M-a pus pe ganduri articolul lui Radu Georgescu, Formal sau Informal. Imi place ca e vorba de un subiect deschis, care admite o multime de pareri si nu se poate epuiza vreodata.

Premisa de la care porneste Radu este ca americanii sunt informali in atitudine si aparenta. In special oamenii din IT din California cultiva imaginea de geniu neglijent, care poarta haine din conventie si le alege gandindu-se la comoditate. Il avem ca exemplu pe Steve Jobs care isi prezinta produsele in eterna lui combinatie de helanca/maleta cu blugi.

Consider ca haina il face pe om si ca trebuie ca mereu sa fii imbracat cat se poate de bine si in ton cu contextul in care te afli. Poti mereu fi la o extrema, imbracat la costum cand iesi in parc cu prietenii, sau in pantaloni scurti si slapi la o intalnire de business, insa asta denota lipsa de respect pentru cei din jurul tau  sau neincredere totala, deci sunt situatii pe care le excludem de la bun inceput.

Americanii sunt informali, IT-stii cu atat mai mult. Sunt perfect de acord cu asta si cred ca e pacat. Pe langa glumele de rigoare legate de obezitate (cel putin inexacte in majoritatea situatiilor), nimeni nu spune ca americanii sunt foarte, foarte politicosi si foarte informali. Cu toate astea politetea are niste limite mai stricte fata de Europa, dupa care poate fi interpretata ca o agresiune. La fel, lipsa formalitatii poate parea ca transmite un anumit nivel de apropiere sau relaxare, cum se intampla "la noi", insa nu este cazul.

Oamenii din varful piramidei sociale isi pot crea propriile legi – au voie. Pentru noi, ceilalti, imitarea nu vine cu aceleasi rezultate. Adica, daca iti pui blugi si helanca, nu o sa fii perceput ca un potential Steve Jobs. Daca ii cautam pozele din tinerete o sa-l vedem in costum. Azi se deplaseaza cu un Mercedes SLK AMG, fara placute de inmatriculare, pe care il parcheaza pe locurile pentru handicapati. Doar el are voie – pentru ca poate. Serios. Deci, nu trebuie sa facem referiri la aceste exceptii cand luam decizia de a ne prezenta intr-un anumit mod.

Va pot spune experienta mea din US. Am ales sa fiu cat se poate formal, fara a exagera, oriunde m-am aflat – fie California, fie coasta de est sau zona de sud. Rezultatul este ca mai mereu mi s-a spus Sir si mereu am fost tratat politicos. Evident, cred as fi fost tratat destul de politicos in orice situatie, mai ales ca si client, deoarece exista o cultura a respectarii banului clientului. Cateva domnisoare mi-au spus ca au crezut ca sunt gay, deoarece nu m-am ferit sa deschid o usa sau sa tin haina, comportament specific celor care nu pot fi acuzati usor de hartuire sexuala ;-) In rest mi s-a spus ca par "international" sau stabilit de ceva vreme in US, ceea ce nu poate fi decat de bine. Cred ca prezenta formala este mai sigura si o prefer, indiferent de situatie si locatie. Asa cum zic americanii – You can never go wrong with it. Nu sunt de acord cu Radu care zice ca in California nimeni nu poarta costum. Multi din cei cau care m-am intalnit erau intr-un costum. Nu am vazut VC sau CEO al unei companii mari care sa nu fie imbracati in costum.

O prezenta formala implica mai multa munca si mai multa atentie, dar care trebuie expuse foarte lejer. Apreciez oamenii care fac lucrurile dificile sa para simple. mereu iau ca exemplu ceremonia ceaiului din cultura japoneza. Presupune multa munca, atentie la detalii si un rafinament extrem pentru a o face sa para simpla. Cred ca refuzul formalismului te limiteaza, dandu-ti sansa de a scapa rapid spunand Nu e pentru mine! Nimeni nu se descurca exceptional in situatii formale – poate cu  exceptia celor cu sange albastru. Ai nevoie de mult exercitiu, de ore bune in care sa te simti stanjenit si nefiind la locul tau. Trebuie sa treci prin ele si sa ajungi la stadiul la care pare ca "te-ai nascut in costum", dupa cum zicea un amic despre italieni. Oricum ar fi, trebuie sa te educi astfel incat sa te simti bine atat in situatii formale, cat si in cele informale, indiferent de preferinte.

Poarta-te ca un rege si vei fi tratat ca un rege! Asa zice un proverb. Desi sunt putine locuri in care  ne putem purta ca un rege, merita incercat. Esenta e ca tinuta si comportamentul cer reciprocitate. Merita sa te tratezi bine si sa-i tratezi pe cei din jurul tau si mai bine – asta iti castiga respect (sau cel putin tine grobienii la distanta). Daca tu nu te apreciezi, de ce crezi ca o vor face ceilalti? Va trebui sa depui un efort sustinut sa compensezi sau sa acoperi un handicap de imagine fata de altii in postura ta, deci nu merita niciodata sa lasi garda jos.

Diferenta sociala mare aparenta trezeste reactii extreme. Zic aparenta pentru ca oamenii judeca rapid dupa aparente si te crediteaza cu atribute pe care esti departe de a le avea. E foarte usor sa trezesti antipatia celor din jur daca prezenta deosebita nu e acompaniata de multa decenta si deferenta.  Un gest nepotrivit sau un cuvant deplasat e perceput altfel cand vine de la cineva foarte formal fata de atunci cand vine de la "un baiat in blugi".  Asa ca formalismul, culmea, este si un exercitiu bun de umilinta si decenta cu cei din jur. Vad des "domni" care trateaza cu dispret orice persoana care pare inferioara social. Mi se pare un semn de adanca nesimtire si ma face sa-mi pierd instant orice urma de respect. Cei care functioneaza pe sistemul "pupam sus, calcam jos" nu merita altceva decat dispret. Cea mai mare eroare pe care o fac persoanele aflate la inceput intr-o pozitie foarte formala este sa-i trateze direct/informal pe cei care sunt vizibil in inferioritate (din nou, vorbim doar de aparenta!). Pierd o sansa de a ii face pe ceilalti sa se simta deosebiti si isi castiga antipatie.

Revenind, cred ca formalitatea trebuie cultivata si este o forma de respect fata de propria persoana si cei din jur. Necesita exercitiu si sigur te va indispune o vreme, dar rasplata va fi permanenta. Cred ca manierele sunt mereu obligatorii, insa lipsa lor straluceste atunci cand esti formal.    Asadar, trebuie sa ne acordam atentia si respectul necesar si sa fim cat mai atenti cu cei din jurul nostru, indiferent de modul in care ne expunem. Nobletea obliga!

Te-ai gandit vreodata ce probleme grave ai? Cat de complicate sunt situatiile in care esti prins? Daca nu te-ai gandit, nu te teme! Se gandesc altii pentru tine – si ti-o spun. Nu trece o zi fara sa aflu probleme, de N feluri.

Exemple: Masina e parcata gresit. Nu sunt suficienti bani. S-a defectat nu stiu ce echipament. Suntem in intarziere. Am fost refuzati din cauza lui Xulica. Samd. Samd.

In permanenta aflam noi si grave probleme. Uneori, nici macar nu sunt probleme existente, insa ele sunt rapid anticipate: Sigur nu o sa fie de acord. E imposibil sa fie gata la timp. Am mai incercat asta, fara succes. E prea dificil.

Viata poate deveni extrem de stresanta daca fara oprire trebuie sa reactionam la problemele curente. O sa va prezint reteta mea de relaxare prin rezolvare rapida a tuturor problemelor imaginabile ;-)

Tipuri de oameni:

1. Nepasatorul – cel care ignora tot ce-l inconjoara, nu identifica, nu prezinta si nu rezolva probleme. Aparent cel mai negativ personaj, este de preferat pentru ca nu strica si nu ne indispune.
2. Panicatul – cel care identifica mereu probleme, le prezinta, ii agita pe cei din jur, isi manifesta nemultumirile derivate din orice problema. Aici se afla majoritatea oamenilor, intr-o zona cu minima productivitate si maxim stres.
3. Relaxatul – cel care vede si executa rezolvarile, sarind peste panica si lamentatie. Aici trebuie sa ajungem.

Primul pas spre relaxare este identificarea nivelului problemei:

• Critic / grav / urgent – starea maxima de alerta, trebuie intervenit imediat
• Important – ca mai sus, insa nu exista o constrangere majora de timp
• Irelevant – in realitate nu conteaza

Un panicat o sa prezinte mereu orice fleac drept o urgenta majora, de aceea e nevoie sa facem rapid clasificarea importantei problemei. Pentru mine urgente sunt lucrurile care pot avea un impact major (ex: ranirea cuiva, pierderi financiare semnificative, afectarea unui numar mare de oameni). In acesti termeni, putine lucruri sunt urgente. Importante sunt lucrurile care prin amanare se cronicizeaza sau devin urgente. Restul sunt fleacuri. As zice ca 9 din 10 "probleme" sunt fleacuri.

