele. Acesti oameni dau sfaturi insa o fac fara sa aiba statutul necesar. Nu sunt impostori cu buna stiinta, insa sunt considerati altceva decat ceea ce sunt in realitate, iar asta le dauneaza celor care primesc sfaturile si isi bazeaza deciziile pe intelepciunea lor neverificata. Da, ma puteti include si pe mine aici. Apreciez oamenii de acest fel pentru ca unii chiar incearca sa fie modele. E mai bine asa decat sa fii un monument de ipocrizie importat din alte timpuri si domenii.
2. Povestea antreprenorului paleste inaintea faptelor. Foamea de senzational a dus la simplificari grotesti care dau impresia ca orice se poate fara prea multa munca. E mai usor sa prezinti succesul fabricat decat niste calcule seci care demonteaza orice afacere senzationala in cateva minute.
3. Antreprenorii cu experienta nu se inteleg cu tinerii deoarece au asteptari total diferite, iar asta creeaza frustrare de ambele parti. Cand stii cat ai muncit pentru cateva zeci de mii de euro cifra de afaceri iti vine greu sa discuti cu un pusti care isi evalueaza la cateva sute de mii ideea sa neimplementata/nedemonstrata/necalculata/neaprofundata. Discutiile care deriva de aici nu au vreun viitor sau vreo valoare. Putini dintre antreprenorii locali au reusit cu adevarat in vreun proiect. Asadar, se intalneste o viitoare tanara speranta cu un sfatuitor mort tanara speranta.

B. Start-up-erii sau antreprenorii noi

Pleaca de la ideea ca lucrurile functioneaza "as seen on the Internet". Cred in modelul strain, in banii multi care vin usor si nu inteleg tratamentul de care au parte din partea batranilor. Probabil il asociaza cu pseudo-ratarea lor sau cu fenomenul de haita primitiva din care fac parte "vedetele". Erorile fundamentale sunt:

1. Asteptarile care sunt total necoplanare cu experienta si profunzimea ideii pe care o vand. Tinerii compenseaza experienta printr-un avant admirabil si o siguranta pe sine ruda cu inconstienta. Toti am fost acolo. Sentimentele astea sunt frumoase, dar total contraproductive. Mai rau, te ajuta sa vinzi o iluzie si altora, iar batranii adora sa se lase vrajiti de ele.
2. Inflatia de idei. Orice tanar antreprenor are 6-12 idei la care lucreaza cateva minute pe saptamana. Orice idee e prezentata semi "la misto" si implementata pana la un alfa proof of concept. Orice idee e inlocuibila, de obicei de o idee care necesita resurse mai mari pentru implementare. Orice idee esueaza doar datorita celorlalti!
3. Lipsa consistentei. Pe cat de categorice sunt ideile prezentate, pe atat de moale este totul in jurul lor. Ele nu se vor executa niciodata (deseori din lipsa de resurse, cauzata de un mediu inchistat, condus de o haita de redusi). Pentru ca toti vrem sa fim toate si sa stim orice nu vom avea oameni despre care sa spunem ca stim ce fac, cu ce se ocupa, la ce lucreaza. Toti acesti oameni care nu au un proiect clar, o meserie clara sau o sursa de venit certa pot fi denumiti "oameni din online" in asteptarea loviturii de milioane de dolari.

C. Investitorii

Oamenii cu bani, cei care pot face visul sa devina realitate! Selectionati din randul antreprenorilor sau ca reprezentanti ale unor entitati care se presupune ca au bani, acestia sunt vazuti ca salvatori. Cred ca titlul de investitor il merita doar un numar foarte-foarte mic de persoane. Restul, impartasesc urmatoarele mici secrete murdare:

1. Investitorii nu au bani. Problema esentiala e ca investitorilor le lipsesc banii si le prisosesc sfaturile. Cei cativa care ar avea niste bani (desi rareori pentru investitii de acest gen) sunt invitati si abuzati la orice eveniment. Fara a avea vreo experienta serioasa, ajung sa fie inutili si ca sfatuitori in domeniu. Interesant e ca investitori sunt considerati doar cei care au bani, desi lipsurile strat-up-urilor depasesc cu mult nevoile financiare.
2. Investitorii sunt cumparatori. La fel cum unii mananca boabele in loc sa le planteze, exista in piata multi care se folosesc de teoria investitiei pentru a cumpara o participare intr-o afacere. Se ajunge la control asupra afacerii sau la folosirea ei pentru in-sourcing, variante foarte triste pentru tanarul antreprenor, care devine tanar salariat la patron, fericit ca a vandut afacerea pe 3.7 lei.
3. Investitorii nu au consistenta. Am vazut investitori care intra doar pentru ca e la moda, fara sa inteleaga, controleze un start-up. Desi cu bune intentii, ajungi sa fii partener cu unul care stie la fel de putin despre online pe cat stii tu despre business in general. Desi banii asigura plutirea, o astfel de afacere se scufunda dupa o vreme, din lipsa de interes sau bani.

D. Galeria sau Personajul Colectiv

La galerie ii includ pe cei care fac parte din toata povestea, insa nu sunt nici antreprenori tineri, nici cu experienta si nici investitori. Totusi, influenta lor asupra fenomenului online local este decisiva. Roluri foarte importante au:

1. Angajatii. Nu stiu cum altfel sa le spun celor care se afla in slujba unor companii si au influenta directa in piata prin prisma postului ocupat. Din orgoliu sau interes se intampla sa pozeze in investitori sau antreprenori. In ciuda exceptiilor, cred ca e nesanatoasa aceasta pozitionare. Desi sunt manageri buni si opereaza in companii foarte mari, cred ca nu aduc beneficii majore antreprenoriatului online.
2. Ziaristii si bloggerii. Foarte vocali si foarte prezenti, reusesc sa creeze si sa intretina hype si buzz in jurul unor oameni, proiecte sau evenimente. Se amesteca usor cu mediul si ajung sa aiba opinii si sa scrie despre lucruri aparent accesibile, dar pe care nu le cunosc (ex: business online, tehnica) alimentand imaginea feerica folosita ca baza pentru visele tinerilor antreprenori de profesie sau ocazie.
3. Aspirantii. Sunt cei care stau pe bara si se pregatesc sa porneasca un proiect mic cu o idee mare. Neavand nicio experienta cred usor in povestea fabulosului mediu online in care poti sa te imbogatesti peste noapte. Fiind multi, asigura un trai linistit intregii industrii media din jurul fenomenului. Plus, ei sunt ciclul viitor de noi sperante.

 IV. Punctul culminant

Intalnirile sau discutiile dintre start-up-eri si antreprenori + investitori sunt pentru mine punctul culminant al acestei situatii.

Atitudinea de "la pamant si da-mi 10 flotari!" vs. "nu ati inteles nimic, va spun eu ca o sa mearga!" ma face sa fiu din ce in ce mai putin interesat de zona asta si sa-i compatimesc pe cei implicati. Imi pare rau de antreprenori si investitori pentru ca le este facut capul calendar cu naivitati sau prostii. La fel de mult regret ca unii aflati la inceput trec prin tot felul de experiente umilitoare cand nu este cazul, pentru ca unii au impresia ca asa se fac lucrurile.

 V. Deznodamantul

Suntem departe de incheiere. Cred ca ne aflam la stadiul in care mimam disperati antreprenoriatul. Avem conferinte, avem idei, avem prezentari, avem incercari. Rareori avem si succese. Cred ca succesele vin de la cei care au inteles care le este meseria si rolul. Nu-i vad ca fiind prima recolta, ci mai degraba alte mere in alta traista.

Gravide cu batrani in brate – asa prezinta un prieten o scena tipica de disperare. Cred ca acolo suntem si noi cu antreprenoriatul online. Desi virtualul ne e usor accesibil, cred ca trebuie sa ne intoarcem la concret. Visele indraznete si ideile revolutionare sunt bune, insa numai insotite de:

• un model viabil de a produce bani
• minime cunostinte economice si tehnice
• suport din partea unor oameni cu experienta
• evaluari realiste ale unor vise/idei
• perseverenta intr-o singura directie
• implementari in loc de povesti si dorinte

Nu pot decat sa sper ca o sa reusim intr-o zi sa facem ceva relevant. Vorbesc aici in primul rand pentru mine. Ma incearca un sentiment de vinovatie ca am participat la toata povestea asta si abia acum mi-am dat seama unde duce (niciunde)…

* * * 

Intr-o vizita la Brasov am reusit vaste performante automobilistice:

• Am mers prea repede prin localitati (75km/h), deoarece ma depasea absolut toata lumea injurand – dovada ca oricat ai vrea e imposibil sa respecti regulile de circulatie aplicate prostesc (drumurile cele mai mari trec prin sate?!).
• Mi-am rupt masina traversand centura Ploiestiului. Cel mai traficat drum din tara trece prin niste hartoape inimaginabile.
• Am experimentat craterele Brasov – Bran, pe uscat si pe ploaie, fiind foarte aproape de a ma integra intr-un BMW vechi care reusea sa depaseasca cu peste 100km/h noapea, pe ploaie, in zona intens circulata, cu gropi si balti…
• Am vazut ce inseamna o furtuna pentru infrastructura oraselor romanesti (chiar si in seara asta in Bucuresti)

N-am reusit tot drumul sa nu observ afisele electorale care ma indemnau sa votez. Cred ca sunt oameni care ma considera suficient de dobitoc ca dupa umilinta din trafic sa ma duc sa votez. O sa ma duc doar sa votez impotriva cuiva, cand chiar voi simti nevoia. Pana atunci isi pot baga afisele alea mari unde stiu ei mai bine, alaturi de indemnurile la responsabilitate civica. Mi se pare ca primim un mare si constant scuipat in fata cu situatia asta. Nu ma intereseaza cine sunt vinovatii (ca oricum toti dau vina pe ceilalti) si cine sunt salvatorii (ca oricum toti pozeaza in salvatoir) – ii rog doar sa ma anunte cand sunt gata drumurile ca sa-mi fac si eu datoria de a alege (macar atunci o sa cred ca am intre ce/cine sa aleg). Pana atunci, succes la campanie! Sa castige cel care are o cantitate suficienta de minte incat sa-si dea seama ca poti castiga oamenii asigurandu-le nevoile minime (si ii poti indeparta profitand la nesfarsit din abuzul celor mai elementare nevoi).

* * *

Ma gandesc sa pun bazele unui sistem care sa permita angajarea catorva sute de oameni din toata tara. S-ar potrivi perfect celor care sunt muncitori, inclusiv peste 50 de ani, au nevoie de ajutor pe partea comerciala si isi doresc sa castige cel putin 1500-2500 RON net lunar. 

