Mi-a intrat in reflex sa caut pe Google informatii despre evenimente, lansari si alte aparitii, inainte sau dupa ce s-au desfasurat. Intre 2006-2009 orice astfel de cautari ajungeau la posturile de pe bloguri. Azi cautarile ajung la aceleasi articole vechi, despre editiile de anii trecuti. Asta mi-a semnalizat ca e ceva in neregula.

Ce bloggeri celebri stiti? Trecand de glumele cu nivelul de irelevanta al bloggerilor si de faptul ca nimeni din Piata Obor nu a auzit de ei, remarc faptul ca sunt foarte putini bloggeri si destul de specializati. Analiza economica, politic, mondenitate, profesionisti din diverse industrii – cativa oameni care scriu bine si constant. O ilustratie a cat de pestrita e lumea blogurilor se poate vedea in topurile Zelist – vedete, publisheri, proiecte consacrate. Nu e deloc rau, insa nici nu mai e vorba doar despre o persoana necunoscuta (bloggerul) care scrie pentru milioanele de cititori online.

Totusi, ce s-a intamplat cu blogul si ocupatia populara de blogger? Au murit! Slava Domnului … De ce au murit? Pentru ca blogurile despre nimic, iubire si trairi, activitati irelevante si pareri stupide … nu aduc nimic util (inteligent, nu?). Era interesant si amuzant sa citesti asta. Era cool atunci cand erai printre primii care sa vada pe gaura cheii in viata altora. Acum nu mai e asa interesant deoarece au fost mii de astfel de bloguri si s-au fumat rapid. Am citit toti suficiente insemnari personale incat sa nu le mai putem suporta ani buni in viitor, la fel cum am auzit mii de pareri personale la TV, suficiente incat sa se anuleze reciproc si sa produca doar zgomot.

Si ce s-a intamplat cu oamenii care scriau? S-au mutat pe Twitter! Pe mine ma uimeste ideea de nanoblogging. Suna a discurs monosilabic, deoarece vad intr-un blog post un material studiat si dificil de expus, nu un panseu ingramadit in cateva litere. Apreciez si folosesc Twitterul deoarece forteaza sumarizarea, e infromal (ca si blogul) si e comod de folosit (chiar si de N ori pe zi). Si retelele mari de socializare au un rol in disparitia blogului. Fiind foarte usor sa-ti publici mesajul alaturi de 3 poze pe Facebook sau sa faci business via LinkedIn, ce sens are sa mai scrii pe blog?

Parerile si ranturile s-au domolit si s-au sumarizat in tweeturi. Nu mai sunt atat de bine indexate de Google. A ramas spatiu suficient in zona de blogging pentru o activitate serioasa, nu tipete din curtea liceului. Si uite asa, Twitterul a omorat blogul, sau cel putin volumul ala sufocant si insuportabil de text inutil. Bravo lui!

De vreun an sunt cu capul in nori. Pe langa curcubee, unicorni si alte fantasme online, e mereu nevoie de servicii tehnice care sa functioneze. Simplu in teorie, greu in practica. Ma fascineaza fenomenul Cloud Computing tocmai pentru ca redefineste piata IT-ului, afectand major serviciile online. Pe cat de neclar suna, pe atat de concreta si tangibila este activitatea de cloud provider.

Desi incepusem deja sa merg spre nori, confirmarea legata de Cloud Computing mi-a venit la Gartner ITXpo in Orlando. L-am vazut pe CIO-ul Americii, Vivek Kundra, vorbind despre migrarea spre cloud si cele 932 de centre de date ale Guvernului SUA. L-am vazut pe Eric Schmidt, CEO-ul Google, vorbind despre cloud, Google Apps si viziunea Google despre viitorul lumii online. Viziune este un cuvant fumat, insa cand vorbeste Schmidt despre cum Google lucreaza activ la a schimba lumea (n.r.: si reuseste) iti dai seama usor ce va urma: Cloud Computing. Oriunde, peste tot, oricand, incepand de acum!

Si Romania? Activitatea mea din U.S. este deja legata de servicii de Cloud. De azi, activitatea mea din Romania va fi legata tot de Cloud. Imi face placere sa anunt proiectul in care sunt implicat deja de 3 luni: Appnor – primul integrator de servicii cloud din Romania. Am inceput printr-un parteneriat Google, insa vom merge mai departe, integrand rapid solutii critice pentru business. In maxim doua luni urmeaza si serviciul de backup online nelimitat. Pe moment avem in vedere o solutie de CRM in cloud, facturare si putere de calcul la cerere. Vom lasa piata sa decida care solutie este necesara pe plan local.

In acest moment Appnor furnizeaza local solutiile Google de business, Google Apps. Setul de aplicatii colaborative contine: Google Mail, Google Docs, Google Video, Google Calendar, Google Sites si Google Talk.

De ce este nevoie de un integrator de solutii cloud? Nu putem toti folosi deja aplicatiile cloud? Desigur, aplicatiile pot fi folosite deja. Providerii mari de cloud computing isi ofera resursele la preturi extrem de avantajoase, profitand de economia de scara data de dimensiunea la care opereaza. Volumul acesta imens este cheia serviciilor performante si a preturilor mici, insa face imposibila oferirea unor servicii avansate de suport tehnic, implementare sau migrare.

Utilizatorii au nevoie de suport, educatie tehnica si asistenta. Din acest motiv exista integratorii de cloud, companii mici care pot servi o zona sau o nisa de piata. E un joc din care castiga atat providerii cat si clientul final, pentru ca se poate oferi un serviciu extraordinar, cu suport extraordinar, la un pret extraordinar. Sa fim sinceri, mai extraordinar de atat nici ca se poate ;-)

Lipsa reprezentarii locale a providerilor complica foarte mult adoptia solutiilor de cloud. Practic, nici macar nu poti plati serviciile, pentru ca plata online in strainatate, cu carduri romanesti, nu este acceptata. Factura de la o firma locala, termene de plata, instrumente de plata diferite de card, comisioane decente – toate acestea sunt posibile doar cand se lucreaza cu un integrator.

Suportul tehnic in limba romana este, iarasi, esential pentru folosirea serviciilor de Cloud Computing. Ca partener al providerilor, Appnor ofera suport localizat pentru toate serviciile oferite pe piata din Romania. Serviciul este oferit contra cost, pe baza de abonament sau plata la interventie. Cei care dispun de expertiza tehnica necesara se vor bucura sa afle ca oferim serviciu de DNS Gratuit pentru orice varianta de Google Apps (functioneaza si daca nu folosesti Google Apps, dar asta e secret ;-)

10.000 de EURO credit pentru suport tehnic, acordat primilor 200 de clienti care folosesc Google Apps Standard sau Premier prin Appnor. Asa ca nimic nu va impiedica sa migrati acum la Google. Daca vi se pare ca e-mailul este un cosmar si ca lucrul in echipa inseamna reply-to-all si 12 documente atasate, inseamna ca inca nu ati migrat spre Google Apps. Tic, tac, tic, tac.

Appnor este un serviciu oferit de Sinergetic Clouds SRL. Le multumesc tuturor celor care au participat la implementare. In cateva luni serviciul Appnor va fi disponibil si in U.S.

PS: Fiind totul la inceput, s-ar putea sa existe mici disfunctionalitati. Apreciem orice feedback si va rugam sa aruncati cu pietricele mai mici pentru inceput.

Mi-am amintit la sfarsit de petrecerea Google de la Disneyland. Cumva, doar cele doua poze de mai jos sunt suficient de decente pentru a fi facute publice.

Ieri, la Netcamp 2009, am avut o prezentare despre echipa tehnica. Slideurile pot fi downloadate, insa reprezinta 5% din informatia expusa. Reactiile au fost pozitive – nu am fost agresat de nimeni, in mod suprinzator. Pentru ca si oameni tehnici si oameni de business mi-au cerut mai multe detalii, m-am hotarat sa dau din casa si sa public topul minciunilor intalnite de la oameni tehnici, in ordinea pericolului.

*** Top 7 minciuni de la tehnic ***

7. Dureaza 3-6-12 luni.

Durerea: Estimarile sunt in 99% din cazuri punctul slab al echipelor IT. Niciodata nu ai o estimare de timp clara, pe care sa te poti baza. Totul pare sa dureze prea mult de la bun inceput si ajunga sa dureze mereu si mai mult.

Pastila: Orice estimare exprimata in luni/ani trebuie tratata ca fiind falsa. Munca este mereu facuta stundenteste, in ultimele zile inainte de deadline. Se defineste un termen de realizare a proiectului. Se comunica o perioada mai scurta la tehnic si mai lunga la client. Proiectule ste impartit in bucati digerabile. Se stabilesc deadlineuri la maxim 1-2 saptamani. Deadlineurile se comunica clientului. Nimic nu se lasa la mila auto-organizarii timpului de catre executantul tehnic.

6. Lucram la backend.

Durerea: Se munceste de mult timp, se plateste deja, nu se poate utiliza nimic. Proiectele IT sunt ca un iceberg, mare parte nu e la vedere. Totusi, daca un client neavizat nu poate vedea rezultatele, sansele sunt ca acestea sa nu existe. Uneori se fac eforturi, nu este doar o minciuna sfruntata. Eforturile sunt irelevante cata vreme nu se vede ce s-a realizat. Afirmatia de mai sus este clasica in proiecte scapate de sub control pentru ca ascunde mizeria sub presul nestiintei tehnice a managerilor.

Pastila: Se definesc si urmaresc rezultatele implementarii unor bucati din proiect. Se trece rapid la partea de frontend pentru a se balansa munca. Ti se va spune ca nu se poate pana nu este terminat backendul. Daca pozitia este ireconciliabila inseamna ca proiectul este complet deraiat si trebuie rupta pisca (schimbati responsabili, delegat etc).

5. Trebuie sa cumparam echipamentul X, softul Y si solutia Z.

Durere: Costurile sar prin tavan datorita unor achizitii costisitoare. Mereu se prezinta solutii scumpe sau echipamente scumpe. Ai nevoie de investitii mari pentru rezultate mici. Stii ca e bine sa investesti in informatizare, insa ti-e greu sa gasesti justificarea economica.

Pastila: Avem 2 vinovati: indragostitul de tehnologie si incompetentul. Indragostitul vrea sa cumpere orice gadget de sute/mii/zeci de mii de euro pentru a se juca. Incompetentul cauta solutii complexe pentru a rezolva probleme simple. Solutiile complexe au costuri complexe, mai ales cand sunt in grija incompetentilor. Orice achizitie este refuzata cata vreme nu e insotita de o argumentatie puternica. Se cer pareri din exterior. Consultanta specializata este optinea cea mai ieftina. E acceptabila cumpararea unor maruntisuri, chiar daca exista solutii alternative mai ieftine. Partea de cercetare ar costa prea mult. Achizitiile IT nu trebuie sa fie niciodata lasate total in mana unei singure persoane tehnice.

4. Trebuie (re)-scris/facut de la zero.

Durere: In urma unei analize rapide se constata ca solutia curenta este inutilizabila si trebuie schimbata sau ca nu exista nicio alternativa buna, deci trebuie dezvoltata una proprie de la zero. Asa se nasc CMS-uri proprii, frameworkuriproprii, infrastructura hardware proprie samd.  – cu costuri foarte mari si cu existenta scurta si chinuita.

Pastila: Oricand ti se spune ca trebuie luat ceva de la zero tragi aer in piept si te relaxezi 10 minute. Urmeaza o cercetare de piata. Identifici toate solutiile posibile deja existente, chiar daca par imperfecte sau improprii. Acestea trebuie testate atent. Poti trece la munca de la zero doar daca ai inteles solutiile alternative, stii cum sunt structurate si nu au nicio necunoscuta tehnica. Solutia usoara este adaptarea rapida a unei solutii existente. Lucrurile care trebuie refacute sunt deseori inventii prostesti facute la randul lor de la zero. Cand este necesar, reinventeaza folosind prefabricate, bucati gata existente. Inovatia tehnologica facuta de oameni incapabili sa intelega tehnolgia din jurul lor este cel mai mare dusman in IT.

3. Totul este sub control. Proiectul e 95% gata.

Durere: Termenele se depasesc si sfarsitul proiectului e un miraj. Tehnicul e multumit si spune ca e aproape gata, dar proiectul e inutilizabil. Alternativ, proiectul pare utilizabil dar inca nu e folosit de nimeni si mai trebuie facute mici modificari.

Pastila: Livrarea trebuie setata cu mult inainte de darea in functiune oficiala. Proiectul trebuie utilizat/testat in stadiu alfa/beta cat mai serios (cu testeri sau utilizatori finali reali). Trebuie cunoscute deja partile care chiar functioneaza. Un proiect IT nu este o masina de serie care mai are nevoie de vopsea si scaune, ci un avion experimental. E gata doar atunci cand se poate folosi comod. 95% gata = 15% gata = neterminat/inutilizabil.

2. Am testat, functioneaza.

Durere: Prima versiune este un esec total. Ce parea functional este respins de utilizatori. In afara oamenilor tehnici oricine eticheteaza proiectul ca munca neterminata si aleg sa-l ignore pana chiar functioneaza. Ti s-a spus ca totul este testat si functional.

Pastila: E absolut normal si previzibil ca avionul experimental sa nu poata transporta pasageri cand se lanseaza oficial. Solutia este ca proiectul sa fie deja dat in functiune pe bucati, testat atent de utilizatori reali. Se va considera final atunci cand utilizatorii spun ca functioneaza, nu tehnicii, nu testerii.

1. Ne intereseaza proiectul!

Durerea: Tehnicul pare nemotivat sau neinteresat de proiect. Importanta proiectului este cruciala ca business, insa dintr-un motiv necunoscut nu poti transmite asta mai departe astfel incat sa fie receptionata si aplicata de tehnic.

Pastila: Echipa tehnica e mereu de parere ca are in fata un idiot iremediabil (clientul, omul de business). Singurul lucru care trezeste interesul unui om foarte tehnic este o provocare tehnica, data de tehnologie sau de un coordonator foarte capabil. Altfel, proiectele sunt plictisitoare, clientii imbecili, iar banii nu au vreo relevanta cata vreme iti acoperi nevoile de baza (casa, masa, computer cu internet). Asdar, singurele proiecte de care chiar le pasa oamenilor tehnici sunt cele extrem de tehnice, care foarte rar au o valoare comerciala concreta intr-o companie obisnuita. Solutia este gasirea tehnicilor motivati si de altceva, lucru greu de facut. Alternativ, poti accepta ca nu ii intereseaza si ca vor trata proiectul ca niste mercenari. E perfect cata vreme ai de a face cu mercenari profesionisti ;-)

Definitii: Tehnicul – omul tehnic, echipa tehnica, departamentul tehnic.  Proiect – orice sarcina ce trebuie indeplinita, fie aplicatie software, hardware, infrastructura sau serviciu.

Nu toti oamenii tehnici mint (in permanenta ;-) ! S-ar putea sa para jignitoare cele spuse de mine, insa oricine are un strop de experienta stie ca sunt foarte adevarate. Exista (rareori) echipte tehnice cu experinta indelungata, cu un management foarte bun, care nu cad in capcanele miniciunilor de mai sus. Exista (rareori) cand formularile de mai sus sunt adevarate. Rareori!

Minciunile de mai sus ne sunt servite de la tehnic. Noua ne plac, pentru ca o minciuna este o justificare, iar o scuza solida este cel mai facil inlocuitor al unui rezultat. Problema cu scuzele si minciunile este ca nu pot inlocui adevarul sau rezultatele necesare pe termen lung.

Blamarea tehnicului este o … justificare ;-) deci nu rezolva nimic. E necesar sa cunoastem cum suna o minciuna credibila pentru a o identifica rapid. In cele din urma problema interna este una de management, nu una tehnica. Asadar, responsabilul final pentru rezultatele proiectelor si digererea minciunilor este persoana din management. Iti poti asuma costul acestor minciuni?

P.S. Daca ai injurat in gand citind acest articol ai gastigat 20 RON! sub forma unui voucher de la libraria online Okian.ro, valid pentru cumparaturi de peste 100 RON. Le multumesc celor de la Okian.ro pentru ca imi alimenteaza colectia de carti tehnice si de business. Comanda repede doarece sunt doar 20 de vouchere -> MANAC-OKIAN-052J5TE

Cine este gorila? Oligopolul format de operatorii de telefonie mobila. La mai bine de 10 ani de la aparitia industriei telefoniei mobile pe piata din Romania operatorii au ajuns sa fie colosii industriei IT&Comunicatii. Cu un profit cumulat de peste 1 miliard de dolari anual, o baza solida de clienti si o prezenta media imposibil de evitat, operatorii de telefonie mobila par a fi o forta mereu crescatoare in intreaga economie.

2009 este anul care va schimba radical operatorii de telefonie mobila. Barierele mari de intrare pe piata, alaturi de convenabila lipsa de interventie a organismelor de reglementare, precum si politica “utilizatorilor prizonieri” au permis formarea unui oligopol pe piata telefoniei mobile. Oligopolul i-a rasplatit pe cei cativa operatori cu un nivel al profitului foarte bun rezultat din impunerea unor preturi mari pe o piata restrictionata.

Consider pozitia operatorilor ca fiind nejustificat privilegiata, deoarece cresterea lor s-a bazat pe o concurenta voit imperfecta, iar cei care au platit pretul au fost chiar utilizatorii de telefonie mobila. Tariful mare de interconectare (convorbiri dintr-o retea in alta) si tarifele imense de roaming voce/date sunt doua exemple de practici anti-client foarte profitabile. Pentru a-si intari pozitia, operatorii au facut tot ce se putea sa atraga clientii si sa-i pastreze in reteaua lor. Cei care aveau baza de utilizatori dictau preturile si regulile. Evident, ceilalti au fortat adoptia pornind un razboi al preturilor.

Fixarea unor preturi maxime de interconectare sau portabilitatea numerelor au fost miscari bune, desi mult intarziate si timid facute. Adevarata schimbare a venit anul acesta si a fost rezultatul cumulat al:

• presiunii asupra preturilor facuta de operatorii fara o baza de clienti consistenta

• supra-saturarii pietei de telefonie mobila (penetrare peste 100%)

• scaderii economiei ce a impus reducerea costurilor (comoditatea a fost prima afectata)

• nevoii de a raporta “la centru” cresterile constante cu care s-au obisnuit (comunism 2.0?)

• influentei pietei gri, care profita chiar de tactica pastrarii clientilor ca prizonieri

• influentei crescande a Internetului mobil si a telefoniei VoIPlipsei de loialitate fata de brand (normala cata vreme nimeni nu s-a diferentiat cu adevarat).

Rezultatul este ca in sfarsit s-a declansat razboiul total al preturilor intre operatori. Culmea, oricat de mult au fost evitate, fortele concurentei au reusit sa strice sistemul care se dovedise atat de puternic si de profitabil.

Inertia si umflarea statisticilor fac sa para normala perioada prin care trecem. Adevarul este ca suntem intr-un punct de inflexiune. Acest lucru nu se vede deoarece inca exista o multime de utilizatori care sunt prinsi in contracte pe 1-2 ani extrem de dezavantajoase fata de folosirea unei cartele preplatite (astazi data gratis la orice chiosc cu numar, credit de cativa euro si sute de minute si SMS-uri – doar de dragul/frica raportarii cresterii pietei). Ca abonat vechi nu poti decat sa te simti inselat si fortat, iar asta nu te face decat sa vrei sa pleci. Cifrele inca arata bine, insa coruptia interna va topi picioarele de lut pe care stau operatorii.

Coruptie intr-un sistem privat? Desigur. Sumele incasate de operatori nu au fost rezultatul pur al eficientei, beneficiului si calitatii oferite utilizatorului, ci ale abuzului de putere in relatia cu clientii. Aceasta situatie a nascut asteptari constant crescatoare fata de businessul de telefonie mobila, a atrofiat capacitatea si disponibilitatea de a oferi serviciile dorite si necesare utilizatorilor si a cultivat la extrem sentimentul de aroganta totala a organizatiilor, sentiment transmis angajatilor si reflectat in modul in care aceste corporatii fac business. Lipsa de valoare, decuplarea de la realitate si profitul mare au creat terenul perfect pentru coruptie. Angajatii, piata gri, colaboratorii, distribuitorii, toti au vrut o parte din banii usor castigati, iar actiunile lor constante accelereaza declinul actual. Ei sunt rezultatul mediului in care s-au aflat, iar mediul este rezultatul politicilor si al practicilor operatorilor.

Ce vor face operatorii? Acum se arunca tot mai adanc in razboiul ofertelor si al preturilor. Isi reduc drastic profitul si devin irelevanti pentru utilizatorii noi, reusind sa-i indeparteze pe cei vechi, inca tinuti cu forta. Asadar, au pornit pe un drum la capatul caruia nu vor intalni nimic bun. Atrofierea capacitatii de a oferi utilizatorilor servicii de care au nevoie ii face si sa concureze intre ei in termeni care nu creeaza niciun beneficiu pentru utilizatori, deci sunt cu atat mai putin interesanti. Cui ii pasa daca are 450 de minute si SMS-uri nelimitate sau 620 de minute si 730 de SMS-uri? Cred ca in curand doar companiilor de telefonie mobila si publicitarilor (care se vor chinui sa comunice glumet o noua oferta irelevanta). Cu siguranta ca urmand acest model, in maxim 2 ani (cand scapa din lesa clientii capturati) totul se duce de rapa.

Solutia? Simpla: sa devina din companii care fac bani abuzand piata, companii care fac bani din servicii utile, necesare, dorite. Avantajele majore ale operatorilor de telefonie mobila:

• acoperire foarte mare

• retea vasta de parteneri si distribuitori

• baza de clienti foarte mare (aproape toata lumea)

• sistem de billing deja pus la punct

• prezenta in mintea tuturor utilizatorilor

• comoditatea extrema data de folosirea telefonului mobil

Pornind de la aceste avantaje companiile de telefonie mobila trebuie sa se repozitioneze in ofertanti de servicii mobile. Sa dam cateva exemple:

1. Servicii de telefonie si mesagerie text, nelimitate, pentru un abonament fix lunar. Oricum ajungem acolo; cu limite decente de utilizare stabilite, se poate oferi acest serviciu din care se castiga relaxarea mentala a clientilor si o suma fixa lunara, altfel greu de obtinut.

2. Servicii de Internet. Compania de telefonie mobila trebuie sa fie un ISP mobil, care sa-ti ofere usor, oriunde vrei, pe telefon sau computer, o conexiune rapida pentru o suma fixa lunara. In regim roaming s-ar putea percepe o extra-taxa fixa pe zi de 1-2 euro. Desi s-au facut pasi in acest sens acum suntem inca la stadiul de gluma, cu limitari constante si preturi ridicole.

3. Servicii online, bazate pe Internet. Email, retele sociale, multimedia, servicii pe care oricum le folosesc utilizatorii de internet, facute accesibile pentru telefoanele mobile si oferite ca standard, inlocuind PC-ul in cea mai mare parte a zilei.

4. Ringtone-uri si alte servicii cu valoare adaugata, oferite direct sau prin provideri specializati. Exista in acest moment, dar peste 50% din incasari merg la operatorii de telefonie mobila, iar partenerii sunt acceptati cu greu si tratati foarte prost.

5. Radio, TV, pay-per view, servicii de streaming multimedia. Din nou exista inceputuri timide, dar nu ca o comoditate, ci foarte scumpe si limitate.

6. Plati prin SMS sau microplati cu telefonul mobil. Aici acoperirea si sistemele de taxare puse la punct ofera o pozitie extrem de buna operatorilor. Rezultatul? Acum iau ca taxa peste 50% din incasari (nu profit!); e aproape imposibil sa lucrezi cu ei sau cu integratorii, iar o taxa atat de mare limiteaza extrem numarul de business-uri care accepta o colaborare. Daca ar fi vorba de 10% in loc de 50%, impreuna cu un program simplu de parteneriere, piata ar exploda.

7. Plata facturilor si plati online cu telefonul mobil. Inlocuirea cardului, pe care il avem si care pare greu de folosit si nesigur, cu telefonul. Exista acoperirea necesara, exista tehnologia necesara, se poate integra cu efort relativ mic un astfel de serviciu cu orice comerciant. Desigur, partea de colectare s-ar complica un pic, insa operatorii ar castiga cateva procente la orice plata, mai bine ca orice banca!

Putem continua cu exemplele. Doua lucruri sunt comune si esentiale: mutarea catre sisteme de tarifare fixe cu aproape-totul inclus si extinderea pe piata serviciilor, fie prin oferirea lor directa, fie prin facilitati aduse comerciantilor in interactiunea cu clientii posesori de telefoane mobile.

Desigur, aceste schimbari implica iesire din zona de comfort, repozitionare, modele noi de business, intrarea pe piete adiacente si, mai ales, un cutit adanc infipt in ego. Cu siguranta ar aduce un venit per utilizator mai mare (ARPU) si mai multa apreciere din partea clientilor.

Concurenta? Nu ceilalti operatori sunt concurenta. In acest moment concurenta este tehnologia si Internetul. Tehnologia deoarece face vocea un serviciu banal peste date si Internetul deoarece a transformat retelele de date intr-o comoditate. Ca infrastructura Internetul a demonstrat ca o piata fara reglementari, standardizata si concurentiala, produce servicii mai bune peste infrastructuri si mai rapide si mai ieftine. Telefonia a devenit un simplu serviciu, iar operatorii de telefonie fixa, starurile de alta data, a fost redefinita de tehnologie si Internet. Schimbarile dramatice ale operatorilor de telefonie fixa nu pot fi decat lectii pentru operatorii de telefonie mobila.

Lipindu-se de ideea de online, schimband modul de lucru si profitand de bazele existente, operatorii de telefonie mobila se pot reinventa in jurul comoditatii si al mobilitatii, nu in jurul telefoniei. Modele exista!

 A cargo cult is a type of religious practice that may appear in tribal societies in the wake of interaction with technologically advanced, non-native cultures. The cults are focused on obtaining the material wealth of the advanced culture through magical thinking, religious rituals and practices, believing that the wealth was intended for them by their deities and ancestors …. via Wikipedia.

Reactiile dupa ultimul Net Start-Up (vezi articolul de pe reFresh.Ro) si intalnirile avute in ultima vreme la evenimentele de online m-au pus pe ganduri. Vad cateva grupuri de oameni care interactioneaza si ajung la rezultate ciudate. Am mentionat Net Start-Up pentru ca avem marturia video a micro-cosmosului de care vorbesc.

Cei 2-3 ani de cand fac parte din mediul online, alaturi de cei 7 ani de antreprenoriat mi-au dat sansa de a vedea de aproape aceasta lume – fie ca simplu spectator, fie ca participant. Fara sa am pretentia ca spun vreun adevar, vreau sa-mi prezint impresia despre antreprenoriatul in online-ul romanesc.

I. Scena

Pe scurt, avem de a face cu:

• start-up-erii -> oameni care vor sa-si creeze/dezvolte o afacere in mediul online romanesc, avand nevoie de …
• banii pentru sustinerea proiectelor online, apartinand unor investitori, si …
• intelepciunea unor antreprenori sau profesionisti cu experienta.

E un model care functioneaza cu succes in tarile civilizate si pe care incercam sa-l importam. Exista start-up-uri romanesti care au reusit afara, deci se poate!

Personajele acestei scene sunt foarte diferite ca provenienta: tehnici, publicitari, oameni de media sau oameni de business, varii corporatisti. Gasim de la programatori la ziaristi, si de la designeri la oameni de afaceri.

Nu este nimic rau ca s-au strans toti acesti oameni. Singura problema este ca fiecare isi apreciaza excesiv mediul si tinde sa minimizeze importanta celorlalti. Astfel apar si se alimenteaza tabere si preconceptii care ingreuneaza comunicarea.

De remarcat este si faptul ca mai toti oamenii au roluri multiple si in continua schimbare, fiind destul de greu sa identifici/cataloghezi o persoana.

II. Actiunea

Cei care doresc finantare sau sfaturi isi prezinta ideile in fata unor investitori si a unor antreprenori. Aceste prezentari au loc in cadrul unor evenimente sau prin abordare directa.

Problema fundamentala este ca nu se intampla nimic. Aici se opreste actiunea. Aici se opresc rezultatele. Aici ramanem blocati intr-un loop infinit (la fereastra, la fereastra, la fereastra, la fereastra …).

Ca sa reusim sa depasim aceasta situatie trebuie sa incepem prin a ne opri sa o analizam. Voi trisa si va voi spune raspunsul de la inceput: Traim fenomenul de Cargo Cult Entrepreneurship. Nu cred ca e doar un pas intermediar, cred ca multi dintre noi suntem pe calea gresita, imitand in loc sa intelegem si fiind emotionali in loc sa fim rationali.