Cum reactionam?

• Problemele irelevante trebuie rezolvate pe loc, printr-o actiune. Este recomandat ca actiunea sa fie o decizie clara, de tipul: Nu-mi pasa, voi ignora asta, uit! Daca totusi nu pot fi ignorate, trebuie tratate imediat pentru a disparea de pe radar.
• Problemele importante trebuie sa fie notate in cateva secunde, analizate in cateva minute/ore si rezolvate intr-o perioada de timp suficienta. Poti scapa rapid de ele notandu-le pe un TODO list sau punand un reminder.
• Problemele grave trebuie rezolvate imediat, implicand toti oamenii necesari, fara irosirea vreunei secunde. Acestea nu dispar si nu pot avea rezultate bune – asadar amanarea sau ignorarea se vor intoarce impotriva ta.
• Problemele extrem de amanate, care te apasa, trecute de pragul de urgenta trebuie rezolvate atunci cand reapar pe radar, incercand sa minimizezi paguba facuta (bani, timp sau credibilitate pierduta).

Chiar daca tu iti poti pune gandurile si prioritatile in ordine, cei din jurul tau vor continua sa te bombardeze cu "problemele" identificate de ei. Cum scapi de asta? Foarte simplu: refuzi sa internalizezi problemele servite. Pasul urmator: le spui celorlalti ca nu vrei sa ai discutii despre interminabilele probleme, ci doar despre rezolvari. Fortezi prezentarea lucrurilor grupate in observatie+rezolvare. O sa devii usor insuportabil si toti o sa se planga celor din jur, spunandu-le despre indiferenta ta, mereu prezentata ca fiind fatala sau cu consecinte inimaginabile. Dupa o vreme, vei deveni din ce in ce mai putin bombardat si mult mai relaxat.

Obliga-i frumos pe cei din jur sa vina mereu si cu rezolvari. O metoda buna este sa spui ca nu te intereseaza inca o problema, ci doar rezolvarea sa. Fara voia lor, cei din jur sunt mesageri ai stresului si ai panicii. La tine trebuie sa se opreasca acest val.

Nu pledez pentru ignoranta sau nepasare. Cred ca e bine sa asculti, insa niciodata sa iei decizii sub presiunea celor din jur. Cred ca timpul si linistea fiecaruia valoreaza mult si mi se pare inacceptabil ca acestea sa fie ruinate de oamenii pe care mereu situatia este calare (si nu invers).

Asemenea samurailor, trebuie sa poti sa iei decizii de viata si de moarte in timpul catorva rasuflari. Din fericire, nu luam astfel de decizii foarte des. Morala ramane: pentru a fi relaxati trebuie sa nu ignoram luarea unor decizii – chiar daca ignorarea "problemei" este cel mai adesea decizia necesara.

Sunt putine situatiile cu adevarat grave, insa sunt multe momentele in care ne comportam ca si cum ar urma sa cauzam sfarsitul lumii moderne. Problemele cotidiente nu sunt niciodata cu adevarat grave. Exista doar cateva momente care iti altereaza iremediabil viata, iar atunci rar ai tu vreun control. Nu are sens sa traiesti intr-o continua teroare impusa, in sentimentul acela care iti spune ca "nu faci fata problemelor".

"Oportunitate" este noul cuvant care substituie cuvantul "problema". Tine minte asta! Daca folosesti varianta actualizata vei putea spune, precum un coleg: Am stat toata noaptea sa rezolv oportunitati ;-) Deja suna mai bine! Pentru a incheia optimist si relaxat, nu pot decat sa va urez americanul Be cool!

Ce este o taxa sau un impozit? Un transfer de resurse din domeniul privat in domeniul public. Acest transfer este obligatoriu (non-benevol) si nu acorda vreun beneficiu celui deposedat. Desigur, exista promisiunea generica a folosirii taxelor spre binele si folosul comunitatii. Sunt bani publici, folositi in interesul public, bani ce ajuta la cresterea societatii (scoli, spitale, infrastructura, aparare, pensii samd).

Promisiunea teoretica (binele public) are si un mijloc de control: ii alegem pe cei care au grija de banii publici. Controlul este la fel de teoretic ca si promisiunea.

Putem alege sa fim teoreticieni sau carcotasi si sa spunem ca banii din taxe sunt folositi ineficient (rareori in folosul public) si ca cei care ii gestioneaza pun propriul interes inaintea interesului public (absolut normal si explicabil). Desigur, afirmatiile de mai devreme nu se pot dovedi. Neavand o acoperire clara nu vom continua pe acest drum. Insa, mult mai simplu, putem judeca dupa rezultatele de pana acum. Daca ni se pare ca banii pe care i-am dat (fara voia noastra, sub forma de impozite) au fost cheltuiti corect – inseamna ca suntem multumiti de sistemul de taxare.

Nu voi pune la indoiala necesitatea taxelor, corectitudinea impunerii sau eficienta folosirii respectivelor sume. Sa zicem ca e perfect acceptabil sa platim taxe si ca aceste taxe chiar se transforma in beneficii pentru noi.

Se da un stat aproape falit. Banii sai provin din taxe. Taxele, cum spuneam mai devreme, sunt bani trecuti din privat la stat. Statul este aproape falit. Asta inseamna ca statul a fost o institutie condusa prost. Aici apare o situatie paradoxala:

- Platitorul (persoana fizica sau juridica privata), traind sub un stapan incapabil, ajunge sa nu-si mai poata plati taxele. Uneori este din cauza prostului sau management, alteori pentru ca statul nu-si achita datoriile. Invariabil, platitorul ajunge sa nu-si poata plati datoriile catre stat. In acel moment statul il poate executa, deposeda de tot ce are, incarcera. Platitorul este total responsabil.

- Statul, datorita prostului sau management, nu reuseste sa-si achite datoriile fata de mediul privat. Ce se intampla in acel moment? Se schimba guvernul, se tiparesc bani, se fac imprumuturi interminabile samd. Niciunul din managerii statului (cel care colecteaza si consuma) nu este responsabil cu proprietatile sale sau cu libertatea. Statul este lipsit de responsabilitate.

Nu au fost suficienti bani! sau Am avut o mostenire grea de la fostii manageri! sunt argumente aduse deseori pentru a explica dezastrul. Aceste argumente sunt irelevante, deoarece ele nu absolva de obligatii pe nimeni din mediul privat.

Trangand linie si simplificand  la maxim, eu consider ca un proprietar de afacere (platitor de taxe) are, legal, cel mai mare nivel de responsabilitate privind sanatatea economica a statului. Conducatorii sau functionarii nu au in realitate o astfel de responsabilitate. Reamintesc paradoxul de la care am pornit: platitorul de taxe nu are putere, ci doar obligatia de a plati, in timp ce statul are puterea de a lua. 

Asadar, ca platitor de taxe neputincios, imi permit macar sa fac o simpla analiza si sa ofer o idee celor care au puterea de a modela economia.

O taxa este o povara. Cata vreme nu se vede clar rasplata purtarii acestei poveri este normal ca nimeni sa nu-si doreasca sa plateasca taxe.

Ce se intampla atunci cand ti se impune ceva? Faci o alegere. Poti alege sa te supui, iar asta are un cost. Poti alege sa-ti asumi un risc, sa te sustragi, asta avand iarasi un cost. Cu cat taxele sunt mai mari, cu atat riscurile asumate prin neplata lor sunt mai bine rasplatite. Cu cat taxele sunt mai mici, cu atat nimeni nu-si mai asuma riscuri si plateste.

Cresterea taxelor la cote aberante, in speranta de a rezolva problemele financiare ale statului, seamana cu reactia unui parinte isteric care isi bate copilul pentru ca nu ia note bune. Cu cat il bate mai tare, cu atat crede ca va invata mai bine. In cele din urma rezulta un copil care-si uraste parintele si scoala. Uneori poate rezulta si un copil mort. Mediul privat romanesc este un copil batut cu salbaticie pentru a explica greselile parintilor si pentru a le plati incompetenta.

Statistic, scaderea taxelor inseamna colectare mai buna, bani mai multi incasati, un mediu privat motivat sa creasca, noi platitori, bani si mai multi samd. Asta este o relatie de prietenie cu copilul. Ajutor, incurajare pentru rezultate care apar in timp. Din pacate, cultivarea unei asemenea relatii necesita un intelect dezvoltat si o maturitate deosebita a parintilor. Varianta simpla este bataia, deoarece promite rezultate rapide atunci cand ai nevoie de rezultate.

Ce se va intampla daca vor creste (si mai mult) taxele? Cei care au foarte multi bani, copiii foarte destepti, vor sti sa se duca in familii mai tolerante. Exista zeci de jurisdictii mult mai relaxate fiscal care se bucura sa aiba clienti romani. Exista alte zeci de jurisdictii mai dure fiscal, dar care dau beneficii clare propriilor parteneri, din nou bucuroase sa aiba clienti romani. Asadar, cei cu bani vor pleca, mai ceva ca pana acum. Eu ii incurajez pe toti sa faca asta. Mi se pare foarte corect si cinstit sa raspunzi astfel unei agresiuni.