Ar fi vorba despre o mica franciza pentru echipe de 2-3 oameni care sa asigure niste serivicii de baza necesare in aproape orice oras din tara:

• servicii de curatare/mentenanta pentru aparate de aer conditionat (trebuie facute macar 1 data pe an)
• servicii de curatare/mentenanta pentru centrale termice (la fel, sunt necesare pentru buna functionare)
• alte servicii marunte legate de intretinerea unor echipamente sau operatiuni tehnice (mereu necesare pe la casele celor mai putin priceputi – ca si mine)

Costurile de inceput sunt minime (aprox. 2000 RON de persoana) folosite pentru autorizare si unelte. Central se asigura suport, dispecerat, materialele speciale necesare, partea de promovare, cursurile necesare pentru specializare samd. – o mica afacere atent coordonata.

Consider ca un astfel de sistem de franciza ar putea integra foarte bine persoane care vor sa munceasca, sunt dispuse sa invete, au o pregatire medie, indiferent de varsta. Problemele principale (hartiile, ofertele, preturile, promovarea, instruirea) carora oamenii de acest fel nu le fac usor fata ar fi rezolvate de la bun inceput intr-o astfel de franciza.

M-ar ajuta impresiile voastre, eventual sa intrebati cateva persoane care se potrivesc descrierii ce parere au despre o astfel de initiativa si daca ar participa.

 * * *

Am cateva anunturi de facut si profit de ocazie:

1. Conectoo a lansat Conectoo Start.  Conectoo este o companie care ofera servicii de email curat pentru cei care tansmit newslettere sau au volumuri mari de email. Conectoo Start este un concurs deschis care sustine si promoveaza startup-urile din mediul online romanesc, oferind lunar pachete gratuite de servicii de email marketing celor mai promitatoare şi inovative dintre acestea (1 milion de mesaje!). Felicitari lui Bogdan Iordache, fondatorul Conectoo.ro si al StagiiPeBune.ro – pentru politica antispam sanatoasa si pentru ca reuseste sa livreze multe mailuri la Yahoo, lucru de care eu nu sunt capabil ;-)
    
2. CERF se reinventeaza – devine din targ consumer, targ B2B. Se observa bagheta lui Manafu. Voi participa si eu cu o prezentare in cadrul Technology Forum, in panelul de Open Source, Vineri 5 Iunie, ora 16.30. Din nefericire, ultimele editii ale CERF au fost niste deziluzii majore pentru mine (totul a inceput cu prima vizita la CeBit). M-as bucura sa-si revina si cred ca s-au pozitionat bine. Incerc si anul acesta, desi mereu zic ca nu voi mai merge la editia viitoare. It better not suck! ca sa-i citez pe marii ganditori postmodernisti Beavis si Butthead.
    
3. AITC.ro este siteul Asociatiei de Interventie Terapeutica in Criza. Scopul lor este de a ajuta oamenii aflati in dificultate sociala critica, si anume persoane aflate in categoria de "victime ale excluderii sociale". Desi se afla la inceput, fondatorii AITC fac progrese in sustinerea schimbarii legislatiei care defineste abuzul sexual, fizic, emotional sau psihologic. Eu i-am ajutat sa ajute. Cred ca si voi ii puteti ajuta. Cred ca un inceput ar fi sa le sugerati cum sa-si organizeze prezenta online pentru a-si transmite mai bine mesajul.

"If hard work were such a wonderful thing, surely the rich would have kept it all to themselves."

Nota: Acest post este inspirat de o discutie avuta ieri cu un amic aflat cu cativa ani buni inaintea mea.

De ce muncim? Pare o intrebare absolut banala, dar are raspunsuri complexe. Am facut un mic studiu intre prieteni si am obtinut o lista de motive pentru care oamenii muncesc: pentru bani, pentru a iesi la pensie si a fi linistiti, pentru a-si acoperi nevoile, din frica, pentru familie, pentru placerile proprii,  din inertie sau pentru a nu se plictisi, din dorinta de afirmare, pentru a avea un scop, pentru a se simti utili samd.

O sa sarim peste teoria motivatiei si piramida lui Maslow. Ar fi raspunsul simplu, de la scoala, care ne ofera doar explicatiile de baza si ne impiedica sa aprofundam problema.

Muncim pentru a ne acoperi nevoile primare. Asta pare a fi explicatia simpla si rapida. Totusi, acoperirea nevoilor primare este extrem de facila astazi. E suficient ca putini sa munceasca efectiv pentru a produce necesarul tuturor, mai ales intr-o societate evoluata. Risc sa spun ca pentru un om apt si inteligent nevoile de baza nu sunt o provocare, doar o scuza.

Muncim pentru familie, pensie, linistea viitoare. Pare a fi o motivatie valida, insa presupune faptul ca muncim pentru o rasplata din viitor sau pentru altcineva (familie). Asta ne scuteste de alte intrebari si ne ofera comoditatea de a regreta decizia peste zeci de ani – daca avem norocul sa iesim la pensie.

Muncim pentru bani. Banii ne sunt necesari pentru a acoperi nevoile primare, nevoile curente (usor expandabile) si pentru a contribui la fondul pentru pensionare (viitorul incert). Aici apar cateva intrebari:

• Din cei care "muncesc pentru bani" oare cati castiga cu adevarat bani? Presupun ca daca te-ai considera un pescar bun sau profesionist nu ai arata prea bine in breasla cu 3 pesti mici prinsi lunar. Astfel, daca muncesti pentru bani, ar trebui sa castigi o suma semnificativa.
• Ce valoare au acei bani pentru tine? Nu ma refer la valoarea de piata, ci la ceea ce faci efectiv cu banii. Presupun ca nimeni nu munceste pentru a fi cel mai bogat din cimitir sau #1 in vreun Top Hagi Tudose. Ai banii. Stii sa ii folosesti? Ii folosesti cum trebuie pentru a trai? Sau te folosesc ei pe tine, cunoscandu-ti slabiciunea?
• Cand te opresti? Teoria amicului meu este ca daca reusesti sa castigi ~10.000 EUR pe luna ai acces la 98% din ceea ce-ti poate oferi lumea. Tind sa fiu de acord. Oricum ceilalti 2% iti permit calatorii in spatiu, avion privat mic vs. business class  sau acces la proprietati si cluburi exclusiviste – asadar o lume care ofera prea putin in comparatie cu costurile sale. Plus, ai nevoie de mult timp sa reusesti sa traiesti un pic din cei 98% disponibili, asa ca nu-ti ramane timp pentru grija a ceea ce nu poti face.

Muncim pentru a ne auto-valida, pentru a ne afirma, pentru a invata. Din nou, o motivatie frumoasa si valida. E minunat daca reusim sa muncim din acest motiv si sa ne indeplinim propriile scopuri. De multe ori ajungem sa spunem asta doar ca sa sune bine, iar cand intram in amanunte constatam ca nu ne place deloc munca noastra si ca ne-am indepartat de obiectivul initial (afirmarea, validarea, cunoasterea) si ajungem sa ne scuzam folosind celelalte motivatii la indemana.

De ce muncesc eu? Aproape toti m-au intrebat Dar tu de ce muncesti?. Raspunsul meu la intrebarea asta:

• Muncesc pentru bani. Vreau banii respectivi pentru a putea avea acces la domenii sau locuri noi. Am trecut de multa vreme de muncesc pentru a-mi acoperi nevoile, deoarece mi se pare o gandire distructiva/limitativa, indiferent de suma vehiculata.
• Muncesc pentru a crea sisteme care functioneaza (produse, servicii, etc) atat de bine incat nu sunt observate (serios!). Lucrurile complexe si bine facute in care sunt implicat imi dau o satisfactie interioara deosebita (chiar si atunci cand nu produc bani).
• Muncesc pentru ca e o metoda practica de a intalni oameni, de a lega prietenii si de a socializa in general. Nu sunt izolat, insa cred ca e mult mai usor ca muncind sa gasesti oameni cu interese si aspiratii comune. Plus, imbini utilul cu placutul.
• Muncesc pentru ca munca ma ajuta sa-i pot ajuta pe altii si sa am grija de ai mei.

Totusi. De ce muncim? Daca renuntam la raspunsurile formale, sunt cateva motive clare pentru care muncim:

1. Muncim din inertie, pentru ca asta am fost invatati ca trebuie sa facem. Daca nu am munci am fi stigamatizati social. Eu nu cred in ce trebuie social, insa sunt putini cei care pot rezista fara aprobarea celor din jur.
2. Muncim din frica deoarece ni se pare ca fara respectiva munca nu o sa ne mai putem acoperi nevoile primare (vom muri de foame, singuri, mizerabili, dispretuiti de cei din jur).
3. Muncim pentru ca e alegerea usoara. Munca ne ofera scuza perfecta de a nu face ceea ce ne dorim. Muncim, deci pare ca facem fix ceea ce trebuie. Nu avem rezultate in directia dorita deoarece muncim cat sa ne mintim singuri, nu sa realizam ceea ce ne-am propus (pentru ca e mult mai greu sa afli si apoi sa faci ce-ti doresti decat sa muncesti 4-8-12 ore pe zi).
4. Muncim pentru ca am facut asta mereu, iar daca nu am mai face-o ne-am pierde identitatea. Acesta este cel mai bun semn ca esti nimeni sau ca esti doar ceea ce faci (ambele ipostaze lasa mult loc de mai bine).

De ce ar trebui sa muncim? Pentru a obtine ceea ce ne dorim – si spun NU oricarui alt motiv! Poate ne dorim faima – pentru faima nu ai neaparata nevoie de bani. Poate ne dorim putere – pentru putere nu ai neaparata nevoie de bani. Poate ne dorim o viata linistita – pentru o viata linistita nu ai decat nevoi minimale. Poate ne dorim o viata in care sa avem parte de 99% din ce ofera Terra – avem nevoie fie de bani, fie de putere, fie de faima intr-o doza sanatoasa, dar destul de usor de atins.  Pana acum nu am contrazis cu nimic motivele anterioare, insa …

Munca este un mijloc prin care ne indeplinim obiectivele in viata. Cred ca asta ar fi o buna viziune asupra muncii. Neaparat trebuie sa definim acele obiective. Fara ele vom folosi munca drept scuza, iar munca se va transforma din unealta in proprietar de sclavi. Obiectivele pot fi variabile, la fel si volumul de munca, cata vreme le dozam potrivit.

Muncim cu adevarat pentru ceea ce ne dorim atunci cand munca noastra are si beneficii imediate. Nu spun ca trebuie sa lucram doar pentru castigul pe termen scurt – doar ca existenta acestuia ne asigura ca suntem pe drumul cel bun. Rareori poti obtine imediat toate roadele muncii tale. Atunci cand nu castigi nici macar o particica din ceea ce-ti doresti inseamna ca nu muncesti pentru ceea ce trebuie. Poti sa te minti gandindu-te la rezultatele viitoare, dar nu o sa o faci decat sa-ti amani deziluzia. Nu e nevoie sa astepti pensia pentru a te bucura de viata. O poti face imediat ce ai inceput sa muncesti pentru visele tale, deoarece imediat vor aparea si roadele muncii tale (mijloacele).

Asadar, pentru a raspunde corect la intrebarea "De ce muncim?" nu ne ramane decat sa ne definim si sa ne masuram obiectivele in viata (macar 1 data pe an ;-) Aici situatia se clarifica sau se complica extrem. Va las sa va ganditi!