III. Problemele

A. Antreprenorii vechi

Se cer sfaturi si bani si de la cei care au experienta si resurse financiare. E minunat ca se intampla acest lucru, insa:

1. Media si blogurile au fabricat cateva modele pentru antreprenori, deoarece exista nevoia de modele. Acesti oameni dau sfaturi insa o fac fara sa aiba statutul necesar. Nu sunt impostori cu buna stiinta, insa sunt considerati altceva decat ceea ce sunt in realitate, iar asta le dauneaza celor care primesc sfaturile si isi bazeaza deciziile pe intelepciunea lor neverificata. Da, ma puteti include si pe mine aici. Apreciez oamenii de acest fel pentru ca unii chiar incearca sa fie modele. E mai bine asa decat sa fii un monument de ipocrizie importat din alte timpuri si domenii.
2. Povestea antreprenorului paleste inaintea faptelor. Foamea de senzational a dus la simplificari grotesti care dau impresia ca orice se poate fara prea multa munca. E mai usor sa prezinti succesul fabricat decat niste calcule seci care demonteaza orice afacere senzationala in cateva minute.
3. Antreprenorii cu experienta nu se inteleg cu tinerii deoarece au asteptari total diferite, iar asta creeaza frustrare de ambele parti. Cand stii cat ai muncit pentru cateva zeci de mii de euro cifra de afaceri iti vine greu sa discuti cu un pusti care isi evalueaza la cateva sute de mii ideea sa neimplementata/nedemonstrata/necalculata/neaprofundata. Discutiile care deriva de aici nu au vreun viitor sau vreo valoare. Putini dintre antreprenorii locali au reusit cu adevarat in vreun proiect. Asadar, se intalneste o viitoare tanara speranta cu un sfatuitor mort tanara speranta.

B. Start-up-erii sau antreprenorii noi

Pleaca de la ideea ca lucrurile functioneaza "as seen on the Internet". Cred in modelul strain, in banii multi care vin usor si nu inteleg tratamentul de care au parte din partea batranilor. Probabil il asociaza cu pseudo-ratarea lor sau cu fenomenul de haita primitiva din care fac parte "vedetele". Erorile fundamentale sunt:

1. Asteptarile care sunt total necoplanare cu experienta si profunzimea ideii pe care o vand. Tinerii compenseaza experienta printr-un avant admirabil si o siguranta pe sine ruda cu inconstienta. Toti am fost acolo. Sentimentele astea sunt frumoase, dar total contraproductive. Mai rau, te ajuta sa vinzi o iluzie si altora, iar batranii adora sa se lase vrajiti de ele.
2. Inflatia de idei. Orice tanar antreprenor are 6-12 idei la care lucreaza cateva minute pe saptamana. Orice idee e prezentata semi "la misto" si implementata pana la un alfa proof of concept. Orice idee e inlocuibila, de obicei de o idee care necesita resurse mai mari pentru implementare. Orice idee esueaza doar datorita celorlalti!
3. Lipsa consistentei. Pe cat de categorice sunt ideile prezentate, pe atat de moale este totul in jurul lor. Ele nu se vor executa niciodata (deseori din lipsa de resurse, cauzata de un mediu inchistat, condus de o haita de redusi). Pentru ca toti vrem sa fim toate si sa stim orice nu vom avea oameni despre care sa spunem ca stim ce fac, cu ce se ocupa, la ce lucreaza. Toti acesti oameni care nu au un proiect clar, o meserie clara sau o sursa de venit certa pot fi denumiti "oameni din online" in asteptarea loviturii de milioane de dolari.

C. Investitorii

Oamenii cu bani, cei care pot face visul sa devina realitate! Selectionati din randul antreprenorilor sau ca reprezentanti ale unor entitati care se presupune ca au bani, acestia sunt vazuti ca salvatori. Cred ca titlul de investitor il merita doar un numar foarte-foarte mic de persoane. Restul, impartasesc urmatoarele mici secrete murdare:

1. Investitorii nu au bani. Problema esentiala e ca investitorilor le lipsesc banii si le prisosesc sfaturile. Cei cativa care ar avea niste bani (desi rareori pentru investitii de acest gen) sunt invitati si abuzati la orice eveniment. Fara a avea vreo experienta serioasa, ajung sa fie inutili si ca sfatuitori in domeniu. Interesant e ca investitori sunt considerati doar cei care au bani, desi lipsurile strat-up-urilor depasesc cu mult nevoile financiare.
2. Investitorii sunt cumparatori. La fel cum unii mananca boabele in loc sa le planteze, exista in piata multi care se folosesc de teoria investitiei pentru a cumpara o participare intr-o afacere. Se ajunge la control asupra afacerii sau la folosirea ei pentru in-sourcing, variante foarte triste pentru tanarul antreprenor, care devine tanar salariat la patron, fericit ca a vandut afacerea pe 3.7 lei.
3. Investitorii nu au consistenta. Am vazut investitori care intra doar pentru ca e la moda, fara sa inteleaga, controleze un start-up. Desi cu bune intentii, ajungi sa fii partener cu unul care stie la fel de putin despre online pe cat stii tu despre business in general. Desi banii asigura plutirea, o astfel de afacere se scufunda dupa o vreme, din lipsa de interes sau bani.

D. Galeria sau Personajul Colectiv

La galerie ii includ pe cei care fac parte din toata povestea, insa nu sunt nici antreprenori tineri, nici cu experienta si nici investitori. Totusi, influenta lor asupra fenomenului online local este decisiva. Roluri foarte importante au:

1. Angajatii. Nu stiu cum altfel sa le spun celor care se afla in slujba unor companii si au influenta directa in piata prin prisma postului ocupat. Din orgoliu sau interes se intampla sa pozeze in investitori sau antreprenori. In ciuda exceptiilor, cred ca e nesanatoasa aceasta pozitionare. Desi sunt manageri buni si opereaza in companii foarte mari, cred ca nu aduc beneficii majore antreprenoriatului online.
2. Ziaristii si bloggerii. Foarte vocali si foarte prezenti, reusesc sa creeze si sa intretina hype si buzz in jurul unor oameni, proiecte sau evenimente. Se amesteca usor cu mediul si ajung sa aiba opinii si sa scrie despre lucruri aparent accesibile, dar pe care nu le cunosc (ex: business online, tehnica) alimentand imaginea feerica folosita ca baza pentru visele tinerilor antreprenori de profesie sau ocazie.
3. Aspirantii. Sunt cei care stau pe bara si se pregatesc sa porneasca un proiect mic cu o idee mare. Neavand nicio experienta cred usor in povestea fabulosului mediu online in care poti sa te imbogatesti peste noapte. Fiind multi, asigura un trai linistit intregii industrii media din jurul fenomenului. Plus, ei sunt ciclul viitor de noi sperante.

 IV. Punctul culminant

Intalnirile sau discutiile dintre start-up-eri si antreprenori + investitori sunt pentru mine punctul culminant al acestei situatii.

Atitudinea de "la pamant si da-mi 10 flotari!" vs. "nu ati inteles nimic, va spun eu ca o sa mearga!" ma face sa fiu din ce in ce mai putin interesat de zona asta si sa-i compatimesc pe cei implicati. Imi pare rau de antreprenori si investitori pentru ca le este facut capul calendar cu naivitati sau prostii. La fel de mult regret ca unii aflati la inceput trec prin tot felul de experiente umilitoare cand nu este cazul, pentru ca unii au impresia ca asa se fac lucrurile.

 V. Deznodamantul

Suntem departe de incheiere. Cred ca ne aflam la stadiul in care mimam disperati antreprenoriatul. Avem conferinte, avem idei, avem prezentari, avem incercari. Rareori avem si succese. Cred ca succesele vin de la cei care au inteles care le este meseria si rolul. Nu-i vad ca fiind prima recolta, ci mai degraba alte mere in alta traista.

Gravide cu batrani in brate – asa prezinta un prieten o scena tipica de disperare. Cred ca acolo suntem si noi cu antreprenoriatul online. Desi virtualul ne e usor accesibil, cred ca trebuie sa ne intoarcem la concret. Visele indraznete si ideile revolutionare sunt bune, insa numai insotite de:

• un model viabil de a produce bani
• minime cunostinte economice si tehnice
• suport din partea unor oameni cu experienta
• evaluari realiste ale unor vise/idei
• perseverenta intr-o singura directie
• implementari in loc de povesti si dorinte

Nu pot decat sa sper ca o sa reusim intr-o zi sa facem ceva relevant. Vorbesc aici in primul rand pentru mine. Ma incearca un sentiment de vinovatie ca am participat la toata povestea asta si abia acum mi-am dat seama unde duce (niciunde)…

Cat de mult succes credeti ca ar avea primul provider de Internet de la noi care ar oferi o solutie de filtrare a continutului web clientilor lor? Cred ca o multime de parinti ar alege sa limiteze accesul copiilor la unele tipuri de continut, iar providerul poate asigura cel mai bine acest serviciu (software-ul local nu este o piedica). Livigent e prima solutie de acest fel care intelege si continutul in limba romana.

Livigent este si unul dintre cele mai complexe proiecte tehnice la care am lucrat. Am participat la partea initiala de cercetare pentru acest produs care face analiza traficului web al unei retele, depisteaza in timp real tipul continutului si schimba sau blocheaza continutul nepotrivit.

Toate astea se intamplau acum 3 ani. Din proiectul de cercetare inceput de noi s-a creat o companie, luand o parte din oamenii din proiect si angajand altii. Compania se numeste RnD Software. Timp de 3 ani s-a format o echipa extrem de competenta, avand angajati cativa dintre oamenii cei mai inteligenti pe care-i cunosc. Rezultatul muncii lor, cuplat cu o investitie considerablia (cred ca $1-2M), este Livigent.

Livigent este un produs care face Intelligent Web Control, adica filtreaza accesul la internet pe baza unor criterii (tip de continut al paginilor, trafic p2p sau mesagerie instant, program orar, banda utilizata, etc.), in timp real (asta inseamna incredibil de multa munca) pentru retelele corporate, provideri de internet sau utilizatori business. Partea interesanta este ca produsul nu functioneaza ca un blacklist cu URL-uri, ci detecteaza si analizeaza cuvintele, ceea ce-l face foarte flexibil ca utilizare si extrem de inteligent. Cum se face asta in cateva milisecunde, insesizabil pentru utilizator si inlocuindu-se imaginile cu porn? Aici s-au cheltuit banii pe dezvoltare :) si s-a hackuit o gramada kernelul Linux.

Avantajul? Cresterea productivitatii, risc scazut de infectare cu malware via web, control asupra timpului petrecut online (fie si numai prin analizarea rapoartelor de trafic). Poate ca nu pare a fi direct o problema, dar un astfel de produs devine necesar atunci cand copilul tau acceseaza pornografie, cand angajatii pierd timp pe bloguri ;-) (sau pron) sau cand risti sa fii dat in judecata pentru ca din compania ta se downloadeaza filme sau muzica piratata (lucru comun si la noi in tara).

Livigent il are ca investitor pe Zelig Rosenthal, un domn din New York extrem de bun businessman. Recunosc ca o multime din ceea ce stiu astazi legat de business stiu datorita lui. Dupa glumele colegilor, s-a intalnit scoala evreiasca cu cea olteneasca.

Dl. Rosenthal detine si un provider de Internet special ce opereaza in US si Canada, denumit The Jnet, care ofera Internet filtrat comunitatilor evreiesti ortodoxe. Mai nou folosesc o versiune speciala de Livigent pentru a oferi produsul. Serviciul are un succes extraordinar pe nisa sa in SUA. Asta ma face sa raspund la intrebarea din deschidere: cred ca si in Romania exista o piata foarte buna pentru acest serviciu.

Puteti testa Livigent online ca proxy sau analizand cate un URL vizitand www.livigent.com. Va recomand sa cititi si White Paper-urile pentru exemple de aplicabilitate practica. Produsul ruleaza pe un appliance dedicat, ca proxy sau ca router, in interiorul companiei sau la ISP. Costurile serviciului sunt reduse, fiind comparabile cu cele ale unui antivirus.

Compania cauta distributiori si clienti locali! Foarte probabil in perioada urmatoare partea de vanzari se va muta la New York. Am tinut sa scriu despre Livigent deoarece ingineresc este un produs extraordinar, iar pe nisa sa eu il consider echivalent cu Bitdefender ca antivirus. Vreau sa-l laud cat inca mai are eticheta de  "made in Romania" pe el si ma bucur ca am ajutat la inceputurile sale.

Acum vreo 10 ani discutam cu o persoana din Germania. Imi spunea ca pot veni oricand acolo, cata vreme asta vreau. Mi se parea o destinatie incredibila. Din toata discutia mi-a ramas un singur lucru: granita exista doar in mintea ta. Am avut nevoie de mult timp sa-mi dau seama de adevarul asta.

Libertatea de a calatori si cea de a activa international mi se par acum cele mai mari privilegii de care poti beneficia. Fiecare calatorie in care am fost mi-a oferit o multime de informatii, adevarate lectii. Dupa cateva ore de zbor cu avionul poti sa ajungi intr-o cu totul alta lume. Reguli noi, semnificatii noi, lucruri noi, istorie, o multime de lucruri din care poti invata si care iti ofera o noua dimensiune a realitatii.

Mi-as dori ca in Romania sa existe traditia de a calatori cat esti tanar, asa cum se intampla in Occident. E o experienta necesara, iar daca-ti lipseste poti spune ca ai pierdut mult din ceea ce iti ofera viata.

Orice calatorie se incheie cu o depresie de cel putin o saptamana pentru mine. As putea sa stau si sa plang starea drumurilor, rautatea oamenilor, micimea care ne inconjoara. As putea sa trag si sa sper ca peste 20 de ani lucrurile vor fi mai bune in Romania. Am ajuns sa am suficienta minte incat sa nu-mi asum niciuna din cele doua corvoade. De fiecare data ma gandesc cum o sa plec, iar cand sunt plecat ma bucur de asta. De fiecare data imi dau seama cata frumusete exista in lumea asta si cat de putin fac pentru a o atinge.

Romania nu se va schimba niciodata in bine. Aproape nimic nu schimba semnificativ si rapid o tara in bine (exceptand, poate, revolutiile). Romania a fost un loc neplacut si va ramane la fel. Oamenii nu s-au schimbat cu nimic fundamental in ultimele doua mii de ani. Evolutia nu vine peste noi, ci noi ajungem sa evoluam intelegand ceea ce ne inconjoara. De aceea e esential sa rupem granitele mentale, care sunt mai mari, mai puternice si mai prezente ca orice bariere fizice ridicate de oameni sau de natura. Ma bucur ca sunt roman tocmai pentru ca e suficient de rau incat sa invat sa apreciez binele si suficient de bine incat sa fiu ferit de raul absolut. E o pozitie foarte buna, extrem de motivanta!

Internetul ar trebui sa ne motiveze sa vedem cat mai multe locuri si sa lucram in piata satului global. Din pacate uneori crezi ca usurinta cu care accesezi informatiile te scuteste de deplasare si ca nu conteaza atat de mult sa fii acolo. Nimic mai fals! Mai rau, Internetul ne ofera si o scuza buna pentru a nu mai interactiona direct cu oamenii.

Ca sa scap de apasarea legilor proaste, a drumurilor cu gropi si a oamenilor ingusti la minte m-am hotarat sa plec. A fost cea mai buna decizie pe care am luat-o anul acesta. Am renuntat la a-mi cumpara casa si la a-mi imagina viata aici. Am reziliat contracte, am suspendat activitati, mi-am informat parintii inlacrimati :) Dintr-o data totul a devenit mai placut. Mi-am gasit o insula pe care sa ma mut, iar lucrurile au inceput sa fie relaxate. Nu m-am mutat (inca) si nici nu stiu cand o voi face, dar mi-am castigat libertatea. Dupa asta m-am hotarat sa incep iar sa calatoresc, ca sa-mi pot alege linistit locul in care vreau sa stau. Contrar parerii generale exista multe locuri in lume mai frumoase, mai ieftine si mai civilizate decat optiunea implicita (satul in care te-ai nascut, municipiul, Bucuresti).

Saptamana trecuta am fost in Malta, cu escala prin Budapesta si Munchen. Am descoperit un loc fabulos. Am intalnit sute de profesionisti la summitul partenerilor RedHat, genul de oameni cu care iti face placere sa porti o conversatie sau sa lucrezi. Oameni bine pregatiti care chiar fac ceva. Am stat cateva minute de vorba cu Jim Whitehurst, CEO-ul RedHat (am si poza, spre incantarea mea) si diversi domni cu rol de CEO la companii despre care citesc pe Digg ;-) Extraordinar cat de usor e sa intalnesti oameni extraordinari! Ca sa-mi treaca depresia de saptamana asta voi merge la Solar Expo in Verona saptamana viitoare. Pana la urmatorul Mai Tai pe vreo insula am decis ca e timpul sa lucrez cu companii de afara, sa calatoresc cat mai mult, sa scriu in engleza pe un nou blog/website si sa activez in piata externa, cea care conteaza. Revin cu updateuri pe tema asta.

Deciziile radicale de mutare mi-au fost alimentate si de faptul ca au trecut atatia ani in care m-am complacut in a fi legat de locuri in care mi se parea ca sunt relevant si am un soi de importanta. Un text a lui Seneca (via Tim Ferris) m-a facut sa-mi dau seama cat de putine lucruri se schimba in cateva mii de ani, cat de predictibili si limitati suntem si, mai ales, cum ne irosim viata. Ca veni vorba de Tim Ferris, va recomand cu caldura The 4-Hour Workweek (disponibila pentru imprumut), cartea sa despre iesirea din sistem ;-)

Subliniez ca orice calatorie sau mutare costa mult mai putin decat va imaginati si nu e nevoie decat de o planificare atenta. Din pacate Romania e deja una din tarile destul de scumpe, asa ca nu va fi extraordinar de greu sa plecati cu un buget lunar normal pentru un yupiee local. Lumea e a noastra!

PS: Spre rusinea mea nu am fost in SUA pana acum. Planul pentru anul asta este sa petrec cel putin o luna in Silicon Valley. Raman recunoscator daca ma puteti ajuta cu orice hint privind cazarea si < TODO / don’t miss > in zona. Orice de la recomandare de hotel, camera de inchiriat, comunitati, oameni si locuri de vazut e binevenit via comentariu sau (preferabil) e-mail la blog AT manac.biz.

O sa raspund direct, ca sa nu va chinuiti sa cititi articolul pana la sfarsit: Pentru ca nu-l intelegem!

stau oricand la dispozitieCunoasteti drama fabricii de biscuiti? Niciodata nu va reusi sa angajeze un profesionist ca sa fie IT Manager, director la departamentul informatic compus din 2 oameni sau CIO (cum vreti sa-i spuneti). Versiunea extinsa a dramei: nu e vorba doar despre fabrica de biscuiti. Cu cateva exceptii notabile, nicio companie mica sau medie nu poate atrage profesionisti IT. Nu e vorba de bani si nici de HR nefunctional. Explicatia e simpla: un profesionist IT nu vine sa lucreze intr-o fabrica de biscuiti. Va merge sa se angajeze intr-un mamut comercial, intr-o banca, intr-un telco sau la o companie mica de profil, deoarece doar acolo poate invata, poate evolua si poate avea provocari legate de meseria sa. O fabrica, un comerciant, chiar si o institutie media mica, vor avea mereu probleme pentru ca vor atrage doar oameni cu pregatire slaba sau medie care se instaleaza linistiti in starea de confort, indiferent cat de mult sunt platiti.

Cunoasteti drama departamentului contabil? Niciodata nu vor reusi sa aiba o relatie buna cu baietii de la tehnic, pentru ca aparent IT-stii sunt batuti in cap, impertinenti si incapabili sa rezolve problemele departamentului contabil. Nu am intalnit pana acum o firma in care sa nu existe o astfel de ura interdepartamentala mocnita.

Deci IT-ul nu va functiona niciodata bine intr-o firma mica? Ba da, va functiona. Doar ca, pentru a avea un departament IT eficient, managementul trebuie sa-i inteleaga rolul, structura si oamenii.

Rolul – aparent evident, este acela de a oferi suportul necesar pentru desfasurarea activitatii care produce bani. E important ca cei de la tehnic sa inteleaga ca au un rol de suport si ca firma functioneaza pentru a produce bani, nu de dragul tehnologiei. E la fel de important ca managementul sa realizeze ca nu trebuie sa cada in capcana tehnologiei-inutilizabile-mancatoare-de-bani, ci sa eficientizeze activitatea folosind tehnologia.

Structura – e destul de simpla in general, existand: suportul tehnic (helpdesk – nivel 1) si administratorii (sysadmin – nivel 2). Daca nu realizezi ca exista o diferenta intre cei care alcatuiesc departamentul tehnic vei ajunge sa angajezi omul gresit pentru slujba potrivita, lucru din care rezulta (in cazul cel mai fericit) doar ineficienta si frustrare.

Oamenii – sunt usor de gasit daca intelegi de cine ai nevoie:

• Helpdesk, adica personal care sa intervina daca s-a blocat un programel, nu merge imprimanta, a disparut o iconita samd. Practic, e vorba de un tehnician cu o pregatire medie, care poate rezolva rapid 90% din problemele curente. Personal capabil sa faca helpdesk poti gasi usor, cata vreme recrutarea e facuta de un specialist.
• Sysadmin, mai precis coordonatorul, persoana care poate face fata taskurilor dificile. Deoarece e foarte greu de gasit, angajat si motivat un personaj profesionist care sa lucreze intr-o companie neintriganta dpdv tehnic, sfatul meu este ca rolul sau sa fie externalizat catre o companie de profil. Avantajele? Mai multe persoane disponibile oricand, nivel tehnic foarte ridicat, costuri reduse prin plata unui abonament lunar sau a interventiilor.

Secretul construirii unui departament tehnic bun este sa externalizezi munca dificila si sa internalizezi munca simpla de volum. Pentru companiile mici are sens sa externalizezi si partea de helpdesk. Pentru companiile medii are sens sa existe un IT Manager care sa aiba functie de management, nu tehnica. Altfel, sarcinile legate de achizitii si decizii tehnice se pot transfera catre personalul administrativ al companiei care poate fi indrumat de sysadmin/helpdesk, dupa caz.

Controlul departamentului este esential, pentru ca atunci cand managementul realizeaza ca nu poate avea control isi pierde increderea in tehnic. Chiar si fara cunostinte tehnice te poti asigura ca iei decizii bune. Angajezi un auditor extern la inceput. Ceri referinte si analizezi mai multe companii pentru externalizare. Angajezi helpdeskul doar cu aprobarea colaboratorilor externi (sysadmin, auditor). E important sa nu depinzi niciodata de decizia unei singure entitati. Daca reusesti sa ataci provocarea "prin doua parti" vei reusi mereu sa o si stapanesti.

Helpdeskul nu functioneaza? Foarte probabil te vei gasi in aceasta situatie mai devreme sau mai tarziu. Potentiale motive: lipsa interesului, lipsa motivarii, lipsa cunostintelor. Totusi, prioritizarea este cea care schimba balanta si perceptia din "merge" in "nu merge". Rezolvare rapida:

1. Sistem de ticketing. Orice cerinta trebuie sa devina un ticket. Mai multe despre ticketing intr-un post viitor.
2. Desemnarea clara a unei persoane care sa se ocupe de tickete, intr-un interval dat, cu timpi de raspuns predefiniti.
3. Prioritizarea cererilor. Pe foarte scurt: cererile mici care pot fi rezolvate rapid se vor face pe loc, cererile care dureaza (proiecte) primesc un timp realist estimat de rezolvare, ziua/oamenii sunt impartiti intre cereri rapide si proiecte.
4. Definirea unor metode clare de a avea mereu persoana de la helpdesk la indemana (mail, telefon, mesagerie instant).
5. Impunerea prioritatilor de catre helpdesk, chiar si atunci cand totul pare ca "arde" si exista numai "urgente"

Bonus: Orice cerere urgenta care nu este urgenta primeste o amanare de cel putin 2 ore a rezolvarii. Asta ii potoleste pe cei care abuzeaza sistemul si se considera centrul universului.

Ar mai fi multe de zis, insa ma limitez la asta, urmand sa dezvolt subiectul in posturi viitoare. Intamplator am avut de a face cu clienti-problema care m-au sunat de 50 de ori in 4 ore in prima de zi de lucru, dar si cu clienti model, care erau perfect resemnati cu ineficienta IT-ului. Am pus pe picioare multe sisteme de suport care functioneaza si am reusit si sa vad contabili fericiti. Daca aveti nevoie de asemenea servicii, de la audit la helpdesk, va pot da oricand o mana de ajutor. Daca nu, incercati sa le organizati cat mai eficient pentru a da un nume mai bun baietilor de la tehnic ;-)

Stiti bancul acela cu romanii la cazan? Morala e ca romanii nu trebuie paziti pentru a nu se organiza in scopuri marete, ei sunt capabili sa ramana mereu invrajbiti si dezorganizati.

Intr-un fel il inteleg pe cel care mi-a tras o cheie lunga si sanatoasa pe masina. Era parcata corect, era proaspat spalata, stralucea si, mai ales, nu era a lui. A facut un pic de dreptate personala si a mers mai departe. Cred ca ii inteleg si pe cei care au spart-o, pe cei care mi-au furat laptopurile din firma sau banii din buzunar. Poate sunt niste amarati,  poate asta e singurul mod de a trai invatat, poate mureau de foame sau nu mai aveau bani de droguri. Ma frustreaza extrem faptele lor, pentru ca am pierdut de pe urma lor, dar intr-un fel, pot sa inteleg si sa explic acest tip de comportament.

Ce nu pot intelege, insa, este faptul ca mentalitatea ramane aceeasi, chiar si atunci cand oamenii evolueaza dramatic si activeaza intr-un domeniu mult mai solicitant intelectual: IT/Online. Stiu ca e exagerata comparatia, dar rautatea si ura se manifesta la fel de intens.

Consider ca mediul online romanesc e incarcat de ura si rautate. De ce? Din cauza neputintei si lipsei de intelegere. Cele doua merg mana in mana, neputinta fiind sursa primara, iar lipsa de intelegere catalizatorul.

Lipsa de intelegere isi are radacinile in lipsa de expunere la ceva mai bun, in faptul ca inca suntem foarte saraci si aproape de foamea primordiala si in increderea orbeasca in faptul ca stim mai bine. Tin sa subliniez faptul ca cea mai mare capcana (in care riscam sa cadem toti) este de a ne considera mai intai stiutori, mai apoi a-multe-situtori, iar, in final, a-tot-stiutori, ca manifestare a faptului ca nu stim si nu ne dam seama ca nu stim.

Neputinta este lipsa capacitatii de a face ceva relevant in domeniul in care activezi. Ce inseamna relevant? Capabil sa-ti aduca multumirea si recunoasterea pe care o cauti de la familie, prieteni, tara, univers samd.

Orice proiect online are o multime de nevoi:

• una sau mai multe idei, baza pe care acesta este creat
• o suma de tehnologii esentiale pentru indeplinirea sa
• o echipa competenta de programatori
• design, prezentare, expunere, promovare
• utilizatori, feedback, promovare samd.
• bani, mereu mai multi bani pentru a cumpara resursele necesare

Cei care pornesc astfel de proiecte vin dintr-un anumit mediu si stiu sa planifice si sa execute bine doar o parte, cel mult doua, din lucrurile necesare proiectului: idei/viziune, design/interfata, prezentare/promovare, tehnologie/programare sau finantare/bani. Culmea e ca, oricat ai fi de priceput, poti face bine cel mult jumatate din lucrurile de care ai nevoie. E imposibil sa fii programator genial, om de PR genial, finantist genial si designer genial. Exista cazuri, vezi Paul Graham, de genii polivalente, dar nici macar acestia nu reunesc toate calitatile si abilitatile necesare.

Asadar, un proiect online de succes se bazeaza pe colaborare. Extrapoland, un mediu online de succes se bazeaza pe colaborari. Acesta este punctul critic, unde lucrurile o iau razna in proiectele online romanesti si in mediul online romanesc.

In loc sa colaboram, ne subminam reciproc:

• Oamenii care fac prezentarea, expunerea, promovarea (direct sau indirect) sunt mereu sictiriti de orice proiect ce nu le apartine sau nu le este cunoscut direct. Bloggerii ar putea fi speranta in asemenea situatii, dar experienta ne arata ca ei dau tonul si adancesc aceasta manifestare.
• Oamenii care fac design si imagine nu inteleg uzabilitate si nu reusesc sa discute cu programatorii.
• Oamenii care fac programare sunt rari si scumpi si nu reusesc sa se inteleaga cu cei care fac partea de design.
• Oamenii care au idei cred ca doar ele conteaza si uita ca viziunea fara executie e halucinatie.
• Oamenii care au bani nu investesc in toata amestecatura asta, fie pentru ca nu inteleg, fie pentru ca nu vad potentialul unei industrii mici cu iz de camp de lupta.