Cei care nu au foarte multi bani si care au nevoie de sustinere, vor fi doborati de povara. Putini vor mai fi care vor vrea sa le urmeze pasii. Mediul privat va fi distrus. Este intrarea intr-o spirala a distrugerii de care suntem foarte aproape.

Ce mi-as dori eu:

1. As vrea ca statul sa nu mai fie ipocrit si sa-i trateze cu mai mult respect pe cei care il intretin.
2. As vrea ca statul sa-si doreasca mai multi bani si sa faca asta cultivand mediul privat prin reduceri de taxe si de birocratie, nu bagandu-l in spirala distrugerii.
3. As vrea ca toti sa inteleaga cine plateste, iar cei care platesc sa aiba drepturile si mijloacele de control asupra propriilor bani.
4. As vrea un cod al muncii capitalist, nu unul comunist. Si as mai vrea ca angajatii sa nu fie mintiti cu promisiunea unei pensii asupra careia nimeni nu are vreun control.
5. Daca statul va continua sa fie irational si iresponsabil, as vrea ca mediul privat sa raspunda, in primul rand prin eliminarea dependentei fata de stat, deoarece exista mijloacele necesare.

Toate aceste idei sunt greu de implementat deoarece presupun schimbari fundamentale in modul in care este construit sistemul. Asa ca m-as bucura daca s-ar alege solutia simpla: Va rog, cresteti taxele! Macar asa se va alege praful de tot repede si o vom putea lua de la zero… poate chiar in alta parte.

Cam o data pe saptamana ma gasesc in mijlocul dezbaterii "Haina il face pe om". Ca sa avem un raspuns decent la aceasta dilema cred ca trebuie sa nu privim problema unidimensional:

Frumosul este un ansamblu ce reuseste sa trezeasca emotii pozitive omului ce-l priveste. Asocierea este simpla: frumos – emotionant – pozitiv – dorit. Haoticul sau uratul produc indiferenta, neplacere, panica, repulsie, adica emotii negative. 

Ierarhiile institutionale si ordinea sociala sunt impuse si prin simboluri, unul din cele mai importante fiind tinuta. Imaginati-va la lucru: politisti in maoiu, judecatori in slapi si pantaloni scurti, piloti in trening samd. Tinuta da insemnatate.

Oamenii sunt fiinte vizuale. Adevarul se vede. Primul impact este vizual. Nu putem asculta pledoarii intelectuale din partea tuturor celor pe care-i observam ca sa ne dam seama de adevarata lor valoare. Clasificarea se face in primul rand vizual.

Contactul initial are cea mai mare valoare in relatiile interumane, desi dureaza cateva secunde. Se spune ca ai nevoie de 7 ani pentru a-ti schimba prima impresie despre o persoana. In cateva secunde sau minute nu ai timp sa intelegi contextul si sa-ti expui calitatile care tu crezi ca te definesc. Ai timp doar sa arati bine, sa trezesti o emotie si sa nu spui vreo tampenie colosala.

Comunismul ne-a invatat ca oamenii se diferentiaza prin munca si gandire, niciodata prin tinuta. Pentru ca parintii si profesorii ne-au tot spus asta, consideram ca diferentierea prin tinuta inseamna fals din partea celor care (evident) nu sunt nici inteligenti si nici muncitori. Ironia este ca Tovarasul avea gusturi.

Trangand linie: Haina (este o parte din ceea ce) il face pe om! O tinuta adecvata, un pic rasarita, iti confera un avantaj deosebit. Te intregeste. Nu compenseaza lipsuri de alte feluri, insa deseori le acopera gratios. Datorita timpului scurt de reactie al celor din jur, modelelor de gandire, asocierilor subconstiente, tulburarii date de emotie si impactului general, as zice ca haina e o arma. Aceasta arma iti da mai multa incredere in tine, te ridica in ochii celor din jur si te protejeaza de agresiuni.

O haina nu este suficienta pentru a face un om. Asta se vede pe termen lung. Cunoastem N ciobani bine imbracati care ne ajuta sa verificam asta. Sunt multe alte insusiri/calitati pe care trebuie sa le dezvolti pentru a te dezvolta ca om. Tinuta e doar una dintre ele. Renunta la ea si vei suporta consecintele! Compatimesc lupta oarba a celor care cred ca haina nu-l face pe om.

Pentru mine trecerea de la blugi si camasi in carouri la tinute business sau casual a fost ca descoperirea unui costum de Super Man! Din baiatu’ devii domnul. Totul se poate. Esti invitat si poftit, nu impins. Toata lumea devine mai prietenoasa. Poti merge noaptea pe strazi dubioase fara sa risti nimic. S-ar putea zice ca sunt romanii mai speriati de autoritatea unui costum (pentru ca sunt ;-) insa teoria asta am vazut ca se aplica oriunde. Daca inca nu crezi ca tinuta e importanta, adu-ti aminte de ultima oara cand ai fost intimidat de o persoana bine imbracata.

Morala este ca felul in care arati trebuie sa te preocupe. Este prima ta arma, cel mai important instrument de marketing sau autoaparare. Deoarece romanii inca mai cred, in mare parte, ca haina nu-l face pe om, iti va fi mai usor sa te diferentiezi rapid. Daca te-ai fi nascut in Italia, UK sau Franta ai fi avut semnificativ mai mult de munca.

Pentru ca argumentele rationale au rareori succes, trebuie sa subliniez faptul ca fiind bine imbracat constant atractia fata de sexul opus nu mai este deloc unilaterala :)  Ca nota, femeile din Romania sunt in general mult mai bine imbracate decat barbatii. Sunt convins ca se asteapta si isi doresc mai mult. Ca frumusete stau bine international. Mai au de lucru la atentia la detaliu, dar oricum sunt mult in fata barbatilor romani.

Scriind mi-am adus aminte de o scena dintr-un film legata de nivelul estetic, asa ca o sa o citez:

"I want to talk to you about appearance. Most of you dress like shit. I don’t know what your financial situation is like right now but you need to buy at least one decent suit. There is a minimum level of aesthetic professionalism that we have here. In a couple of months you’ll be able to outfit your whole closet, but for now just get something to hold you over. There’s an important phrase that we use here and I think it’s time you all learned it. "Act as if". Do you understand what that means? Act as if you are the fucking president of this firm. Act as if you have a nine inch cock. Act as if. To do this properly you need to at least look the part. So go get dressed."

Primul pas este studiul. Eu impart transformarea stilistica in doua intervale: [de la 0 la 1] si (de la 1 la infinit).  Rezultatele spectaculoase sunt in prima etapa. Atunci cand simti diferenta, nu mai sta costumul pe tine ca pe gard, nu te intreaba nimeni daca a cazut sifonierul pe tine dimineata. A doua etapa este de rafinare si nu se termina niciodata. Pentru a intelege diferentele, nuantele, subtilitatile, trebuie sa citesti/vezi/probezi foarte mult. Urmaresc de ani de zile siteuri de specialitate si pot spune ca e foarte complicat sa gasesti sfaturi decente, pe intelesul tau, usor aplicabile.

Blogul Domni de Romania http://domnideromania.blogspot.com/ este de departe una din cele mai bune surse in domeniul stilului clasic masculin. L-am gasit cautand informatii despre cravata Ascot. M-a surprins calitatea continutului. Nu am gasit niciunde online un articol de sinteza despre Ascot atat de bine scris, desi am cautat ore intregi. Asta mi-a trezit curiozitatea si m-a facut sa-l citesc in intregime in seara respectiva. Daca nu il ai deja, trebuie sa-l treci in bookmark-uri acum! Daca ai cateva ore, citeste-l acum!

Cezar Ionascu, autorul blogului, este un avocat scolit la Londra si Milano, ce a dezvoltat o pasiune pentru stilul clasic masculin, aflandu-se in locurile cele mai potrivite. Sunt convins ca blogul sau va deveni usor cea mai importanta resursa romaneasca de stil masculin. Acum, cat inca nu este fabulos de cunoscut si de scump, sper sa-l conving sa-i devin client pentru partea a doua a transformarii mele, de la 1 la infinit. Oricum, urmariti-l si cititi si resursele online la care face referire.

Hainele de calitate sunt scumpe, zice-se. In realitate e mult mai ieftin sa fii bine imbracat clasic decat sa fii la moda sau dezorganizat. Desigur, orice e mai scump decat nepasarea. Dan Marius este primul antreprenor care se bazeaza intensiv pe online pentru a-si creste businessul de costume masculine la comanda. Lucrand cu oamenii care cunosc domeniul poti avea tinute exceptionale la preturi absolut normale. Pe blogul lui Dan e chiar si o poza de la un eveniment unde alaturi de Cezar au testat interesul local fata de domeniul lor de expertiza.