Cred ca sunt atras de domeniile la inceput de drum. Asta sau, poate, imi place tehnica, iar aici totul este la inceput de drum. In ultimii ani am fost implicat in comunitatea de Linux, in proiecte web si in advertising online. Implicarea asta mi-a permis sa vad niste modele de comportament. Apreciez mult toate aceste domenii si oamenii implicati, tocmai de asta as vrea sa subliniez niste erori comune. Am sa ma opresc asupra publicitatii online, deoarece ea pare a fi cea mai discutata in ultima vreme.

Bannerul a murit! Toata lumea iti va spune asta, fara exceptie. Consider ca bannerul seamana cu heroina, pornografia si banii: mereu vrei mai mult, dar "mai mult" nu e neaparat "mai bine". Bannerele tot mai mari, tot mai agasante, tot mai "bogate" au ajuns sa scarbeasca utilizatorii. Asta nu inseamna ca bannerul nu functioneaza sau ca va muri maine.

Marile avantaje ale bannerului:

• model simplu de inteles, vizual, derivat din print/tv
• usor de observat, masurat/numarat
• usor de produs deoarece materialele vizuale exista mereu in cadrul unei campanii generice
• prima forma de advertising online, inertie mare

Din aceste avantaje esentiale rezulta si dezavantajul major: usurinta de a abuza de bannere. Iar aceasta usurinta a facut ca bannerul sa ajunga undeva langa spam ca popularitate. La fel ca si emailul, bannerul este in esenta o unealta buna, dar poate fi prost folosita cu usurinta. Nu va muri, ci se va aseza acolo unde ii este locul, atunci cand vom invata sa-l folosim la potentialul corect. Cand se va intampla asta? Imediat dupa momentul in care toti zic ca va muri ( in maxim 2-4 ani). 

Clientul nu intelege (si este prost)! Auzim asta in multe domenii. E usor sa spunem ca nu intelege clientul, mai ales cand noi nu intelegem:

• cum sa-i explicam serviciul/produsul
• cum sa-i aducem beneficii directe, clare, cuantificabile
• situatia clientului, oamenii clientului, pregatirea clientului, limbajul clientului … samd

Daca un client refuza sa foloseasca o unealta care ii aduce beneficii inseamna ca este un prost manager al propriului business. De multe ori refuzul nu vine din nestiinta sa, ci din nestiinta celor angajati de el sa-i prezinte si sa foloseasca noile unelte. Oricum, nu trebuie sa-i plangem noi soarta, ca profesionisti. Ar trebui sa ne bucuram de atitudinea sa, cata vreme exista concurenta sa care stie sa foloseasca aceste noi unelte si e gata sa plateasca.

Sunt ani de zile in care clientul a digerat siteuri in flash (cand trebuia text) sau mizerii SEO (cand informatia s-a pierdut in text). In acesti ani nu a avut neaparat rezultate majore, insa a avut cu siguranta costuri. Sa-l faci prost si incapabil de a intelege este cel putin ipocrit, cata vreme reticenta lui este construita pe esecurile tale.

Sunt prea putini bani! Adevarul e ca fiecare industrie atrage, in medie, cam atati bani cat merita. Sunt prea putini bani fata de ce? Fata de dorintele, aspiratiile si inchipuirile noastre. Nu cred ca sunt prea putini bani fata de realizari. Cred ca un client cand are rezultate cuantificabile, directe, plateste. Cu cat are mai multe rezultate – cu atat  mai mult plateste.

Putem iesi din cercul vicios al banilor livrand calitate si rezultate si fiind platiti in consecinta. Desigur, daca industria in sine creste (aproape mereu conjunctural, fara meritul nostru) vor exista mai multi bani, dar si mai multi aspiranti.

Capcana rezultatelor. Ideea simpla care se desprinde acum din piata (si din spusele mele de mai sus) este ca trebuie sa mergem pe o plata a rezultatelor. De aici se trage concluzia ca orice client trebuie sa plateasca doar atunci cand are un rezultate si numai pentru rezultatele obtinute. Ca sa nu cadem intr-o capcana, trebuie sa analizam situatia simplificata la maxim:

1. Exista o companie care doreste sa vanda un anumit produs utilizatorilor de internet (castraveti)
2. Exista agentiile media, aflate in slujba companiilor, care fac strategia de comunicare si vanzare a produsului, inclusiv pe Internet (producatorul bannerului cu castraveti)
3. Exista publisherii, cei care ofera spatiul efectiv (gardul pe care se afiseaza bannerul cu castraveti).

Ciclul actual este urmatorul: compania vanzatoare de castraveti merge la o agentie, agentia face un banner cat mai mare si mai interactiv, bannerul este afisat de mii de ori pe siteurile publisherilor.

Banii curg astfel: compania vanzatoare plateste agentia pentru creatia bannerului si pentru cumparat spatiul de la publisheri.

Rezultatele? Se vand (sau nu) produsele. Daca nu se vand, clientul este nemultumit de Internet si vrea preturi mai mici la spatiile de afisare si afise mai mari, sperand ca astfel va vinde mai mult. Agentia pune presiune pe publisher si cumpara mai mult spatiu cu mai putini bani, ruleaza noi campanii, rezultatele risca iar sa fie slabe, asa ca se pune si mai multa presiune – si tot asa.

Solutia pare a fi plata la rezultate. Ok. Dar plata catre cine? Plata catre publisheri bazata pe rezultate este solutia simpla, insa, deseori, incorecta. De ce incorecta? Pentru ca s-ar putea ca reclama sa fie prost facuta si neinteresanta, iar strategia propusa de agentie – nepotrivita. Chiar daca reclama va fi afisata de 1 milion de ori pe tot ecranul, ea nu va vinde, ci doar va irita potentialii clienti (care isi formeaza o parere proasta si despre vanzator, si despre publisher).

Plata la rezultate catre agentie este cheia eficientei. O reclama buna vinde bine. Daca ai costuri de achizitie mici si o reclama buna vei reusi sa vinzi mult platind putin.  Daca platesti mult pentru rezultate, chiar si publisherul este interesat sa ajute la promovare cu idei si pozitionare cat mai buna, pentru a te taxa cat mai mult, oferind un maxim de rezultate.

In fine, discutia poate continua la infinit. Publisherul poate oferi spatii pozitionate prost, agentia poate face bannere slabe si iritante pe care se da click doar accidental, iar vanzatorul poate insista sa comunice/vanda intr-un mod ineficient (dar in ton cu cultura organizationala sau varii apucaturi interne).

Ce incerc sa subliniez este ca atunci cand se doreste plata rezultatelor trebuie analizate atent implicarea fiecarei entitati, ce trebuie sa livreze fiecare, in ce masura se indeplinesc obligatiile si obiectivele. Vina poate fi mereu a oricui, in orice doza, insa succesul este posibil doar atunci cand toate cele (minim) 3 entitati implicate isi fac bine datoria.

Pana la urma vom trece de toate aceste dificultati. Se va intra in etapa de maturizare in care vom vedea altfel piata, clientii, serviciile noastre. Totusi, domeniul in sine va fi permanent afectat de anii tineretii, de aceea cred ca e momentul sa constientizam problemele si sa nu le agravam alegand solutia simpla: tipetele si aratatul cu degetul.

Cat de mult succes credeti ca ar avea primul provider de Internet de la noi care ar oferi o solutie de filtrare a continutului web clientilor lor? Cred ca o multime de parinti ar alege sa limiteze accesul copiilor la unele tipuri de continut, iar providerul poate asigura cel mai bine acest serviciu (software-ul local nu este o piedica). Livigent e prima solutie de acest fel care intelege si continutul in limba romana.

Livigent este si unul dintre cele mai complexe proiecte tehnice la care am lucrat. Am participat la partea initiala de cercetare pentru acest produs care face analiza traficului web al unei retele, depisteaza in timp real tipul continutului si schimba sau blocheaza continutul nepotrivit.

Toate astea se intamplau acum 3 ani. Din proiectul de cercetare inceput de noi s-a creat o companie, luand o parte din oamenii din proiect si angajand altii. Compania se numeste RnD Software. Timp de 3 ani s-a format o echipa extrem de competenta, avand angajati cativa dintre oamenii cei mai inteligenti pe care-i cunosc. Rezultatul muncii lor, cuplat cu o investitie considerablia (cred ca $1-2M), este Livigent.

Livigent este un produs care face Intelligent Web Control, adica filtreaza accesul la internet pe baza unor criterii (tip de continut al paginilor, trafic p2p sau mesagerie instant, program orar, banda utilizata, etc.), in timp real (asta inseamna incredibil de multa munca) pentru retelele corporate, provideri de internet sau utilizatori business. Partea interesanta este ca produsul nu functioneaza ca un blacklist cu URL-uri, ci detecteaza si analizeaza cuvintele, ceea ce-l face foarte flexibil ca utilizare si extrem de inteligent. Cum se face asta in cateva milisecunde, insesizabil pentru utilizator si inlocuindu-se imaginile cu porn? Aici s-au cheltuit banii pe dezvoltare :) si s-a hackuit o gramada kernelul Linux.

Avantajul? Cresterea productivitatii, risc scazut de infectare cu malware via web, control asupra timpului petrecut online (fie si numai prin analizarea rapoartelor de trafic). Poate ca nu pare a fi direct o problema, dar un astfel de produs devine necesar atunci cand copilul tau acceseaza pornografie, cand angajatii pierd timp pe bloguri ;-) (sau pron) sau cand risti sa fii dat in judecata pentru ca din compania ta se downloadeaza filme sau muzica piratata (lucru comun si la noi in tara).

Livigent il are ca investitor pe Zelig Rosenthal, un domn din New York extrem de bun businessman. Recunosc ca o multime din ceea ce stiu astazi legat de business stiu datorita lui. Dupa glumele colegilor, s-a intalnit scoala evreiasca cu cea olteneasca.

Dl. Rosenthal detine si un provider de Internet special ce opereaza in US si Canada, denumit The Jnet, care ofera Internet filtrat comunitatilor evreiesti ortodoxe. Mai nou folosesc o versiune speciala de Livigent pentru a oferi produsul. Serviciul are un succes extraordinar pe nisa sa in SUA. Asta ma face sa raspund la intrebarea din deschidere: cred ca si in Romania exista o piata foarte buna pentru acest serviciu.

Puteti testa Livigent online ca proxy sau analizand cate un URL vizitand www.livigent.com. Va recomand sa cititi si White Paper-urile pentru exemple de aplicabilitate practica. Produsul ruleaza pe un appliance dedicat, ca proxy sau ca router, in interiorul companiei sau la ISP. Costurile serviciului sunt reduse, fiind comparabile cu cele ale unui antivirus.

Compania cauta distributiori si clienti locali! Foarte probabil in perioada urmatoare partea de vanzari se va muta la New York. Am tinut sa scriu despre Livigent deoarece ingineresc este un produs extraordinar, iar pe nisa sa eu il consider echivalent cu Bitdefender ca antivirus. Vreau sa-l laud cat inca mai are eticheta de  "made in Romania" pe el si ma bucur ca am ajutat la inceputurile sale.