Exista si exceptii, nu contest acest lucru. Totusi, majoritatea proiectelor sufera dramatic din cauzele enumerate mai sus. Si, pentru ca ne aflam intr-una din tabere, suntem mereu frustrati din cauza celorlalti. Ii criticam, ii injuram, le minimizam importanta, eforturile si reusitele. Rezultatul final? Progrese mici, incetinirea intregii industrii si reusite serioase mai mult afara decat in tara. Pe scurt: Neputinta. Nu reusim sa construim, nu reusim sa ne ridicam, nu reusim sa realizam. Adaugam si lipsa de intelegere la asta, felul cum fiecare stie mai mult si mai bine, iar ce se intampla in ziua de azi cu mediul online romanesc nu ar trebui sa ne mai mire.

Aici apare diferenta fundamentala intre ceea ce se intampla pe online in Romania si ceea ce se intampla in afara tarii.

Solutia? Trebuie sa scapam de ura si rautate si sa trecem peste neputinta care aproape paralizeaza mediul online romanesc. Poate ca asta nu se va intampla niciodata, deoarece ar presupune o schimbare fundamentala a societatii romanesti. Cu toate astea, fiecare din noi poate incerca sa se schimbe pe sine.

Cateva idei:

• Nu criticati munca altora in domenii pe care nu le cunoasteti si nu le stapaniti. Incercati sa faceti o prezentare in fata a 100 de oameni inainte de a rade de prezentarile altora. Incercati sa faceti un design de pagina web inainte de a rade de paginile altora. Incercati sa programati un formular de feedback simplu si fara gauri de securitate inainte de a rade de programatorii altora. Incercati sa vedeti ce inseamna 2000 de vizitatori simultani pe pagina voastra web inainte de a rade de serverele altora. Incercati sa faceti o campanie de promovare a unei idei inainte de a rade de campaniile altora. Incercati sa veniti cu o idee care sa atraga 1000 de vizite intr-o saptamana, inainte de a rade de ideile altora. Incercati sa strangeti 10.000 de euro si sa-i distribuiti astfel incat sa sustina proiectul vostru 2-3 luni, inainte sa aratati cu degetul la investitiile si finantarile altora. In 99% din cazuri nu veti reusi, iar trebuie sa va dea mult de gandit.
• Nu criticati oamenii fara sa-i cunoasteti. E foarte usor sa spui despre X, Y si Z ca sunt prosti, fufe si imbecili. Inainte de a face asta, stati macar cateva ore pe langa respectivii (daca puteti) sau puneti-va in locul lor. Credeti ca ati reusi mult mai mult? Daca da, trageti omul respectiv de mana si spuneti-i ce ar trebui sa schimbe. Faceti asta de cateva ori, discutati, si daca nimic nu se schimba, puteti spune ca respectivul este nepriceput si autist. Doar atat, pentru ca epitetele de tipul papagal, fufa, prost etc. nu sunt decat divertisment redus.
• Nu subestimati importanta lucrurilor pe care nu le stapaniti. Aveti nevoie de ceilalti, din celelalte domenii. Fara ei, ideea voastra e zero. Daca atitudinea de inceput este "sunt niste dobitoci", va fi foarte greu sa realizati vreodata ceva fara sprijinul lor, iar sentimentul de neputinta se va adanci.
• Nu va supraevaluati ideile, importanta si cunostintele. Un om genial, care le stie si le face pe toate perfect, de unul singur, va reusi mereu. Pacat ca acest om nu exista in realitate. Contributia voastra este la fel de importanta ca a celorlalti si veti reusi doar daca sunteti capabili de a-i face pe toti sa comunice si sa se inteleaga (individual si reciproc).
• Nu va apucati sa propovaduiti prostia si esecul altora, indiferent cat de evidente va par. E foarte riscant sa evaluezi lucruri si oameni bazandu-te pe cunostinte superficiale. Exista o gramada de exemple de proiecte care au inceput intr-o directie gresita si au descoperit succesul pe drum (Flickr sau PayPal). Exista o gramada de oameni care s-au modelat in timp si in mers. Nu e datoria noastra colectiva sa le rupem picioarele daca ni se pare ca merg intr-o directie cu care nu suntem de acord. E frumos sa ne exprimam opiniile, mai intai intr-un mediu privat, in dialog cu cei care "gresesc", dandu-le sansa sa-si analizeze mai atent munca. Pot accepta ca ulterior aceste pareri sa fie facute si publice, dar prezentante cu mult bun simt, alaturi de potentiale solutii. De aici si pana la a da in cap, e cale lunga. In plus, aplicand un astfel de tratament nu te poti astepta decat sa-l gusti si tu din cand in cand.
• Concentrati-va pe munca voastra, nu pe a altora. E foarte usor sa vezi cum industria e gresita, cum prostii ies in fata, cum nulitatile sunt afirmate samd. Dar, cum se face ca cei care spun asta nu sunt deja in fata? Cum se face ca presupusa valoare nu are intaietate? Adevarul e ca in timp lucrurile valoroase ies la suprafata, se afirma. Ce avem acum este ce s-a putut mai bine. Daca tu poti mai mult si mai bine, vei reusi in scurt timp. Va fi apoi randul tau sa fii considerat epitomul prostiei iesite in fata si sa fii inlocuit de unul si mai bun. Acesta e ciclul natural. Insa, daca noi consideram ca suntem geniali si ca societatea ne impiedica sa ne afirmam, inseamna ca suntem nuli si neaveniti.

Afirmarea si validarea nu sunt date de cei iesiti in fata in acest moment. Sigur, ei pot crea niste valuri si pot promova usor lucruri cu o valoare incerta. In cele din urma, afirmarea e data de piata, de numarul de utilizatori, de volumul de business, de schimbarea pe care o poti face in viata celor care iti folosesc produsul (fie el si un serviciu sau o opera artistica). Cand esti validat astfel, toti cei iesiti in fata vor fi bucurosi, pe buna dreptate, sa te valideze si ei.

Tin sa remarc un lucru, anume ca si lumea online (indiferent de locatie) are "la varf" niste oameni care inteleg bine industria, traiesc din ea si vor activa multa vreme. Daca te grabesti sa-i faci prostovani inainte de a-i intelege si de a discuta cu ei, s-ar putea sa te trezesti ca ti-ai ars poduri foarte importante in viitorul tau. Nu e o amenitate voalata si nu ma refer la mediul romanesc in special. E o simpla teorie a networkingului, combinata cu consecintele nefaste ale unui creier in crestere al unui om care deja are o gura mare, aflata in apogeul dezvoltarii.

De ce mi-am permis sa spun toate astea? Pentru ca am trecut de unul singur prin toate aceste faze:

• idei prostesti si revolta asupra mediului inconjurator (tradus prin: mic lamer cu gura mare care critica orice, oricand si oriunde nu intelege)
• lipsa de cunostinte si revolta asupra cunoscatorilor (tradus prin: las’ ca stiu eu mai bine si astia sunt niste maimutoi)
• lipsa de cunoscuti si multe injuraturi la adresa lor (tradus prin: cine se cred imbecilii astia? nu vezi ce prost e X-ulescu, ha ha)
• lipsa de validare si multa frustrare (tradus prin: inca un proiect de rahat de care nu a auzit nimeni)
• idei bune care au prins partial (tradus prin: whoa! nu stiam ca asa se arata o chestie care chiar merge)
• constientizare a potentialului propriu si a realizarilor proprii (tradus prin: uite-mi lungul nasului)

Nu ma consider vreun invatat sau om de mare succes. Am inteles insa cum functioneaza un val din mediul online romanesc si, cred eu, care e problema fundamentala care ne-a adus in situatia actuala. Acest lucru m-a indemnat sa postez suma de idei de mai sus.

Haideti sa ne descarcam de ura, sa invatam sa ne masuram cuvintele, sa invatam sa dam o mana de ajutor, sa ne descoperim propria valoare, sa acceptam ca nu le stim pe toate, sa acceptam oamenii si ideile cu care nu suntem de acord, sa sprijinim un volum mare de proiecte online, din care, in cele din urma, va rezulta si valoarea atat de mult cautata.

PS: Ca sa "vin in intampinarea" unor comentarii – nu am scris acest post deoarece caut recunoastere (sunt destul de implinit din acest punct de vedere) ci pentru a ajuta la cresterea unei industrii, de pe urma careia pot castiga pe termen lung. Nici situatia actuala nu ma dezavantajeaza extrem, dar imi doresc un parcurs mai lin si mai rapid pentru cei aflati acum la inceput in activitati online. Plus, as prefera sa activez intr-un domeniu bazat pe ideea happy-go-lucky, nu pe "toti sunt prosti, numai eu sunte destept -  hai sa dezintegram capra vecinului".

Internetul e la moda. Blogurile sunt la moda. Afacerile online sunt la moda. Lumea vrea sa auda povesti despre online. Asa se face ca oricine are un proiectel interesant si un blog ajunge repede la ziar, la TV, in gura lumii. De aici se naste un fenomen foarte interesant, ce contine tone de exagerari, valuri de comentarii, avalanse de injuraturi. L-as numi Fenomenul Antreprenorului pe Internetul Romanesc (nu, nu e fair).

Cand unii investesc in imobiliare, altii fac software.  Din imobiliare se castiga in Romania, din software se castiga in USA. Povestile cu Bill Gates suna magnific: averi colosale facute in cativa ani de pusti teribilisti. Drama, actiune, bani, eroi neobisnuiti – avem toate ingredientele unei povesti care va fermeca publicul.

Proiectele. Impinsi de povestea castigurilor fabuloase, de dorinta de a-si urmari un vis, de vreo speranta, din inertie sau interes, exista oameni care fac proiecte online. Software, siteuri, bloguri, magazine online, publishing, jocuri – sa le zicem proiecte online. In spatele lor se gasesc antreprenori. De ce antreprenori? Pentru ca inca e o industrie mica si foarte specializata, foarte noua, foarte dinamica. Lupta nu e intre corporatii, ci intre mii de antreprenori care fac proiecte si le transforma in business-ul vietii lor sau le vand (sau le abandoneaza, 90%+). E comod si pentru corporatii, nu risca sa inoveze, pot cumpara ce merge.

Industria. Cum spuneam: oriunde pe pamant, lumea sta cu ochii pe industria online. Internetul parte din viata noastra de zi cu zi, iar importanta sa creste. Spre exemplu, fara Internet comertul, comunicatiile si media aproape ar fi aruncate in preistorie.  Averile colosale, banii care apar si dispar (Internet Money), tradeaza doua mari chestiuni. Prima, ca potentialul mediului online este fantastic, implicand direct toata umanitatea. A doua, ca  habar nu avem inseamna mediul online. Supraevaluarea dus la primul bubble. Nu-i grav, lumea functioneaza pe baza de ascensiune si recesiune. Totusi, viteza cu care se petrec schimbarile in industria online este uluitoare fata de alte industrii dinamice (auto, medical, armament).

Contextul. Traim intr-o tara in plina crestere, care incearca sa se integreze intr-o uniune Europeana mult mai evoluata. De la saracia comunismului am sarit la beneficiile capitalismului. Au aparut produsele pe care demult le visam, au aparut banii, au inceput si problemele. Nu stim sa ne dozam apetitul, nu stim sa evaluam corect. Asemenea modelelor sociale, suntem tarani parveniti, salbatici si rapaci. Gata sa ii calcam pe altii pe gat, satui de reguli si invatati cu minciuna si abuzul, ne-am adaptat la turma in care traim. 

Antreprenorul pe Internet, o specie rara, intens mediatizata si luata mereu la bani marunti, este definit de …

Trasaturi

• E tanar si poate intelege tehnologia.
• E tanar si n-a avut timp sa devina intelept sau macar rabdator.
• E tanar si vrea mult, insa nu poate stapani o afacere.
• E tanar si trebuie sa lucreze cu alti tineri, care au acelasi stil necopt si harbaret.
• Nu a avut timp sa invete management, nu a avut timp sa invete sa faca PR.
• Nu are prea multe modele la indemana, daca nu-i numaram pe  lupii deveniti profesori de etica si business.

Situatie

• Trebuie sa-si dezvolte proiectele alaturi de o echipa scumpa si romaneasca.
• Trebuie sa-si finanteze visul,  iar cand a intretine o firma cu 4 oameni  mediu pregatiti costa 100.000€/anual, are o mare problema.
• Rareori a dus un proiect la bun sfarsit, din lipsa de timp, oameni sau oportunitate.
• Lipsa de experienta in conducerea unei afaceri il costa.
• Il costa si lipsa de experienta in conducerea unei echipe de dezvoltare la randul ei neexperimentata.
• Activeaza intr-o piata mica, violenta, incomoda, trasaturi accentuate de saracie si specificul national.
• E presat sa realizeze ce si-a propus, in conditiile date.

Evaluare si valorizare

• Ziaristii vor sa stie cat valoreaza un business online, sunt avizi dupa cifre si senzatie.
• Antreprenorul isi evalueaza munca si inmulteste cu un coeficient (de subiectivitate+speranta+ochii lumii).
• Multimea aude cifrele si comenteaza … unii extaziati, altii infuriati, de obicei reactii extreme.
• Apar investitorii, cei care cumpara mult, platind putin dupa standardele internationale.
• Apar contestatorii, cei care spun ca piata e supraevaluata.
• Apar primii milionari, cei care vand pe cat face pentru investitorii straini.

Cand vine vorba de bani si de subiecte greu de inteles de public se ajunge la stiuatii cu iz de conflict, apar voci care comenteaza, dar si aplaudatori, imediat si scanteile.

Intrebari care macina publicul si raspunsul meu la ele:

I: Cat valoreaza un proiect online?
R: Orice valoreaza cat plateste un cumparator. In lipsa  unui pret dat de achizitie, face fix  cat spune  un evaluator autorizat  ca face. In lipsa unui evaluator autorizat, fie iei de buna evaluarea proprietarului, fie  faci o evaluare personala (in care esti  dispus sa crezi).

I: Este Internetul viitorul in afaceri?
R: Nu stie nimeni. Internetul are rolul sau. Nu exista inca modele noi, afirmate, de a face bani online. Merge comertul traditional si merg metodele clasice de a monetiza. Pe langa asta, pentru unii merge sa creezi o afacere pentru a o vinde, iar pana acum asa s-au facut o buna parte din banii online.

I: Exista experti de business online?
R: Nu. Exista oameni care banuiesc cate ceva, stiu cate ceva, incearca ceva, reusesc uneori. Acesti oameni dau sfaturi, isi impartasesc experienta. Nu exista experti de business online pentru ca mediul e inca neclar. Cand se va aseza praful, vom vedea care din cei de azi au fost pe drumul cel bun.

I: Sa incep o afacere online?
R: Daca nu poti sustine o afacere offline, nu are sens sa te gandesti la una online. Partea buna e ca te costa (mai) putin sa incerci online. Se poate dovedi un exercitiu bun sau chiar o initiativa de succes. Nu ai cum sa afli daca nu incerci pe propria-ti piele.

I: Chiar au copiii astia atatia bani?
R: Nu. E mult abur, multa poveste, sunt putini bani care se invart online in Romania (deocamdata). Sansele sunt ca pustii de azi sa fie milionarii de maine, judecand dupa exemplele internationale si pustii de ieri din internetul romanesc, care au inceput sa se maturizeze (inclusiv financiar).

I: Din ce se vor face urmatorii bani?
R: Din munca de ani de zile, vanduta la pachet. Tot din asta s-au facut bani si pana acum. Putin din servicii, putin din comert. Daca spargi costul total in luni de munca, in salarii, riscuri, decizii proaste samd. o sa vezi ca nu se fac gramezi nejustificate de bani. Daca iti plac sumele fara explicatii, o sa fie senzational.

I: Online sau imobiliare?
R: Imobiliare, petrol, afaceri cu statul, auto, medical, FMCG. Sunt o gramada de domenii care aduc repede mult mai multi bani. Din nefericire, sunt mult mai concrete, nu te lasa sa visezi si nu sunt atat de senzationale. IT-ul si mediul online e inca la stadiul de tanara speranta si pariu cu viitorul (daca scoatem din cifrele totale, aparent mari, pe cele obtinute de marii operatori de telefonie/infrastructura de comunicatii).

Timpul decide cine  reuseste si cine nu.  E riscant sa iei de bune povestile despre afaceri, online sau offline, create pentru a alimenta masinaria de show-biz (paine si circ, noua generatie). La fel de riscant e sa comentezi pe seama unui subiect pe care nu-l intelegi/stapanesti, mai ales fara experienta contactului direct.

Pana se difuzeaza rezultatele, eu as zice ca e momentul sa ne apucam de munca.  Indiferent ce vei face, vor fi mereu cei care vor rade, vor da cu piatra sau piciorul si vor comenta la nesfarsit. Eu ma consolez cu faptul ca stiu ca cei care vorbesc nu fac, iar cei care au realizat vreodata ceva semnficativ isi masoara atent cuvintele.  Cred ca orice antreprenor veritabil stie ca  zgomotul este muzica mediocritatii, ca pentru orice  lucru pe care-l poti face vei gasi 10 oameni care sa-ti spuna de ce sa nu-l faci sau cum sa-l faci mai bine, ca vorbele trec si doar faptele raman.

Astazi a fost o zi nasoala. Ieri a fost o zi nasoala. Saptamana trecuta a fost o saptamana grea. Toata luna Ianuarie a fost oribila. Ma gandeam sa scriu despre cat de greu e sa fii antreprenor, ce dedicatie, vanjosism, curaj si ce perseveranta sunt necesare. Toate astea ca sa ma regasesc in personajul celui care reuseste, razbeste, muta muntii din loc samd. Cumva … am reusit sa-mi inving aceste porniri si sa nu produc un imens pateu.

Adevarul. La asta ma gandesc cand am timp. M-am gandtit atat de mult incat am si o lista:

• Adevarul e ca ne lipseste disciplina. In ultimii 10 ani de studiu eu nu mi-am facut 10 teme. Am copiat, am aburit, mi-am amintit, am reusit cumva sa o scot la capat. Niciodata nu am vrut sa-mi fac temele, niciodata nu am avut disciplina asta. Incerc din cand in cand sa-mi impun un minim de disciplina, in cele din urma ajung sa o raresc, sa o las mai moale, sa nu-mi pese.
• Adevarul e ca suntem mediocri. Am vrut mereu sa cred ca eu sunt cel mai bun, ca oamenii cu care lucrez sunt cei mai buni samd. Nu e asa, suntem departe, suntem mediocri. Singura salvare e ca ceilalti, cel putin din apropiere, sunt exasperant de slabi uneori. Suntem copilul mediocru intr-o clasa de prosti, iar intr-o zi vom ajunge chiori in tara orbilor.
• Adevarul e ca sunt(em) slab(i) psihic. Ma intreb ce s-ar intampla in situatii adevarate de criza, daca cedam cand avem totul si ne este cald. La primul pumn serios in gura, la prima problema cu adevarat grava ne pierdem. Ca veni vorba, din toti gladiatorii, cati au incasat o lovitura sanatoasa in fata in ultima vreme? Nu de alta, dar sa avem termen de comparatie. La mine a trecut ceva vreme, dar am retinut ca doare al dracului de tare si e incomparabil mai neplacuta fata de problemele clasice din IT/business.
• Adevarul e ca nu stim ce inseamna responsabilitatea. Comoditate, liniste, lene, durere in cot, spre asta tindem natural si asta ne vand toate produsele sau serviciile minune. O piata care cere specialisti ne permite sa fim slabi si iresponsabili, sa lucram iresponsabil si gasim mereu unii mai disperati sa ne accepte, atunci cand actualii s-au saturat de noi.
• Adevarul e ca sunt(em) supraevaluat(i). Serios, nu cred ca exista meserii mai supraevaluate decat IT-ul. Suntem platiti mult pe treaba de mantuiala. Clientii sunt invatati ca nu merge, accepta tampenii gen antivirus si reparatii la carpeli, iar asta costa si este “business as usual”. Cand ridici telefonul, stii ca vine tonul, cand apesi intrerupatorul, stii ca vine lumina, cand dai drumul la robinet, stii ca vine apa, numai cand pornesti calculatorul stii ca habar nu ai ce urmeaza sa ti se intample si speri sa mearga.
• Adevarul e ca sunt(em) incapabil(i). Aici vorbesc mai mult pentru mine, ca simt asta. Am luat la decizii proaste in ultimii doi ani ca ma doare capul doar cand ma gandesc. Lipsa de organizare, lipsa de responsabilitate, lipsa de pasiune, presarate cu mici succese si aprecieri deseori nemeritate. Cel mai rau ma scoate din minti faptul ca deseori e indeajuns si atat pentru a privi oglinda fara regrete.
• Adevarul e ca tu dai tonul. Eu dau tonul pentru oamenii cu care lucrez. Daca eu nu sunt acolo, ei nu sunt acolo. Daca eu nu trag, ei nu trag. Nu sunt indiferenti, e doar o chestiune de motivare. E mereu nevoie de un exmplu, iar eu n-am mai fost de multa vreme exemplul necesar.

Sunt terorizat de toate adevarurile astea. Nu e nevoie sa mi le spuna nimeni, le stiu, le vad, le simt. Vreau sa fiu capabil sa nu ma mint. Am trecut de la “merge si asa” pe care altadata nu vroiam sa-l accept, la “mi-e jena si-mi cer scuze” pe care acum il repet zilnic.

De azi inainte, 4 ore pe zi, voi fi om tehnic. Gata cu planurile, intalnirile si viziunile, caci halucinatiile de felul asta ma pun in postura de a masura paguba si pierderile cauzate de lipsa realismului si a contactului direct cu “marfa”.

Inainte de pumni in piept, imbatat cu apa rece si batai pe umar, trebuie sa ne aducem aminte ca IT-ul (ca aproape orice meserie obisnuita) nu e o forma de arta, e doar un amestec disciplina, responsabilitate, siguranta, inteligenta si multa munca.

4 Diskuri Maxtor SATA 200 GB 7200 RPM 2MB buffer, nu ai bad-uri, pot fi testate, 1 luna garantie – 99 RON / buc VANDUTE!

5 Memorii Laptop DDR 256MB SODIMM PC2700, 1 luna garantie – 25 RON / buc PRET REDUS!

2 Servere SUN SPARC Enterprise 420R in urmatoarea configuratie: ULTIMELE 2!

• CPU: 2x 450-MHz UltraSPARC-II, respectiv 450-MHz UltraSPARC-II, suport 4x, ambele
• Memorie: 4GB, respectiv 1GB
• HDD: 2x 9.1GB, respectiv 2x 4.5GB
• Surse: 2x 380W full redundante
• Altele: 4U, DVDROM/CDROM, suporta controller PCI pt. SATA, are controller SCSI Onboard, 1 tastatura SUN
• OS: Solaris pt. SPARC, inclusiv v. 10, Linux, BSD
• Altele: Pret de achizitie nou $32.000/bucata, vandute “as is”, se pot testa

Pret: 499 euro cel cu 4 procesoare/4 GB RAM, 349 euro cel cu 2 procesoare /1 GB RAM sau 649 euro ambele, se poate oferi si factura fiscala.

Daca suna interesant, contactati-ne la office arond sns punct ro. Clientii se servesc in ordinea aparitiei, sa nu apara nemultumiri! Daca mai rascolim lucruri bune de vandut voi updata acest post.

Multumesc pentru ca ati citit acest mesaj pur comercial ;-)

SMS-urile sunt efectul secundar al telefoniei mobile. Au fost gratuite la inceput, daca va aduceti aminte. Apoi au inceput sa fie folosite. Companiile de telefonie mobila si-au schimbat abordarea, au inceput sa ceara bani. Acum un mesaj text costa mai mult decat un minut de convorbire. Practic, pentru a trimite textul dintr-o carte prin SMS trebuie sa platesti mai bine de 100€ companiei de telefonie mobila. Tinand cont ca e vorba de un simplu transfer de date, costul pentru abonat este extrem de mare. Costul operatorului de telefonie cu mesajul propriu-zis este infim, iar diferenta se constituie in profit.

De cate ori nu s-a intamplat sa trimiti un mesaj cu Da! Ajung in 5! Mi-e dor de tine! samd. Textul e scump, dar merita pentru ca e teribil de comod, iar pentru comoditate esti dispus sa platesti. Ca tanar indragostit, spre exemplu, o sa trimiti sute, mii de mesaje lunar, lucru extrem de dureros pentru abonament, dar benefic pentru relatie.

Internetul pe telefonul mobil nu mai e o noutate. Totusi, e dificil sa browsezi de pe telefonul mobil. O faci cand ai nevoie, dar e neplacut. Ecranul e mic, viteza e mica, siteurile nu se afiseaza corect. Am trecut toti prin asta. Mobilele nu au o aplicatie killer pentru mediul online. Da, poti avea email pe mobil. Ai nevoie deja de un micro-laptop pentru a-l putea folosi, incomod.

SMS-urile sunt simplu de folosit. SMS-urile sunt date. Internet avem. De ce sa nu transmitem SMS-uri peste internet? 1 MB de internet costa 1 leu. 1 milion de caractere, adica 10.000 de mesaje, costa tot 1 leu. Cate SMS-uri poti trimite acum de 1 leu? 4.

10.000 SMS-uri prin internet sau 4 SMS prin operatorii mobili? Poti alege cum iti cheltuiesti leul ;-)

Solutia? Vine de la goSMS ce ofera SMS gratuit. Cum? Printr-o aplicatie Java pentru mobile care transmite mesaje SMS peste Internet. Telefonul tau are nevoie de suport Java si de o conexiune la Internet (GPRS/3G/Wifi). Daca ai deja activate servicii ca Orange World sau Vodafone Live inseamna ca ai si conexiune Internet. Daca nu, poti cere operatorului activarea transferului de date, costa 1-2€/luna si include cativa mega de trafic.

Cum am gandit goSMS:

Pasul 1: Trimiti gratuit 5 SMS-uri zilnic, catre orice retea locala, 100 de caractere. Restul de 60 de caractere vor avea un mesaj publicitar, care acopera partial costurile SMS-ului. Le poti trimite de pe web sau de pe telefonul mobil, din aplicatia goSMS.

Pasul 2: Iti instalezi aplicatia goSMS pe mobil. Poti trimite din aplicatie oricate mesaje, oricat de lungi, catre alti utilizatori ai goSMS. Daca trimiti catre utilizatori externi ti se vor scadea credite din cele 5 disponibile.

Pasul 3: Iti aduci telefonul mobil online! Bazandu-ne pe usurinta de a folosi SMS-ul vom extinde goSMS la o platforma de socializare mobila. Vor exista grupuri de utilizatori, interese comune, informatii utile. Toate accesibile usor, prin SMS, fara sa fie nevoie sa-ti rupi degetele incercand sa browsezi pe telefonul mobil.

De ultimul pas nu suntem inca foarte siguri, de aceea asteptam sugestiile utilizatorilor, cei mai in masura sa decida evolutia goSMS.

Deocamdata, avem 1000 de invitatii pentru beta testare. Daca ai telefon cu Java si Internet si un pic de timp liber, fa-ti cont! O sa beneficiezi de cele 5 mesaje catre lume, o tona de mesaje catre goSMSisti si o sa ai un cuvant de spus in evolutia serviciului.

Asteptam cu interes feedback-ul vostru. Idei, observatii, injuraturi. Suntem aici sa cascam ochii si urechile si sa aplicam ce invatam. Ne-am dat seama de la Ghelir ca utilizatorii stiu mai bine, sunt mai destepti decat noi si sunt dispusi sa ne spuna unde gresim si ce trebuie sa aducem sau sa schimbam.

Voi reveni cu mai multe informatii. Pana atunci vreau sa le multumesc colegilor mei Cosmin, Bogdan, Adi, Adrian pentru ca nu au dormit in ultima saptamna. Multumiri speciale lui Gabi pentru grafica. Premiul juriului tehnic pentru Miron si Esolutions, dezvoltatorii aplicatiei pentru mobil si niste extraordinari programatori Java. Proiectul a debutat in capul meu acum 2 saptamani. Azi suntem online. Sunt mandru ca suntem capabili de o asemenea performanta. (Asta nu inseamna ca nu ma vor uri in continuare toti pentru interminabilele observatii de uzabilitate si dorinta de a aduga zeci de noi functionalitati samd)

Sampanie! www.goSMS.ro

PS: Aseara am fost prezent in studio la stirile TVR2 si am vorbit despre SMS-uri. Rar am simtit o teroare mai mare ;-) E bine ca incep sa ma obisnuiesc. Intr-o zi o sa fiu la fel de cursiv live la TV ca pe blog.