Asadar, e cazul sa te imbraci bine, nu costa mult si exista resursele pentru a incepe transformarea azi – de la 0 la 1 si de la 1 la infinit!

Sunt una din elitele internetului romanesc. Da, stiu te doare mintea! Mi s-a spus asta saptamana trecuta, la un eveniment, unde eram intr-un panel, alaturi de alte elite. Afirmatia asta  este gresita pe foarte multe nivele, excelenta pentru a trezi o multime de sentimente tocmai bune de analizat.

1. Imaginea publica

Este imaginea pe care ceilalti si-o formeaza despre tine. Existam pentru cei din jur ca o suma de perceptii si presupuneri despre ceea ce ne caracterizeaza. Poti alege sa te expui sau sa te ascunzi. Inteligent este ca in mediul romanesc sa te ascunzi – zic oamenii mai batrani si mai inteligenti decat mine. Poti alege sa te expui, cu riscuri si beneficii.

Oamenii din business se impart in sobolani si papagali [multumesc Nicu!]. Papagalii se expun si uneori castiga din asta. Ce vede publicul? Vede un personaj in milioane de feluri. Fiecare isi aplica filtrul propriei constiinte, iar prin filtrul respectiv se vede intotdeauna o alta imagine. Vom incadra perfect imaginea celor din jur in universul nostru. Daca suntem marcati de propria neputinta, vom vedea cum altii pot pentru ca au spate (parinti, securisti, averi etc). Daca stim un pic mai mult despre cum functioneaza lumea, vom intelege si mesajul din spatele imaginii afisate. Daca vom creste, vom putea aplica un filtru mai avansat si vom intelege mai mult din vechile imagini.

Un exemplu practic este articolul despre Cosmin Radulescu, un foarte bun prieten. Cosmin este unul dintre cei mai curajosi si mai inteligenti oameni pe care ii cunosc. L-am citiat de N ori pe blog fara sa-i dau numele. Am fost colegi de liceu si am ramas buni prieteni. A avut mereu solutia buna pentru mine, chiar si cand am luat decizii proaste, neputand sa accept simplitatea punctului sau de vedere.  Cosmin a construit o reprezentanta la standardele Vodafone cand lumea vindea cartele Connex in dughene. Dupa asta a construit o clinica medicala cu servicii exceptionale, avand resurse minime. Sistem de programari, doctori foarte buni, aparatura cum rar gasesti in Romania, canapele de piele, plasme, asistente care te ajuta si iti zambesc. Unde toate astea? In Caracal. Eu il admir si sunt convins ca poate cultiva flori in desert, daca a reusit sa faca toate astea in Caracal. Eu nu as putea. Ah, serviciile sunt in mare parte oferite gratuit si platite cu luni intarziere de stat care le "subventioneaza". Mi se pare fabulos sa treci de sali de asteptare friguroase, scaune rupte si oameni care ignora la un serviciu civilizat. Incredibil e cum "niste copii" (ca sa citez pe cineva) fac asta cu mult mai putine resurse decat cele cheltuite de stat. Dar, sa revenim …

Am reusit sa-l conving pe Cosmin sa dea un interviu. Rezultatul? Zeci de comentarii in care se amintea de parintii lui securisti sau doctori, de banii de la oameni din umbra samd. Presupun ca e de rau augur sa ai o mama asistenta la farmacie si un tata invatator intr-un sat. Sau, daca ai parinti instariti, ar trebui sa fugi in padure pentru a nu-i umili pe cei care s-au nascut in familii de muncitori. Nu pot decat sa ma gandesc la ce e in mintea unor oameni care au astfel de pareri sau comentarii. Oare cum a fost intreaga lor viata daca ies asemenea imagini cand aplici filtrul lor? Realist, nu poti decat sa te simti rau cand ai de a face cu asa ceva. In plus, veninul scuipat din neputinta si limitare distruge si ce a mai ramas din entuziasmul celor putini care fac – si nu asteapta sa fie asistati.

Mitul: omul curat si cinstit, pornit de jos, care reuseste de unul singur, neafectand nici macar existenta unei muste. Atunci cand reuseste, acesta nu are bani sau putere, ci daruri nelimitate pentru cei din jurul sau, cu care imparte tot ce are frateste, deseori renuntand la infima sa parte din ce a castigat, in folosul unuia care are si mai putin. Acesta este salvatorul, vindecatorul, omul de bine, cel care va duce Romania mai departe. Din acest motiv va primi voturile si aprecierea publica.

In fine, nu cred ca ar trebui sa incerci sa repari filtrele prin care se formeaza imaginea publica. Poate ca se vor repara peste cateva zeci de ani, cand oamenii nu vor mai fi marcati de trecutul chinuit. Poate ca nu se vor repara niciodata. Oricum, cred in continuare ca imaginea publica te ajuta si este absolut necesara. S-ar putea ca si de data asta Cosmin sa fi avut dreptate.

2. Imaginea proprie

Mi-e foarte frica de oamenii care nu au nicio doza de umilinta si niciun pic de indoiala. Nu pot avea incredere in ei, la fel cum nu pot avea incredere in cei care traiesc in umilinta si indoiala. Actiunea fara minte este mai periculoasa decat mintea fara actiune. E amuzant sa fii facut elita ;-) sau sa fii abordat foarte formal si respectuos de niste oameni marcati de o imagine (pe care nu o inteleg adesea). Desigur, e hrana pentru ego, insa poti deveni usor dependent de puterea asta. Din acest motiv avem profesori care isi terorizeaza elevii, mici sefuleti de departament, portari cu simtul raspunderii si oameni fara indoieli.

Cred ca este esential sa fii echilibat. Intamplator, este si foarte greu. Sunt de parere ca sunt cel mai bun, dar si cel mai prost. Tratez orice idee ca si geniala sau ca total gresita. Incerc sa vad binele in rau si raul in bine. Sunt total de acord si total impotriva. Asa se face ca am o imagine buna si o imagine proasta despre mine. Imaginea buna ma motiveaza sa merg inainte, imaginea proasta imi da de lucru si ma obliga sa merg inainte. Nu cred ca sunt vreun mare antreprenor, vreo mare elita, vreun mare intelept. Sunt foarte constient de limitele mele si asta ma bucura, pentru ca stiu unde trebuie sa cresc. Imi place sa discut cu Cosmin pentru ca invat de la el si pentru ca nu le stie pe toate, are indoieli si e umil, desi are o multime de certitudini, realizari si un spirit arogant atunci cand vrea.

Acum ceva timp am fost invitat de JCI sa vorbesc despre Spiritul antreprenorial din perspectiva organizatiei. Pentru ca am ajuns tarziu, dupa o zi grea de munca, am tinut o mica prezentare foarte sincera si foarte nestructurata. Multi au apreciat prezentarea, poate tocmai pentru ca nu am avut timp sa o imbrac in haine mai formale. Cred ca reflecta destul de bine imaginea pe care o am despre mine. Pe scurt [dupa cum bine mi-a amintit Cezar] in lume exista trei meserii: saracia, bogatia si sexul. Din toate se face un ban cinstit. Eu am ales. Si uite ca se poate! Si, ca sa-l citez iar pe Cosmin: Nu e deloc rau pentru niste tarani din Caracal ;-)

De fix o luna sunt intr-o tech-scursie prin US. Cred ca in avion poti gandi foarte obiectiv, detasarea fizica ajutandu-te sa vezi lucrurile in asamblu. Vizitand diverse locuri am reusit sa invat mult si am avut suficient timp de gandire.

Experienta de la South by Southwest, faptul ca am am fost 9 oameni de la 6 companii in Austin si in San Francisco, interactiunea cu romanii plecati, expunerea la amalgamul etnic si tehnic din US m-au ajutat sa-mi fac o idee mai buna despre ce va urma.

Unde suntem acum? La inceput de drum. Vladimir si Dragos de la UberVU au reusit sa sparga gheata, primind finantare straina si avand prezenta internationala. Vlad si Victor de la SeedMoney au reusit sa redefineasca regulile jocului privind finantarea proiectelor. Infiintarea Bucharest Hubb ajuta la crearea primei comunitati reale a start-up-urilor. Deci in Romania se misca ceva. Faptul ca avem finalisti la Seed Camp in Londra, discutiile despre Romania din panelurile de la SXSW, discutiile cu diversi oameni din San Francisco sau din Silicon Valley mi-au confirmat ca si international miscam. Avem cateva exemple din lumea antreprenoriala, romani bine stabiliti in mediul IT din US si o reputatie tehnica foarte buna. Avem deja si companii romanesti care au facut exit sau cresc pe piata internationala. Nu sunt start-up-uri, dar sunt relevante atunci cand ne referim la industria IT si la romani. Cum zic cei de la Silicon Valley Watcher: The Romanians are coming!