Acum vreo 10 ani discutam cu o persoana din Germania. Imi spunea ca pot veni oricand acolo, cata vreme asta vreau. Mi se parea o destinatie incredibila. Din toata discutia mi-a ramas un singur lucru: granita exista doar in mintea ta. Am avut nevoie de mult timp sa-mi dau seama de adevarul asta.

Libertatea de a calatori si cea de a activa international mi se par acum cele mai mari privilegii de care poti beneficia. Fiecare calatorie in care am fost mi-a oferit o multime de informatii, adevarate lectii. Dupa cateva ore de zbor cu avionul poti sa ajungi intr-o cu totul alta lume. Reguli noi, semnificatii noi, lucruri noi, istorie, o multime de lucruri din care poti invata si care iti ofera o noua dimensiune a realitatii.

Mi-as dori ca in Romania sa existe traditia de a calatori cat esti tanar, asa cum se intampla in Occident. E o experienta necesara, iar daca-ti lipseste poti spune ca ai pierdut mult din ceea ce iti ofera viata.

Orice calatorie se incheie cu o depresie de cel putin o saptamana pentru mine. As putea sa stau si sa plang starea drumurilor, rautatea oamenilor, micimea care ne inconjoara. As putea sa trag si sa sper ca peste 20 de ani lucrurile vor fi mai bune in Romania. Am ajuns sa am suficienta minte incat sa nu-mi asum niciuna din cele doua corvoade. De fiecare data ma gandesc cum o sa plec, iar cand sunt plecat ma bucur de asta. De fiecare data imi dau seama cata frumusete exista in lumea asta si cat de putin fac pentru a o atinge.

Romania nu se va schimba niciodata in bine. Aproape nimic nu schimba semnificativ si rapid o tara in bine (exceptand, poate, revolutiile). Romania a fost un loc neplacut si va ramane la fel. Oamenii nu s-au schimbat cu nimic fundamental in ultimele doua mii de ani. Evolutia nu vine peste noi, ci noi ajungem sa evoluam intelegand ceea ce ne inconjoara. De aceea e esential sa rupem granitele mentale, care sunt mai mari, mai puternice si mai prezente ca orice bariere fizice ridicate de oameni sau de natura. Ma bucur ca sunt roman tocmai pentru ca e suficient de rau incat sa invat sa apreciez binele si suficient de bine incat sa fiu ferit de raul absolut. E o pozitie foarte buna, extrem de motivanta!

Internetul ar trebui sa ne motiveze sa vedem cat mai multe locuri si sa lucram in piata satului global. Din pacate uneori crezi ca usurinta cu care accesezi informatiile te scuteste de deplasare si ca nu conteaza atat de mult sa fii acolo. Nimic mai fals! Mai rau, Internetul ne ofera si o scuza buna pentru a nu mai interactiona direct cu oamenii.

Ca sa scap de apasarea legilor proaste, a drumurilor cu gropi si a oamenilor ingusti la minte m-am hotarat sa plec. A fost cea mai buna decizie pe care am luat-o anul acesta. Am renuntat la a-mi cumpara casa si la a-mi imagina viata aici. Am reziliat contracte, am suspendat activitati, mi-am informat parintii inlacrimati :) Dintr-o data totul a devenit mai placut. Mi-am gasit o insula pe care sa ma mut, iar lucrurile au inceput sa fie relaxate. Nu m-am mutat (inca) si nici nu stiu cand o voi face, dar mi-am castigat libertatea. Dupa asta m-am hotarat sa incep iar sa calatoresc, ca sa-mi pot alege linistit locul in care vreau sa stau. Contrar parerii generale exista multe locuri in lume mai frumoase, mai ieftine si mai civilizate decat optiunea implicita (satul in care te-ai nascut, municipiul, Bucuresti).

Saptamana trecuta am fost in Malta, cu escala prin Budapesta si Munchen. Am descoperit un loc fabulos. Am intalnit sute de profesionisti la summitul partenerilor RedHat, genul de oameni cu care iti face placere sa porti o conversatie sau sa lucrezi. Oameni bine pregatiti care chiar fac ceva. Am stat cateva minute de vorba cu Jim Whitehurst, CEO-ul RedHat (am si poza, spre incantarea mea) si diversi domni cu rol de CEO la companii despre care citesc pe Digg ;-) Extraordinar cat de usor e sa intalnesti oameni extraordinari! Ca sa-mi treaca depresia de saptamana asta voi merge la Solar Expo in Verona saptamana viitoare. Pana la urmatorul Mai Tai pe vreo insula am decis ca e timpul sa lucrez cu companii de afara, sa calatoresc cat mai mult, sa scriu in engleza pe un nou blog/website si sa activez in piata externa, cea care conteaza. Revin cu updateuri pe tema asta.

Deciziile radicale de mutare mi-au fost alimentate si de faptul ca au trecut atatia ani in care m-am complacut in a fi legat de locuri in care mi se parea ca sunt relevant si am un soi de importanta. Un text a lui Seneca (via Tim Ferris) m-a facut sa-mi dau seama cat de putine lucruri se schimba in cateva mii de ani, cat de predictibili si limitati suntem si, mai ales, cum ne irosim viata. Ca veni vorba de Tim Ferris, va recomand cu caldura The 4-Hour Workweek (disponibila pentru imprumut), cartea sa despre iesirea din sistem ;-)

Subliniez ca orice calatorie sau mutare costa mult mai putin decat va imaginati si nu e nevoie decat de o planificare atenta. Din pacate Romania e deja una din tarile destul de scumpe, asa ca nu va fi extraordinar de greu sa plecati cu un buget lunar normal pentru un yupiee local. Lumea e a noastra!

PS: Spre rusinea mea nu am fost in SUA pana acum. Planul pentru anul asta este sa petrec cel putin o luna in Silicon Valley. Raman recunoscator daca ma puteti ajuta cu orice hint privind cazarea si < TODO / don’t miss > in zona. Orice de la recomandare de hotel, camera de inchiriat, comunitati, oameni si locuri de vazut e binevenit via comentariu sau (preferabil) e-mail la blog AT manac.biz.

Internetul este o utilitate de baza. Imediat dupa nevoile primare (in piramida lui Maslow re-editata) exista Internetul. Nu toti vad astfel lucrurile, dar estimez ca in maxim 10 ani  vom avea Internet asa cum avem electricitate: oricand, oriunde.

Nevoia se poate translata usor in dependenta cand intalneste un spirit mai slab. Nu sustin necesitatea Internetului dintr-o dependenta profunda a utilizatorilor. E necesar sa putem trai deconectati si sa avem cum sa ne separam de retea fara ca lipsa virtualului sa ne distruga viata sociala sau viata profesionala.

Cu toate acestea, nu inteleg lipsa conexiunilor Internet accesibile, wireless, cata vreme exista tehnologia si conexiuni in banda larga aproape oriunde. Scriu acest post dintr-un aeroport civilizat din Germania. Astept cateva ore o cursa, am la dispozitie cafea sau ceai si o conexiune la reteaua electrica, gratuite, fara vreo limita. Cu toate astea, trebuie sa platesc o suma considerabila pentru un abonament de o zi la Internet. Pentru ca pot sta offline si nu am nicio urgenta  majora am ales sa nu folosesc conexiunea Internet.

Cat costa? Daca luam ca exemplu un hotel mic sau un restaurant, costurile sunt de vreo 50€ pentru un router wireless si undeva la 10€/luna pentru o conexiune ADSL dedicata. Asadar, costa mai putin decat sapunul de la baie. Nu spun ca trebuie sa fie mereu gratuit. Trebuie sa fie doar usor accesibil: acoperire buna, pret corect si o modalitate simpla de plata (limitarea la voucherele preplatite si cardul de credit nu se incadreaza in accesibil).

Ce aduce? Clienti multumiti, dispusi sa foloseasca restul serviciilor si care te prefera. Stiu o multime de oameni care folosesc “free wireless” ca si criteriu de selectie al unui hotel. Iar daca un hotel de familie de 3* poate, ar trebui sa poata si cei de la un Hilton de 5* (aceeasi aventura ca si cu aeroportul). Pentru orice loc de asteptare Internetul e o necesitate si imbunatateste mult serviciul. Pentru o cafenea este util deoarece atrage un anumit tip de clienti (desigur, nimeni nu vrea legume care-si verifica mailul 3 ore). Disponibilitatea unei prize, un pahar cu apa sau o toaleta nu aduc clienti. Sunt elementare si suntem obisnuiti sa le avem. Conexiunea Internet intra in aceeasi categorie.

Abuzurile pot fi impiedicate restrictionand perioada de folosire sau chiar solicitand un tarif minimal (vezi exemplul cu … toaletele). Nu cred ca taxarea consistenta a serviciului aduce venituri consistente. Beneficiile indirecte sunt cu siguranta mai mari in cele mai multe cazuri. Plus, se poate folosi un sistem de redirectare la o pagina web a celui care ofera conexiunea gratuita, avand un mijloc vizibil de informare sau de promovare.

Serviciile oferite de companiile de telefonie mobila sunt o exceptie interesanta. Pana anul trecut, cel putin in Romania, preturile pentru conexiuni mobile erau aberante. Intre timp au inceput sa fie decente, cu planuri care permit sute de megabiti transferati pentru cativa euro. Totusi, Internetul in roaming nu este o optiune, avand un cost de aproape 10€ per megabit transferat. Probabil va ramane asa, pentru ca daca este foarte ieftin devine o amenintare chiar pentru serviciul de telefonie in roaming (apel voip local).

Ce e de facut? Daca poti influenta decizia, asigura-te ca exista o conexiune wireless in orice locatie “traficata”. Companiile de telecom mari ar putea oferi un astfel de serviciu public in diverse locatii importante, fara costuri (asa cum NU face Zapp in Baneasa), asigurandu-si vizibilitate. Institutiile publice ar putea prevede puncte de acces in zonele care le apartin (incepand cu scoli, primarii si spitale). Daca esti un simplu vizitator sau client, cere serviciul gratuit si exprima-ti dorinta de fi introdus cat mai rapid, atunci cand nu exista. Spune ca lipsa Internetului accesibil te va determina sa cauti o locatie care sa ti-l ofere, in detrimentul actualei.

Comodizarea accesului la Internet este un proces care inca mai are nevoie de ajutor. Putem sa alegem pozitia ingusta si retrograda de a-l vedea si taxa ca pe un serviciu premium. Tactica merge cat timp utilizatorul este dependent de serviciul tau. Totusi, dependenta se termina atunci cand apar alternative, iar utilizatorul va avea grija sa te taxeze la momentul potrivit. Alternativa este sa vedem Internetul accesibil ca pe orice serviciu web: simplu, accesibil, cu costuri scazute si un volum mare de utilizatori.
 