Circula o gluma in lumea administratorilor de retea: nu merge din cauza RDS. Am un bun prieten care le spune utilizatorilor in momentele de criza ca sunt probleme cu RDS-ul. Partea amuzanta e ca firma la care lucreaza nu foloseste serviciile RDS ;-) Totusi, e o explicatie rezonabila. Oamenii inteleg si asteapta, cu speranta pierduta in fata unui colos inabordabil. Deja a intrat in sange perceptia clientilor ca se repara cand s-o putea si n-ai ce face.

Desi actionarul principal, domnul Zoltan Teszari, este de origine maghiara, eu cred ca RCS&RDS este compania cea mai romaneasca din tara si de peste hotare. Au avut o politica agresiva de extindere. Te cumpara sau te inlocuiesc. Au plecat de la tv/internet si au ajuns sa vanda cu succes tv prin satelit, telefonie fixa si telefonie mobila. Au aproape 5 milioane de clienti cumulati pe diversele servicii si opereaza in Romania, dar si Ungaria, Cehia, Slovacia, Serbia, Croatia.

Tehnologia folosita a fost mereu cea mai ieftina care aproape merge. Multe companii din China au ajuns sa-si desavarseasca echipamentele reparand la nesfarsit defectiuni raportate de RDS. eBay si Alibaba sunt pietele de achiztie pentru tehnica. Ieftin e cuvantul de baza. Cand competitia toarna sute de milioane in buzunarele Cisco, RDS parteneriaza la nivel inalt cu Huawei. E rau? Discutabil. E ieftin si cam merge. In doi ani oricum se schimba tehnologia, diferentele tehnologice nu sunt extrem de mari, asa ca rezulta un TCO foarte bun aplicand aceasta metoda.

Ca vanzator RCS&RDS e bun. Ca si client RCS&RDS este o continua drama. Trebuie sa fi lucrat cu ei sa afli ce inseamna plati amanate la nesfarsit, contracte lasate in aer, bani pierduti, furnizori schimbati des samd. Am auzit povesti in care era o victorie sa-i faci sa plateasca la timp (cu o armata de avocati). Culmea e ca nu sunt mult mai rau fata de Orange sau Vodafone, care prin sistemul de imperiu birocratic omoara dorinta (sau realizarea) de a lucra cu ei.

RDS este scoala pentru multi oameni tehnici. In Bucuresti salariile oferite nu sunt motivante, de unde si lipsa actuala a tehnicilor buni. In provincie nivelul lor este foarte bun comparat cu media locala, astfel ca oamenii tehnici buni (si asa destul de rari) ajung in gradina RDS. In plus, compania este mult mai descentralizata operational fata de concurenta, ceea ce le creste performanta si le asigura resursa umana in caz de nevoie majora.

Toata lumea are nevoie de internet, tv si telefonie. Prezenta sucursalelor administrative in provincie RDS asigura lipirea companiei de oamenii locului, de autoritati, de micii capitani de judet samd. E genul de coeziune pe care o are Electrica si pe care o avea Romtelecom, cand inca aveau mult personal angajat. Asta se traduce prin scaderea costurilor si accelerarea executiei proiectelor se lovesc de birocratia locala.

Romtelecom s-a trezit tarziu, cu vreo 10 ani mai tarziu de cat ar fi trebuit si cu vreo 5 mai tarziu din momentul de extrema urgenta. Au o tactica occidentala: preturi bune, suport bun, echipamente scumpe – asadar costuri foarte mari de acoperire a pietei. E usor ridicol, dar tehnic Romtelecom ofera/vinde internet mai bine ca RDS, iar RDS vinde telefonie mai bine ca Romtelecom.

Cu peste un miliard de euro profit operational Orange si Vodafone incearca sa-si mentina pozitia de oligopol si sa mentina telefonia mobila scumpa, umfland si fabricand nevoia de mobilitate. Zapp intra la capitolul dezamagiri majore. Au avut multe idei bune, au oferit primii date via mobil, abonamente de grup, preturi mici in retea, telefonie gsm fixa. Din nefericire au facut-o prost mereu, fara consistenta si lacom, iar acum culeg roadele unei mase de utilizatori dezmagiti de ei si atrasi de concurenta.

Cosmote a invatat lectia de afara si probabil si de la Zapp. Au lansat oferte bune pentru piata low-end, s-au concentrat pe aducerea de abonati, nu au devenit lacomi si batosi peste noapte. Desigur, pierd bani, multi. E singura metoda de a rupe o bucata din piata. Rezultatul? Telefonie mai ieftina, concurenta reala pentru Orange si Vodafone, un numar mare de abonati.

3G – o idee care a agitat spiritele in ultimii ani. Noul standard de telefonie mobila suporta voce si date (internet ieftin pe/telefon mobil). Toti asteptam asta! Operatorii de GSM au venit cu lectia profiturilor mari invatata. Avem internet, avem date, avem video. Costa o mana si un picior. Desigur, utilizatorii sunt reticienti in a le folosi, pe buna dreptate, judecand costurile asociate. In plus, nu exista inca o aplicatie utila si necesara pe mobil care sa justifice si sa propulseze folosirea internetului. Internetul e painea utilizatorului mobil, iar operatorii il vand la pret de caviar.

Licenta. De asta au nevoie operatorii de telefonie pentru a opera in frecventa 3G, diferita de cea actuala, 2G. 35 de milioane de dolari au scos din buzunar Orange si Vodafone pentru primele doua licente. Urmatoarele doua s-au dus la Zapp si … RDS, nu Cosmote! Zapp iese din discutie deoarece si-a dovedit deja incapabilitatea de a actiona, chiar daca au 25 de ani in care pot sa tot incerce sa vanda servicii 3G. RDS este supriza.

DIGI.mobil este numele surprizei 3G. Cu metoda romaneasca la care exceleaza RCS&RDS a reusit sa lanseze un serviciu de telefonie mobila peste 3G, lipit de cel de telefonie fixa, RDS.tel. Urmeaza serviciul de date (internet) peste acelasi 3G. Fara mare tam-tam DIGI.mobil a debutat in Oradea, Timisoara, Constanta, Craiova samd. Zilele astea va porni oficial si in Bucuresti, unde se distribuie zeci de mii de telefoane mobile.

Telefoanele DIGI.mobil sunt distribuite gratuit, in custodie. E vorba de 3 modele Huawei, copii LG/Samsung la prima vedere, ce arata si performeaza decent. Deja sunt cumparate peste un milion din aceste telefoane, gata pentru a fi impartite abonatilor existenti. De remarcat ca telefoanele sunt destul de avasante, au suport Java, 1 sau 2 camere de luat vederi, suport card de date, incarcare USB samd.

Preturile practicate in DIGI.mobil sunt lovitura care o sa schimbe telefonia romaneasca, asa cum o … stiam. Preturile sunt aceleasi cu cele din RDS.tel, iar telefoanele sunt incluse in abonamentul RDS.tel, care la randul lui vine lipit de conexiunea la internet. 1 cent in RDS.tel/DIGI.mobil, 2 centi spre Romtelecom, 8 centi catre retelele mobile romanesti sau retelele fixe straine, 18 centi catre retelele mobile straine. Preturile sunt atat de bune incat lovesc puternic si in piata de cartele pentru VoIP in strainatate. Abonamentele RDS.tel deja includ sute/mii de minute in retea, pentru cativa euro. Convorbirile DIGI.mobil se vor scadea din respectivele minute. Mi-e greu sa gasesc oferte echivalente la operatorii de telefonie mobila. Poate Cosmote, in unele configuratii, sa vina cu o oferta mai buna.

Preturi mici, poate la 10% din preturile concurentei, telefoane gratuite, milioane de clienti deja existenti. O oferta la care nu ai de ce sa spui NU. O oferta care te face sa renunti si la abonamentul de la telefonul fix si la cel mobil. Tentatia de a schimba va fi foarte mare mai ales pentru utilizatorii casnici, fara o putere mare financiara, adica majoritatea utilizatorilor de telefonie.

Ce va urma? Oferta de date pe DIGI.mobil. Daca vor veni cu o pretuiala la fel de competitiva vor castiga rapid si utilizatorii de business, pentru care conexiunea permanenta e esentiala. Nu stiu cine le-a gandit strategia, dar nu pot decat sa felicit respectiva persoana. Miscarile sunt geniale si revolutionare, cata vreme sunt sustinute tehnic. E o provocare, insa nu e imposibil.

Intre timp, RCS&RDS a renuntat la a se lista la bursa din Londra, pe seama turbulentelor bursiere internationale. A urmat un imprumut de 500 de milioane de euro, de la un consortiu de 14 banci, in frunte cu ING si Citibank. Banii sunt necesari pentru dezvoltarea retelei DIGI.mobil. Probabil va urma a noua incerare de listare, dupa (potentiala) reusita a seviciului DIGI.mobil. Probabil vor obtine atunci o capitalizare de 3 miliarde de euro. Ar putea folosi banii pentru plata datoriilor acumulate, care depasesc 1 miliard (cifre estimate de mine).

RDS&RCS are o problema mare de imagine. E cea din gluma cu care am inceput. Operatorii de telefonie mobila stau foarte bine la capitolul imagine, brand, reclama, tineri bucurosi de experiente gsm care le definesc viata samd. RCS&RDS e perceput ca Noul Oficiu Postal – in materie de tratament al clientului.

O alta problema de imagine provine din lipsa transparentei. Nimeni nu expune operatiunile interne, dar toate companiile incearca sa dea o impresie, sa formeze o poveste pentru presa si clienti. RDS nu stie sa vorbeasca cu lumea nici la nivel inalt. Actionarul majoritar e un personaj enigmatic despre care circula diverse povesti. Poate e un domn bine intentionat si caruia nu-i place presa. Ar trebui totusi sa-si angajeze persoane care sa se ocupe de imagine si de contactul cu exteriorul. Altfel, ramane impresia de mica mafie, persoane si actiuni care nu se pot explica, operatiuni care mascheaza samd. Totul se traduce prin lipsa de incredere transmisa clientilor.

Des-romanizarea sistemului de suport, transparenta fata de clienti, dialogul cu exteriorul - sunt capitole la care RCS&RDS are de lucru. Da, pot continua ca pana acum, fara dificultati. Daca oferta e suficient de buna clientii vor cumpara, insa nu vor avea niciun fel de atasament sau consideratie fata de furnizor. Pe termen lung vor pierde mult din potentialul castig, pentru ca traim intr-o lume in care comunicatia se comodizeaza extrem, iar in cativa ani relatia cu clientul, nu pretul, vor desemna castigatorul.

Mai multe despre DIGI.mobil aflati de pe digimobil.info, un site neoficial.

PS: Apreciez daca este mentionata sursa in cazul preluarii articolului.

Maine voi fi speaker la Netcamp. Ma simt ca Romania in grupa cu Franta, Olanda si Italia vazand ceilalti speakeri ;-) Din acest motiv imi voi scrie prezentarea acum, pe blog si o voi publica maine. Vad, cu ocazia asta, diferenta dintre planurile de acasa si cele din targ.

* * *

Radu Spineanu s-a inscris cu myPadz, un proiect tare, inteligent, web20-ish, care chiar isi serveste/ajuta utilizatorii. It’s like speed dating for buyers and sellers. Nu are nevoie sa-i urez succes, le urez celor din juriu Inspiratie!

* * *

Evenimentele din ultimele saptamani ma fac sa ma simt ca-n Idiocracy, am ajuns sa renunt la logica si ratiune si sa am un discurs aproape politic. Chifteluta de pe tort a venit de la Radu, care mi-a scris urmatoarele:

“Vis-a-vis de experientele tale halucinante induse de Arena Leilor, trebuie sa mentionez ca genul asta de chestii sunt experiente personale prin excelenta. Prin urmare nu stiu ce kkt de autoritate ai tu sa ma judeci pe mine ori altii; a-propos, Lazarus stie? Nu de altceva, dar poate iti arata si cifrele care sunt in planul de start-up. Vorbea cu Ogica si calcula si ratele de penetrare, cash flow-ul si profitul proiectat; in felul asta aveai niste date certe pe care sa faci analize.

Cand o sa poti sa-mi arati cifre asa cum le pretinzi, o sa-ti zic construiesc un templu. Pana atunci insa pastrez discretia asupra atitudinii mele deloc rezervate fata de tine. “

Radu este domnul cu planul de legalizare a continutului multimedia piratat, o idee pe care eu am criticat-o. Cu siguranta nici domnului Fusu nu i-a cazut bine critica. Am gresit exprimandu-mi opiniile in acel caz. Ar trebui sa ma limitez la experientele mele si generalitati, altfel lovesc in orgoliile unor oameni, inaintea realitatii, iar de aici izvorasc tot felul de conflicte de care chiar nu am nevoie.

* * *

Am o stare oarecum depresiva, datorata realizarilor locale. Activam intr-o piata online mica in care clientii tremura cand se vorbeste un proiect de $10-15k, iar antreprenorii vor sa faca totul cu investitii de $1k. Cum afacerile adevarate le-am facut pana acum cu clienti straini, am ajuns la concluzia ca trebuie sa ne indreptam atentia catre Germania/UK/USA in urmatoarea perioada. Intr-o piata mare si pestii mici cantaresc mult. In Romania, sa fii peste mare, crescut pe cai naturale, e echivalent cu a fi cea mai mare furnica dintr-un borcanel murdar.

Cum visul meu nu a fost niciodata sa traiesc/activez intr-un Caracal mai mare, simt ca e timpul sa evoluam, sa activam in piete care au nevoie de proiecte si solutii inteligente, scalabile, consultanta la nivel inalt – pentru ca din ce aveam am facut deja un bici functional, iar asta nu ma multumeste deloc.

A trecut mai bine de jumatate de an de cand am lansat Ghelir. Succesul a fost neasteptat de mare, iar volumul de business a crescut usor si sigur. Ideea a prins, au aparut chiar si cateva clone, unele cu o viata mai lunga, altele deja disparute. Cu siguranta conceptul functioneaza, insa metoda de adresare, nisa aleasa si logistica fac diferenta dintre succes si esec.

Ma bucur sa va anunt ca azi se lanseaza Zazazoo, magazinul care asigura femeilor independente DoZa zilnica de shopping. Despre ce e vorba? Un magazin online care vinde in fiecare zi un singur produs, adresat femeilor. Eu voi incalca regulile si voi cumpara cadouri pentru domnisoare de pe Zazazoo, pentru ca sunt cam pierdut cand vine vorba de a intelege dorintele si preferintele femeilor ;-)

Zazazoo se bazeaza pe platforma MyBargain.biz, fundatia pe care sta si Ghelir. Lucrul cu echipa Zazazoo a fost foarte placut, s-au miscat bine, au fost flexibili, rapizi, inteligenti. Ca sa nu mentionez frumoase :) Ca veni vorba, ii multumesc Andressei ca a ales produsul din ziua lansarii proiectului, chiar de ziua ei. La Multi Ani Draga si Dragelor si Dragilor!

Sunt convins ca Zazazoo va avea pe nisa aleasa acelasi succes pe care-l are Ghelir, pentru ca s-au pozitionat si s-au pregatit foarte bine. Exemplul cel mai bun este chiar produsul din prima zi: Seria 6 din Sex & The City, colectie DVD (5 discuri, numai 159 RON!).

Asteptam observatiile si sugestiile voastre. Ne vor ajuta aici, asa cum ne-au ajutat si la Ghelir.

PS: Era sa uit, Zazazoo are si un ZazaBlog, locul unde Catalina si colegele din echipa scriu chestii de tipe, la care eu o sa trag cu ochiul cand nu ma vad colegii.

Update: Semn ca toata lumea e pe faza, am primit si un avertisment, pentru nefunctionarea timp de cateva minute a sistemului de caching: 3 min off.

Google isi imparte oamenii tehnici in echipe mici, pentru a atinge maximul de eficienta. 90% din cod este scris de 10% din programatori (cred ca mai bine de 50% e scris de 1% dintre ei). Mai bine de jumatate din munca unui om tehnic intr-o corporatie este de natura birocratica. Evident, sansele sunt ca tu sa ai de a face cu “ceilalti”, adica majoritatea.

Am dormit foarte putin in ultima luna, deja m-am obisnuit sa am ochii rosii in permanenta. E perioada aceea a anului, una din cele trei-patru luni in care toata lumea munceste, toate evenimente au loc, toate proiectele trebuie terminate, starea de urgenta devine atmosfera normala.

Activitatea noastra poate fi simplificata extrem la lucrul cu ora. Orice facem, fie sysadmin, fie programare, este taxat la ora. Preturile sunt destul de mari si nu ducem lipsa de clienti. De ce? Pentru ca suntem problem solveri. Lucram in proiecte interne si externe, proiecte corporate, proiecte sustinute de VC-uri, proiecte la care manangementul este facut de consultanti cu tarife obscene, dar si proiecte in care se ciocnesc cateva corporatii locale sau firme de 2 oameni. Toate astea ne-au ajutat sa invatam cum poti lucra profesionist, ca o firma de avocati brici, care rezolva orice problema, cu predilectie cele imposibile.

Dezavantajul metodei noastre de lucru e ca am dezvoltat o puternica alergie la … ceea ce americanii numesc bullshit. Serios, sunt alergic, rau, iar asta incepe sa se vada. Nu mai am rabdare!

In Romania nu prea exista profesionisti. Noi nu suntem foarte buni, dar castigam mult din faptul ca ceilalti sunt foarte slabi (in general). Specialistii IT, dezvoltatorii de business-uri in tehnologie, oamenii de comunicare, mai toti sunt niste lautari. Culmea, lucrurile merg asa, lautareste, iar asta aproape ca-mi ucide si ultimele sperante.

Echipele sunt mereu mari. Multi oameni, multi vizionari, multi vanzatori, multi vorbitori, multi sustinatori, putini tehnici. Putini si slabi – flancati de tehnicul-ajuns-in-management, cu idei rasfirate si neclare despre ce inseamna business-ul si ce inseamna IT-ul, cu nicio idee de project management, cu nicio idee de lucru structurat/in echipa, cu multe decrete si pareri. Rezultatul? Discutii zadarnice si operatiuni CYA (cover your ass). Cand mai adaugi si spalaturile pe creier facute de corporatiile care angajeaz asa ceva (in urma unor lungi interviuri), rezultatele sunt dureroase.

Ajungi sa cheltuiesti zeci, sute de mii de euro intr-un proiect simplu pentru a plati oameni nepregatiti intr-o piata care-i supraevalueaza si supravalorizeaza. Ma uit la englezii si americanii cu care lucram, care au tarife duble si care sunt de zece ori mai eficienti si mai organizati, in zilele proaste. Se poate!

Ne miram cum, peste noapte, doi-trei oameni tehnici reusesc sa revolutioneze lumea. Nu e de mirare. Exista o explicatie buna: muncesc. (real-actual-work, not bullshit). Asa s-a nascut Google, asa s-au nascut toate proiectele si companiile de succes – niciodata din atehnici vizionari sau functionari corporate, indiferent de sustinerea financiara pe care au avut-o.

Tragic e ca toata lumea stie. Daca nu stie nu angajeaza consultanti cu un istoric relevant. Nu! Angajeaza orice e la moda, suna bine, are o prezentare flashy si vorbeste funky. Rezultatele nu intarzie sa apara: Proiecte care nu se termina niciodata. Aplicatii care nu pot fi utilizate. Siteuri care au bannere care nu duc nicaieri. Bugete de advertising aruncate pe comunicari inutile, plate, care nu transmit decat senzatia de cascat.

Uneori apare un mic revolutionar. Nu-mi place hype-ul din advertising, dar imi place Naumovici, care face prezentari la care spune: “A venit ala si a zis – Ba! Eu am 40 de mii si vreau sa vand asta. Va bagati!?”. Asa suna o poveste de succes, fara bullshit. Asa suna si oamenii tehnici de afara, asa suna cei care stiu sa faca ceva, nu sa exprime doct teorii despre domenii ce le sunt necunoscute.

In ultimele luni am facut aproape 10 proiecte, tari. Le-am terminat, le foloseste lumea. Am livrat. Nu a fost nevoie de un maldar de hartii, de pareri ale unor comitii si comitete, de aprobari si strategii elaborate. A fost nevoie de cativa oameni care au vrut sa faca si cativa care au vrut sa asculte. De asta avem nevoie!

Fara bullshit, la treaba!

M-am bucurat foarte mult ca au venit multe nume grele la conferinta, atat ca speakeri cat si ca public invitat.

Jean Pierre Laisné, presedintele Consortiului OW2, a vorbit despre Open Source si Middleware si despre cum prin Open Source Europa are sansa de a crea o intreaga infrastructura software deschisa, publica, si independenta fata de USA. Analiza facuta de dl. Laisné mi s-a parut mereu foarte echilibrata si inteligenta si recunosc ca mi-a deschis noi perspective asupra imbinarii dintre OSS, comercial si politic.

Peter Pflaeging, IT Architect al municipalitatii vieneze, a prezentat solutia bazata pe Linux si OSS implementata in Viena. Peter, angajatul primariei este un domn care in ‘85 lucra la implementarea TCP/IP in BSD 4.3. Pentru mine a fost absolut devastator sa am o discutie (prelungita la un tur al orasului) cu o asemenea persoana, care lucreaza la “stat”.

Paul Holt, directorul RedHat pentru Marea Britanie, Irlanda si Europa de Est, a fost foarte deschis, extrem de abordabil si mereu in atentia presei. Ma bucur ca Romania e o piata interesanta pentru Red Hat si ca oficiali de acest nivel participa la conferintele locale.

Nu totul a fost perfect. Cred ca o parte din tricourile oferite au fost prea mici ;-) Le pot schimba cu XL (din astea au mai ramas), daca ma contactati. Partea usor trista a conferintei a fost impactul media. Au fost zeci de ziaristi de la marile publicatii de IT si Business, chiar si niste domni de la TVR. Din nefericire, desi am specificat fiecarui ziarist in parte acest lucru (si de doua ori in comunicatul de presa), una din stirile date de Mediafax a fost “RedHat vrea sa deschida reprezentanta in Romania“. Nimic mai fals, o stire bazata pe o stire mai veche, eronata, conform careia RedHat vrea sa isi fac birou local. Politica e clara si a fost mereu facuta publica: Red Hat va lucra doar prin parteneri, biroul nu va exista in urmatorii ani, Cehia e singurul loc din Europa de Est unde Red Hat are un birou pentru dezvoltare.

Ramane o experienta frumoasa si titlurile amuzante aparute in unele ziare: Linux isi deschide reprezentanta in Romania, RedHat isi face biroul, Dragos Manac este Lead Operations System & Network Solutions la Red Hat …

Sper sa mai avem parte de asemenea evenimente, sunt dovada clara ca Linuxul are locul sau pe piata si nimic nu-i poate opri cresterea.

PS: Voi reveni cu niste interviuri luate speakerilor straini, e pacat sa-i lasam neexploatati la maxim, cata vreme avem acces la ei.

Saptamana aceasta am inaugurat un mic website, http://redhat.sns.ro, ce contine informatii despre solutiile si serviciile oferite direct sau prin intermediul nostru de Red Hat in Romania. Exista chiar si un formular pentru obtinerea de cotatii, precum si optiunea de inscriere la newsletterul localizat Red Hat.

Ma bucur sa ajut la realizarea unui prim eveniment al Red Hat in Romania, destinat administratiei publice. Conferinta denumita “Linux si Open Source in sectorul privat – o ascensiune spectaculoasa” va avea loc marti, 23 octombrie 2007, la hotelul Novotel incepand cu ora 9.00.

La conferinta vor participa speakeri straini si romani, printre care Jean Pierre Laisné (presedinte al OW2 Consortium, Bull Open Source Strategy), Peter Pflaeging (ITC Arhitect, De artmentul ITC al Municipalitatii Viena), Dragos Manac (Lead Operations ­ SNS), Marian Simpetru (Managing Partner ­ Esolutions), Radu Radulescu (Trainer, Romsym).

Inscrierile la conferinta se pot face online la http://redhat.sns.ro/inscriere. Participarea este gratuita, inscrierile se fac pana vineri, 19 octombrie. Vor fi prezenti multi oameni tehnici. Eu sunt entuziasmat de canile si tricourile cu Red Hat si de faptul ca o sa ma reintalnesc cu o gramada de oameni interesanti pe care nu i-am mai vazut de ceva vreme.

Ne vedem la Novotel!

Aseara am participat la Gala premiilor E-Commerce, unde ne inscrisesem cu Ghelir. A fost un eveniment sponsorizat de banci, procesatori de carduri si alte entitati din domeniu. Din nou a fost adusa in discutie povestea platilor cu cardul, care sunt la un nivel minuscul in Romania (mult sub 5%). La un moment dat mi-a explodat o mica vena in cap si am luat-o usor razna, avand o interventie destul de violenta in discutie. Simt nevoia sa detaliez subiectul, la rece.

Procesatorii, bancile si consultantii spun ca lipsa platilor cu cardul afecteaza comertul electronic romanesc. Cumva comerciantii sunt defecti, pentru ca romanul plateste mult cu cardul in afara, dar nu local. Se da vina pe lipsa educatiei, pe frica de fraude si pe lipsa de interes a comerciantilor pentru plata cu cardul… I call BS on that!

Adevarul:

Industria platilor electronice, conform statisticilor pline de sperante, e undeva la 50 milioane USD anul asta, un maxim reatins. Din acestia sub 5% sunt comisionul procesatorilor, iar din ei 1-1.5% raman la agregatori. Deci cei cativa agregatori au o piata totala de maxim 500.000 USD. Din astea GeCad ia mai bine de jumatate, DotCommerce poate o treime, iar restul se duce la ceilalti procesatori (da, mai sunt si altii). Asta ca sa stim despre ce bani vorbim, ca mi se pare ca avem de a face cu un raport vorba/bani foarte mare.

Va creste industria de 10 ori in urmatorii doi ani? Sa speram. In continuare ramane un domeniu foarte mic.

Dorinta de a plati cu cardul in strainatate nu este exemplul inteligentei comerciantilor straini si nici cel al educatiei si deschiderii cumparatorilor romani pentru piata internationala. Cei care cumpara din Romania de pe magazine straine platesc cu cardul pentru ca e cea mai simpla metoda si are comisionul cel mai mic. Alternativa este sa trimiti banii prin transfer bancar, caz in care faci un drum la banca, trebuie sa completezi niste formulare si, mai ales, platesti minim 25$ comision. Asadar, explicatia tine de comoditate si de o economie substantiala.

De ce nu se plateste cu cardul in Romania? Din cauza comisionului. E singurul motiv major valid. Da, e complicat sa inrolezi cardul, sa suni la banca, sa intelegi cum se procedeaza si sa completezi formulare. Cu siguranta si asta ii retine pe unii utilizatori sa plateasca cu cardul. Nici nu vreau sa mai aduc in discutie faptul ca romanii nu platesc cu cardul nici la POS-urile din magazinele traditionale, folosind plasticul doar pentru scoate numerar de la ATM. Pe comercianti ii retine comsionul, care variaza de la 3.7% la 5%, in functie de volum, la care se adauga si niste taxe lunare de administrare.

Comertul electronic romanesc, in acest moment, inseamna, ca numar, magazinele de IT. Aceste magazine au costuri mici de intrare pe piata, sunt fascinate de succesul eMag si vand la preturi de dumping, in speranta de a rupe piata cu cea mai ieftina oferta. Marginile vanzatorilor de IT online sunt, adesea, intre 2-3%, cel putin la produsele scumpe, cum ar fi laptopurile sau monitoarele, care constituie mare parte din volumul vanzarilor. La 3% adaos nu iti permiti sa platesti 4.5% comsion. Asta e adevarul. Mai mult, nici la 6% adaos nu e prea apetisant un comsion de 4.5% (trei sferturi din castigul tau). In plus, la acest nivel, deja nu mai esti competitiv ca pret, pentru ca ai ajuns sa ai un pret mult mai mare fata de sutele de concurenti. E doar un exemplu, mult din ce se vinde online are magini mici, implicit comisionul doare, nu numai in zona IT.

Clientii din Romania au si cateva particularitati. Prefera sa ridice produsul de la magazin, vor sa plateasca mereu cat mai putin, cred in numerar si in ramburs. Nu e vina cuiva, nu cred ca ii schimbam prin lectii moralizatoare. Am constatat pe Ghelir, unde sunt sute de comenzi saptamanal, ca nivelul platilor online este de 2%, in timp ce depunerea de numerar la ghiseul bancii este undeva la 20%. Restul sunt facute la sediu sau la curier. E mai avantajos pentru clientul de rand sa mearga pana la o banca sau chiar sa transfere online decat sa plateasca cu cardul (ca daca n-ar fi, nu s-ar intampla/povesti). Comisionul la depundere directa e de obicei zero, iar la transfer bancar e undeva la 4-5 RON, adica pentru plati mai mari de 100 RON e mai convenabil decat cardul.