Inainte sa ajungem la impresii extreme, cred ca suntem foarte la inceput si avem o scanteie care ne-ar putea face sa crestem mult in viitor. Nu sunt de acord cu cei care sustin ca Romania este complet irelevanta, insa nu agreez deloc afirmatiile de tipul "romana este a doua limba vorbita la Microsoft" pentru ca sunt complet false si nu ajuta decat la masturbarea nationala, miscarea extrema prin care ne convingem ca suntem cei mai buni, cei mai destepti si cei mai frumosi – doar ca sa vedem in prima zi de scoala ca nu e asa. Genul acesta de gandire sta la baza rasismului si naste ura si frustrare.

Cum trecem de la scanteie la explozie? Asta e intrebarea care ma framanta, mai ales ca simt ca suntem aproape.

Zilele trecute am citit urmatorul proverb somalez: Eu si cu Somalia impotriva lumii. Eu si cu tribul meu impotriva Somaliei. Eu si cu familia mea impotriva tribului meu. Eu si cu fratele meu impotriva familiei noastre. Eu impotriva fratelui meu! Cred ca e foarte usor  de transformat intr-un proverb romanesc.

Am constatat ca romanii au trasaturi cu doua taisuri: perseverenta, inteligenta (medie, dar amplificata  ambitie), deschidere, competitivitate etc. Toate astea te ajuta daca vrei sa reusesti international. Mediul romanesc este unul cu un nivel scazut de incredere, lipsit de etica si norme morale. Ne dezvoltam trasaturile adaptandu-ne la mediu, pentru ca adaptarea este esentiala supravietuirii. Din pacate, fara schimbari dramatice din/in exterior mediul nostru ne programeaza pentru autodistrugere, ca in proverbul de mai sus. De aceea nu vom avea niciodata succese notabile de unii singuri si nici nu vom fi profeti in tara noastra.

Avem cateva exemple in istorie de schimbari dramatice provocate de un grup mic de oameni. Punctele comune au fost dorinta de a schimba, experienta, educatia si influenta internationala, nevoia de volum si trecerea la calitate. Pastrand proportiile, cred ca miscarea online romaneasca poate invata din lectiile oferite de istorie.

Lipsa de incredere, competitivitatea, dar si invidia si sentimentele (nefondate) de superioritate sunt trasaturi clare ale oamenilor din online/IT care se invart in mediul romanesc. Din nou, este un cerc vicios, in care trasaturile negative sunt influentate de mediul negativ – si invers. Totusi, duse international, aceste trasaturi se manifesta ca si calitati.

Ca o suma a ideilor de mai sus – sunt convins ca nu vom reusi niciodata sa avem o mare miscare unita de internationalizare a start-up-urilor romanesti, indiferent daca o pornim local sau din strainatate. Mereu vor exista diferente de opinie si abordare, sentimente negative intre participanti, tradari, revolutii in revolutii samd. Ca sa reusim trebuie sa incercam sa transformam dezavantajele in avantaje, sa le izolam sau sa le minimizam.

Solutia? Impreuna, pe  cont propriu. E clar ca avem nevoie sa fim pe cont propriu ca sa putem evolua. E la fel de limpede ca trebuie si o munca de echipa pentru a fi eficienti, pentru a nu incepe mereu de la zero, pentru a reusi sa construim.

Sper ca oamenii implicati in Bucharest Hubb si in alte comunitati sa sustina practic aceasta deschidere – impreuna. Pana se va intampla acest lucru, promit sa ajut cu ce pot orice persoana care crede ca poate invata ceva de la mine – pe cont propriu. Cred ca e esential sa ai contacte si persoane cu expunere internationala pentru a reusi – impreuna. La fel, cred ca fiecare este responsabil doar pentru el si trebuie sa traga cat poate de tare – pe cont propriu.

Asadar, la drum, impreuna, pe cont propriu!

28 Martie 2010, Sunnyvale, CA

Mi-a intrat in reflex sa caut pe Google informatii despre evenimente, lansari si alte aparitii, inainte sau dupa ce s-au desfasurat. Intre 2006-2009 orice astfel de cautari ajungeau la posturile de pe bloguri. Azi cautarile ajung la aceleasi articole vechi, despre editiile de anii trecuti. Asta mi-a semnalizat ca e ceva in neregula.

Ce bloggeri celebri stiti? Trecand de glumele cu nivelul de irelevanta al bloggerilor si de faptul ca nimeni din Piata Obor nu a auzit de ei, remarc faptul ca sunt foarte putini bloggeri si destul de specializati. Analiza economica, politic, mondenitate, profesionisti din diverse industrii – cativa oameni care scriu bine si constant. O ilustratie a cat de pestrita e lumea blogurilor se poate vedea in topurile Zelist – vedete, publisheri, proiecte consacrate. Nu e deloc rau, insa nici nu mai e vorba doar despre o persoana necunoscuta (bloggerul) care scrie pentru milioanele de cititori online.

Totusi, ce s-a intamplat cu blogul si ocupatia populara de blogger? Au murit! Slava Domnului … De ce au murit? Pentru ca blogurile despre nimic, iubire si trairi, activitati irelevante si pareri stupide … nu aduc nimic util (inteligent, nu?). Era interesant si amuzant sa citesti asta. Era cool atunci cand erai printre primii care sa vada pe gaura cheii in viata altora. Acum nu mai e asa interesant deoarece au fost mii de astfel de bloguri si s-au fumat rapid. Am citit toti suficiente insemnari personale incat sa nu le mai putem suporta ani buni in viitor, la fel cum am auzit mii de pareri personale la TV, suficiente incat sa se anuleze reciproc si sa produca doar zgomot.

Si ce s-a intamplat cu oamenii care scriau? S-au mutat pe Twitter! Pe mine ma uimeste ideea de nanoblogging. Suna a discurs monosilabic, deoarece vad intr-un blog post un material studiat si dificil de expus, nu un panseu ingramadit in cateva litere. Apreciez si folosesc Twitterul deoarece forteaza sumarizarea, e infromal (ca si blogul) si e comod de folosit (chiar si de N ori pe zi). Si retelele mari de socializare au un rol in disparitia blogului. Fiind foarte usor sa-ti publici mesajul alaturi de 3 poze pe Facebook sau sa faci business via LinkedIn, ce sens are sa mai scrii pe blog?

Parerile si ranturile s-au domolit si s-au sumarizat in tweeturi. Nu mai sunt atat de bine indexate de Google. A ramas spatiu suficient in zona de blogging pentru o activitate serioasa, nu tipete din curtea liceului. Si uite asa, Twitterul a omorat blogul, sau cel putin volumul ala sufocant si insuportabil de text inutil. Bravo lui!

De vreun an sunt cu capul in nori. Pe langa curcubee, unicorni si alte fantasme online, e mereu nevoie de servicii tehnice care sa functioneze. Simplu in teorie, greu in practica. Ma fascineaza fenomenul Cloud Computing tocmai pentru ca redefineste piata IT-ului, afectand major serviciile online. Pe cat de neclar suna, pe atat de concreta si tangibila este activitatea de cloud provider.

Desi incepusem deja sa merg spre nori, confirmarea legata de Cloud Computing mi-a venit la Gartner ITXpo in Orlando. L-am vazut pe CIO-ul Americii, Vivek Kundra, vorbind despre migrarea spre cloud si cele 932 de centre de date ale Guvernului SUA. L-am vazut pe Eric Schmidt, CEO-ul Google, vorbind despre cloud, Google Apps si viziunea Google despre viitorul lumii online. Viziune este un cuvant fumat, insa cand vorbeste Schmidt despre cum Google lucreaza activ la a schimba lumea (n.r.: si reuseste) iti dai seama usor ce va urma: Cloud Computing. Oriunde, peste tot, oricand, incepand de acum!

Si Romania? Activitatea mea din U.S. este deja legata de servicii de Cloud. De azi, activitatea mea din Romania va fi legata tot de Cloud. Imi face placere sa anunt proiectul in care sunt implicat deja de 3 luni: Appnor – primul integrator de servicii cloud din Romania. Am inceput printr-un parteneriat Google, insa vom merge mai departe, integrand rapid solutii critice pentru business. In maxim doua luni urmeaza si serviciul de backup online nelimitat. Pe moment avem in vedere o solutie de CRM in cloud, facturare si putere de calcul la cerere. Vom lasa piata sa decida care solutie este necesara pe plan local.

In acest moment Appnor furnizeaza local solutiile Google de business, Google Apps. Setul de aplicatii colaborative contine: Google Mail, Google Docs, Google Video, Google Calendar, Google Sites si Google Talk.

De ce este nevoie de un integrator de solutii cloud? Nu putem toti folosi deja aplicatiile cloud? Desigur, aplicatiile pot fi folosite deja. Providerii mari de cloud computing isi ofera resursele la preturi extrem de avantajoase, profitand de economia de scara data de dimensiunea la care opereaza. Volumul acesta imens este cheia serviciilor performante si a preturilor mici, insa face imposibila oferirea unor servicii avansate de suport tehnic, implementare sau migrare.