PS: Am publicat articolul dupa 2 ore de la editare dintr-un Mall din Budapesta unde Vodafone ofera wireless gratuit. Bravo lor!

Mi se cere deseori sa scriu despre un anumit produs, serviciu, site sau initiativa. Am o audienta de nisa, trafic suficient de bun, iar recomandarile facute de mine s-au bucurat de succes in trecut. Asta e motivul pentru care am chiar si o sectiune Publicitate pe blog. Mereu am discutia asta:

- Cat costa sa scrii ceva despre X?
- Cel putin 500 de euro si scriu ce-mi trece prin cap.
- Pai si da cineva atatia bani?
- Nu!
- Pai si?
- Pai si e foarte bine, fix asta urmaresc!
- … Nu e de mirare ca nu ai publicitate pe blog!

E bine pentru ca nu tin mortis sa fac vreun ban din blog sau sa particip in campanii. Poate suma de mai sus e exagerata. Poate e mica sau mare. E irelevant. Eu sper sa fie suficient de mare incat sa filtrez potentialii cumparatori – care trebuie sa tinda spre zero. De ce? Nu pentru ca am eu o impresie buna despre mine sau pentru ca mi se pare ca sunt extrem de valoros. Scriind pe blog castig o audienta. Pentru acesti oameni care imi citesc blogul publicitatea fara cap este echivalenta cu o otrava care ii face sa-si piarda interesul pentru blog, iar mie imi scade credibilitatea. Asadar are un cost extrem de mare pentru mine, motiv pentru care incerc sa o tin la minim. In afara de o plimbare cu un Rexton si pizza n-am castigat mai nimic pana acum din blog. Si e bine, mai ales ca scriu foarte rar.

Exemple de campanii la care mi s-a cerut sa particip sunt zeci. O sa mentionez extremele. Despre unele am scris pe Twitter (ma costa mult mai putin).

SCUZA

Mircea Scarlatescu cu Flori la Bucuresti. M-a bagat intr-un program, i-am luat florile si nu am scris ;-) Scuze Mircea. Felicitari pentru proiect si pentru eforturile de promovare. Serviciul si ideea sunt foarte bune si sunt convins ca o sa ai succes.

Multi care m-au rugat sa scriu si meritau o mentiune, dar pentru care nu pot face un articol (si nici macar o mentiune) sunt nevoit sa refuz sau sa aman cererile lor. Deoarece cred ca relatia cu publicitatea la mine pe blog e de tip broasca si scorpionul, ii rog sa inteleaga motivele pentru care nu pot scrie (ofer free-twitting la 7-800 de followeri)

ASA DA

Okian.ro este o librarie virtuala de limba engleza cu peste 1 milion de carti. Pentru cei care nu vor sa treaca prin interesantul proces de a comanda de pe Amazon e o alegere excelenta. Daca stiam ca exista i-as fi folosit si eu pentru ca sunt satul de asteptat 2 luni dupa 3 carti. Preturile sunt foarte bune, iar pentru mine au trecut testul suprem: au Biblia Sysadminului (daca esti sysadmin si nu ai citit-o poti sa-ti iei vacanta).

Cei de la Okian.ro m-au contactat printr-o persoana in care am incredere (buna miscare) si mi-au propus un targ bun: castig 1000 de RON si 10% discount permanent (nu sunt 500 de euro dar merita oboseala). Si s-au gandit sa-mi dea si ceva pentru cititori (si mai inteligent!), adica 20 de cupoane de reducere 10% pentru o comanda (cu oricate carti). Codul este OKIAN-26JVP-MANAC si-l puteti folosi pana se termina ;-)

Au venit cu un incentive bun pentru mine, au venit cu o oferta buna pentru cititori, nu au cerut sa semnez un NDA si sa fac endorsment produsului lor. Plus, cea mai importanta parte, au o oferta unica, extrem de necesara pe piata si foarte utila tuturor (presupun ca toata lumea e ca mine si cheltuie nesabuit cand intra intr-o librarie buna). Bravo lor si succes! Sper sa adauge o functie de wishlist si sa intre in sistemul de afiliere de la 2parale ca sa avem si noi un Amazon mai danubian si bloggeri care sa castige din recomandari serioase de carti.

ASA NU

Incepand cu:

• comunicate de presa trimise catre bloggeri
• invitatii de a scrie ce vrei despre produsul/siteul/manifestatia X
• concursuri in care scrii despre X si poti fi unul din castigatori daca razuiesti un talon si mentionezi de 16 ori (cu link la site) numele produsului
• promovarea de evenimente (mai ales comerciale) care nu ma intereseaza
• intalniri cu bloggeri care vor vedea produsul X in persoana si vor putea scrie dupa aceea parerea lor despre produs
• lansari si evenimente la care poti sa fii un fel de presa si primesti un pix cadou

… si terminand cu:

Campaniile umanitare de orice fel (stiu, sunt inuman!). Cu mici exceptii sunt doar manipulari emotionale. Se vinde drama cu pretul rezolvarii problemei unui amarat. Cand 100 se aduna sa faca bine unuia in vazul si cu banii a 1 milion de oameni se petrece un act la care eu nu vreau sa particip pentru ca e injositor pentru toti, chiar daca pe multi o astfel de actiune ii face sa doarma mai bine.

Campaniile umanitare sunt pentru mine la limita deoarece rareori poti ajuta cu adevarat si pentru ca ti se transmite ideea ca esti responsabil pentru un sistem stricat (sistem pe care tu oricum il sponsorizezi fortat).

Viitorul publicitatii in general nu este pe bloguri. Chiar daca unii bloggeri au influenta, sunt bine indexati si sunt luati ca referinta de diversi internauti, publicitatea pe bloguri nu se va lupta cu outdoorul (de exemplu) vreodata. Sunt nise in care acest tip de publicitate merge, la fel cum sunt domenii intregi pentru care e inutila, avand efecte nesesizabile.

Probabil moda publicitatii pe bloguri va trece, asa cum a trecut nebunia viralelor si isteria siteurilor in Flash. Primul pas e sa intelegem ca prin bloguri:

• poti vinde unei audiente restranse dar foarte educate in domeniu, iar daca asta e piata ta, ai dat lovitura
• poti face senzatie o singura data venind cu ceva absolut nou
• poti ajunge usor in atentia media cata vreme blogurile sunt inca la moda
• iti asumi riscul/beneficiul subiectivismului bloggerilor, iar acesta creste de obicei odata cu audienta
• ai costuri variabile; deseori bloggerii inca nu stiu cat valoreaza (pentru tine), ori se supraapreciaza

Se potriveste asta cu strategia de promovare a produsului tau? Daca da, nu ai decat sa incerci. Daca nu, nu-ti pierde timpul. Oricum, fa o strategie de promovare cu cap, nu cu oricine, nu platind cu eugenii, nu doar gandindu-te la tine si la produs, ci si la bloggeri si la cititori (in primul si in ultimul rand).

Agitatia din ultimele zile ma pune pe ganduri. Cei din Republica Moldova sunt condusi de comunisti redusi pe care speram ca-i voi mai vedea doar in cartile de istorie. Se doreste schimbarea. Din nefericire ei sunt condamnati sa ramana moldoveni, la fel cum noi o sa ramanem romani. Trecand de idealismul revolutionar si ajungand la masurile politice pragmatice si la implicarea statului, intre romani si moldovenii de peste Prut nu sunt mari diferente. Esenta comuna este neputinta si marlanimea (frumos cuvant ;-).

Pana la revolutiile fratilor nostri avem evolutiile locale. Au aparut si masurile anti-recesiune: se cresc impozitele, creditele raman cat se poate de scumpe si imprumutam (noi, ca noi le vom plati) miliarde pentru a sustine un manager neperformant. Ce poti cere in plus? Intre demagogia comunista si capitalismul european romanesc nu sunt decat cateva sute de kilometri. Uneori am impresia ca in cuget si-n simtiri distanta asta este de oridnul micronilor. Cred ca maximul competentei administrative ar fi declansat de un cutremur sanatos. Sa vezi atunci eficienta, solidaritate si umanism!

A crescut cuantumul contributiilor salariatilor la sistemul de sanatate. Cum care sistem de sanatate? Acela care inghite o mare parte din salarii si produce mizerie, incompetenti gloriosi si clienti grabnic varsatori de spaga. Vad rezolvarea: inca o crestere a contributiilor, impozitarea atenta a doctorilor si separarea de sistemul privat.

Daca stau sa ma gandesc, cred ca stiu rezolvarea tuturor problemelor: sa procedam invers decat ne dicteaza bunul simt sau o frantura de cunoastere. Daca ne setam la minim asteptarile vom reusi sa ridicam totul la nivelul asteptarilor.

Ma intalnesc tot mai des cu oameni care au rata la banca pentru casa si masina. Bancile locale au inchis cu profituri sanatoase 2008. In 2009 nu o duc la fel de bine, dar nu cred ca vom vedea vreun faliment, doar angajati dati afara. In perioada asta o crestere a impozitelor si a contributiilor salariale ar putea fi solutia! Stimabilii domni de 30 de ani, nascuti pentru a fi capitalisti, posesori de masini si casa cu imprumut, au sansa sa traiasca 68 de ani si sa se pensioneze 70. Prin urmare ii asteapta vreo 40 de ani de munca in folosul prosperitatii personale si a statului care i-a educat si impozitat. Cu asa sprijin nu poti decat sa te bucuri ca barbat familist in floarea vietii!

Libertate. Poate ca traim fenomenul cainelui ramas fara lant dupa o viata intreaga si care nu stie incotro sa o apuce. Tot incerc sa gasesc justificari pentru a-mi motiva prezenta intr-un mediu atat de anormal si impotriva sanatatii (fizice, morale, mintale, materiale). Nu-mi ramane decat sa vad Voronini si fratii lor de cruce peste tot, poate asta o sa ma motiveze sa fac pasul.

Avem oferte de criza, meniuri de criza, salarii de criza, preturi de criza, bauturi de criza si orice-te-poti-gandi de criza. Nici nu trebuie sa gandesti prea mult. E cea mai la indemana formulare (ceva + criza => wow!) si toti cred ca folosind-o dau direct intr-un marketing genial mustind de spiritualitate. Adaugand criza cu criza, repetand criza, tipand criza, trezindu-ne si culcandu-ne in criza, am ajuns sa fiu satul de criza. Cu sau fara substanta, cu sau fara exagerare media, criza (ca laitmotiv) incepe sa fie depasita si obositoare.

Anul trecut, cand pe la noi totul era infloritor, un prieten imi spunea ca legatura lui din China asteapta sa treaca Olimpiada pentru a-si da seama daca nu cumva ne indreptam spre catastrofa. In decembrie vorbeam de sange pe perete in timp ce toata lumea era perfect convinsa ca nu va fi mare lucru. In februarie eram intr-o plina criogenie financiara. Zilele astea legatura din China spunea ca incepe treaba sa reintre in normal. Nu spun ca perioadele grele s-au terminat. Totusi, problemele economice personale si mondiale nu mai sunt o noutate, asa ca e timpul sa nu mai tipam "Sariti ca ne mananca pe toti".