Raspunsurile clasice:

1. Comerciantii online din .ro nu se pozitioneaza bine. Adica: daca s-ar pozitiona bine ar putea avea adaosuri mai mari si ar putea suporta fara proteste plata cu cardul. Sunt de acord ca avand adaosuri mari poti suporta comisioane mari. Problema e ca nu poti avea adaosuri mari prin puterea dorintei intr-o piata atat de concurentiala. Daca ar functiona sistemul asta, de repozitionare peste noapte, orice pacient s-ar duce la doctor ca sa-si spuna: Fa-te bine! si nu o sa te mai simti rau. Bun sfat, greu de aplicat.

2. Americanii accepta taxele care uneori ajung la 8%. Madalin Matica a zis acest lucru aseara si am mai auzit argumentul si cu alte ocazii. Sincer, e extraordinar ca americanii accepta si ca pot trai cu asta, dar nu schimba cu nimic situatia din Romania, unde utilizatorii au un alt comportament, iar vanzatorii un alt mediu economic si unde e imposibil sa accepti 8% comision.

Costurile de implementare ale unui sistem de plata cu cardul sunt de cateva sute de euro la inceput si de cateva zeci lunar. De ce as implementa ca si comerciant un astfel de sistem? Ca sa-mi cresc vanzarile. Lipsa optiunii de plata cu cardul scade vanzarile? Poate 1 in 100 de clienti sa nu cumpere pentru nu poate plati cu cardul. Ceilalti 99 vor accepta la fel de bucurosi metodele traditionale de plata. Merita sa fac un contract, sa platesc implementare, intretinere, facturi de comision samd pentru a castiga cativa clienti la care voi plati oricum un comision consistent? Faceti si voi calculul, eu sunt convins ca nu.

Solutii?

Prima ar fi sa nu ne mai plangem atat de mult. A doua ar fi sa analizam situatia cu ochii deschisi si sa vedem tot peisajul, nu numai ce ne convine. Altfel, va trebui sa asteptam sa se maturizeze piata, sa se obisnuiasca romanii cu cardurile in general, sa prinda local PayPal si alte modalitati de a plati electronic cu comisioane mici, sa se modifice comisioanele bancilor procesatoare, sa creasca volumul tranzactionat samd.

Felicitari pionierilor, felicitari celor care pot, vor, cred si incearca sa creasca industria si sa schimbe lucrurile. Dar, sa fim sobri, powerpointurile, statisticile si discursurile energizante nu schimba realitatea economica.

Acestia ar fi ai mei 2 eurocenti in povestea cardurilor.

E clar, trebuie sa muncesc pentru bani, nu am noroc la cazino. Am suficiente vicii costisitoare astfel incat sa nu-mi doresc unul nou, asa ca mi-am respectat promisiunea de a nu juca niciodata propriii bani. Nu cred in jocuri de noroc, dar n-a fost un joc de noroc. A fost un joc excelent de PR. Am aflat de Bitdefender 2008, produsul nou, care integreaza, simplifica si dezvolta capabilitatile versiunilor anterioare. Mi-a placut mult ideea de totul simplificat, la un loc, cu optiuni implicite bune si posibilitatea de a intra sub capota. Am folosit Bitdefender Enterprise Manager sub Windows pentru managementul centralizat al antivirusilor dintr-o retea. E excelent, usor de utilizat, light ca resurse. Sub Linux il folosesc de ani de zile cu foarte bune rezultate. Varianta gratuita, bdc, linie de comanada, are suport nativ in Amavis si e mult superior ClamAV ca performante. Varianta comerciala e mai complexa si mi se pare unul din putinele produse comerciale sub Linux in care chiar se vede interesul dezvoltatorilor. De obicei companiile mari scot versiuni gluma pentru Linux si e extrem de frustrant doar sa incerci sa le folosesti. Felicitari Sami, Mache, Jay si restului echipei de bautori inraiti de bere/programatori/baieti superisteti.

Nu a fost doar zambetul amagitor de PR care m-a determinat sa scriu. Am fost invitat in calitate de blogger la un eveniment pentru presa. Mi-a placut, mai ales ca n-am avut parte de discursul rece/intepat, de abureala de PR/marketing traditionale in mediile corporate. A fost un eveniment cinstit ;-). Alaturi de colegi, coordonatoarea de PR, Andreea Stan, a reusit sa creeze o atmosfera foarte prietenoasa si placuta. Sper sa mentina abordarea asta deschisa, pentru ca simt ca va da rezultate foarte bune. Felicitari.

Ah, am mai aflat o informatie incendiara despre Bitdefender care va tine prima pagina a ziarelor saptamana viitoare. Dar, bineinteles, nu o pot spune. Oricum, stati cu ochii pe ei, sper sa fie un mic Google romanesc intr-o zi.

Mai multe persoane mi-au cerut sfatul pentru inceperea unui magazin online. Ideea: vanzarea de componente IT online. Acum mai bine de un an scriam despre cum “sa omoram emag“, de atunci piata a evoluat mult.

Antreprenorii care vor sa intre pe piata online sunt convinsi ca pot lua o bucatica din partea leului bazandu-se pe:

• Clientii nemultumiti de serviciile vanzatorilor mari online (ca sa nu zic doar emag). Eu cred ca adevarul e la mijloc. Multi din clientii nemultumiti au pretentii exagerate si vor fi mereu nemultumiti. Ca sa reusesti sa-i multumesti trebuie sa depui un efort extraordinar, care te costa mult. In cele din urma o sa ajungi sa platesti din buzunar sa poti satisface capriciosii. In plus, sunt unii care au fost nemultumiti de nenumarate ori, dovada ca nu vor sa schimbe furnizorul, chiar daca nu sunt total satisfacuti.
• Comunicare, marketing inteligent. Descrieri bune, idei deosebite de prezentare, promovare agresiva – toate acestea vor aduce clienti, sunt perfect de acord, insa au costuri asociate IMENSE. Cat costa publicitatea in print? Cat costa AdSense? Cat costa oamenii care sa updateze 1000 produse in permanenta? Cat costa o campanie de PR?… de obicei mai mult decat iti poti permite. Costul aducerii unui client in acest fel se dovedeste deseori mai mare decat profitul adus de el. Echilibrul se atinge foarte greu in acest context.
• Preturi mici. Poti avea preturi mici cu adaosuri minuscule, asadar cu un profit foarte mic. Guess what? Exista o mie de magazine online, iar 950 din ele fac dumping. Poti sa le bati?
• Volum. Teoretic volum * preturi mici => castiguri semnificative. Practic volum = costuri mari ascunse (logistica, garantii, angajati) ; preturi mici = profit inifim ; costuri ascunse * profit infim = dezastru …
• Garantii deosebite. Livrari rapide. Suport telefonic bun. Surprizele vin cand o sa vezi ca toate astea nu depind de dorinta antreprenorului ci de realitatea sistemului inconjurator (colegi, parteneri, angajati, clienti) – vei avea costuri asociate si, cu toata bunavointa, lucrurile vor scartai.

Magazinele virtuale in momentul de fata sunt Fata Morgana a wannabe-business-man-ului idealist. Folcolurul costurilor reduse de intrare si operare, foamea si dumpingul, jocul la mai mic … au creat un mediu extrem de concurential. Suntem echivalentul fetelor frumoase care pleaca in cautarea unei cariere de actrite la Hollywood si ajung prostituate, sau, in cel mai bun caz, chelnerite. Nu vreau sa jignesc pe nimeni, dar mai mult discernamant ar salva ceva bani si ego-uri pentru “investitorii online”.

Eu nu mi-as face un magazin online de vandut componente (sau multe alte lucruri), pentru ca am suficienta experienta sa stiu ca:

• In .ro nu exista magazine online, exista case de comenzi online si cataloage online.
• Sistemele de expeditie/livrare au costuri imense, probabil datorita infrastructurii nationale. Clientii prefera sa ridice marfa de la sediu (nici nu e de mirare daca luam in calcul costurile de expeditie), Posta isi bate joc de nefericitii care o folosesc, curieratul este scump.
• Nu exista sisteme de plata electronica veritabile. Cardurile sunt folosite la nivel de excentricitate/gluma. PayPal probabil va mai intarzia 5 ani, romanii prefera plata cash si sunt speriati de orice alta metoda.
• Nu exista notiunea de drop shipping, furnizorii abia reusesc sa-si implementeze sisteme de gestiune care permit trei facturi pe ora.
• Clientii nu sunt obisnuiti/educati sa foloseasca magazine online. Se prefera telefonul sau emailul pentru comenzi, pentru ca “merge si asa”.

… asadar in loc sa vinzi ajungi sa depozitezi, expediezi, managezi stocuri si livrari, faci politia incasarilor samd. Teoretic intr-un magazin online faci prezentarea unor produse (ideal preluand totul dintr-o sursa automatizata) si oferi un sistem electronic de tranzactionare (incasezi automat banii, generezi o comanda ce este expediata de la depozitul furnizorului direct la client).

Sa recunoastem: Ne oripileaza ideea ca cineva sa castige de pe urma noastra!.. atat de mult incat uneori vedem realitatea ca un client cu ochelari de cal, desi suntem antreprenori. Profitul nu este diavolul, profitul e sangele de care ai nevoie pentru a-ti creste afacerea, pentru a asigura un serviciu de calitate, pentru a multimi clientul. Cum sa fii prosper intr-o piata in care toti urasc profitul? … o piata in care se face dumping, in care se joaca la mai mic. Speranta ca vor muri ceilalti si vom trai noi, cei mai perseverenti si frugali, are de infruntat realitatea: mereu va exista unul mai disperat, care va adopta aceeasi tactica accesibila de a te concura.

Poate ca par prea pesimist, de aceea trebuie sa spun ca ai nevoie de un singur lucru pentru a merita incercarea deschiderii unui magazin online: diferentiere, existenta unui avantaj major.

Clientii care fug, preturile mici, serviciile mai bune sunt toate avantaje minore. Sunt un pic mai mult decat standardul – niciodata suficient – asa ca nu te obosi sa implementezi afacerea altuia un pic mai eficient, vei muri pe drum.

Exemple de avantaje majore:

• Un model de marketing deosebit (vezi Ghelir).
• Vanzarea de produse inexistente pe piata, gasirea unei nise (lipsa concurentei).
• Contact direct cu producatorii bunurilor vandute, evitarea intermediarilor (desi uneori te costa mai mult sa cumperi direct din China ;-)

… presupunand ca ai un asemenea avantaj, pe termen lung si (din nou presupunand) ca poti executa perfect toate celelalte detalii ale unei afaceri online, n-ai decat sa incerci!

Tragand linie: afacerile online sunt pentru oamenii care au experienta in afaceri si cunosc bine mediul online. Cei care sunt buni tehnic vor avea probleme de organizare a unui business, iar cei care nu sunt familiari cu onlineul vor incerca sa transpuna in Internet modele neadaptate si nefunctionale.

Fara cateva zeci de mii de euro nu are sens sa te gandesti ca poti incepe si sustine o veritabila afacere online. Vrei sa faci ceva cu banii? S-ar putea sa vrei sa-i pierzi la cazino, curse sau prin baruri, e mult mai placut decat sa-i ingropi intr-o afacere online pe care n-o cunosti si n-o vei stapani.

Magazinul vinde de cateva sute de euro pe luna, intretinut corespunzator si opereaza cu succes de 4 ani de zile. Ca dovada este bine indexat, avand PR6.

Se ofera instructiuni, platforma software, numele, toate materialele legate/necesare pentru a folosi magazinul.

Este necesara cumpararea unui domeniu (recomandat ossmall.ro) si disocierea de SNS.

Persoana/firma interesata de adoptie trebuie sa-si ia angajamentul ca va pastra nivelul calitativ al serviciilor si o relatie buna cu clientii.

Asteptam candidaturile pe ossmall@sns.ro.

In gimnaziu aveam un preot, Dumnezeu sa-l ierte, care ne invata religie aplicata. Mai putina teorie, mai multe despre cum sa abordezi viata si ce decizii sa iei. Una din pildele lui era despre constructia unei case si despre cum sa-ti angajezi constructorii. Parintele spunea ca in loc de unul care se crede destept, sa angajezi trei prosti harnici, pentru ca desteptul va face mereu ce vrea el, cand vrea el, nepasandu-i de nevoile tale, indiferent cat il vei plati. Mai mult, daca ceva nu ii va conveni va putea oricand pleca, lasandu-te cu casa neterminata. Prostul va lucra dupa cum ii spui, chiar daca va trebui sa stai deseori langa el, iar trei prosti harnici vor avea mereu, impreuna, mai multa pofta de munca decat un destept si mai multe rezultate… Mi s-a parut ciudata povestea. De ce sa angajezi oameni care stiu si pot mai putin? Trece vreme, vine vreme (ca-n orice basm) si peste de doua ori 7 ani, 7 meserii si 7 orase ajung si eu sa inteleg pilda, pe spinarea mea, ca orice catar respectabil.

Schimband macazul, sarim la Joel Spolsky, un domn care stie cate ceva despre programare si despre business-ul din IT. Unul din articolele mele preferate scrise de Joel se numeste The Guerilla Guide to Interviewing, un ghid foarte bun despre cum sa angajezi programatori. Desigur, poate fi extrapolat. Am folosit ghidul acesta din momentul in care am dat de el, e integrat in modul meu de a angaja oameni. O sa citez aici cateva paragrafe care rimeaza cu istoria de mai sus:

In principle, it’s simple. You’re looking for people who are

1. Smart, and
2. Get things done.
   

That’s it. That’s all you’re looking for. Memorize that. Recite it to yourself before you go to bed every night.

People who are Smart but don’t Get Things Done often have PhDs and work in big companies where nobody listens to them because they are completely impractical. They would rather mull over something academic about a problem rather than ship on time. These kind of people can be identified because they love to point out the theoretical similarity between two widely divergent concepts. For example, they will say, “Spreadsheets are really just a special case of programming language”, and then go off for a week and write a thrilling, brilliant whitepaper about the theoretical computational linguistic attributes of a spreadsheet as a programming language. Smart, but not useful. The other way to identify these people is that they have a tendency to show up at your office, coffee mug in hand, and try to start a long conversation about the relative merits of Java introspection vs. COM type libraries, on the day you are trying to ship a beta.

People who Get Things Done but are not Smart will do stupid things, seemingly without thinking about them, and somebody else will have to come clean up their mess later. This makes them net liabilities to the company because not only do they fail to contribute, but they soak up good people’s time. They are the kind of people who decide to refactor your core algorithms to use the Visitor Pattern, which they just read about the night before, and completely misunderstood, and instead of simple loops adding up items in an array you’ve got an AdderVistior class (yes, it’s spelled wrong) and a VisitationArrangingOfficer singleton and none of your code works any more.

Daca aveti un minim background in IT ati prins ideea si cred ca si simtiti in stomac sentimentul care ma incearca pe mine de cateva zile. Numesc vedete “desteptii” din povestile de mai sus si muncitori pe cei care care-si fac treaba, fara sa fie extrem de entuziasmati de nivelul lor intelectual sau tehnic.
Sunt foarte apropiat de lumea Open Source, unde academicul si pasiunea sunt la ele acasa, alaturi de oameni inteligenti. Implicit, vedetele sunt peste tot, fie ca au baza tehnica necesara (mai rar), fie ca au o imagine deformata asupra propriilor capabilitati (mai des).

Vedetele angajate au cateva trasaturi majore:

• Sefii sunt niste incuiati. Traiesc pe alta lume. Toata compania traieste intr-o alta dimensiune si nu-si da seama de relevanta si importanta omului de la tehnic, ce poate printr-o comanda sa distruga totul. Ghici ce? si domnul de la gaze poate face acelasi lucru.
• Problemele mele sunt prioritare in timpul serviciului: liste de discutii tehnice, chaturi, IM, proiecte proprii interesante, planuri de invadare a spatiului galactic samd. E o onoare pentru firma angajatoare ca are o persoana atat de priceputa fizic in interiorul ei timp de 8 ore cu multe pauze pe zi. Daca un vanzator sau un chelner are atitudinea asta cu tine te superi, faci spume, injuri Romania, scrii pe blog. Domnii care stau in bata pe marginea asflatului sunt vizibili, deranjeaza, se simt, spre deosebire de vedeta tehnica.
• Firma trebuie sa plateasca pentru curiozitatile mele tehnice. Unde as putea experimenta mai decat intr-un mediu in productie? Pe spatele unora care depind de mine! Sa cumparam hardware scump si inutil de performant, aplicatii de care nu are nimeni nevoie, solutii minune care ne scutesc de a ne face treaba. Cum ar fi ca soferul firmei sa-si ia Lamborghini? Pentru ca trebuie sa ajunga rapid cu coletele la Posta. Ce-ar fi ca femeia de serviciu sa-si cumpere 4 tone de clor frantuzesc? Pentru ca trebuie sa aiba backup! Pentru vedetele tehnice e usor, mai ales atunci cand nu sunt controlate, sa ceara/aleaga ceea ce e elegant, ce iti poti dori … pentru ca nu ele suporta costurile.
• Nimeni si nimic nu se poate ridica la inaltimea geniului meu, acesta nu poate fi apreciat, cuantificat sau rasplatit. De aici o scarba incredibila fata de tot ceea ce se intampla. Mici entuziasmari la proiecte mari si interesante, dar pentru perioade scurte de timp, pana se gaseste rezolvarea teoretica (suficienta, implementarea e pentru fraieri). De remarcat atitudinea colegilor fata de astfel de manifestari. E destul de greu sa imparti atmosfera cu persoane care detin adevararuri si cunostinte supreme.

Ar mai fi trasaturi de enumerat, dar ma opresc aici. Penuria de specialisti IT face ca vedetele sa fie dorite si vanate. Implicit ele sunt platite bine, in companii mari, pentru a face ceea ce stiu mai bine: domina tehnic si intelectual o lume care nu are nimic impotriva.

Ieri am dat un anunt de angajare pe un post care urla “vedeta” prin definitie: Sysadmin Linux. Am avut reactii incredibile si un singur aplicant normal pana acum. E un job interesant, nu foarte greu, care permite rapid dezvoltarea abilitatilor tehnice. Poti face un sysadmin bun in doi ani dintr-un utilizator pasionat de tehnica capabil sa “prinda” repede. Nu exista o scoala de sysadmini, asa ca fiecare “se face” sysadmin de capul lui, fara prea mult studiu, fara prea multe cunostinte. Cand ajunge sa aiba o meserie de nisa incep manifestarile de vedeta, pentru ca din ignorat devii centrul atentiei, din neimportant ajungi sa managezi niste sisteme de care depind organizatii mari, mii de oameni. Un sentiment placut de realizare, dar nu si cand ti se pare ca mii de oameni iti datoreaza tie ceva, deoarece totul se intampla multumita performantelor tale. Si cand vine vorba de programatori lucrurile stau cam la fel. Aceleasi manifestari, aceleasi apucaturi, numai ca programatori sunt mai multi pe piata, de unde si un soi de minima concurenta.

La polul opus sunt oamenii care au meserii “normale”, unde esti expus, exista concurenta si rezultatele tale pot fi evaluate. Ca sofer, receptionera, secretara sau contabil nu-ti permiti “atitudini” fata de client sau angajator, pentru ca stii ca o sa ramai fara serviciu sau ca o trezesti reactii neplacute pe loc. Universul nu-ti datoreaza nimic, iar tu iti faci treaba, totul merge bine, esti apreciat(a) si rasplatit(a) pentru munca ta. Cu totul altceva, nu? Muncitor, nu vedeta.

Ma terorizeaza faptul ca eu nu-mi permit sa fiu vedeta clientilor. Nu pot sa dau cu flit, sa ignor, sa fac ce ma taie pe mine capul. Nu pot pentru ca stiu ca nu sunt centrul universului, ci inca unul care trebuie sa-si faca bine treaba pentru a fi platit. Stiu ce se intampla daca nu-mi respect angajamentele. Da, sunt un muncitor si imi place asta. Ma simt bine cand stiu ca pot livra, ca pot rezolva problemele clientilor. Nu simt nevoia sa le demonstrez ca sunt teoretic fantastic de inteligent, e suficient sa fie multumiti de serviciul sau produsul pe care-l ofer.

Unde gasesc muncitori? Grea intrebare. Cred ca vin cu trenul in Bucuresti, din orase mici de provincie, ca si mine. Poate inca nu au uitat ce inseamna sa fii responsabil si respectuos. Poate ca vor sa fie oameni, nu genii pustii. Oricum, daca stiti vreun muncitor, indrumati-l spre mine!

Nota: Inainte sa ma injurati pentru cat de porc capitalist sunt insist ca pentru o zi sa aveti responsabilitatile mele.

Ne puteti ajuta prezentand siteul partenerilor straini interesati de online business, dar si cu observatii si sugestii in ceea ce priveste siteul in sine. Sau nu … ;-)

Today we unveil MyBargain.biz, a simple pitch-website, that shortly presents the software platform on which Ghelir.ro is based, nicely wrapped and ready to be implemented in countries that don’t have such an online store. Find out more about the marketing/business model on which MyBargainBiz relies and see if you are ready to deliver the next online store sensation in your own country.

Cunoasteti conceptul de microblog? Va spune ceva Twitter? E un site pe care fiecare membru al comunitatii isi expune ocupatia de moment. Tu spui ce faci, iar lumea te aude. Nu chiar lumea, ci prietenii tai, care afla asta online, pe IM sau SMS (gratuit). Asta e Twitter si e cea mai Web2.0 chestie a momentului.

O minte luminata, al carei nume am promis sa nu-l dezvalui, ne-a sugerat sa ne facem microblog pe Twitter, iar clientii sa primeasca gratuit via SMS o avertizare zilnica privind produsul. Asa am si facut, iar lumea incepe usor usor sa se inscrie pe site, sa ne adauge ca prieteni.

Asadar, au reinceput inscrieriile pentru SMS pe Ghelir (ai si instructiuni) – vezi si profilul Ghelir de pe Twitter.

O noua unealta inteligenta de marketing! Si tineti minte, ati vazut-o pentru prima oara la noi. Cu siguranta vom inspira alte magazine sa o foloseasca. Cine zicea ca nu suntem revolutionari? ;-)

Si? Cum merge? Toata lumea vrea sa stie. La naiba! Si eu vreau acelasi lucru. De o saptamana tot spun ca ma apuc de raportul de luna. Abia astazi am reusit, iar datele prezentate deja sunt depasite de valtoarea economiei online. Oricum, merita!

Asdar, in aplauzele publicului, va prezint: Ghelir – 1 luna. Un singur raport. Patru pagini de actiune. Cifre, idei, impresii, dorinte, asteptari, previziuni. Toate astea la un click distanta.

Raspanditi vestea. Oferiti feedback. Multumesc mult tuturor pentru ajutor si promovare!

S-a vorbit mult despre investitiile facute de Tiger Global Management in Neogen si eJobs. Ca de obicei, au aparut si tone de informatii false, de cele mai multe ori la limita dintre imaginatie si fantastic, prezentate intr-un mod care aduce deservicii majore notiunii de business online.

Sa incep prin a explica modalitatea de functionare a unui fond de investitii, care vine cu venture capital pe o piata, investind intr-o firma. Intamplarea face ca acum doua saptamani sa fi avut o intalnire de o ora la Sofitel cu reprezentantul Intel Venture Capital. Intalnirea mi-a dat ocazia sa pun toate intrebarile care ma macinau despre modul in care opereaza un asemenea fond. Pe scurt:

• Se investeste in business-uri care au tangenta cu portofoliul deja existent
• Se investeste in business-uri care au un produs/serviciu ce poate fi crescut, maturizat si vandut
• Se cauta business-uri care sa fi ajuns la cifre de afaceri semnificative
• Se cumpara pentru cateva milioane actiuni in firma, in minoritate
• Se face un plan de maturizare care se sfarseste cu un exit (vanzare, listare la bursa)
• Antreprenorul are putere de decizie, insa este sub indrumarea fondului, fara a i se permite devierea de a planul initial
• Investitorul isi recupereaza de cateva ori investitia din valoarea de exit SAU investita esueaza
• Antreprenorul ramane cu cea mai mare parte a castigului

Spre exemplu, cei de la Intel cautau afaceri care sa fi invartit singure 1-2 milioane de dolari. Ofereau cateva milioane (<10) pentru o bucatica mica din firma (15-35%), urmarind maturizarea in 3-5 ani. Maturizarea ar fi cresterea, sub obladuirea lor, pana la o cifra de ~30 milioane de dolari. La acest nivel listarea la bursa sau vanzarea s-ar putea face la 100 milioane de dolari. Cam asa arata investita tipica. Din nefericire noi, SNS, (inca) nu avem 1-2 milioane cifra si niciun produs cu o piata de 30 de milioane de dolari, astfel ca ramane sa mai crestem ;-)

Metoda de lucru este foarte riscanta fata de investitiile traditionale, insa rezultatele sunt pe masura. Intel a investit in 1000 de firme, din care peste 300 au fost deja vandute sau listate. Asadar activitatea lor are un mare succes. Deocamdata la noi au investit doar in Siveco, dar nu pe zona de online. Oricum, portofoliul lor este impresionant, variind de la investitii in RedHat si MySQl pana la SwSoft si SixApart.

Pe scurt, modelul este urmatorul: Se ia o firma care are un produs si o istorie sanatoasa. Se investesc bani in dezvoltarea ei, este crescuta si vanduta. Profitul se face din vanzare, nu din operatiunile curente. Se lucreaza liber, dar sub supervizarea fondului. Totul este facut cu o participatie minoritara, nu din pozitia de dictator majoritar. Destul de simpla reteta, sper ca s-a inteles.

De neinteles este modul in care sunt prezentate aceste prime investitii in Internetul romanesc. S-au bagat niste bani in cresterea unor afaceri online. Extraordinar! Merita laudati beneficiarii si marcat in calendar momentul, e inceputul unei noi ere in mica noastra piata. Totusi, ziaristii si bloggerii s-au grabit sa scrie despre milionarii din Internet. Nimic mai fals!

Daca cineva investeste in firma mea cateva milioane de dolari asta nu inseamna ca:

• eu devin instant milionar, chiar daca am o bucata dintr-o placinta evaluata la cateva milioane
• banii imi intra mie in buzunar, chiar daca au fost bagati in firma mea
• eu ma pot duce de maine in Bahamas cu averea, dimpotriva, banii respectivi ma leaga contractual
• eu ma pot apuca de alt business linistit, cata vreme mi-am asumat niste obligatii

Amestecam mereu investitia cu profitul si cifra de afaceri. Intr-o afacere se poate investi un milion, generandu-se zece milioane cifra de afaceri, cu zero profit, caz in care te numesti orice, mai putin milionar.

Nu iti da nimeni milioane de dolari bani de buzunar pentru o bucatica neimportanta din firma ta, oricat de cool si web 2.0 ai fi tu ca persoana. Se numeste investitie. Ei dau bani ca sa-ti creasca tie afacerea si urmaresc un profit bun. Banii ii baga in afacere, nu in buzunarul tau. Tu nu poti scoate banii din afacere mai devreme de momentul in care ii scot si ei, iar ei ii vor scoate doar cu un profit considerabil.

Asadar, domnii de la eJobs si Neogen nu sunt milionari, ci doar parteneri in firme de milioane. M-as bucura sincer sa ajunga sa faca o iesire grandioasa, din care sa ramana cu cateva milioane banii lor si fara alte obligatii. Ar fi un exemplu frumos. Nu sunt pupaturi dorsale, chiar ma bucur ca vad asa ceva la noi, imi da o urma de speranta.

Desigur, am avut si exituri in trecut. Cand Radu Georgescu a vandut GeCad pe 10 milioane de dolari la Microsoft toata lumea s-a grabit sa-l aplaude si sa-l decoreze. Eu am zis ca a vandut pentru bani de alune si mi-am luat niste bobarnace, acuzat fiind ca percep de la distanta acreala strugurilor. Astazi Softwin vinde Bitdefender de 100 de milioane pe an, ceea ce inseamna ca pot vinde toata “fabrica” cu cel putin 500 milioane. Cand GeCad s-a vandut, Softwin avea o gluma de antivirus, undeva in epoca de piatra pe langa RAV. Rezultatul? Bitdefender este un produs glorios, RAV a disparut, iar banii de atunci se dovedesc a fi suficienti … pentru alune.

Morala? Sa nu confundam sumele de bani de care auzim cu castiguri peste noapte si nici munca de ani de zile cu o extragere la Loto. Pana una alta nu vine nimeni sa ingroape in bani oameni care nu au rezultate. Atunci cand banii apar ei au o destinatie sigura: cresterea afacerii. Nimeni nu-ti da seminte de pomana ca sa le mananci. Ti se dau seminte pentru a le planta, pentru a creste recolta si pentru a obtine cu adevarat rezultate, pe termen lung.

DA: bani buni, investitie, termen lung. munca, obligatii, succes meritat.

NU: banii in portofel, hit and run, “e OK si pe trei lei …”

“Un singur produs. O singura zi. Un pret extraordinar!”