Utilizatorii au nevoie de suport, educatie tehnica si asistenta. Din acest motiv exista integratorii de cloud, companii mici care pot servi o zona sau o nisa de piata. E un joc din care castiga atat providerii cat si clientul final, pentru ca se poate oferi un serviciu extraordinar, cu suport extraordinar, la un pret extraordinar. Sa fim sinceri, mai extraordinar de atat nici ca se poate ;-)

Lipsa reprezentarii locale a providerilor complica foarte mult adoptia solutiilor de cloud. Practic, nici macar nu poti plati serviciile, pentru ca plata online in strainatate, cu carduri romanesti, nu este acceptata. Factura de la o firma locala, termene de plata, instrumente de plata diferite de card, comisioane decente – toate acestea sunt posibile doar cand se lucreaza cu un integrator.

Suportul tehnic in limba romana este, iarasi, esential pentru folosirea serviciilor de Cloud Computing. Ca partener al providerilor, Appnor ofera suport localizat pentru toate serviciile oferite pe piata din Romania. Serviciul este oferit contra cost, pe baza de abonament sau plata la interventie. Cei care dispun de expertiza tehnica necesara se vor bucura sa afle ca oferim serviciu de DNS Gratuit pentru orice varianta de Google Apps (functioneaza si daca nu folosesti Google Apps, dar asta e secret ;-)

10.000 de EURO credit pentru suport tehnic, acordat primilor 200 de clienti care folosesc Google Apps Standard sau Premier prin Appnor. Asa ca nimic nu va impiedica sa migrati acum la Google. Daca vi se pare ca e-mailul este un cosmar si ca lucrul in echipa inseamna reply-to-all si 12 documente atasate, inseamna ca inca nu ati migrat spre Google Apps. Tic, tac, tic, tac.

Appnor este un serviciu oferit de Sinergetic Clouds SRL. Le multumesc tuturor celor care au participat la implementare. In cateva luni serviciul Appnor va fi disponibil si in U.S.

PS: Fiind totul la inceput, s-ar putea sa existe mici disfunctionalitati. Apreciem orice feedback si va rugam sa aruncati cu pietricele mai mici pentru inceput.

Mi-am amintit la sfarsit de petrecerea Google de la Disneyland. Cumva, doar cele doua poze de mai jos sunt suficient de decente pentru a fi facute publice.

Citim tot mai des despre oameni care s-au retras la tara, au plecat pe vreo insula exotica sau isi traiesc viata in metropolele lumii. Ce au toti in comun? Au evadat. Ideea trezeste speranta si invidie in mintea fiecarui cititor. Iti imaginezi cum ar fi sa scapi de griul inchis din jurul tau si de griul inchis din tine, insa ai legaturi si poveri ce-ti fac evadarea imposibila. Ramane totul un vis sau iti marchezi o destinatie pentru vreun viitor concediu.

Nu sunt o autoritate in domeniu si nu am facut vreun studiu obiectiv sau elaborat. Cu toate astea, pentru ca anii trec rapid si am nevoie sa-mi pun ordine in idei, am hotarat sa-mi expun viziunea simplista asupra planului suprem: Marea Evadare. Oriunde am fugi, nu vom putea scapa de noi insine – spune un truism. Evadarea te va duce din iad in rai, de pe un continent pe altul sau te va face sa vezi altfel un copac. Evadarea este echivalenta cu depasirea barierei sonice, doar un prim pas, insa foarte greu de trecut, ca orice mare bariera a propriei minti.

Un text nu poate tine locul unei actiuni. Simti nevoia de a evada. Stii lucrurile de care ai vrea sa scapi si iti imaginezi viata fara ele. Pentru a reusi trebuie, mai intai, sa intelegi contextul, sa ai harta locului din care vrei sa fugi si niste semne spre locul in care vrei sa ajungi. Acesta este scopul textului meu, de a descoperi cateva portiuni dintr-o harta acoperita de ceata. L-am impartit in trei parti, sa fie usor digerabil. Sunt note pentru mine si pentru oricine le considera utile, fara pretentia de a fi corecte sau juste. Un text nu poate tine locul unei actiuni.

Partea I – Drama

"Mintea ta e mai ascutita ca o lama de Toledo."

Nimicul. Abonamente la telefon, un reality show, noul suc de piersica cu 6% pulpa, emisiunea de la radio, durerea de stomac, groapa din asfalt, idiotul care ti-a taiat calea, proasta de la ziar, doza de ura, masina, cafeaua cu prea mult zahar, masuta din hol, upgradeul necesar, fermoarul stricat, emailul, noua melodie … samd, samd, samd. Toate acestea sunt nimicul care ne inconjoara. In unele poti gasi un pic de liniste sau o doza de frumusete. Totusi, aceste nimicuri ne umplu viata, ne ocupa mintea, ne creeaza activitati si ne modifica starea de spirit. Seamana cumva cu teoria partzului, care reuseste invariabil sa ocupe intregul spatiu in care a fost eliberat. Asadar, nimicul este aerul vietii. Nimicul este necesar pentru a te tine ocupat, iar ocupatia de acest fel este necesara pentru a nu fi nevoit sa te confrunti cu tine.

Desi infinit, nimicul nu este suficient. Deoarece el creeaza doar ocupatie, exista nevoia unor evenimente care sa te pozitioneze, sa-ti dea o directie, sa te incarce. Acestea evenimente exceptionale sunt dramele, iar ele au o forta imensa in existenta omului. Dramele sunt gauri negre. Au o putere de atractie careia cu greu ii poti rezista. Plutind in nimic alunecam usor spre drama.

Anatomia unei drame este simpla:
- situatia premergatoare dramei, contextul favorabil in care aceasta sa apara si sa se dezvolte
- desfasurarea actiunii, o stare de conflict deschis sau o traire interioara puternica
- deznodamantul si rearanjarea, adica noul inceput

Dramele sunt de trei mari feluri:

1. Drama marunta. Exemplu: conflictul de la lucru, din trafic, de la magazin, o intamplare nefericita, un ghinion samd. Acestea sunt drame cotidiene, fara prea mare importanta, care insa ne permit sa urcam si sa coboram prin nimic, facandu-ne existenta mai agitata.
2. Dramele majore. Exemplu: ruperea unei prietenii vechi, concedierea,  o afacere proasta, un accident, un conflict in familie, ratarea unui examen important sau a unui pas in cariera samd. Acestea sunt dramele sanatoase, care apar regulat (de la luni la ani) si despre care vom discuta pe larg.
3. Nenorocirile. Exemplu: moartea unei persoane apropiate, un accident grav, un incendiu, o boala grava. Acestea sunt dramele cele mai intense, greu de evitat si greu de suportat.

Dramele sunt deseori irelevante ca si continut sau desfasurare. Ce este relevant – si motivul pentru care oamenii devin dependenti de drama – este faptul ca o drama iti ofera doua mari sanse:
1. Sa pierzi onorabil.
2. Sa pornesti de la inceput onorabil.

Drama este pretextul pefect pentru ratare. De ce? Pai in primul rand, drama este o actiune incontrolabila. Fiind incontrolabila este acceptat social ca cel implicat sa piarda directia. Ai voie sa abandonezi si ai o scuza credibila pentru abandon. Ai un intreg context la dispozitie care-ti permite sa gasesti vinovati:
- colegul, seful, iubita – cei din jurul tau care te-au inselat, tradat, furat, abuzat.
- economia, Dumnezeu, norocul – forte superioare incontrolabile carora nimeni nu le poate face fata.
- sanatatea, timpul, locul – lucruri care nu depind de tine si unde nu poti alege.

Mai  mult, drama iti ofera prilejul de a te redefini. Poate ca cei din jurul tau te-au inselat, dar tu esti un om bun si poti merge mai departe. Identifici raul si tu te pozitionezi ca reprezentant si aparator al binelui. Raul este mereu imens si incontrolabil, deci cei din jurul tau vor sti ca esti bun si ca ai o problema. Poate iti creezi si un set de dusmani, care la randul lor ajuta la motivarea unor actiuni ulterioare si la ocuparea timpului. Asadar, drama iti motiveaza pozitia prezenta si te incarca pentru viitor.

In cele din urma, drama este solutia pefecta, pentru ca-ti permite sa pierzi scuzabil, sa dai drumul fraielor, sa te lasi purtat de val si sa ai un alt vinovat pentru consecinte. Raul de mari proportii este mereu asociat dramei, pentru ca doar asa evenimentul poate fi extraordinar. Rasplata ascunsa in drama face ca orice rau sa poata fi trait stoic, aducand un nou prilej de glorie pentru cel afectat si fiind o scuza utila (uneori o intreaga viata).