Tot felul de teorii mi-au trecut pe la urechi. Le citez pe cele extreme:

• nu exista o criza, e totul fabricat si de asta profita toata lumea pentru a nu-si plati facturile
• capitalismul a luat sfarsit, e nevoie de interventia statului (o placa veche ce ne-a adus deja bucurie, pionieri si egalitate)
• sunt urmele decaderii societatii umane, iar in 2012 o sa murim toti (yeey!)
• ne pregatim pentru un razboi mondial cauzat de foamete …

Incredibil cat de rau pot devia oamenii cand sunt confruntati cu o situatie necunoscuta. Aberatiile cu sfarsitul lumii si al capitalismului ajung sa intre usor in discutie si sa fie validate de unii.

In 2007-2008 multi plangeau dupa anii ’90 cand se faceau carute de bani avand minime cunostinte de business. Nu vedeam ca suntem pe varful unui val. Acum se plange dupa anii trecuti de crestere, in loc sa fim multumiti ca in sfarsit stim (mai mult ca niciodata) ce se intampla. Variatiile ridicole raportate in Romania fac totul sa para si mai dramatic. O scadere cu 70%! Dupa ani de crestere cu 234%. Am avut un tanc si acum avem 5? Crestere de 500%. Urmeaza o crestere negativa de 200% daca incep toate sa rugineasca. Explicatia simpla? Aztecii, 2012, conspiratie mondiala. Orice numai bun simt, un strop de matematica si de economie – nu!

Trebuie sa ne adaptam la normalitate. In sfarsit urmeaza sa avem si normalitate! E bine pentru ca dispar baloanele de sapun, banii facuti din nimic si oamenii de afaceri care tin invers pixul in mana, dar au pamant si geamantane cu bani. Scapam si de presiunea isterica legata de crestere, de extinderea cu orice pret. Multi vor iesi din joc, ramanand cei capabili sa-si gestioneze afacerea.

Daca inca nu e clar ca toti trebuie sa ne reevaluam activitatea, piata, clientii, personalul, chiria si restul bugetului inseamna ca n-am inteles nimic. Nu-i bai, ne vor rezolva rapid timpurile. La fel cum frigul iernii ne scuteste de boli primavara, perioada aceasta ne va insanatosi fortat, daca nu reuseste sa ne omoare.

Lamentarile nesfarsite despre greutati si vremuri, invocarea crizei ca pretext si scuza pentru orice denota o lipsa totala de profesionalism. Esti in rahat? Fruntea sus! E cea mai buna si mai productiva atitudine. N-o sa mai fie cum a fost! Ne ducem in jos! S-a stricat piata! Mi-au micsorat salariul! Suna familiar? Asta este reactia celor care sunt mereu calariti de timpuri. Anul trecut era aiurea ca nu erau platiti la adevarata valoare si ca BNR-ul nu-i lasa sa se indatoreze 137% sau ca nimeni nu le intelegea viziunea antreprenoriala.

Daca ai o activitate care produce un bun sau un serviciu util societatii si esti in stare sa o intelegei si sa o tii sub control vei trece de orice perioada proasta. E atat de simplu. N-ai nevoie de o diploma de la Harvard ca sa stii asta. Din contra, exemplul de anul trecut ne spune ca daca ai o diploma de la Harvard tinzi sa crezi ca se pot face bani dintr-un nimic elaborat, ambalat pretentios si prezentat complex.

Acum, dupa ce am plans si am tipat toti, e timpul sa ne apucam de treaba, sa ne intoarcem la oile, aurul si petrolul nostru si sa tragem tare, pentru ca in sfarsit avem sansa de a da lovitura, cat adversarii sunt inca ametiti!

Astazi e o zi speciala pentru Ghelir.ro. Magazinul care vinde un singur produs pe zi s-a mutat intr-o casa noua, intr-o configuratie noua, care va asigura produse mai bune, preturi mai mici pentru produse, preturi mai mici pentru livrare si un program de lucru cu clientii mult mai bun.

Cum s-a intamplat asta? De ceva vreme sunt in discutii pentru o colaborare sau vanzarea Ghelir.ro. Lucrul cu clienti persoane fizice, retail-ul, n-a fost niciodata punctul meu forte. Neavand un volum imens si un aparat bine pus la punct nu am reusit sa eficientizez operatiunile Ghelir la nivelul la care mi-am dorit. Acesta este motivul pentru care am ales sa ma concentrez pe zona de business to business, unde am activat mereu, iar Ghelir sa functioneze intr-un parteneriat cu o companie specializata pe vanzari online. Asadar, de astazi, noul operator al Ghelir.ro este Kelion Online Management, o companie solida, condusa de oameni cu experienta, care sunt sigur ca va deveni in perioada urmatoare #1 in vanzari online in Romania. De retinut ca activitatea Ghelir nu va fi inglobata sau amestecata cu cea a altor initiative comerciale ale Kelion sau ale tertilor, ramanand un business separat.

Zilele acestea ne-am concentrat pe migrare. Va exista un nou sediu, la strada, usor accesibil. Echipa care se ocupa de Ghelir.ro se va extinde. Serviciul isi va mentine calitatea. Partenerii vor castiga mai mult pentru ca de azi comisionul de partener este de 3%! S-au reactivat alertele SMS gratuite. Prin volumul rulat, Kelion poate asigura oferte mult mai bune ca pana acum. Vom face un push de marketing in perioada urmatoare pentru a creste baza de utilizatori. O multime de vesti bune! La fel de important, conceptul de baza al Ghelirului nu se va schimba, doar vom trece la urmatorul nivel de dezvoltare.

S-ar putea sa fi omis unele detalii in frenezia upgradeului. Va rugam sa ne comunicati orice problema detectata. In plus, asteptam feedbackul util cu care ne-ati obisnuit.

Au trecut vreo 10 ani de cand am inceput sa lucrez intr-o companie si mai am putin si fac 7 ani de cand am propria firma. In tot timpul asta pot spune ca am reusit un singur lucru: sa invat.

Cand am pornit afacerea aveam un singur tel – sa devin milionar si sa plec in Caraibe. Era o poveste frumoasa care-mi oferea motivatia necesara. Cine nu-si doreste sa devina milionar? Cine nu vrea sa-si petreaca vacanta pe in o insula exotica? Sau sa se plimbe cu un yacht? Probabil un miliardar mexican cu rau de mare ;-) Totusi, pentru restul planetei e un vis frumos care nu se concretizeaza niciodata.

Dupa 7 ani nu am devenit atat de milionar cum imi imaginam si n-am ajuns in Caraibe, insa am reusit mult mai mult. De exemplu, am reusit sa ma asigur ca nu voi mai fi niciodata sarac (si asa am scapat de cea mai mare frica). Am invatat cum sa vorbesc si cum sa tratez oamenii. Am invatat cum sa deosebesc oamenii. Am invatat cum sa duc lucrurile la bun sfarsit. Am ajuns chiar sa invat cum sa ignor si cum sa ma detasez (asta a fost mereu o provocare pentru mine). Am invatat cum sa-mi inving frica si cum sa evoluez. Cu ce stiu pana acum voi trece usor de tintele anterioare. Cu ce mai am de invatat voi reusi orice imi propun, iar asta ma linisteste.

Frica de ratare m-a motivat mereu. Ce reprezinta ratarea?

• Stagnarea sau dezvoltarea intr-o singura directie – sa fii cel mai frumos sau cel mai destept sau cel mai puternic.
• Incapacitatea sistematica de a reusi sa duci un lucru la bun sfarsit (idee, proiect, sarcina).
• Lipsa unei vieti sociale sau sentimentale.
• Neputinta de a face sau a fi ceea ce-ti doresti.

Poate sunt arogant, insa consider ca majoritatea oamenilor se condamna singuri la ratare. Societatea in sine impune niste norme care te imping spre ratare, asa ca daca faci ceea ce ti se spune sau ce este normal/trebuie vei ajunge cu siguranta sa-ti ratezi intreaga viata.

Experienta te ajuta sa-ti construiesti caracterul. Ratarea te convinge ca detii caracterul perfect, chiar atunci cand iti lipseste cu desavarsire.

Ratarea devine realitate si viata de milionar ramane vesnica dorinta atunci cand nu faci nimic pentru a-ti urma visul. Presupunem ca toti vrem sa ducem o viata lipsita de apasari financiare, plina de vacante relaxante, presarata cu aventuri extraordinare, in care sa fim adorati de cei din jur si iubiti de persoana perfecta. Trebuie sa fim milionari ca sa ne permitem asta? Presupunand ca maine avem X milioane, ni se indeplinesc automat toate dorintele de mai sus? Nu. Deci e si mai usor! Nu trebuie sa ne propunem tinte financiare extreme. Trebuie doar sa facem ceva pentru a transforma realitatea. Trebuie sa faci in fiecare zi cativa pasi in directia in care-ti doresti sa ajungi. E suficient. Dar putini sunt cei care fac asta … Multi fixeaza un tel irealizabil (milioane, varsta, functie, studii etc.) dupa indeplinirea caruia intentioneaza sa se bucure de viata, cand ar putea-o face de maine.

Imagineaza-ti in detaliu o persoana asa cum vrei tu sa fii. Acum, gandeste-te daca poti sa abordezi si sa sustii o conversatie de 2 minute cu o asemenea persoana. Gandeste-te daca poti purta hainele sale comod, fara sa simti ca mergi la nunta sau la banchet. Imagineaza-ti cum e sa petreci o zi de vacanta cu prietenii acelei persoane. Plus, gandeste-te ce scoti pe gura cand va trebui sa dai un interviu. Imagineaza-ti o intalnire romantica cu iubita/iubitul acelui ipotetic-tu. Neplacut exercitiu, nu? Oamenii  nu sunt pregatiti pentru a fi ceea ce isi doresc. Mai mult, nici macar nu se pregatesc, nu se educa in directia asta.

Daca maine ar aparea zana cea buna si ti-ar indeplini toate dorintele, vei constata ca esti depasit de realitate si te vei retrage in cochilia ta, unde gasesti mereu scuzele si explicatiile potrivite, nascute pentru a te face sa te simti bine acolo unde esti si vei ramane. Singurele tale evolutii vor fi bazate pe suturi in cur sau determinate de mila intamplarii…

Unii construiesc o imagine care sa se potriveasca cu rolul pe care si-l doresc. Daca ajung sa se indentifice cu imaginea, reusesc chiar sa traiasca rolul. Multimea nu face diferenta intre continut si ambalaj, deoarece nu este capabila sa inteleaga continutul si nici procesul de fabricare al ambalajului.

Pentru cei din jur milionarul este imaginea. Asadar, poti trece usor ca milionar daca reusesti sa intelegi si sa joci corect rolul, avand mare grija la ambalaj. Pentru cei care sunt deja milionari, de la un punct, diferenta este data de calitatea persoanei, nu de cifre. Omul de rand tanjeste dupa beneficiile imaginii si crede ca atunci cand va avea banii va trai povestea minunata prezentata de imaginea mult visata.