Azi lansam Ghelir.ro, un magazin online ce aplica un concept de maketing unic in Romania: va vinde doar un singur produs in fiecare zi, la un pret imbatabil.

Esti pregatit sa faci cea mai buna afacere? Ai cel mult 24 de ore la dispozitie pentru a profita de o ocazie fabuloasa. Stocul este secret, iar oferta este unica. Produsele oferite vor cuprinde totul de la laptopuri si playere mp3 la carti si bijuterii. Daca produsul se epuizeaza vom pastra descrierea sa restul zilei, pentru a spori regretul in randul celor care nu au cumparat. Noul produs va aparea la 00:00, in ziua urmatoare. De ce 00:00? Este numarul magic al electronicelor.

Primesti alerte cu ghelirul zilei prin email, RSS sau SMS gratuit. Pretul va fi mereu uimitor de mic, insotit de un serviciu prompt si de o garantie excelenta. Produsele cu valori mari vor fi disponibile si in rate.

Mai bine destept si bogat! Inscrie-te ca Partener pe Ghelir.ro si vei primi 1% din orice vanzare venita prin intermediul siteului sau blogului tau. Iti punem la dispozitie bannere pentru site sau un plugin pentru blog. Totul mai rapid decat poti pronunta Blogvertising.

La recomandarea unui PR-ist am produs si un citat din propria persoana, a se vedea:

<<“Vom redefini imaginea magazinului online romanesc. Vindem verde in fata: descrieri oneste, garantie excelenta, preturi extraodinare! Aplicam un concept nou de marketing si ne asteptam rapid la o multime de fani entuziasmati de Ghelirul zilei. De exemplu astazi oferim un asurzitor sistem de sunet 2.1, subwoofer si sateliti de lemn, 28W RMS cu … 99 RON! Nu confunda inteligenta cu norocul, intra acum si afla totul de pe www.ghelir.ro!“ a declarat zambind Dragos Manac, Lead Opeations al System & Network Solutions, compania ce sustine magazinul Ghelir.ro.>>

Am pornit o campanie de popularizare pentru Ghelir. Mai in gluma, mai in serios, ma astept ca ideea sa prinda. M-as bucura sa raspanditi cuvantul pe blog, pe lista de mail a companiei sau intre prieteni, din simpatie sau interes. Se pare ca azi sunt mai violent ca un vanzator de masini uzate, asa ca insist sa promovati Ghelir si promit ca o sa va rasplatesc bunavointa!

Cum ar zice americanii: Woot! Sa-i dam drumul! Va recomand sa fiti pe faza si sa activati alertele gratuite pe SMS, la ore normale, pe care le puteti alege.

Sa fie intr-un ceas bun! … electronic sau nu ;-)

Astept feedbackul vostru!

Vuieste targul: PayPal accepta clienti din Romania. Ma bucura situatia asta de normalitate. Adsense, PayPal. Dupa cum zicea un coleg: Yey! Ne-au scos de pe shitlist! Sa speram ca tine, date fiind apucaturile de mici smenari online ale romanasilor. Cu siguranta va mai trece din entuziasmul tuturor dupa ce se blocheaza niste plati, se pierd bani, nu se ofera raspunsuri clientilor samd. Estimez ca in cateva luni www.paypalsucks.com o sa fie foarte accesat de multi dintre noi ;-). Dar sa lasam istoria sa-si urmeze cursul.

Povestea cu PayPal ma aduce la un subiect foarte drag mie: microplatile. Prin microplati eu inteleg plati intre 0.5 – 10 euro. Se poate dezbate la nesfarsit clasificarea lor, insa am ales acest range deoarece contine o zona de taxare aproape “imposibila” economic pentru clienti raspanditi geografic.

Ce faci daca ai un serviciu online si vrei sa taxezi sume mici? Folosesti:

1. Plata prin SMS. Stiu, toti s-au gandit la asta. Cand veti vedea ca 60-80% din suma taxata se duce la operatorul de telefonie mobila veti fi mai putin entuziasmati. Ca sa iei 1 euro va trebui sa taxezi clientul 4-5 euro. Obscen, revoltator, enervant, dar, mai ales, INUTIL.

2. Plata prin telefoane la un numar cu suprataxa. E mai putin dureroasa, undeva la 40% se duce la operator. Cu toate astea sistemele de blocare a accesului la numerele cu suprataxa sunt foarte eficiente in Romania, din cauza fraudelor populare pe vremea cand au aparut aceste servicii. Rezultatul? O mica parte din public poate folosi aceasta metoda. In plus, exista o frica generala de contorizarea acestor apeluri. Din nou, aproape inutil.

3. Plata cu cardul. Se taxeaza procentual fiecare plata, undeva la 4-5%. Pana aici totul e bine. Insa cand luam in calcul taxele de transfer a banilor in cont metoda de plata devine total ineficienta.

4. Folosirea unui sistem electronic de plata. Leuvirtual.ro sau Moneybookers.ro par ambele foarte interesante din acest punct de vedere. Din pacate nu au prins, desi tarifele sunt decente. Am sa studiez mai atent insuccesul lor si il voi detalia intr-un alt post.

5. PayPal este o solutie viabila pentru microplati. Taxele sunt decente, 5% + 0.05 centi, la prima vedere. Mai sunt taxe de conversie, care ar trebui si ele analizate si calculate pentru a se face o estimare a costului total. Daca nu depaseste 25% din valoarea platii se poate considera o alternativa viabila chiar si pentru microplati (intre anumite valori).

Acoperirea e cheia microplatilor. Companiile de telefonie au acoperire foarte mare. Au un sistem de billing deja functional. Din pacate au si costuri prohibitive si o atitudine tip KKND (krush, kill’n'destroy) fata de “parteneri”. Institutiile financiare online au avantajul unei gradini mari in care se pot face usor tranzactii elctronice interne, fara costuri majore asociate. Cu milioane de conturi PayPal este castigatorul de facto. Leulvirtual e o solutie interesanta, Moneybookers sunt ieftini, dar atat ele cat si alte solutii au handicapul marimii, handicap ce le arunca intr-un cerc vicios: nu poti avea clienti daca nu ai acoperire, nu ai acoperire pentru ca nu ai clienti.

Ramane sa testam. Mi-a luat 10 minute sa-mi fac un cont de business din Romania pe PayPal.com. Vreau sa testez un pic serviciul sa vad care sunt diferentele fata de cel din US pe care l-am implementat de nenumarate ori clientilor nostri straini. Sper ca PayPal sa rezolve o parte din problema platilor in comertul electornic romanesc.

Later edit: Ar trebui sa se accepte incasari pentru firmele din Romania, momentan merg doar platile. Sa vedem cand activeaza si aceast serviciu, pentru a putea intra in joc si comerciantii locali.  Pana atunci, asteptam cu microplatile, implementarile si comertul. Ne ramane consolarea ca putem plati usor servicii si produse externe, implicit creste presiunea pe comerciantii interni.

M-am hotarat anul asta in ultimul moment sa merg la CeBIT. Acum, pe drumul de intoarcere, m-am gandit sa scriu cateva cuvinte despre editia asta, pentru cei care n-au fost prezenti anul acesta.

Pentru inceput, am avut norocul sa gasesc din scurt un hotel cu camere libere in zona, o provocare majora in perioada targului: Mercure Golf Hotel Vi-l recomand pentru calitate, liniste, pozitionare (geografica) si pentru ca e are preturi foarte bune pentru un hotel de 4 stele.

Vremea a fost relativ OK, blocajele pe autostrada suportabile, infrastructura si serviciile perfect germane. Nu le comentez pentru ca si asa ma deprima ideea ca revin in .ro ;-)

Prezenta expozantilor la targ a fost … surprinzatoare. Nu stiu inca statisticile, dar au fost vizibil mai putini ca numar. Au lipsit numele mari din mai toate sectiunile acoperite de targ. Spre exemplu mi s-a parut fenomenal ca nVidia nu au fost prezenti – inadmisibil pentru un targ cu o participare atat de mare a end-userilor. Lipsa a fost atributul care a caracterizat editia de anul acesta. Companiile din China si Taiwan care inundau de obicei targul au fost prezente in numar semnificativ mai mic, implicit au fost foarte scazute oportunitatile de business pentru micii distribuitori din Europa.

Cu siguranta o pagina web bine facuta si cateva cataloage sanatoase pot inlocui mare parte din CeBIT. M-au frustrat la maxim asiaticii care nu vobresc limba engleza, dar sunt prezenti ca expozanti la un targ in Europa. Daca n-ar fi incredibil de slable siteurile si brosurile lor personal n-as mai fi venit la CeBIT. Cel putin la nivelul meu contactele anul acesta au fost mici spre inexistente, desi anul trecut situatia a fost mult mai buna.

Probabil ca targurile gigant in IT vor disparea incet, incet. La fel de probabil vor avea succes targurile mai mici B2B sau cele strict orientate pe o anumita categorie de enduseri. Disparitia Comdex si CeBIT USA sunt semne in acest sens, la fel si mutarea CeBIT catre Turcia, Rusia sau China.

Conjunctura a facut ca excursia aceasta sa-mi aduca ceva deschidere si niste oportunitati in domeniile pe care le urmaream. Altfel, as fi regretat ca am batut drumul pana in Hanovra. Cei care n-au fost anul asta pot sta relaxati, nu au pierdut nimic la targ, a fost mai rau. Nu cred ca voi reveni in 2008, fara o motivatie foarte puternica. Probabil Systems este locul potrivit pentru a lega prietenii B2B, sper sa vad asta in toamna.

CeBIT 2007? Thumbs down.

E aici. A venit. S-a nascut. E oficial. E sus si fuge! Astazi lansam Simplissimo.

Bucuresti, 16 Martie 2007 - Simplissimo a intrat oficial astazi pe piata producţiei, dezvoltarii şi mentenantei siteurilor Web. Simplissimo ofera reteta, ingredientele şi executia pentru succesul prezentei tale pe Internet.

Focusul traditional pe internetul romanesc este pe imagine. Noi suntem orientati spre continut, eficienta, uzabilitate, pentru ca stim ca asa se obtin cele mai bune rezultate online.

Simplissimo ofera servicii complete online:

• dezvoltare web: siteuri prietenoase, eficiente, deci uşor de folosit;
• mentenanta si actualizare de siteuri;
• scrierea continutului adaptat mediului online;
• studii de uzabilitate realizate pe eşantioane de utlizatori care si corespunda publicului tinta al unui site;
• suport pentru dezvoltarea afacerilor online;
• servicii de promovare si publicitate.

[...]

Cam asa suna comunicatul de presa. Neoficial, Simplissimo reprezinta viziunea noastra (SNS) asupra webului. La inceput ne-am gandit ne organizam mai bine activitatile interne, pentru a ne multumi clientii care oricum ne obligau sa le facem si partea de prezenta online ;-) Am extins ideea si am creat un intreg departament care sa se ocupe doar de asta, asa cum vrem si stim noi mai bine.

Simplissimo are si un blog, pe care am scris deja cateva articole si care va fi updatat in permanenta, cu informatie cat mai utila si mai putin comerciala. Vizitati si bookmarkati blogul la http://blog.simplissimo.ro

Pentru ca nu toata lumea vrea un site ne-am gandit sa facem si un serviciu fun pentru toti internautii, Polaroidozatorul. E vorba de un serviciu care ia orice poza obisnuita si, prin puterile sale fantastice, o transforma intr-un Polaroid, numai bun de pastrat ca amintire, pus pe site, trimis la prieteni, lipit pe blog. Go wild: http://polaroid.simplissimo.ro

Revenind la lucruri serioase, aflati mai multe despre Simplissimo pe blogul omonim. Aici sau acolo astept parerile voastre. Sigur sunt lucruri care trebuie schimbate sau imbunatatie, asa ca orice feedback este apreciat.

In curand vom  lansa cateva proiecte unice la care deja lucram, sub sigla Simplissimo. Sunt sigur ca vom avea rezultate fantastice prin eficienta, vizibilitate, onestitate si accesibilitate.

Eh, ce ziceti?

O mare schimbare este aparitia a doua leoaice, pe langa cei trei lei: Carmen Sandulescu si Cristina Batlan. Imi pare rau ca spun asta, dar prima doamna are stofa, dar n-are bani, iar ce de-a doua are bani, dar n-are stofa. Sa nu fiu inteles gresit, poate ca sunt persoane extraordinare, doar ca nu dau bine la TV in acea combinatie. Per total cred ca nivelul mediu al echipei leilor a scazut.

Nu-mi plac cateva lucruri vazute in emisiune si cred ca ele distorsioneaza imaginea oamenilor de afaceri.

Investitorii vor sa intre mereu doar de pe pozitie de actionar majoritar sau (oricum) major. Asta imi spune mie ca nu au suficienti bani sa riste pentru a finanta relaxat o IDEE de business, nu un business in sine.
Sumele de start-up sunt mici, in general ideile fiind realizabile cu mai putin de 50.000€. Cu toate acestea investitorii vor sa fie doar business angel si niciodata nu accepta macar teoretic sa aiba rol de venture capitalist. Asadar fie sunt prea infometati, fie nu au nivelul la care sa joace “1 din 10″ cu cateva zeci de mii de euro. As paria pe varianta 2a.

Apar foarte des conflicte in emisiune intre lei si participanti. Asta da o nota proasta leilor si oamenilor de afaceri in general. Adevarat, unii din cei care fac prezentari sunt rau de tot pe campii. Cu toate astea cred ca leii ar trebui sa-i trateze deferent, nu sa-i provoace sau sa-i atace. Nu se dau/iau lectii de viata in 3 minute, asa ca demersurile educative sunt fara rost. Totusi, telespectatorul mediu habar nu are despre cum functioneaza o afacere si vede oameni vorbind limbi straine la fel de bine. Un necunoscator nu poate fi obiectiv intr-o disputa legata de business, asa ca ramane doar cu impresia disputei. Si ce se vede din exterior? Unii bogati care ii fac praf pe unii saraci, dar cu idei. Asadar 9 din 10 oameni inteleg ca poti sa fii bogat doar daca esti argoant si certaret, iar oamenii cinstiti vor muri saraci pentru ca bogatii nu ii ajuta. Stiu, e departe de realitate, dar e imaginea pe care o proiecteaza acele dispute inutile din arena.

Sper ca aceste probleme sa fie corectate pe viitor, pentru ca afecteaza imaginea celor implicati. Pana la urma cred ca la nivelul acela de investitii e mai ieftin sa apari in emisiune decat sa platesti pentru publicitatea brandului personal. Tinand cont de asta, ar trebui ca imaginea proiectata pe TV sa-i avantajeze pe cei implicati, nu sa-i demonizeze in ochii oamenilor de rand.

In fiecare zi aud o idee noua de business, una mai buna si mai revolutionara ca alta. De obicei le aud de la oameni care n-au avut nicio lovitura adevarata in afaceri, vreodata. Ii voi ignora pe cei care au ideea si sunt constant disperati ca oamenii cu bani vor sa le-o fure si sa-i lase saraci. Ma concentrez pe cei care au o idee si se apuca sa o puna in practica, dar mor pe drum.

Ratare. Eu, doamnelor si domnilor, sunt unul dintre cei plini de idei, care rareori se concretizeaza. Nu mai am scuza start-up-ului, au trecut aproape cinci ani de cand m-am apucat de business, iar de vreo trei ani am si o echipa (ce poate fi numita uneori) extraordinara. Asadar, exista experienta, exista oameni, exista know-how. Majoritatea celor care isi incearca abilitatile in business rareori ajung sa aiba aceste resurse, la un nivel calitativ si cantitativ constant.

Proiecte vechi. Am lucrat mult la proiecte care s-au concretizat. Primul lucru fabulos pe care l-am facut a fost sa invatam sa livram software folosibil, in termene decente. Cred ca 80-90% din proiectele de dezvoltare mor la stadiul de proiect, neajungand vreodata sa fie folosite cu adevarat. Intrebati orice programator cu experienta cate din proiectele la care a pariticipat au fost un succes din punct de vedere al utilizatorilor. Multi nu vor putea da un singur exemplu. Noi am facut pasul acesta, spre normalitate. Au fost tot felul de proiecte, concretizate, cu rezultate decente tehnic si financiar. Nimic extraordinar, mind-blowing.

Idei moarte. Am avut o multitudine. Pe unele nu le-au cumparat colegii, deci nu le-am putut face. Altele s-au oprit la timp, avand decenta de a face un business plan realist (si dezarmant). Cele mai multe au esuat pentru ca mi-a fost suficient de frica de ele. Televiziunea online, proiectul meu de doi lei, a fost una din ideile care au trait cat entuziasmul initial. Timpul a confrimat ca era o zona foarte buna de dezvoltare. Mai am un insectar de idei revolutionare. Unele probabil sunt exceptional de proaste, nimeni nu le face pentru ca e evident ca nu vor functiona. Altele sunt criogenizate si asteapta un executant mai bun, mai inteligent, mai adaptat la realitate.

Idei fasaite. Aici intra multe din ideile aproape-concretizate. Spre exemplu: bloghost.ro. A inceput ca hosting pe Typo, la vreo 4 luni dupa ce ne-am tot apucat sa-l facem. Typo a esuat lamentabil. Acum avem uWordPress, o aplicatie de blogging aproape OK . Cred ca sunt spre o suta de utilizatori, care, din fericire, au content de calitate peste medie. Ne hostam noi blogurile si facem acelasi lucru pentru clienti. O victorie? Nicidecum. E un worse-case-scenario indeplinit, o idee fasaita total. Daca as fi stiut ca acesta era rezultatul final nu m-as fi apucat vreodata de proiect.

Lovitura. Eu nu cred ca important e sa participi, nu vad cum te-ai putea simti implinit stiind doar ca ai incercat. Imi vine minte un citat dintr-un film drag mie: “You came close, but you never made it, and if you were gonna make it, you woulda made it before now.” Cine vrea sa se gaseasca in situatia asta? Eu nu, asa ca nu accept scuzele “participantilor”. Asadar, jucam pentru a da lovitura, nu pentru trei jetoane.

Ce lipseste? Puterea de a concretiza. Ori suntem prea slabi, ori nepregatiti pentru a face fata succesului. Stiu o gramada de oameni care atunci cand sunt in pragul unei victorii cu viata, abandoneaza. Abandonul vine dintr-o frica inconstienta de succes, din incapacitatea de a rezista fie si numai ideii schimbarii pe care o implica lovitura. O alta explicatie ar fi faptul ca vorbim mult dar suntem prea putin capabili cand vine vorba de fapte. E usor sa ai idei si sa porti batalii in consultanta neceruta de business. Toti facem asta, fara sa ne controlam buzunarele inainte de a lua cuvantul. Jenant, cel putin pentru mine.

Actiune. Mi-a ajuns! Am trei mari obiective anul asta. Unul din ele are o sansa si anul viitor: sunt convins ca daca nu o sa fac in maxim doi ani un milion de dolari cifra de afaceri din servicii si software ma pot duce linistit sa ma culc. Cateva sute de mii cred ca face magazinul de acadele de la colt. Sunt satul de mari afaceri care produc trei lei si patru megatone de hype, comunicate de presa, statistici si luari de cuvant. Daca nu vine o lovitura o sa imi accept imbecilitatea si ma voi angaja la una din multinationalele care tot deschid birouri la noi si-si trimit agentiile de head hunting peste mine. Oricum, n-are sens sa tin oamenii intr-o firma de apartament, who came close but never made it, sa munceasca la proiecte lipsite de glorie. Vreau extreme, fie reusim serios, fie esuam serios.

Urmeaza. Sa concretizam: sa lansam, sa vindem, sa implementam, sa facem. Urmatoarele luni o sa fie zbuciumate pentru noi. Cu putin noroc vom reusi sa schimbam 2-3 lucruri in IT-ul romanesc.

Si pe mine de ce m-ar interesa toate astea? ar fi o intrebare logica din partea unui cititor. Nu e un post prin care fac publicitate, pentru ca nu am lucruri de laudat, doar de criticat. Astept ceva si de la cititorii care au luat calea antreprenoriatului: sa-si analizeze propria situatie si sa spuna cum au reusit ei sa dea lovitura, sau macar cum se pregatesc pentru concretizarea planurilor.

Astept sa re-citesc postul acesta peste un an.

Activitatea de pana acum mi-a scos in cale tot felul de oameni si de firme. IT-ul e o industrie in care se invart foarte multi bani, implicit exista si o multima de uscaturi: tepari, hoti, psihopati, nesimtiti cronici … Cum hotia si magariile nu au fost inventate de romani, chiar si in IT avem niste lectii mari de luat din afara.

O schema clasica este angajarea tinerilor dornici de afirmare, exploatarea lor la maxim si inlocuirea la primele semne de desteptare. Romania e un teren bun pentru vanatorii de tineri entuziasti care inca isi pun toate sperantele intr-un job din afara care poate fi o rampa sociala si economica. Asa se faca ca pe la noi abunda clientii straini programatori de portaluri la 100$ si sysadmini de 10$/server. Calitatea este pe masura banilor, volumul compenseaza.

O alta metoda clasica de a face bani este obtinerea de finantari pentru proiecte fantoma, utopii totale care strang zeci de milioane din mediul privat sau de la stat. Singura grija a celor care manageaza astfel de proiecte ramane metoda prin care sa transfere banii din conturile firmelor/fundatiilor in buzunarele proprii.

Zilele astea am dat peste un blog care prezinta cu lux de amanunte o astfel de schema, scris de un roman angajat de o corporatie franceza dornica de cumparat genii locale. E de departe cel mai bun exemplu documentat de mizerie IT si poate fi accesat aici: http://sigexfoundry.blogspot.com/. Merita citit integral.

Asadar, nu tot ce zboara se si mananca, iar durata medie a minunilor este de 3 zile. Tineti minte asta inainte sa va angajati intr-o expeditie spre nicaieri, in slujba vreunui pompos om de afaceri!

PS: Daca puteti, Va rog sa faceti public blogul dedicat acestor tepari, http://sigexfoundry.blogspot.com/  ca sa  limitam numarul recrutarilor de idealisti din Romania. E un avertisment corect.

Aflati mai multe detalii la: http://www.idg.ro/evenimente/linux07/

Vor fi prezentari comerciale ale HP, IBM, SUN, Novell, Bitdefender, Provision, SNS dar si ale unor entitati nonprofit: RONUA (Asociaţia Romană a Utilizatorilor .NET) si OSCAR (un proiect sustinut de Grupurile de Utilizatori Linux).

Participarea este gratuita. Voi avea o prezentare, dar si rol de moderator al evenimentului, asa ca se anunta cateva ore foarte interesante ;-)

Va astept!

Se pare ca unul din pachete nu a ajuns unde trebuia, situatie nu-imposibila cand vine vorba de Posta Romana. Un domn profesor a cerut niste carti in Decembrie, iar azi mi-a scris trei mailuri exprimandu-si nemultumirea:

10.46 PM

Apai, va rog sa va desfiintati si sa nu mai creeati sperante nejustificate oamenilor. Si-asa, guvernul a cumparat suficiente licente Vista si office 2007 incat nu pot sa faca fata liceele in urmatorii cativa ani! Cu un inceput de consideratie Prof. Marian Rotaru

11.03 PM

Apai, credeam ca sunteti seriosi!
Bine ca nu le-am spus la copii ca or sa primeasca de la voi documentatie!!!!
Stiiti cum sunt ei!!!
Deci, daca nu sunteti capabili sa va asumati niste promisiuni, macar nu le ,mai faceti!!!
Guvernul actual este mult mai serios decat celalalt si cred ca si-a propus sa rezolve complet problema licentelor Windows pe urmatorii zeci de ani inainte platind licente care sigur vor aduce plusvaloare in sistemul educational.
Deci va rog sa va desfiintati si sa ne lasati in pace daca sunteti neputinciosi!
Cu stima,
Prof. Marian Rotaru

11.39 PM

Domnilor, Va rog sa va desfiintati si sa ne lasati in pace, ca noi noi in licee creem plusvaloare, asa cum ne-a spus domul acela care a ajuns pana la urma la Cotroceni poli…., folosind miile de licente cumparate pe bani publici si nedeclarati inca. Nu stiu ce vroiati voi! Bine ca nu le-am spus copiilor ca existati si ca aveti programe oppen surce despre care oricum nu vor sa afle, fiindu-le mai putin la indemana decat cele crak-uite pe web. Cu stima, marian rotaru

Ma intreb ce ar trebui sa raspund, ce ar trebui sa inteleg, cum ar trebui sa vad lucrurile de genul asta pe viitor.

Urmaresc de multa vreme framantarile industriei de publicitate online romanesti. Sunt un necredincios prin definitie, iar o industrie care valoreaza cat o vila intr-un cartier rezidential nu mi se pare ca merita atatea valuri. Dar fiind la moda si pentru ca toata lumea vorbeste/blogheaza despre banii din publicitate am ales sa tin un ochi pe evenimentele si persoanele care definesc publicitatea online.

In plus, avand in administrare si uneori folosinta mai multe siteuri, sunt interesat de metodele de asociere cu vanzatorii de publicitate, astfel incat sa putem castiga ceva de pe urma lor.

Pentru azi am sa iau ca exemplu carcotasii.ro, un site de care e imposibil sa nu fi auzit. E printre putinele siteuri asociate unui brand media foarte cunoscut si care are parte de publicitate la TV aproape saptamanal. Menirea lui de baza este interactiunea cu telespectatorii, iar cata vreme aceasta este indeplinita restul sunt detalii. Unul din detalii il reprezinta veniturile din publicitatea online asociata siteurilor. Se castiga sau nu din publicitate? O intrebare care m-a tot macinat, pana cand firmei mele i-a revenit onoarea de a beneficia de castigurile din publicitatea de pe un site consacrat.

Saga a inceput prin colaborarea cu Arbomedia. Pe vremea aceea am discutat cu Doru Panaitescu, o persoana plina de bunavointa. Ce nu am inteles vreodata din modul de lucru al Arbomedia este de ce insista sa foloseasca niste inserturi de cod care sunt invalide si … gresite, argumentand ca merg in multe tari, deci trebuie sa mearga si la noi. In fine, cod stricat care aproape merge pentru publicitate, nu e un subiect atat de grav pentru mine.

Se castiga? Pai, dupa reduceri dramatice fata de pretul de lista, comision de administrare, la 85.000 de vizitatori unici si 2.150.000 pagini afisate in Ianuarie, s-au castigat <200€. In perioadele in care emisiunea se difuzeaza la TV, perioade de mai mare accesare, media castigurilor creste. La asta adaugam si multe milioane de bannere in exchange. Daca as fi carcotas, m-as intreba cine contorizeaza daca bannerele in exchange nu cumva sunt partial platite … dar nu sunt carcotas, asa ca nu ma intreb. Alt lucru care nu-mi place este dependenta de sistemul de contorizare care e integral in curtea Arbomedia. Plata la 75 de zile de la emiterea facturii pentru lunile deja trecute mi se pare cireasa de pe tort. Cu toate astea Arbomedia a adus niste bani, cateva mii anul trecut, care aproape ca ar plati jumatate din banda folosita serverele care hosteaza siteul.

La un moment dat m-am hotarat sa-i contactez pe cei de la Boom, sa vanda siteul si ei, pentru ca se laudau cu rezultatele lor deosebite. Am insistat si am primit un mail dupa cateva luni, de la o persoana din departamentul de vanzari, obtinand o amanare pentru “mai vedem”. Aici s-a incheiat experienta profesionala cu ei, cu pofta asta de a vinde ma indoiesc ca ar fi iesit ceva fabulos.

Cea mai interesanta experienta este cea cu Splendid Media Interactive, o companie despre care am citit pe blogurile publicitarilor. Recunosc ca in timp am ajuns sa fiu fascinat de doamna Eveline Fabritius pentru metodele extreme de marketing la care apeleaza. Totul a inceput printr-un comunicat in care anunta includerea carcotasii.ro in portofoliul SMI, in Octombrie 2006. La momentul respectiv nimeni nu stia nimic despre aceasta colaborare. Serban Huidu a ridicat din umeri cand l-am intrebat, nici nu auzise vreodata de SMI. In Ianuarie o cunostinta comuna cere sa introducem “codurile” SMI pe site, ramanand sa discutam partea financiara cand avem timp la dispozitie. Peste ceva timp intreb de un contract si mi se spune ca “a cazut”, SMI a rulat ceva publicitate, nu a platit vreun leu, iar acum renuntam la a mai “lucra” cu ei. Un episod absolut SF, mai ales ca vreo trei luni nu s-au obosit sa-i anunte pe carcotasii ca le vand siteul. Asadar, a fost o minciuna, e singura explicatie pertinenta. Asadar, carcotasii.ro nu face parte din siteurile SMI, iar cine a platit publicitate la ei pe acest site a fost intepat. Am aflat  marea istorie a reprezentarii, o promisiune, deviata in confuzie, luata drept adevar si vanduta ca reprezentare unica ;-). A fost, nu a mers, s-a intrerupt, au rezultat vreo 200€.