Oamenii au nevoie sa poata rata lucruri fara sa fie facuti vinovati, au nevoie sa simta ca au mereu dreptate si sunt buni in adancul sufletului, au nevoie sa fie distrasi in lupte care sa-i consume, au nevoie de noi inceputuri, au nevoie de vinovati. Practic, oamenii au nevoie de orice lucru care ii ajuta sa evite responsabilizarea pentru fapte si consecinte si de orice lucru care ii ajuta sa aiba o imagine corespunzatoare cerintelor morale proprii sau ale societatii. Din acest motiv, drama este un element dorit, o supapa necesara vietii comode. Ca efecte secundare, dependenta de drama te face usor de manipulat, ii determina pe cei din jurul tau sa-si piarda incredere in tine si le complica si lor inutil viata.

Intelegerea si infrangerea depedentei fata de drama sunt necesare pentru Marea Evadare.

Cum distrugi drama? Simplu. Atractia sa sta in faptul ca ofera pretextul perfect. Invingi drama renuntand la pretextul adoptat in mod constient sau inconstient. Situatiile neplacute exista mereu, iar uneori suntem prinsi in ele fara voia noastra. Vei evita dramele cata vreme iti asumi faptele si consecintele, nu iti pierzi controlul, nu gasesti vinovati externi, nu cauti confirmari ale perfectiunii tale, nu cauti calea usoara si ai puterea sa fii obiectiv cu tine.

O viata fara drama presupune o mult mai mare responsabilitate fata de tine si fata de cei din jur. Cu siguranta e mai dificil sa faci fata provocarilor, sa ai obiective in viata, sa-ti asumi riscurile, pierderile si esecurile. Drama te ajuta sa scapi de confruntarea cu tine insuti, insa te condamna la o viata plina de nimic, minciuni si sperante nascute moarte. Astfel iti poti impinge existenta, alaturi de ceilalti care isi imping existenta, avand scuzele perfecte si responsabilitate zero. Apeland la drama reusesti sa te condamni la o viata de mizerie. Si, culmea, viata de mizerie e varianta usoara si mai toti aleg varianta usoara.

Cum rezisti? Invariabil, avem multe provocari de infruntat, multe situatii grele sau neplacute, chiar si cand nu le cautam cu lumanarea pentru a da noi pretexte. Pentru a le depasi trebuie sa te poti infrunta pe tine. Trebuie sa accepti ca nu esti responsabilitatea unor persoane din jurul tau: parinti, colegi sau prieteni. Trebuie sa accepti tot ceea ce vine spre tine. Trebuie sa ai un plan si sa evaluezi toate scenariile. Trebuie sa actionezi si sa reactionezi. Trebuie sa ai controlul si sa lucrezi cu ce nu poti controla. In cele din urma, ce nu te omoara te face mai puternic. Oricum pe termen lung toti murim, deci avem sansa de a deveni foarte puternici pe parcurs. Adauga un pic de umor si multa perseverenta si poti trece de orice.

Exemplul meu favorit de perseverenta este Muhammad Ali in faimosul sau meci The-Rumble-in-the-Jungle. Imi place pentru ca e o demonstratie documentata a unei tactici inteligente, presarata cu umor si bazata pe rezistenta, de a face fata unei situatii critice in care toate sansele sunt impotriva ta. Nu intotdeauna castigi. Nimeni nu se asteapta ca o persoana sa depaseasca orice situatie. Insa cata vreme lupti, accepti infrangerile si inveti din ele, esti in pozitia de a-ti controla viata. Abandonul este varianta cea mai putin onorabila, nu infrangerea. Din fericire, situatiile cu care ne confruntam, chiar atunci cand par a fi mari drame, sunt mult mai usoare si tolerabile decat un lung sir de pumni de la un campion mondial de categorie grea. Alt avantaj este ca avem zeci de ani la dispozitie pentru a castiga un meci, suficient timp incat sa invatam si sa aplicam orice strategie.

Marea Evadare incepe de la asasinarea dramelor. Nu poti pleca niciunde, nu-ti poti schimba viata in directia dorita cata vreme nu-ti controlezi actiunile si cata vreme iti impingi viata prin marele nimic inconjurator navigand de la drama la drama. Dependenta de drama te va controla, indiferent de locul in care pleci, de noii prieteni, noul job sau noul pas in viata care crezi ca va schimba totul in bine. Singura solutie este asasinarea dramelor pornind de la autocontrol, responsabilitate, actiune, echilibru si obiectivitate. 

… vor urma Partea II-a – Locul si Partea III-a – Fuga.

Ce gresesc? Daca ai lucrat in mediul online in ultimii cativa ani, cu siguranta ti-ai pus intrebarea asta. Vad o multime de oameni talentati, cu proiecte interesante si foarte muncite, care nu reusesc sa aiba succes asa cum si-au imaginat. Desi aparent fac tot ceea ce trebuie, nu reusesc sa aiba rezultatele asteptate. Asadar, undeva se face o greseala.

Orice carte, orice prezentare, orice site sau orice sursa de informare despre antreprenoriat o sa-ti spuna care sunt metodele si uneltele pentru a dezvolta un business online eficient. Asta auzim si citim zilnic. Retetele exista. Ele sunt incercate cu rezultate exceptionale de geniile antreprenoriale. Toti ii admiram pe Steve Jobs, Richard Branson sau Larry Page. Ei sunt dovada faptului ca se poate. Chiar daca nu e vorba despre cei mai influenti antreprenori la nivel mondial, exista persoane ca Seth Godin, Guy Kawasaki sau Paul Graham care ne arata cum poti avea o viata implinita fara a fi miliardar, multumindu-te cu cateva (zeci de) milioane din munca pe care o faci cu pasiune. Putem merge mai departe cu nominalizarile, insa ideea se pastreaza: ai un concept bun, il pui in aplicare si ajungi (dupa multiple iteratii si lectii invatate) sa ai succes.

Ne intoarcem acasa, punem in aplicare teoria, iar rezultatele intarzie sa apara. Sa studiem un pic succesele online romanesti: siteuri de joburi, siteuri de dating, siteuri de vandut masini second hand, publisheri foarte mari de content generic, siteuri de comert electronic. Cand spun siteuri ma refer la 1-2, maxim 3 astfel de siteuri. Se observa un model – toate aceste siteuri raspund unor nevoi primare: loc de munca, sex (adica prietenie), stiri (economie-scandal-sport), achizitii importante (masina, computer).

Cu cat avansam spre segmente sau nise in onlineul romanesc, cu atat avem de a face cu proiecte mai frumoase, mai bine executate si mai ineficiente ca si rezultat. Daca analizam in general in economia romaneasca a ultimilor ani putem vedea domeniile de succes: imobiliare (casa), retail (haine, mobila, mancare), banci (bani pentru nevoile primare), telecom (comunicare, statut social). Modelul se pastreaza si la televiziuni, unde avem cele 3 tipuri: ProTV, OTV si Acasa.

Sa ne imaginam un Skype facut in Romania, pentru piata locala, care in timp sa prinda international. Sau un Digg romanesc. Trilulilu ca prima aparitie mondiala pe content video. Un TechCrunch romanesc. Un Apple romanesc. Un eBay romanesc. Un Google romanesc. Cat se poate de serios, incercati sa faceti un exercitiu mental si sa vedeti toate aceste branduri pornind din Romania. Pare ridicol? Pentru toate aceste servicii exista un corespondent romanesc, mai bine sau mai slab facut. Ce rezultate au proiectele romanesti echivalente? De obicei nu au nici o masa minima de utilizatori, iar cand o au, nu o pot monetiza.

Acum, sa trecem la cifre! PIB-ul Romaniei 264 mld USD. PIB-ul SUA 14230 mld USD. De ce SUA? Pentru ca majoritatea proiectelor mari, populare mondial, isi au originea in SUA. Alti indicatori:

• raport US/RO PIB pe cap de locuitor 4:1

• raport vorbitori engleza/romana 70:1

• raport populatie US/RO 17:1

• raport acces internet US/RO 35:1

• costul vietii New York – Washington DC / Bucuresti 1.5:1

• beneficiile aduse de publicitatea online in US depasesc cu 10-15% PIB-ul Romaniei

Fara a avea pretentia unor indicatori foarte stiintifici, cifrele de mai sus impreuna cu lista succeselor pentru consumatorii locali online si offline ne ajuta sa tragem niste concluzii simple:

1. Piata romaneasca este foarte mica. Romania are o populatie mica, cu o putere de cumparare mica. Asta dicteaza un volum si niste obiceiuri de achizitie – respectiv clientii isi cheltuiesc putinii bani pentru a-si acoperi nevoile de baza. Asadar, abia putem sa vorbim de segmentarea pieteii, iar din segmentele formate foarte putine sunt profitabile.

2. Costul de a face business in Romania este considerabil. Chiar daca salariile sunt relativ mici in comparatie cu pietele externe, costurile totale sunt mari. Asadar, avand costuri mari, atacarea unui segment restrans sau a unei nise este o eroare majora. Presupunand ca ai atinge nivelul maxim posibil de succes, tot abia ti-ai acoperi costurile – capcana in care cad majoritatea proiectelor online romanesti.