Realitatea e ca banii nu fac diferenta. Poti fi extrem de bogat, urmand retete simple care si-au dovedit eficienta la nivel national si mondial, si, totusi, departe de ceea ce-ti doreai sa devii. Poti fi implinit si fara milioane de euro, cata vreme reusesti sa inveti, sa evoluezi si sa-ti indeplinesti dorintele cele mai indraznete.

Renunta la ideile cu care ai fost crescut! Nu ai nevoie de hartii, de recunoastere formala, de un sistem de valori impus. Poti sa ai orice iti doresti. Vrei sa traiesti intr-o insula? Cauta-ti destinatia si ia-ti biletul de avion! Vrei sa ai o anumita masina? O poti avea cu putin efort si multa creativitate. Nu e nevoie sa platesti rata la apartament in Militari toata viata pentru ca asa ti-au spus parintii si colegii, iar tu nu vrei sa-i dezamagesti. Nu trebuie sa te simti vinovat pentru ceea ce iti doresti, mai ales atunci cand dorinta ta incalca normele. Oamenii care urmeaza toate normele platesc rate, lucreaza 8 ore incarcate de ura si se hranesc pana la sfarsitul vietii din rezerva lor nesecata cu scuze perfecte pentru "de ce nu" .

Pornisem de la exemplul meu. Am incalcat toate sfaturile si am luat o multime de decizii proaste. Dupa zece ani de munca sunt, ca mai mereu, undeva in apropierea lui zero – am pornit de la zero si inca mai ai mare parte din el. Diferenta este ca am invatat cum zero poate sa inglobeze o evolutie fantastica si sa-ti ofere o multime de bucurii. Faptul ca (nu) ai bani nu ar trebui sa te impiedice de la nimic, nici macar de la a avea lucruri care costa extrem de mult. In cele din urma nu ai decat o multime de experiente. Pe nimic altceva nu esti stapan. Se spune ca nu iei nimic cu tine. Daca nu iei nimic cu tine, de ce ar trebui sa te zbati mereu pentru a avea ceva material?  De ce asociezi avutul material cu realizarea?

Asadar, ca sa ai e suficient sa reusesti sa utilizezi ce-ti doresti si sa traiesti ce visezi, iar toate astea se pot face cu costuri materiale mici. Prin urmare, am stabilit ca deja ai toata bogatia pe care ti-o poti dori. Nu-ti ramane decat sa inveti sa o folosesti si sa gasesti un model simplu de a castiga minimul necesar pentru a o intretine :)

Ratat sau bogat?!

O sa raspund direct, ca sa nu va chinuiti sa cititi articolul pana la sfarsit: Pentru ca nu-l intelegem!

stau oricand la dispozitieCunoasteti drama fabricii de biscuiti? Niciodata nu va reusi sa angajeze un profesionist ca sa fie IT Manager, director la departamentul informatic compus din 2 oameni sau CIO (cum vreti sa-i spuneti). Versiunea extinsa a dramei: nu e vorba doar despre fabrica de biscuiti. Cu cateva exceptii notabile, nicio companie mica sau medie nu poate atrage profesionisti IT. Nu e vorba de bani si nici de HR nefunctional. Explicatia e simpla: un profesionist IT nu vine sa lucreze intr-o fabrica de biscuiti. Va merge sa se angajeze intr-un mamut comercial, intr-o banca, intr-un telco sau la o companie mica de profil, deoarece doar acolo poate invata, poate evolua si poate avea provocari legate de meseria sa. O fabrica, un comerciant, chiar si o institutie media mica, vor avea mereu probleme pentru ca vor atrage doar oameni cu pregatire slaba sau medie care se instaleaza linistiti in starea de confort, indiferent cat de mult sunt platiti.

Cunoasteti drama departamentului contabil? Niciodata nu vor reusi sa aiba o relatie buna cu baietii de la tehnic, pentru ca aparent IT-stii sunt batuti in cap, impertinenti si incapabili sa rezolve problemele departamentului contabil. Nu am intalnit pana acum o firma in care sa nu existe o astfel de ura interdepartamentala mocnita.

Deci IT-ul nu va functiona niciodata bine intr-o firma mica? Ba da, va functiona. Doar ca, pentru a avea un departament IT eficient, managementul trebuie sa-i inteleaga rolul, structura si oamenii.

Rolul – aparent evident, este acela de a oferi suportul necesar pentru desfasurarea activitatii care produce bani. E important ca cei de la tehnic sa inteleaga ca au un rol de suport si ca firma functioneaza pentru a produce bani, nu de dragul tehnologiei. E la fel de important ca managementul sa realizeze ca nu trebuie sa cada in capcana tehnologiei-inutilizabile-mancatoare-de-bani, ci sa eficientizeze activitatea folosind tehnologia.

Structura – e destul de simpla in general, existand: suportul tehnic (helpdesk – nivel 1) si administratorii (sysadmin – nivel 2). Daca nu realizezi ca exista o diferenta intre cei care alcatuiesc departamentul tehnic vei ajunge sa angajezi omul gresit pentru slujba potrivita, lucru din care rezulta (in cazul cel mai fericit) doar ineficienta si frustrare.

Oamenii – sunt usor de gasit daca intelegi de cine ai nevoie:

• Helpdesk, adica personal care sa intervina daca s-a blocat un programel, nu merge imprimanta, a disparut o iconita samd. Practic, e vorba de un tehnician cu o pregatire medie, care poate rezolva rapid 90% din problemele curente. Personal capabil sa faca helpdesk poti gasi usor, cata vreme recrutarea e facuta de un specialist.
• Sysadmin, mai precis coordonatorul, persoana care poate face fata taskurilor dificile. Deoarece e foarte greu de gasit, angajat si motivat un personaj profesionist care sa lucreze intr-o companie neintriganta dpdv tehnic, sfatul meu este ca rolul sau sa fie externalizat catre o companie de profil. Avantajele? Mai multe persoane disponibile oricand, nivel tehnic foarte ridicat, costuri reduse prin plata unui abonament lunar sau a interventiilor.

Secretul construirii unui departament tehnic bun este sa externalizezi munca dificila si sa internalizezi munca simpla de volum. Pentru companiile mici are sens sa externalizezi si partea de helpdesk. Pentru companiile medii are sens sa existe un IT Manager care sa aiba functie de management, nu tehnica. Altfel, sarcinile legate de achizitii si decizii tehnice se pot transfera catre personalul administrativ al companiei care poate fi indrumat de sysadmin/helpdesk, dupa caz.

Controlul departamentului este esential, pentru ca atunci cand managementul realizeaza ca nu poate avea control isi pierde increderea in tehnic. Chiar si fara cunostinte tehnice te poti asigura ca iei decizii bune. Angajezi un auditor extern la inceput. Ceri referinte si analizezi mai multe companii pentru externalizare. Angajezi helpdeskul doar cu aprobarea colaboratorilor externi (sysadmin, auditor). E important sa nu depinzi niciodata de decizia unei singure entitati. Daca reusesti sa ataci provocarea "prin doua parti" vei reusi mereu sa o si stapanesti.

Helpdeskul nu functioneaza? Foarte probabil te vei gasi in aceasta situatie mai devreme sau mai tarziu. Potentiale motive: lipsa interesului, lipsa motivarii, lipsa cunostintelor. Totusi, prioritizarea este cea care schimba balanta si perceptia din "merge" in "nu merge". Rezolvare rapida:

1. Sistem de ticketing. Orice cerinta trebuie sa devina un ticket. Mai multe despre ticketing intr-un post viitor.
2. Desemnarea clara a unei persoane care sa se ocupe de tickete, intr-un interval dat, cu timpi de raspuns predefiniti.
3. Prioritizarea cererilor. Pe foarte scurt: cererile mici care pot fi rezolvate rapid se vor face pe loc, cererile care dureaza (proiecte) primesc un timp realist estimat de rezolvare, ziua/oamenii sunt impartiti intre cereri rapide si proiecte.
4. Definirea unor metode clare de a avea mereu persoana de la helpdesk la indemana (mail, telefon, mesagerie instant).
5. Impunerea prioritatilor de catre helpdesk, chiar si atunci cand totul pare ca "arde" si exista numai "urgente"

Bonus: Orice cerere urgenta care nu este urgenta primeste o amanare de cel putin 2 ore a rezolvarii. Asta ii potoleste pe cei care abuzeaza sistemul si se considera centrul universului.

Ar mai fi multe de zis, insa ma limitez la asta, urmand sa dezvolt subiectul in posturi viitoare. Intamplator am avut de a face cu clienti-problema care m-au sunat de 50 de ori in 4 ore in prima de zi de lucru, dar si cu clienti model, care erau perfect resemnati cu ineficienta IT-ului. Am pus pe picioare multe sisteme de suport care functioneaza si am reusit si sa vad contabili fericiti. Daca aveti nevoie de asemenea servicii, de la audit la helpdesk, va pot da oricand o mana de ajutor. Daca nu, incercati sa le organizati cat mai eficient pentru a da un nume mai bun baietilor de la tehnic ;-)

Ai o afacere? Vrei sa vinzi? Vrei sa stii cum se fac banii? Sunt mii de lucruri pe care trebuie sa le inveti, insa multe din ele se gasesc in filmele din colectia mea personala, sugestiv denumita Cele Mai Bune 3 Filme despre Business ;-)

Nu le-ai vazut pana acum? Daca ai ratat vreunul din ele nu pierde timpul, cat inca nu este prea tarziu! Cumpara-l sau downloadeaza-l si vizioneaza-l, ASAP. Urmeaza topul, cronologic:

#1 Wall Street (1987). IMDB. Amazon. Torrent.

cu Michael Douglas si Charile Sheen, regia Oliver Stone.

Citatele mele preferate:

I’m talking about liquid. Rich enough to have your own jet. Rich enough not to waste time. Fifty, a hundred million dollars, buddy. A player. Or nothing.

The richest one percent of this country owns half our country’s wealth, five trillion dollars. One third of that comes from hard work, two thirds comes from inheritance, interest on interest accumulating to widows and idiot sons and what I do, stock and real estate speculation. It’s bullshit. You got ninety percent of the American public out there with little or no net worth. I create nothing. I own. We make the rules, pal. The news, war, peace, famine, upheaval, the price per paper clip. We pick that rabbit out of the hat while everybody sits out there wondering how the hell we did it. Now you’re not naive enough to think we’re living in a democracy, are you buddy? It’s the free market. And you’re a part of it. You’ve got that killer instinct. Stick around pal, I’ve still got a lot to teach you.

If you’re not inside, you’re *outside*!

#2 Glengarry Glen Ross (1992). IMDB. Amazon. Torrent.

cu Al Pacino, Kevin Spacey, Alec Baldwin, Jack Lemon, Ed Harris, regia James Foley

Citatele mele preferate

A-B-C. A-Always, B-Be, C-Closing. Always be closing, always be closing. A-I-D-A. Attention, Interest, Decision, Action. Attention – Do I have you attention? Interest – Are you interested? I know you are, because it’s fuck or walk. You close or you hit the bricks. Decision – Have you made your decision for Christ? And Action.