Pentru ca tot am ajuns la capitolul metodelor extreme de marketing, am observat ca SMI / Eveline si-au propus sa devina cei mai iritanti spammeri locali cu iDieta.ro. Dupa ce a fost introdus in RBL, cei de la iDieta.ro au abonat adresa de mail a RBL-ului la newsletter … absolut incredibil, de o perserventa rar vazuta.

Rezumand, multe vorbe pentru putini bani. Mi-am format parerea conform careia toate agentiile stau groaznic la capitolul tehnica, mirobolant la produs predictii, aburi si fum fara foc, slab la vanzari, excelent la discounturi. Cei care si-au propus sa rupa piata cu un site de calitate pe care sa vand publicitatea vor avea neplacuta surpriza de a nu-si acoperi nici macar partial investitia.

Ce am invatat? Ca vanzarile directe sunt cele mai sanatoase. Pentru multi dintre intermediari vanzarea adevarata este convingerea detinatorilor de siteuri sa le vanda marfa. Ce se vinde, la ce pret, cu ce discounturi, ramane mereu de vazut. Cu siguranta nu s-a imbogatit nimeni din vanzari facute prin agentiile de publicitate online romanesti.

Va rog sa ma contraziceti!

Niciodata nu am putut intelege de ce oamenii prefera mai degraba sa invete pentru a trece un examen decat pentru a sti pentru ei suficient, astfel incat sa poata aplica oricand cunostintele si sa treaca orice examen. Analizand situatia intr-un singur cadru se pare ca rezultatele sunt aceleasi. Pana la urma, obtii ceea ce vrei pe termen scurt, iti atingi scopul. Pe termen lung insa lucrurile difera. Un artificiu care te-a salvat azi o sa valoreze zero de fiecare data cand te vei confrunta cu acelasi tip de problema, in viitor. In plus te va apasa ideea ca ai fi putut proceda corect de la bun inceput, cu un cost mai mare initial, dar mult mai mic in timp.

Facand o paralela SEO este artificiul prin care inveti cum sa-ti atingi rezultatele rapid. Optimizarea pentru motoarele de cautare a devenit o industrie care pare sa tina capul de afis in categoria Snake Oil a businessurilor de azi. Da, o sa-mi atrag ura tuturor panditilor din domeniu, pot trai cu asta, nefiind nici prima si nici ultima pseudostiinta cu milioane de adepti infocati.

Marele semn de intrebare pe care mi l-a ridicat mereu SEO provine de la faptul ca trateaza un efect (slaba indexare), nu adevarata cauza ce determina acest efect (designul prost). Desigur, sunt unele domenii in care lucrul asupra rezultatului este singura cale viabila. Operatiile estetice ar fi un exemplu. Daca operatiile estetice asupra oamenilor sunt acceptate si considerat normale (cu limitarile lor), operatiile estetice asupra statuilor sunt ridicole ca idee. De ce? Pentru ca sa schimbi fundamental un om este un proces aproape imposibil, dar sa controlezi rezultatul creatiei proprii este natural, logic, normal.

Siteurile sunt un rezultat determinat de capacitatea artistica si cea tehnica a creatorilor. Arta poate fi un motiv interminabil de discutie, dar este in mare pare irelevanta in acest context. Respectarea standardelor tehnice si dinamica naturala a unui site determina nivelul sau de indexare. Da, exista niste reguli care trebuie respectate, acestea sunt standardele, iar ele sunt publice, nu artificii cunoscute de savantii scumpi ai unei pseudostiinte.

Respectand standardele web de care vorbesc (vezi www.w3c.org) am avut mereu rezultate foarte bune, pagini bine indexate, vizitatori numerosi de pe motoarele de cautare (de obicei peste 50% din total). Tot din experienta pot spune ca siteurile pe care le-am construit corect si le-am intretinut au PR 5-6, fara campanii de link building si fara bani aruncati pe fereastra pe tehnici indoielnice de “promovare”.

Tactica inversa, de a face un site frumos, insa prost tehnic si de a-l transforma intr-un site bun prin SEO este cel putin costisitoare economic. Presupunand ca un client are de a face cu o “companie de SEO” (nu pot scrie asta fara sa zambesc) care nu vinde doar aburi si practici ezoterice, se va ajunge la situatia in care vor fi refacute bucatile de suprafata (gandite si implementate prost atunci cand a fost creat siteul). Practic se da un strat puternic de parfum peste, se ascunde gunoiul sub pres, iar din asta rezulta o indexare buna in motoarele de cautare. Problema fundamentala nu este rezolvata. Atunci cand vor aparea vizitatori de pe motoarele de cautare vor avea de a face, in continuare, cu un site prost. Atunci, de ce sa nu faci un site standard de la bun inceput? Te va costa sa-l produci prost si te va costa sa-l “optimizezi”, iar la sfarsit vei avea acelasi site slab.

Nu cred in artificii, in steroizi pentru siteuri, pentru ca am suficiente cunostinte tehnice si de marketing incat sa stiu cum functioneaza mediul online, ce se poate face si ce are statutul de povestioara buna de luat banii credulilor. Desigur, asta nu va impiedica niciodata multimea sa cada pe spate la aparitia vreunui nou tip de vraci online, care promite rezultate fantastice si are realizari aplicand niste tehnici banale, la indemana oricarei persoane pregatite sa cunoasca industria online.

Ce vreau sa spun prin asta? Ca SEO nu ajuta siteurile sa se plaseze bine in motoarele de cautare? Nu, desigur. SEO ajuta siteurile mai ceva de cum steroizii ajuta sportivii. Din pacate nu trateaza sursa problemei, implicit nu poate fi raspunsul la nevoia de a produce un site de succes, care sa fie indexat, sa aiba vizitatori, sa vanda.

Rezolvarea? Producerea de siteuri cu continut de calitate, care sa respecte standardele tehnice, astfel incat sa poata fi utilizate de vizitatorii umani sau artificiali (roboti, agregatoare etc.). Asta va scuteste de investitii in SEO si orice fel de pseudomarketing. Nimic nu se compara cu cresterea naturala a unui site. Nu exista miracole, solutii ca un lucru prost sa devina bun peste noapte, metode prin care inutilul si neinteresantul sa devina un punct major de atractie. Trisatul, taiatul curbelor, smecheria nu vor fi vreodata o solutie, ci doar o perseverenta in greseala. Daca vreti sa le folositi pregatiti-va sa platiti.

Retineti: SEO e raspunsul corect la o intrebare gresita.

Spuneam in Octombrie anul trecut ca urmeaza sa apara o noua emisiune, un reality show de business, Arena Leilor. Varianta locala a debutat cu 3 milionari pe post de lei, Marius Ghenea (Flamingo, Flanco), Dragos Anastasiu (Eurolines) si Sorin Posa (Hotelurile Perla). Imi pare rau ca sunt doar trei, as fi vrut sa fie cinci, banuiesc ca selectia locala de milionari cu stofa adevarata este destul de grea.

Din pacate nu este nominalizata averea fiecaruia, probabil dintr-un soi de bun simt. Banuiesc ca Marius Ghenea e in liga 15-25 milioane USD, iar ceilalti doi sunt la ~10 milioane. Am avut placuta surpriza sa vad ca Marius Ghenea e unul dintre lei, facusem si un mic pariu cu un coleg pe tema asta. Desi il cunosteam din industrie, mi-am format o parere soldia despre el la Rocs 2006, cand am participat la o masa rotunda. Domnul Ghenea este o persoana extrem de competenta, informata, inteligenta, la obiect, cu mult bun simt, lucru confirmat de toata lumea cu care am intrat in contact si care a avut legaturi cu el.

Pentru ca nu am televizor un coleg mi-a inregistrat primele doua emisiuni. Am avut timp Vineri sa o vad pe prima, iar maine o voi primi pe cea de a doua. Imi voi baza observatiile de mai jos doar pe prima emisiune.

Nu comentez ideile de afaceri prezentate in prima emisiune. Unele erau absolut ridicole, altele total nedocumentate. Ce m-a deranjat teribil la aproape toti participantii:

Totala lipsa de legatura cu mediul de afaceri. Ma gandesc ca atunci cand ceri cateva zeci de mii de euro de la cineva stii macar cum functioneaza lumea in care vrei sa intri. Daca nu stii, te poti angaja ca intr-un mediu din care poti invata regulile jocului. Desigur, de pe bara nu poti avea o idee corecta despre cum functioneaza un business. Cu toate astea “filmele” din imaginatia acelor oameni care cer bani depasesc orice imaginatie si deseori tind spre ridicol.

Lipsa unui business plan. Nu ai nevoie de vreun mare consultant financiar care sa-ti faca un plan de afaceri. Se poate face investind in creion, hartie si informare. Cum poti demonstra ca o afacere merita o investitie daca nu prezinti un calcul de baza, un plan? Au fost chiar si niste viitori antreprenori care au spus ca au lasat planul acasa. Daca se intorc si vad ca le-a mancat cainele business palnul? …

Atitudinea.

Aici sunt multe de spus. Am reusit sa am niste discutii aprinse cu cativa cunoscuti in ceea ce priveste atitudinea celor din emisiune. Omul de rand considera ca milionarii au un dispret suveran fata de cei ce le propun afaceri. De ce? Pentru ca sunt intransigenti si sunt intr-o pozitie de superioritate dovedita. Averea unui astfel de om este dovada cuantificata a calitatilor sale de businessman. Selectia celor trei ma impinge sa cred ca au fost luate in calcul atent si calitatile lor umane. Comportamentul lor din emisiune mi se pare admirabil, chiar daca sunt puse accente pe unele grimase sau sunt facute comentarii senzationale pe fundal. Prezenta teancurilor de bani in studio este un element de spectacol inutil (din punctul meu de vedere), dar care da bine la public.

Am fost usor indignat de modul in care unii din participanti s-au comportat. Sa urli la cei trei lei, sa spui apasat: Va rog! pentru a taia un comentariu sau sa zici Sa va explic! … mi se pare de neiertat. Probabil ca la TV merge, in viata reala o astfel de reactie se traduce prin: Intalnirea noastra s-a incheiat! (daca ar avea loc, accidental, vreodata). Ma intreb oare ce mecanisme din mintea acelor oameni ii indeamna sa procedeze asa. Poate suna dur modul meu de a vedea lucrurile, dar va asigur ca nu este deloc asa. Un om care are a construit un business zeci/sute de milioane nu are timp si nici chef pentru a pune ideile in ordine in mintea unui aspirant. Daca te astepti sa-ti fie partener trebuie sa lasi bagajele emotionale acasa si sa te comporti la nivelul lui de eficienta si claritate, doar astfel il poti determina sa investeasca in tine.

Sa intrerupi abrupt un potential partener de business de acest fel este ridicol si discreditant. Sa “explici” lumea reala si cum merge un business unui om de succes in business, din pozitia ta de aspirant, este dovada suprema a ignorantei. E foarte bine ca esti aspirant, toti trecem macar prin stadiul acesta, inclusiv milionarii de azi. E insa foarte rau ca tratezi oameni de mare calibru ca si cum n-au inteles cum vrei sa-ti aranjeze faianta.

Sursa diferentelor de opinie in ceea ce priveste atitudinea participantilor o constituie diferenta majora dintre cei care stau fata in fata. Putem gasi milioane de scuze sau interpretari, insa nu se poate trece cu vederea faptul ca stau fata in fata oameni care vor sa realizeze ceva in afaceri si oameni care au gasit cheia succesului. E usor sa urasti pe cineva care ti-e superior intr-un domeniu. E mult mai greu sa explici diferenta si sa lucrezi la o acoperi.

Am avut sansa de a ma intalni (si uneori chiar de a lucra) cu oameni care “stau” pe milioane (cateva/zeci) de dolari. Strainii sunt in general admirabili, dar la romani se intalnesc multe uscaturi si la acest nivel. Cu toate astea, leii din emisiune nu sunt cu nimic mai prejos de oamenii de business din Vest sau USA. Comportamentul lor mi se pare in sine o lectie de business, pe care esti norocos daca o primesti. Daca as fi la inceput as face tot posibilul sa gasesc o pozitie din care sa pot vedea lucrand un astfel de om, as nota totul si as baga la cap. E cea mai buna atitudine pentru cineva aflat la inceput si se poate aplica si la cei care intra in Arena Leilor.

Cred ca emisiunea este un castig remarcabil pentru toti telespectatorii pentru ca ajung sa vada de aproape persoane model in business, sansa unica pentru multi dintre angajatii de rand. E o emisiune foarte apropiata de o discutie din realitate, spre deosebire de showuri ca The Apprentice, care sunt doar cascadorii pentru publicitate cu teste spectaculoase, dar inutile si total nelegate de lumea reala a afacerilor.

Mult succes in afaceri celor care au ales sa infrunte leii! Cu putina inteligenta si mult bun simt ii pot transforma din pradatori in aliati.

Despre ce e vorba: avem in administrare mai multe siteuri, unele mici, altele mari (ex: carcotasii.ro). Fiind o firma de oameni tehnici ne preocupam de buna functionare tehnica a siteurilor, mai putin de partea de continut, de updateuri, de managementul informatiei de pe site. Solutia? Sa angajam o persoana care se poate ocupa de asta.

Oare exista cineva care sa aiba?.. :

• experienta serioasa in mediul online;
• cunostinte de uzabilitate (avem alergie la Flash si AJAX prost intelese);
• cunostinte basic de html, css si photoshop (macar cat sa stie ce e realizabil si ce e SF);
• cunostinte de jurnalism (cat sa formuleze o stire sau sa scrie un articol pe o tema data);
• abilitati in lucrul direct cu clientii atehnici (rabdare).

Cam asta cred ca ar fi profilul persoanei cautate. Oricum, ar trebui sa fie cineva cu o pasiune nebuna pentru Internet.

Ramane de gasit titlul. Webmaster? Online manager? Site admin? … Oare ce suna mai potrivit.

As aprecia sfaturile voastre in problema cu care ma confrunt sau chiar niste referraluri.

PS: Jobul este full time, in Bucuresti sau Craiova. Asteptam CV-uri pe email la jobs AT sns.ro.

Am hotarat impreuna cu colegii mei de la SNS ca e cazul sa facem o miscare pentru a impinge Linuxul catre insitutiile de invatamant din Romania. Ne-am hotarat sa donam intre 40 si 200 de ghiduri pentru incepatorii in Linux (LSK) oricarei institutii de invatamant care le solicita.

Pentru aceasta actiune am alocat 1500 de exemplare, cu o valoare de piata de aproximativ 44.000 RON (17.000 USD). LSK este unul din produsele de succes ale firmei noastre, ajungand ca intr-un an si jumatate sa formeze cateva mii de noi Linuxisti. Pentru mine si colegii mei acest ghid este una din cele mai mari realizari si satisfactii profesionale din ultimii ani, prin prisma impactului sau.

Daca lucrati in cadrul unei institutii de invatamant (scoala, universitate) sau in cadrul unui ONG care desfasoara programe educationale, oriunde in tara, va rugam sa ne contactati pentru a pune la punct detaliile donatiei.

Speram ca astfel sa creasca (si mai mult) numarul elevilor care au acces la platforme software Open Source, care sa-si poata baza educatia tehnica pe software deschis, liber, fara limitarile tehnice si economice ale platformelor proprietare.

Tot aud intrebari de genul: De ce ar trebui ca Guvernul/Administratia publica sa ia in considerare Linux? Ce facem noi pentru a promova Linux?

Raspunsul meu oficial isi are cheia in urmatoarele intrebari: De ce ar trebui ca statul sa ia in considerare Matematica? Ce facem noi pentru a promova Matematica? (sau orice alta stiinta).

Ma depaseste modalitatea de a gandi a multora din jurul meu. Acceptam ca statul trebuie sa existe pentru a ne guverna si ca oamenii care formeaza guvernarea au ca principal scop bunastarea noastra si evolutia societatii in care traim. Credem in asta, mergem o data la patru ani pentru a alege viitorii binefacatori ai tarii, repetam la nesfarsit o istorie.

Ma uit la tarile care au adoptat Open Source in Administratie, tari ca Germania, Franta, tarile nordice. Ce au ele in comun? Sunt sarace? Vor Linux ca nu-si pot “permite” solutii comerciale “profesioniste”? Nu. Aceste tari au un sistem de guvernamant care functioneaza mult mai bine ca la noi (infinit mai bine, as risca sa spun).

Linux nu are nevoie de implementatori, de firme care sa vina sa “bage” Linux in Administratie. Linuxul si Open Sourceul sunt, la baza, stiinta pura, ca si Matematica, Fizica, Chimia etc. Avem nevoie de vreo firma care sa ne bage Matematica pe gat? Nu. Stim sa o evitam si singuri.

Intrebarea de la care am pornit se bazeaza pe o falsitate imensa, aceea ce avem de a face cu un produs care trebuie vandut Administratiei. Nu este un produs, este cunoastere, este stiinta. Software Open Source este integral accesibil oricui, fara vreun cost asociat.

Un simplu exemplu: Va aduceti aminte istoria cu admiterea la Licee? Intr-un an a fost facuta pe o mare platforma software de catre o mare firma care face bani vanzand soft in sistemul educational romanesc (la stat). Nu voi nominaliza firma, doar abordarea. Bazata pe Oracle, platforma nu avea implementanta nici macar o solutie de cautare, trebuia sa faci scoll prin zeci de pagini pentru a gasi un nume. Desigur, in Wizardurile de creat aplicatii Enterprise de succes de la Oracle, exista aceasta optiune, doar ca nu a fost folosita. Urmatoarele editii ale admiterii s-au bazat pe Linux/Open Source, pe o solutie facuta de oamenii din Roedu, adica studenti. Costul direct de licentiere? Zero. A functionat foarte bine, a facut fata cu brio. A fost mai bine, mai ieftin, mai bun.

De ce ar trebui sa fac eu lobby pentru Open Office? Nu este evident ca o solutie de acest gen este perfecta pentru nevoile statului (ideal)? Nu exista oameni in aparatul de stat care sa observe aceste solutii, oportunitati, cai naturale de a economisi tone de bani?

De ce trebuie ca o firma sa implementeze Linux? De ce e nevoie de IBM, Suse, RedHat, HP samd. pentru a impinge Linux ca solutie intr-un mediu in care oricine ii vede aplicabilitatea? Pentru a avea vinovati la indemana, daca ceva nu merge? Nu cred. Se poate organiza o institutie care sa se ocupe de Open Source in Administratie. Exista sute de astfel de institutii, directii, servicii care opereaza deja. De ce nu si una dedicata softwareului in interes public?

Asdar, de ce are nevoie Linuxul pentru a deveni interesant pentru guvernamant? Are nevoie de o metoda de a starni lacomia. Lacomia de bani, lacomia de voturi, lacomia de imagine a cuiva aflat la putere.

Lacomia functioneaza perfect in orice societate, in timp ce binefacerea, idealurile sociale nu functioneaza (nici macar atunci cand esti platit pentru a le pune in practica).

Lacomia de bani e greu sa o starnesti, cata vreme nu vrei sa reeditezi sistemul ce exista deja.

Lacomia de voturi si imagine pentru un politician poate fi o metoda de motivare pentru a impinge Linuxul. Se va intampla? Greu de crezut, cata vreme e mai usor sa faci capital politic din masa de infometati care asteapta sa li se plateasca curentul sau intretinerea de un mirific binefacator.

Ce ne ramane? Sa asteptam impunerea unei viziuni benefice pentru stat de catre Uniunea Europeana. Nu-mi imaginez ca va da buzna binele peste noi, insa ma astept la o abordare mai decenta pentru multe din problemele statului roman.

Asadar, sa fim sobri si sa incetam cu intrebarile obscene. De ce sa ne ascundem dupa deget? Castigam ceva? Realitatea e clara si accesibila oricui deschide bine ochii. In plus, cine are nevoie de Matematica, cand exista atat de mult entertainmet in jurul nostru?

Au participat ca invitati domnii Doru Panaitescu, Madalin Matica, Claudiu Gamulescu, dar si Marius Ghenea (fondator Flamingo, CEO Flanco). Doru a plecat dupa vreo 20 de minute, ramanand in patru.

Eu am avut o prezentare despre cum oamenii de old-media inteleg new-media (online). Am subliniat diferentele intre media traditionala si online, compatimindu-i pe cei care inteleg sa aplice metodele vechi unei lumi noi, in speranta ca astfel vor putea migra partial sau total catre online.

Punctele cheie ale prezentarii au fost:

• Fiecare vede oamenii prin prisma meseriei, ocupatiei, experientei proprii.
• In trecut Online-ul a fost extrem de hyped, insa prezent difera total de previziuni.
• Mediul online nu este TV, nu este radio si nu este print, deci nu are sens sa aplicam practicile din aceste medii.
• Online inseamna informatie (content, text) targetata, dovada ca publicitatea online in US are 60% din incasari din anunturile text, 27% (in scadere) din imagini si 13% alte forme.
• Unii aleg sa se “priceapa” si sa-si aplice vechile cunostinte pentru a crea siteuri, altii angajeaza oameni care inteleg mediul online.
• Siteurile flash only sunt cea mai buna ilustrare a intelegerii gresite a modului in care functioneaza Internetul, dovada diferenta de informatie la doua cautari (un nume pe siteuri flash only, altul pe siteuri text).
• Publicitatea este prost inteleasa in .ro. Exemplu de “viol vizual” gsp.ro, care fara flash incepe sa arate a site utilizabil. Exemplu de publicitate “inutila” gandul.info, care fara publicitate ar fi un site foarte bine realizat.
• Exista o diferenta majora intre Luvru si un site. Cei care isi vad siteurile ca opere de arta vor avea marea surpriza sa nu vanda nimic si nici sa nu ajunga exponate la Luvru.
• Trebuie sa invatam si sa exploatam avantajele Internetului, trebuie sa intelegem mediul online.

Prezentarea a fost rapida si informala si o puteti downloada in format PDF (2Mb). Voi trata aceste subiecte mai pe larg in viitoare posturi.

Singurul regret in reprezinta audienta restransa, mi-e usor ciuda ca la evenimente total neinteresante vin (alaturi de mine ;-) foarte multi oameni, iar azi, la o dezbatere foarte placuta, participarea a fost mica.

In plus, ca majoritatea meselor rotunde, cea de astazi a fost dreptunghiulara.

Le multumesc celor care au participat.

Sa facem un portal! e genul de plan pe care il aud extraordinar de des. Pentru ca suntem in 2006 si inca aud saptamanal de dorinta de a crea un nou portal mi-am propus sa vin cu o stire:

Portalul a murit! Acum 6 ani…

La prima vedere: stirea e veche, portalurile sunt noi. Si pentru ca am proclamat moartea portalului am sa o si explic. Sa incepem!

Ce este un portal? Un site folosit pe post de usa de intrare in Internet sau ca punct de plecare/agregare a multor altor siteuri si servicii online (de la informatii utile, chat, email pana la shopping si linkuri).

Ce se intelege printr-un portal? Un site mare, cu multi vizitatori…

De ce ai vrea un portal? Pentru ca ai avea un site mare, cu multi vizitatori.

De ce a murit portalul?

1. Pentru ca exista Google.
2. Pentru ca oamenii au preferinte total diferite, iar Internetul le permite sa-si aleaga.
3. Pentru ca exista deja un portal suficient de interesant si diversificate pentru toata lumea: Yahoo!
4. Pentru ca Internetul tinde catre specializare, nu generalizare.

Portalul a avut o viata: perioada in care era greu sa gasesti siteuri interesante, perioada in care aveai nevoie de indrumare prin Internet. Aceasta perioada s-a sfarsit cu aparitia Google.

Portalurile de nisa sunt o idee cu un pic mai mult succes, tocmai pentru ca sunt mai focusate. Nu sunt cea mai buna idee, pentru ca in continuare sunt cea mai defocusata resursa de pe nisa respectiva.

Cine vrea “un portal”? Cei care cred ca poti inlocui lipsa de substanta cu excesul de volum. Daca nu ai continut pentru un site? Sau un blog? Sau un wiki? Faci un portal! Un portal cu linkuri, pentru ca acesta este cel mai popular tip de portal (urmat de portalul fara continut).
De ce e portalul o idee proasta?

• Deoarece exista deja portaluri suficiente si nimeni nu le foloseste. De cate din aceste portaluri ai auzit?
• Deoarece trebuie investitii imense pentru a sustine un adevarat portal (presupunand ca vrei unul).
• Deoarece nefocusarea il transforma intr-un site foarte bine informat despre nimic.
• Deoarece toata lumea foloseste cuvantul fara sa-l inteleaga, asadar interpretarile si asteptarile variaza extrem, iar tu nu vei reusi niciodata sa produci babilonia perfecta pentru toti utilizatorii.

Pentru mine e uimitoare fascinatia totala pentru ideea de portal intalnita in imaginatia celor care sunt la inceput in online (daca nu ar fi la inceput ar sti mai bine). Ciudat ca in alte domenii nu se abuzeaza de tehnologii moarte. Cum ar fi sa vedem noi cantine socialiste prin Bucuresti in loc de Mall-uri? Ce, nu e o idee buna? Sigur reusim noi sa facem o cantina mai buna ca restul (care erau, de fapt, niste nepriceputi).

Sa zicem ca unica ta idee inovatoare era sa faci un portal. Pazit de o forta superioara ai renuntat la aceasta idee. Ce alternative ai la … Portal?

1. Un site obisnuit, care trateaza o singura tema. Chiar daca este plin de informatie se va numi tot site, nu portal (ar fi ridicol).
2. Un blog. Daca tratezi putine subiecte si nu ai bani pentru a intretine un mare proiect: scrie materiale utile, interesante. Lumea va veni, va citi si te va contacta sau cumpara.
3. Un wiki, poate chiar public, ca metoda de a genera continut valoros cu ajutorul vizitatorilor. Nu ai nevoie de cunostinte avansate, gramezi de bani de investit, artificii grafice.

Singurul loc in care o specie de portal isi mai are rost este in interiorul unei firme, ca prima pagina formata din agregarea informatiilor din Intranet. Oricum se folosesc aplicatii specializate in acest context, aplicatii care genereaza si intretin “portalul” intern al companiei. Aici are sens pentru ca e nevoie de un punct de plecare, fiind informatii restranse la nivelul unei companii.

Concluzii?

Portalul este o babilonie. Babilonul a murit. Internetul evolueaza. Portalul a murit. Vremea celor multilateral dezvoltati a apus, chiar si online. Uita de portal, mergi mai departe!

Scriam saptamana trecuta despre LOAD. Incercand sa vad reactiile generale acum, dupa ce s-au linistit spiritele, am dat de un post interesant al domnului Zoltan Herczeg, denumit: Sa moara Microsoft!

Zoltan pune in antiteza comunitatea care sustine Open Source si comunitatea tehnica Microsoft, ajungand sa concluzioneze ca unii sufera de lipsa de bun simt sau de prostie.

Interesant e cum toata teoria e fondata pe spusele lui Vladimir Oane, unul din cei care au sustinut prezentari. Vladimir a generalizat: <<Novell si foarte multi din sala au avut aceasi pozitionare: anti Microsoft, vesnica “alternativa la Windows”. Iar lumea din sala cu aplauze si slogane: “Sa moara Microsoft etc”. Lame.>>, portretizand o atitudine pe care a obsevat-o. Ma indoiesc ca a urlat cineva “Sa moara Microsoft!” la LOAD, cata vreme participanii pareau intregi la minte si cata vreme nimeni nu a auzit acest lucru.

Pornind de la aceasta impresie, Zoltan construieste o imagine a celor care promoveaza Open Source: fanatici care isi doresc moartea altora, sustinuti de firme care se vor serioase.

Ca exemple pozitive de abordare sunt dati oamenii tehnici de la Microsoft care trateaza frumos concurenta si care fac niste discutii libere de exceptie.

In primul rand, la LOAD nu am auzit de porniri fanatice anti-Microsoft. S-a vorbit cu pasiune despre Linux sau din obligatie de serviciu despre Linux, iar asta se reflecta in insemnarile participantilor.

In al doilea rand, am avut curiozitatea de a participa la doua reuniuni tehnice Microsoft (technet?) care au fost niste mari seminarii de vanzari si la care orice intrebare neplacuta era tratata cu inchiderea microfonului si “Discutam in pauza”. Desigur, in pauza se mananca, nu se discuta. Asta m-a determinat sa ignor invitatiile pe care le-am tot primit zilele astea, inclusiv telefoanele de invitatie la evenimentele Microsoft in curs.

Ma intreb daca Zoltan a fost angajat la departamentul PRopaganda al Microsoft, cata vreme se descurca minunat la infierat oameni, firme si mentalitati pe baza unor impresii ale altcuiva de la un eveniment la care nu a participat.

Sunt convins ca asa cum Microsoft a reusit sa produca niste studii “independente” care inverseaza performantele din lumea reala va reusi sa produca si un manual de etica pentru sustinatorii fenomenului Open Source (avand o marie istorie etica proprie din care se pot inspira).

Vreau sa inchei prin a multumi unia dintre colegii lui Zoltan, cu care imi face mare placere sa ma vad la diverse evenimente. La ROCS 2004 aveam niste emotii fantastice, fiind prima mea mare prezentare, in fata multor oficialitati, oameni tehnici sau de business. Ma-m tot invartit prin sala inainte de inceperea prezentarii, sala in care mai erau doar doua persoane de la Microsoft. Boom-ul motivational mi-a fost dat un domn care a citit din program numele meu si titlul prezentarii (catre colegul sau). A urmat: “Linux? Dragos Manac? Asta cine p*la mea mai e ma?” … Peste 2 minute mi-am deschis laptopul si am avut cea mai buna prezentare a mea de pana acum.

Concurenta? In nici un caz. Lumea OSS are o viziune total diferita de cea pe care e fundamentata compania Microsoft. Cred in aceasta viziune si sunt convins ca este urmatorul pas in evolutia IT-ului. In virtutea acestor diferente sunt sigur ca niciodata nu vor exista voci care sa ceara moartea unui vendor, evolutia vendorilor fiind controlata de piata in cele din urma.

Acum ceva timp am avut cateva articole despre cei doi mari provideri de continut video. Faptul ca Google, Goliathul internetului, cumpara YouTube este pentru mine un semn de impotenta recunoscuta.

Diferenta dintre Google Video si YouTube? YouTube a pornit ca un serviciu mai slab, mai prost finantat, inferior tehnic, DAR street wise. Google Video a ramas la stadiul de revolutie intelectuala pornita de un profesor pedant.

Felicitari celor din spatele YouTube. Au demonstrat ca se poate. Poate vor fi un deschizator de drumuri pentru Google, care s-ar putea lansa intr-un sir de achizitii a la Microsoft, care cumpara si integreaza (in neant).

Trecem de 2006 si copilul minune al Internetului isi va lua locul intre adolescentii dotati, cu mici probleme, care tin pe umeri serviciile web.

Oare ce urmeaza?

Vrei sa pornesti o afacere online? Un magazin online! Sunt sigur ca ai gasit multe persoane care sa-ti spuna despre avantajele si beneficiile unui business online. Inainte sa-ti irosesti timpul, banii si nervii consider ca ar fi bine sa afli care sunt greselile clasice facute in domeniu.

1. O idee proasta de business.

Ai vazut ca Amazon.com poate vinde orice, ca eMag face milioane de dolari vanzand hardware comun. Ideea ta? Sa faci un magazin de carti! sau.. Sa faci un magazin de electronice! Nu sunt neaparat idei proaste, dar nici nu se califica usor ca idei bune pentru un start-up. Evita businessurile grele, pe care nu le cunosti, pe care nu le poti sustine, pe care nu le intelegi extrem de bine. Altfel, vei avea inca-un-magazin-online cu vanzari proaste, care nu isi poate recupera investitia initiala intr-un an. Compune-ti un business plan realist, bazat pe alte modele, nu pe viziuni optimiste.

Cheia: Focusarea pe o nisa.

2. Implementare tehnica slaba.

Imagineaza-ti ca de azi ai pe mana o companie petroliera. Vezi problema? Sansele sa te pricepi la tehnica petroliera sunt mici. La o scara mai mica, sansele sa alegi o platforma buna si sa construiesti online sunt
mici daca nu ai experienta sau un consultant bun. O implementare slaba are un singur sinonim: dezastrul.

Cheia: Studiu atent, consultanta.

3. Bani irositi pe imagine.

Solutia perfecta e sa angajezi designeri si agentii care sa-ti construiasca “un brand”. Iti poti cheltui banii pe templateuri de email si disclaimere de 2 pagini. Adauga la asta si niste contracte “de publicitate”
si vei reusi sa arunci 10.000$ pe fereastra in mai putin de o luna. Rezultate? In vecinatatea lui zero. Arta si splendorile vizuale sunt pentru Luvru, eficienta economica sunt pentru siteul tau. Eficienta poate fi
atinsa prin uzabilitate si un model business solid, serios.

Cheia: 10% din bani pentru imagine, multa imaginatie si bun simt.

4. Publicitate gresita.

Newslettere trimise celor care nu le vor. Oferte pentru toti potentialii clienti, sub forma de Spam. Mii de banere pe care nu da nimeni click. Campanii de presa costisitoare fara impact. E extrem de usor sa gresesti o campanie publicitara. Mai bine zis: este extrem de greu sa faci o campanie buna.

Cheia: Google, guerilla si bun simt.

5. SEO, tot mai mult SEO.

Daca cel care iti ofera solutia tehnica pentru site iti vinde separat SEO renunta instantaneu la el. Un site bine facut, cu o politica decenta de publicitate are nevoie de SEO ca pestele de bicicleta. SEO inseamna
95% aburi, iar ceilalti 5% ar trebui sa ii ai deja. Cei care cred ca SEO este o solutie magica vor ramane cu un joben scump si fara iepure.

Cheia: Solutie tehnica buna.

6. Uzabilitate, lipsa.

Daca un utilizator nou care intra pe siteul tau are nevoie de mai mult de 10 secunde sa isi dea seama unde
e, ce i se vinde, cum cauta si cum cumpara, ai o problema. Traditia spune ca banii se cheltuiesc pe o imagine prost facuta, restul pe o publicitate pe masura, iar cei cativa clienti care vin sa cumpere nu o pot face pentru ca se confrunta cu un sistem prea complex. Din pacate nu pot da un exemplu foarte bun de site de e-commerce romanesc din acest punct de vedere.

Cheia: Standardizare, simplitate, eficienta, stimuli evidenti si actiune directa.

7. Ignorarea clientilor.

Lipsa unui numar de telefon pentru suport, lipsa de reactie la mailurile clientilor, lipsa un sistem de ticketing. Telefoane fara raspuns, “aburitul” clientilor cu produsele “in vama” sau in “viitor”, reprezentanti comerciali scarbiti sau impertinenti cu clientul. Vorbesc de un trend, nu de exceptii. Pune-te in locul clientului si vezi daca esti multumit de serviciile tale. Tindem sa fim mult mai rigurosi cu ceilalti si foarte ingaduitori cu noi. Ai grija de clientii tai, ei iti contruiesc afacerea. Tot ei o pot distruge.

Cheia: Reactie, actiune, tact, sinceritate, bun simt.

8. Relatia cu furnizorii.

Marginile de profit sunt in general mici in mediul online cand se vand produse “commodity”. Batalia preturilor este foarte dificila pentru un nou intrat si, in mod sigur, nu e o carte pe care isi permite sa o joace. Sansa ta este sa ai o relatie buna cu furnizorul de produse vandute. O sursa buna trebuie descoperita, iar relatiile trebuie intretinute. Vezi de la bun inceput in ce masura poti avea un avantaj fata de concurenti sau macar acelasi tratament din partea furnizorilor. Din nefericire furnizorii locali sunt de obicei o problema, nu un element ajutator. Ai grija sa nu-ti distruga afacerea. Zone sensibile: bani, termene de plata, garantii, timp de raspuns, stoc.

Cheia: Fa-ti mereu un plan de backup.

9. Scalabilitatea.

S-ar putea sa-ti mearga bine. Asta inseamna ca vei fi nevoit sa lucrezi intr-un ritm accelerat si sa te extinzi rapid, fara sa compromiti calitatea serviciilor. De obicei durerile cresterii sunt resimtite si de client. Trebuie sa ai mereu un plan de crestere si sa-ti controlezi impulsurile de crestere haotica. In plus,
o miscare gresita sau o previziune eronata pot insemna falimentul.

Cheia: Un plan de crestere controlat.

10. Defocusarea.

Iti merge bine. Ai crescut. Ce urmeaza sa faci? Sa vinzi orice, in speranta ca vei face mai multi bani. Toata lumea asa face, deci asa trebuie sa faci si tu, nu? Ei bine: NU. Este cea mai proasta idee, drumul sigur spre ruina. Daca ai porniri in alte domenii, fie ele si adiacente, fa alte magazine focusate care sa ocupe o nisa definita. Vremea celor multilaterati dezvoltati a apus.

Cheia: Nu te imbata cu aburii succesului.

Un business online nu este o jucarie ieftina a celor care vor sa-si incerce norocul in afaceri. Este o afacere serioasa, poate un pic mai accesibila, dar plina de surprize si capcane.

Gandeste-te bine inainte sa incepi. Nimeni nu are nevoie de inca un faliment.

Internetics

Ce este Internetics? Singurul festival al Internetului romanesc, ocazie de recunoastere si premiere a celor mai bune produse online.

Care este misiunea Internetics?

Festivalul Internetics promoveaza cele mai bune practici de folosire a Internetului ca spatiu de prezentare si promovare, ca mediu de afaceri si tranzactii online, loc de cunoastere, informare sau libera exprimare.

Am citat de pe prima pagina a www.internetics.ro. Probabil nu as fi scris articolul asta daca Internetics nu ar fi fost singurul festival online romanesc. Unicitatea ii confera o serie de avantaje dar si o serie de obligatii si impune un set minim de asteptari din partea publicului.

Auzisem de Internetics, insa abia anul trecut am participat in calitatea mea obscura de jurnalist delegat. Refuz sa-mi formez pareri din barfe si comunicate oficiale, asa ca am fost foarte incantat ca pot participa direct la Internetics pentru a-mi putea face o parere corecta asupra calitatii evenimentului. Am incercat sa trec peste hype si PR, prezente in doze mari, pentru a intelege impactul pe care actiunile din cadrul Internetics le au asupra industriei si pietei online din Romania.

In cele din urma am ramas cu o parere impartita, am fost atat de derutat de cele intamplate incat nu am reusit sa scriu mare lucru despre Internetics, gandindu-ma ca nu pot fi cu adevarat obiectiv. A fost o lectie buna din care am invatat ca urmatorul Internetics trebuie observat si analizat de la inceput pana la sfarsit cu mai multa atentie.

Am asteptat inceperea inscrierilor pentru a scrie acest articol, pentru ca oficial acesta este prima etapa a festivalului, urmand jurizarea, premierea si valurile din industrie.

Competitiile Internetics 2006

Web Promo este evenimentul in cadrul careia se premiaza cele mai bune site-uri si elemente de advertising online ce au ca scop prezentarea sau promovarea unor produse, servicii sau organizatii.

A.1. Site-uri de prezentare
A.1.1. Auto
A.1.2. Servicii financiare
A.1.3. Comunicatii
A.1.4. Produse de consum rapid
A.1.5. Produse si servicii medicale si de ingrijire
A.1.6. Magazine
A.1.7. Articole vestimentare
A.1.8. Produse de folosinta indelungata
A.1.9. Timp liber/ Evenimente
A.1.10. Publicatii si Media
A.1.11. Turism
A.1.12. Social/Politic
A.1.13. Corporate
A.1.14. Persoane
A.1.15. Educatie si cultura
A.2. Advertising online
A.2.1. Campanii de Banner-e
A.2.2. E-mail marketing
A.2.3. Viral video
A.2.4. Jocuri
A.3. Campanii interactive

Web Space este competitia in cadrul careia se premiaza cele mai bune site-uri, portaluri sau blog-uri care ofera vizitatorului mijloace de tranzactionare, informare sau petrecere a timpului liber.

B.1. Site-uri
B.1.1. Comunitati
B.1.2. Divertisment
B.1.3. Jocuri
B.1.4. Media
B.1.5. Educationale
B.1.6. Informare
B.1.7. Magazine online
B.1.8. Servicii si tranzactii online
B.2. Portaluri
B.2.1. Portaluri tematice
B.2.2. Portaluri generaliste
B.3. Blog-uri
B.3.1. Blog-uri personale
B.3.2. Blog-uri pe teme profesionale

Web Graphic este competitia in cadrul careia se premiaza concepte creative puternice, executii consistente si aplicatii tehnice sofisticate cu aplicabilitate in spatiul virtual.

C.1. Visual Design
C.2. Best Use of
C.2.1. Animation
C.2.2. 3D
C.2.3. Motion Graphic
C.2.4. Moving Image & Video
C.2.5. Typography

Web Gallery este o expozitie online care-si propune sa sustina posibilitatile de libera exprimare pe care le ofera mediul virtual, prin prezentarea unor lucrari care-si cauta/merita expunere.

1. Blog-uri
2. Site-uri personale
3. Foto
4. Video

In total: 3 mari competitii si o expozitie, 8 grupe de categorii si 32 de categorii.

Am citit de cateva ori aceste categorii, plus descrierile lor, am facut cateva exercitii de incadrare pentru diverse siteuri si cateva previziuni, ajungand la o lista de:

Probleme ale impartirii pe categorii

I. Reprezentarea disporportionata a unor categorii.

Exemplu: foarte generic

A.1.12. Social/Politic […] site-uri de prezentare pentru actiuni filantropice, actiuni de strangere de fonduri/finantari, voluntariat, sindicate, partide politice, organizatii non-profit, institutii religioase, campanii sociale etc. (foarte cuprinzator) sau
B.1.6. Informare [..] stiri, evenimente, noutati din orice domeniu de activitate, analize ale produselor si serviciilor pentru consumatori sau sectorul de afaceri (acestea includ recomandari/evaluari de restaurante, analize de produse si de servicii, comparatii de produse si de preturi etc). [..] servicii de consultanta de orice tip.

Exemplu: foarte specific

A.1.4. Produse de consum rapid [..] bauturi alcoolice si non-alcoolice, lactate, preparate din carne, legume, fructe, semipreparate, dulciuri, condimente, produse de curatat, insecticide, ambalaje, becuri, baterii, vopsea, adezivi, mancare pentru animale si produse pentru ingrijirea animalelor etc. sau
A.1.5. Produse si servicii medicale si de ingrijire [..] produse de infrumusetare si ingrijire a corpului, medicamente, saloane de infrumusetare, clinici, spitale, farmacii, terapii si medicamente alternative/homeopatii etc.

II. Mult prea multe categorii. 32? Inflatia de categorii si premii scade valoarea individuala a premiilor, implicit satisfactia premiantilor. Evenimentele cu zeci de premii, in care toata lumea pleca acasa cu ceva lasa impresia de “sa ajunga pentru toti”, nu de recompensare a castigatorilor unei competitii acerbe.

III. Categoriile acopera publicitatea, informatia si grafica, dar nimic tehnic. Un festival al internetului romanesc care sa nu acopere si componenta Tehnica a industriei online este incomplet. Pana si o importanta parte din Oscaruri se duc catre tehnic, daramite un festival online.

IV. Web-ul nu este tot una cu Internetul. Festivalul Internetului ia in considerare doar siteuri si reclame, nu se acopera serviciile online. Exemple: liste de discutii via mail, servicii antispam/antivirus/antipishing, radio online, Application Service Providers samd, samd.

V. Un festival al Internetului ar trebui sa ofere si o zona pentru cei care ofera infrastructura Internetului, de la ISPisti, hosteri si pana la specialisti si consultanti in domeniu. Cu certitudine 1-2 categorii de genul asta ar avea loc pe langa cele 32.

Regulamentul

Art.9. Nu sunt acceptate in concurs lucrari al caror continut este ilegal, defaimator, amenintator, abuziv, obscen, afecteaza intimitatea altei persoane, indeamna la discriminare rasiala, etnica, sexuala sau este ofensator in alt mod.

Politically corect si restrictiv. Cu siguranta orice site sau blog exceptional care emite pareri este ofensator pentru unii oameni, cu siguranta ca multe personaje controversate prezente online vor putea fi incadrate ca obscene, etc. Eu m-as fi limitat la ilegal, caci legea acopera si dreptul la viata privata, discriminarile, rasismul si violenta.

Art.23 Taxa de inscriere este: categoria A.1. Site-uri – 150 RON + TVA, categoria A.2. Advertising online – 100 RON + TVA, categoria A.3. Campanii interactive – 150 RON + TVA, categoria B.1. Site-uri – 150 RON + TVA, categoria B.2. Portaluri – 150 RON + TVA, categoria B.3 Blog-uri – 50 RON + TVA, categoria C.1. Visual Design – 50 RON + TVA. Nu se percepe taxa de inscriere pentru inscrierea in sectiunile categoriei C.2. Best use of.

Art.24. Participantii care inscriu o lucrare in mai multe sectiuni de concurs trebuie sa plateasca cate o taxa pentru fiecare sectiune la care inscriu respectiva lucrare. [..]

Concursul este limitat de taxele de inscriere. Taxele sunt normale, dar mi se par un pic cam mari pentru nivelul “simbolic” la care ar trebui sa fie. 32 de categorii, inseamna cel putin 100 de siteuri inscrise, la o medie de 100RON pe site rezulta incasari de 10.000RON, adica prea putin pentru a fi doar o afacere profitabila si prea mult pentru un simplu bilet.

Art.33 [..] Premiul pentru Web Agentia Anului se acorda agentiei care a inscris cele mai bune lucrari in concurs. Acest premiu se acorda agentiei pe baza punctelor obtinute de lucrarile inscrise in competitia A. Web Promo. [..]

Acordarea premiului pentru agentia web a anului pe baza punctajului si plata pentru lucrari inscrise fac din Internetics un fel de afacere de volum. Poti fi agentia web a anului daca ai suficient de multe siteuri inscrise. Daca siteurile sunt slabe, dar multe, vei obtine un punctaj total suficient incat sa te impinga mult in fata. Clientii vor crede ca locul 2 sau 3 la Internetics inseamna ceva pentru o agentie, in timp ce adevarul e ca rezultatul se obtine prin merite economice si matematice. Competitia? Recunoasterea?

Juriul

WebPromo

Catalin Marin – Associate New Media, Origin Communications Group
Bogdan Naumovici – Creative Director, Leo Burnett
Dragos Novac – Managing Director, Krogos Software
Stefan Liute – Strategy Director, Grapefruit

WebSpace

Mircea Turcan – Creative Director, Restate Media
Dragos Novac – Managing Director, Krogos Software
Andrei Postoaca – CEO, Ipsos Interactive Services
Ion Puspurica – Vice President of Business Affairs, WorldNow

WebGraphic

Eric Jordan – President & Chief Creative Officer, 2advanced.com
Daniel Schutzsmith – Business Manager, The Chopping Block
Bogdan Naumovici – Creative Director, Leo Burnett
Catalin Marin – Associate New Media, Origin Communications Group
Mircea Turcan – Creative Director, Restate Media

Recunosc ca dupa nume stiu doar cativa dintre membrii juriului. Nu stiu criteriile dupa care au fost alesi, probabil recunoasterea locala si prezenta internationala. Un singur lucru e un pic ciudat: jumatate din siteurile companiilor de la care provin cei din juriu nu se pot vedea sau folosi fara flash instalat ;-) E oare un semn?

Jurizarea

Nu se spune nimic despre jurizare in site. Cred ca toate comentariile din trecut si viitoare ar putea fi evitate daca modalitata de jurizare ar fi facuta publica.

Inteleg ca mereu trebuie sa existe un factor de preferinta al juriului, sa-i zicem procentul de gust. Fiind vorba de Internet cel putin 75% din “cele mai bune practici de folosire” sunt usor masurabile cu un set de teste obiective sau partial subiective (ex: functionalitate, uzabilitate, tratarea erorilor, validitate, ranking, trafic, accesibilitate, suport, intretinere, eficienta, recunoastere, valoare de business, samd, samd.).

Nepublicarea metodei de jurizare in avans lasa loc de interpretari si discutii si poate pune la indoiala calitatea competitiei in sine.

Siteul festivalului

…disponibil la www.internetics.ro

Fiind o competitie online siteul organizatorului este primul loc in care se reflecta calitatea organizarii si evenimentului. Sa luam separat elemente de tehnice si de uzabilitate:

1. Validitate

Incearcarile de a vedea masura in care codul siteului este valid (la http://validator.w3.org) au necesitat ceva efort, siteul fiind extrem de “non-compliant”. Zeci, sute de erori si nerespectarea standardelor de baza lasa o impresie tehnica slaba.

2. Interfata

Probabil ca siteul vrea sa fie trendy, dar eu vad urmatoarele probleme majore:

• scris gri pe alb, obositor, absolut insuportabil chiar pentru cei cu mici probleme de vedere (ca mine);
• linkurile sunt mai putin gri, atunci cand nu sunt doar negre, asa ca poti sa mergi cu mouseul peste tot siteul, sa vezi care parte din text este link;
• imaginile nu au atribut text, asa ca cei care folosesc browsere text sau sintetizatoare au mai putin noroc;
• accesarea unei pagini inexistente duce in neant, o pagina alba fara continut, referinte, indicatii.

3. Navigarea

• trei nivele de meniu necorelate, care te lasa sa ghicesti cum se face navigarea si cum poti vizita toate paginile;
• prima pagina are o sectiune Stiri in care sunt prezentate ultimele informatii despre concurs, ultima stire fiind “Au inceput inscrierile” fara link la zona in care te poti inscrie …
• nu poti sti in ce nivel de navigare de afli, trebuie sa ghicesti si sa te descurci …
• inconsistenta intre pagini/meniuri, informatia esentiala este imprastiata pe mai multe pagini necorelate direct. Exemplu: Linkurile directe la competitii de pe prima pagina prezinta Categorii si sectiuni (auto-referinta), Juriul si Premiile. Meniul Competitii prezinta linkuri la toate competitiile, dar are si doua meniuri de acleasi nivel cu ghidul de inscriere si regulamentul pentru ele (esentiale, acopera preturile si procedurile).

4. Cautarea

Ultima metoda de a drege Navigarea Imposibila ™ este un motor decent de cautare integrat in site. Desigur, siteul nu are nici o metoda de cautare… Cum cauti ceva pe Internetics.ro? http://www.google.com, scriind ‘site:internetics.ro ce cauti’. Cel putin neglijent.

7 impresii si pareri personale

De obicei pe acest blog incerc sa fiu cat mai soft si politically corect. Anul trecut am asistat la cateva gafe organizatorice mari in cadrul Internetics. Unele comentarii sau situatii neplacute au fost prezentate direct unei persoane care se ocupa de organizare, domnul Dragos Dehelean. Intamplarea a facut ca de cateva ori sa stau la cativa metri de dansul si sa ii pot observa reactiile in situatiile neplacute sau de pseudo-criza. Tactica sa de rezolvare implica datul din cap aprobator (indiferent de situatie), un zambet sters si ‘saritul peste’ situatie. Probabil e o tactica buna de PR, e o metoda sigura de a nu tulbura apele si de a-ti vedea de treaba. Eu sunt coleric, asa ca mi s-a parut ca acest comportament implica o serie de compromisuri prea mari, unul din ele fiind mediocritatea. Nu poti face lucruri extraodinare fara sa superi, sa deranjezi. Nu poti trece peste o greseala fara sa o admiti si sa o accepti. Nu poti ignora aprobator orice nu e pe agenda. Asta ma face sa-mi spun parerea sincera, chiar daca ea poate fi interpretata negativ sau impotriva mea.

1. Festivalul Internetului Internetics nu reprezinta Internetul romanesc in totalitate.
2. Prea multe categorii, accent mare pe zone mici ale onlineului, accent mic sau lipsa pe zone importante.
3. Internetics se limiteaza la zona de publicitate, grafica si PR, iar asta reflecta nivelul festivalului.
4. Ar trebui sa se aleaga intre taxe de inscriere simbolice si taxe mari, concurs sau business.
5. Selectarea castigatorilor pe puncte nu promoveaza calitatea, ci cantitatea.
6. Lipsa unei metode publice de jurizare este o sursa de neincredere si comentarii.
7. Modelul dat www.internetics.ro violeaza insasi conceptul de promovarea a folosirii a celor mai bune practici online, calitatea siteului fiind cel putin… dramatica.

Consider ca Internetics inca nu-si indeplineste obligatiile morale conferite de statutul de unic festival al Internetului Romanesc. Vreau mai mult si stiu ca se poate mai mult. Mi-as dori ca pe viitor Internetics sa nu mai dezamageasca internautii si sa reflecte cu adevarat industria Internetului local. Au suficient timp sa faca asta incepand cu etapa urmatoare (seria de evenimente si acordarea premiilor).

PS: Voi continua cu impresiile on site de la evenimentele Internetics.

Ieri am vrut sa cumpar o tableta grafica. Din comoditate am decis sa o comandam online. Singurul magazin care a spus ca o are pe stoc a fost eMag, restul balbaindu-se in cautarea unui produs care doar apare in vitrina online, dar nu l-au avut sau vandut vreodata.

M-au mirat doua lucruri in discutia cu eMag:

1) Nu putem livra azi sau maine, pentru ca ne mutam. Toti angajatii sunt la sediul nou, iar toata marfa e la cel vechi. Va livram peste 2-3 zile. Exceptional.

Nu pot intelege cum o afacere de milioane de dolari se migreaza la modul noi suntem la sediul nou, marfa e la cel vechi, joc de glezne trei zile de business. Am facut migrarile unor sisteme mult mai ieftine cu sabia deasupra capului si cu cronometrul pornit. Valoreaza atat de putin trei zile de lucru? Daca as propune o astfel de migrare unui client m-as discredita total, instant. In fine, decizia lor de business … ceea ce ne duce la marea probelma:

2) Comunicatul de la http://www.emag.ro/ne_mutam, unde se descrie noul sediu si noul show room eMag.

Citind comunicatul acesta mi-am adus aminte de gluma cu romanul plecat in Canada, care tine un jurnal pompos despre cat de mult se bucura de primirea clada facuta de canadieni, de mediu, de oameni, de trai. Dupa mult timp si bucurie primeste cetatenie si… poate pleca linistit in America. Ultima intrare in jurnal este ceva de genul: Sa fim seriosi, cui ii place sa traiasca in Canada?

Mediul online pare un fel de Canada pentru eMag, altfel nu vad de ce cel mai mare magazin online romanesc simte nevoia sa deschida un showroom. Comunicatul lor spune:

Spre deosebire de magazinele clasice, in showroom-ul eMAG produsele expuse vor putea fi testate, nu doar admirate, astfel ca in momentul achizitionarii unui produs prin intermediul eMAG.ro clientii vor putea face alegerea in cunostinta de cauza, bazandu-se pe propriile observatii.

Sa intelegem din asta ca inca nu se considera un magazin clasic? Sau ca pana acum cei ce cumparau de la ei o faceau in necunostinta de cauza?

Magazinul “brick and mortar” este America. Probabil in cei de la eMag a existat mereu frustrarea ca sunt doar un magazin online. Probabil ca ei si-au dorit defapt sa fie un fel de Flamingo, dar n-au avut bani decat de un site la inceput. Altfel nu-mi explic aceasta decizie, de a construi un magazin obisnuit. Niciun magazin online mare nu-si face showroom. Punctele forte al unui magazin online sunt flexibilitatea si eficiente oferite de mediul virtual, independenta de magazinul din caramida si mortar.

Are Amazon bani pentru a-si face 1000 de showroomuri? Da. De ce nu o face? Pentru ca businessul lor e online, nu offline. Pentru ca ei nu sunt Barnes & Noble si nu sunt pentru ca nu si-au dorit asta, ci sa acopere si sa exploateze nisa online, nu cea offline.

Extensii de genul asta imi lasa impresia ca cei ce le fac fie nu le pasa pe mediul in care au inceput, fie sunt prea infometati pentru a-si respecta angajamentul initial fata de clienti.

In cele din urma problema mea este ca eMag a tradat mediul online pentru a deveni un vanzator offline. E un semn ca mediul nu a fost scopul, nu a facut diferentierea, ci accesibilitatea si costurile scazute. Acum au crescut si pot evolua. Ce urmeaza? Un eMag in fiecare oras? Un eMag la fiecare colt de strada? Razboi deschis cu Depozitul de Calculatoare? Vanzarea de bormasini si ERP-uri? Toate astea ar putea aduce profit. De ce sa nu fie facute?

Acum ceva vreme am primit cadou o carticica, denumita Cele 22 legi imuabile ale marketingului, Al Ries si Jack Trout. Probabil e cea mai simplista si mai light carte din domeniu. Legile sunt evidente si bazate pe bun simt, iar asta le face foarte puternice. Decizia eMag violeaza aproape jumatate din ele si o face in cel mai rau mod posibil, trecand de la varianta corecta la una total gresita.

M-am ambalat atat de mult pentru ca eMag era perceput ca exponentul succesului online. Exemplul dat de ei? Cui ii place in Canada? Adevaratii bani se fac in America!… asa ca e OK sa fim in doua barci. Ah, si chestia asta cu Internetul? Era o gluma. A tinut o vreme, acum trebuie sa facem bani.

Trist.