WHAT YOU’RE HIRED FOR, is to help us… does that seem clear to you? TO HELP US, not to… FUCK-US-UP… to help those who are going out there to try to earn a living… You fairy. You company man.

What’s your name?
Fuck you. That’s my name.  You know why, mister? ‘Cause you drove a Hyundai to get here tonight, I drove an eighty thousand dollar BMW. *That’s* my name.

#3 Boiler Room (2000). IMDB. Amazon. Torrent.

cu Giovanni Ribisi, Vin Diesel, Ben Affleck, regia Ben Younger

Citatele mele preferate

I read this article a while back, that said that Microsoft employs more millionaire secretary’s that any other company in the world. They took stock options over Christmas bonuses. It was a good move. I remember there was this picture, of one of the groundskeepers next to his Ferrari. Blew my mind. you see shit like that, and it just plants seeds, makes you think its possible, even easy. And then you turn on the TV, and there’s just more of it. The $87 Million lottery winner, that kid actor that just made 20 million o his last movie, that internet stock that shot through the roof, you could have made millions if you had just gotten in early, and that’s exactly what I wanted to do: get in. I didn’t want to be an innovator any more, i just wanted to make the quick and easy buck, i just wanted in. The Notorious BIG said it best: "Either you’re slingin’ crack-rock, or you’ve got a wicked jump-shot." Nobody wants to work for it anymore. There’s no honor in taking that after school job at Mickey Dee’s, honor’s in the dollar, kid. So I went the white boy way of slinging crack-rock: I became a stock broker.

There’s an important phrase that we use here, and think it’s time that you all learned it. Act as if. You understand what that means? Act as if you are the fucking President of this firm. Act as if you got a 9" cock. Okay? Act as if.

And there is no such thing as a no sale call. A sale is made on every call you make. Either you sell the client some stock or he sells you a reason he can’t. Either way a sale is made, the only question is who is gonna close? You or him? Now be relentless, that’s it, I’m done.

Boiler Room e dedicat in special domnilor de la Capital Group care ma suna mereu sa-mi vanda aur, petrol, actiuni, farfurii zburatoare samd. si rezista abuzului verbal.

Astea sunt. Cum, inca nu le-ai vazut?! Ai 24 de ore la dispozitie pentru a le gasi si 72 pentru a le viziona!

Lasand gluma, aceste filme ofera o explicatie buna a crizei financiare actuale si a modului in care functioneaza lacomia in afaceri.

Se incheie o saptamana furtunoasa. Usor, usor, se fasaie toata treaba cu SATI si spamul. Am facut o analiza, am spus unele lucruri neplacute, iar rezultatele au aparut:

• a explodat toata lumea, dovada ca exista o tensiune interna foarte mare
• am aflat ca de fapt nu tag spammingul e noul spam, ci link building (multumesc Bobby Voicu)
• am aflat ca si eu sunt intr-o tabara, care s-a aliat cu alte tabere, ca sa distruga "cea mai buna" tabara (o gramada de tabere, eh?)
• pentru eternii mei comentatori critici fara nume sau link am ramas un infect (ce oameni speciali!)
• am invatat despre orgoliile din presa scrisa si online, care sunt mult mai puternice decat cele din publicitate

Ieri am revazut un vechi prieten, care o perioada mi-a fost si profesor. E genul de om atat de citit care, chiar si atunci cand incearca sa dumb down pentru o discutie cu mine, reuseste sa ma invete cateva cuvinte noi :). Discutam despre guru, invatatori, intelepti, modele si audienta lor. Rumegand informatia am ajuns la concluzia ca nu trebuie sa fii genial pentru a impartasi cunoastere. E suficient sa stii cateva lucruri in plus, sa ajungi la informatie (prin exercitiu, experienta, ponturi etc.) si sa stii sa o prezinti – ca sa poti fi o sursa utila pentru audienta, ca sa-i poti invata ceva pe cei din jur.

Continutul util poate insemna o analiza impartiala sau o compilatie de informatii. Cand vine vorba de stiri, eu nu ma dau in vant dupa parerea jurnalistilor. Imi plac stirile seci, eventual din multiple surse, alaturi de analize facute de oameni in care am incredere. Increderea mi-o formez comparandu-mi concluziile asupra unor stiri sau intamplari cu ale lor. Daca mi se pare ca ma lumineaza cumva, in mod repetat, o anumita persoana, ajung sa-i acord incredere. De la genul asta de oameni, identificabili, marcanti, vreau pareri. Le vreau delimitate si clare. In stiri nu vreau pareri, doar informatie simpla.

Oamenii care fac niste analize sau prezentari intr-un domeniu pe care-l stapanesc sunt cei care te invata ceva pana la urma, reusind sa-ti puna mintea la contributie (conform cliseului). Nu au nevoie de expunere. Dar, daca ai expunere, in loc sa prezinti o informatie filtrata si atent preparata, e mai simplu sa prezinti o informatie gata mestecata, care include opinii si alte enzime personale. Dar se poate merge si mai departe, ajungand unde suntem in mare acum, la nivelul la care informatia este prezentata cel mai simplu: pre-digerata (de unde simplitatea in adoptare si mirosul asociat, uneori).

Imi justific mediocritatea spunand ca sunt lucruri simple pe care le stiu si le pot impartasi. Exista oameni care s-ar putea sa beneficieze de pe urma materialelor mele. Evident, sunt o multime de oameni care stiu si fac mai bine, care zambesc de sus cand ma citesc sau ma aud. Nicio tragedie, am in continuare o contributie pentru cativa, deci aduc un mic plus la sfarsitul zilei, chiar si cand sunt chior in tara orbilor.

Cat despre impartialitate, lumea e plina de neprihaniti cu acte in regula, care te judeca si te executa in cateva milisecunde. Chiar si cei fara acte in regula, dovediti in timp, iti spun ca nu esti mai breaz, ba chiar esti mai rau, venind cu un sir lung de argumente sau simple injuraturi. Eu nu sunt sfant. Nici nu ma vreau a fi sfant. Cred insa ca sunt suficient de dezghetat la minte sa pot fi obiectiv cand spun unele lucruri. Daca stiu ca nu pot fi obiectiv, prefer sa nu le spun. De asta ii ascult si ii admir pe unii oameni pe care toti ii vad manjiti doar pentru ca lucreaza intr-un anumit loc sau pentru ca sustin o cauza diferita.

O concluzie valoroasa la care am ajuns zilele astea e ca ar trebui sa aplic teoria conform careia trebuie sa spui un lucru o singura data si sa mergi mai departe. N-are sens sa te chinui sa ii faci pe toti sa priceapa sau sa-i impaci pe toti, cata vreme unii sunt caposi, altii opaci, altii rau intentionati, iar altii au o agenda sau se stiu superiori. De obicei ma agit foarte tare in situatii de acest gen. N-ar trebui. Sunt unii carora le pasa de banii lor sau ai companiei. Altora nu. Sunt unii care tin la o investitie si altii care cred ca stiu ei mai bine. Trebuie sau pot sa oblig oamenii sa ia o decizie buna (in opinia mea)? Niciodata. Asa ca o sa ma rezum la a spune unele lucruri si a merge mai departe, indiferent de isteriile din jur.

Revenind la subiectul concurentei neloiale online si al impactului ei in advertising, sunt convins ca subiectul se va fasai in maxim 2 zile. BRAT a inceput o campanie de imagine. E fix ceea ce au nevoie clientii de publicitate in perioada asta. Plus, da o nota de credibilitate businessului online. Sau NU. Transparenta? Ce gluma buna. Transparenta exista, doar ca s-au mai trezit niste frustrati sa comenteze, in frunte cu mine.  Totusi, aderand la concluzia de mai sus, nu are de ce sa-mi mai pese. Vom merge inainte, schimband nimic si spoind totul cu traditionalul si beneficul Sunteti toti niste hoti, iar ala e vandut.

Nu voi mai aborda subiectul acesta o vreme, deoarece sunt foarte satul de el. Va las sa va delectati cu problema audientei in Franta, unde lucrurile sunt deja la un alt nivel. (Multumesc Viorel Anghel / Quebec).

Mai jos aveti reactia domnului Dragos Stanca la postul meu Publicitatea online in .ro pe intelesul tuturor. Nu ma asteptam sa declansez o reactie de asemenea anvengura in online, dar se pare ca am atins un subiect foarte delicat. Mi-am permis sa formatez diferit dreptul la replica si sa-l scriu cu italic, inserand si comentariile mele in el. Atasez si documentul original pentru cei interesati. Am primit o versiune updatata azi, dar ce vedeti mai jos e bazat pe versiunea de ieri, deoarece mi-ar fi luat mult prea mult timp sa ma apuc sa rescriu/reformatez unele bucati de text.

UPDATE: Gasiti raspunsul D-lui Stanca si la Gusti Roman pe blog, care s-a grabit sa-l publice, uitand sa-mi aprobe comentariul la articolul sau de ieri (soarta pe care cred ca o sa aiba si comentariul la articolul de azi) (a republicat si acest articol si commentul de azi. Multumesc!). Plus, l-a publicat si zoso.ro si scarlatescu.ro. Apreciez daca publicati si reactia mea la documentul lui Dragos Stanca.

Draga Dragos, 

1. Legat de SNA

   
   

2. In ceea ce priveste SATI 

Uite ca inca nu ti-ai dat seama ce inseamna spam si imi dai ocazia sa fac demonstratie practica pe exemplul tau:

http://www.hotnews.ro/tags/a  -> cautat pe Google nu da niciun rezultat, deoarece HotNews nu publica pagini cu asemena taguri pentru spam.

http://www.realitatea.net/tag/a -> cautat pe Google DA REZULTATE pentru ca asa intelegeti voi sa folositi tagurile. Asa faceti spam. Sper ca a fost simplu de inteles demonstratia (da click pe linkuri sa te convingi). 

Nu cred ca are sens sa ne certam. Putem trage linie si concluziona:

1. Cata vreme statistica in .ro nu este transparenta oricine isi va permite sa faca orice magarie pentru a castiga "trafic".
2. SATI ar trebui sa aduca bani, lumina si credibilitate in online. Deocamdata practicile sale lasa loc de dubiu. Neincrederea e alimentata si de evolutiile spectaculoase ale unora din cei care au trecut cu totul in noul sistem de masurare.
3. Din toata lupta asta necurata pierd clientii (increderea) si noi (banii).

E mai important sa realizam asta decat sa numaram spamul vostru. Cu siguranta colegii tai isi vor face treaba bine si vor mai "despama" din Google. Cu siguranta voi o sa faceti publice informatiile din SATI pe decembrie si ianuarie, fara sa invocati "imposibilitati ale sistemului". Vreau sa cred ca toata lumea o sa se comporte rational, o sa inlature dubiile si eu o sa raman "dezinformatorul" industriei.