3. Limitarile limbii, ale culturii si ale pietei sunt dramatice. Poti accesa doar piata minuscula cu putere mica de cumparare. Pentru a adresa piata internationala deja trebuie depasite doua obstacole majore: cultura de business occidentala (mult mai evoluata si mai sofisticata) si folosirea limbii engleze (nefiind nativa, tranzitia este costisitoare).

Aceste diferente nu sunt prezentate de niciun autor de carti de succes in limba engleza si de niciun strain venit sa vorbeasca la conferinte locale. Este normal, deoarece ei au experienta pietelor proprii, in care teoria lor functioneaza, avand o baza imensa de consumatori si putere mare de cumparare. De cele mai multe ori noi aplicam teoria respectiva fara a lua in considerare particularitatile pietei locale, care fac respectivele teorii inutilizabile.

Facand o paralela simpla, noi ne asteptam sa construim Empire State Building in Bragadiru si sa exploatam comercial aceasta realizare. Desi e vorba de o constructie in Bragadiru, costurile totale vor fi imense (sub cele din US cu cateva procente, daca asta ne incanta cu ceva). Beneficiile potentiale vor fi la nivelul localitatii Bragadiru, unde doar BCA-ul, vodca sau cartofii au un potential comercial ridicat (desi limitat de numarul de locuitori). Pare aberanta comparatia, dar nu este. Aberant este sa avem asteptari necorelate cu realitatea locala, doar pentru ca urmarim exemple si retete straine.

Ce trebuie facut? Greseala esentiala este faptul ca nu punem corect lucrurile in context. Asadar, putem sa ne adaptam contextului, facand produse mass market la nivelul, asteptarile si nivelul financiar ale potentialilor clienti locali. Asa s-au nascut (intentionat sau din intamplare) succesele online si offline din Romania. Alternativ, putem sa schimbam contextul si sa folosim teoria din carti pe piata in care a fost gandita, suportand barierele, costurile si riscurile unei astfel de mutari.

Un lucru este sigur: nu trebuie sa privim piata unidimensional si nu trebuie sa ignoram cifrele, altfel vom ajunge din nou sa ne intrebam ce gresim. Ar fi pacat, pentru ca si asa irosim o gramada de munca si talent adresand incorect piata.

2009 a fost un an dezastruos pentru antreprenori. Recesiunea a lovit cel mai puternic in cei care sustineau activitatea economica. Efectele sunt dezastruoase. O multime de firme au incetat activitatea. Toata lumea si-a redus costurile. Majoritatea angajatilor si-au vazut beneficiile reduse, in cazul fericit in care au reusit sa-si pastreze locul de munca. Cred ca la mai bine de un an de declansarea haosului toti am inteles seriozitatea situatiei.

Efectul pozitiv al recesiunii este normalizarea a mediului de afaceri. Datorita socurilor brutale putem spune ca piata s-a mai cernut. Incepem sa putem distinge intre vis, abur si realitate. Specula si speculantii s-au separat de cei care chiar incearca sa construiasca. Lipsa resurselor ii face pe antreprenori sa-si evalueze corect investitiile si sa se indrepte catre eficienta, nu crestere cu orice pret. Putem asemana aceasta perioada cu inghetul care omoara bacteriile si insanatoseste mediul inconjurator. Din pacate aici se termina beneficiile generale. Oricat de optimisti am fi, oricat am incerca sa vedem oportunitatea si jumatatea plina a paharului, lucrurile stau foarte prost.

Antreprenorii sunt perceputi ca un rau inevitabil, intruparea lacomiei si a abuzului. Rareori exista apreciere sincera pentru realizarile lor. Invidia, dispretul si ura sunt sentimentele care ies cel mai usor la iveala. E simplu sa vezi masina sau haina cuiva si pe asta sa-ti bazezi un sir de judecati. Perceptia este intr-o anumita masura indreptatita si are radacini puternice:

• propaganda comunista a prezentat mereu omul de afaceri capitalist ca suma si sursa raului in lume, omul care exploateaza oamenii
• noii oameni de afaceri au fost vechi performeri ai sistemului, deseori pastrand cultura si apucaturile, schimbandu-si doar functia
• valorile cu care au fost crescuti cei de peste 35-40 de ani sunt diametrial opuse performantei intr-o piata libera (locul de munca asigurat, irelevanta performantei, lipsa educatiei ulterioare, existenta sistemului care asigura minimul necesar, lipsa nevoii de schimbare etc.)

In ciuda perceptiei proaste a mediului de afaceri, initiativa privata sustine economia tarii. Daca am lua 10 angajati azi, 7 dintre ei ar lucra in mediul privat, iar 3 ar lucra la stat. Din acestia 7, in ultimul an, 2 au ramas fara loc de munca. Impreuna ei sustin financiar si 11 pensionari. Cat din ceea ce cheltuie statul este castig generat in sistem? Cat din ceea ce cheltuie statul este produs de cei 5 ramasi angajati in mediul privat? Cat de eficient e statul in sustinerea si incurajarea celor 5 angajati? Ce importanta are angajatorul celor 5?… Un sir lung de intrebari, ale caror raspunsuri te fac sa realizezi importanta mediului privat si a antreprenorilor, cei care isi asuma riscul de a porni si sustine afaceri noi.

Un mediu de afaceri sanatos nu poate exista intr-o societate nesanatoasa. Judecand dupa mediul social si politic in care facem business in Romania, nu putem decat sa ajungem la concluzia (evidenta) ca mediul de afaceri sufera foarte tare. Desi este calul de munca, singura sursa reala de bani, mediul privat este aproape de a fi asasinat de ignoranta intregii societati si de actiunile mediului politic. Situatia este impinsa la limita de dificultatile economice mondiale, care s-au dovedit un prilej foarte bun de a rasuci cutitul intr-o noua rana adanca, prin actiuni politice anti-business (letargie, suprataxare, birocratizare etc).

Un antreprenor care nu-si plateste impozitele sau angajatii la timp e vazut ca un jefuitor al statului. Oricine aude o astfel de situatie o pune pe seama rea vointei, avaritiei sau a incompetentei. Nu poti da 2 bani pe o astfel de persoana (care printre altele conduce o masina scumpa si poarta costum, desi nu-si plateste darile).

Statul nu a returnat TVA aproape 1 an de zile. Statul intarzie in mod constant cu 6-9 luni platile catre mediul privat. Statul nu plateste niciodata penalizari cand nu-si respecta termenele, el doar percepe penalizari samd. E totusi de inteles, statul are probleme.

Situatia prezentata intr-un mod simplist mai sus este congruenta cu perceptia generala, conform caruia problemele statului sunt de inteles, insa probleme celor din mediul privat sunt strict responsabilitatea oamenilor de afaceri, acea specie parvenita greu de digerat. Ironia este ca lucrurile stau invers. Intr-o situatie generala foarte proasta, statul a ajuns repede la fundul sacului si s-a vazut nevoit sa-si bata cu bestialitate calul (mediul privat), sa-l priveze de hrana pe care si-o castigase singur si sa-i mai puna cateva pietre de gat, in speranta ca acesta din urma va suporta si va merge mai departe, ca de obicei. Asadar, mare parte din greul si disperarea situatiei se duce in mediul privat, la antreprenori si angajatii lor.

Cine este statul? Cu siguranta nu profesorii sau politistii sau multi alti bugetari. Statul este mediul politic, aparatul care ia decizii si sistemul prin care le implementeaza. Asadar, avem la varf un set de manageri care au o problema majora de management, problema care ii depaseste in intregime – judecand dupa rezultate.

Ce va face antreprenorul roman in 2010? Va fi managerul a noi probleme, daca reuseste sa supravietuiasca pana atunci.

Sa punem lucrurile in perspectiva. A trecut un an de scadere economica dramatica. In acest an masurile politice nu au facut decat sa agraveze situatia. Mediul privat s-a adaptat fortat, suportand pierderi masive. Problemele politice ne pun in situatia de a petrece toamna anului in haos, prelungind sangerarea economica. Urmeaza alegerile prezidentiale, care vor produce un presedinte, nu vor rezolva imediat nicio problema. Apoi, sunt sarbatorile de iarna. Dupa sarbatorile de iarna avem cateva luni in care (speram ca) se aseaza praful din urma luptei prezidentiale. Asadar, ne vom regasi in primavara, dupa o agonie indelungata, fara coerenta si consistenta politica in ultimele 6 luni si fara o sursa reala de bani (imprumuturile nu se califica drept castiguri, presupunand ca te mai poti imprumuta). Cum va arata mediul privat atunci? Estimarea mea e ca va fi mai rau ca in 2009, un an care nu a fost roz deloc. Desigur, exista sansa unor probleme sociale foarte mari, sansa unui sir de greve sau a unei confruntari politice prelungite. Toate acestea nu pot decat sa faca si mai adanca prapastia.

Prima jumatate a lui 2010 va fi dramatica pentru antreprenori. Nu trebuie sa fii clarvazator pentru a-ti da seama de acest lucru. Pur si simplu nu exista niciun alt scenariu posibil. Poate ca in a doua jumatate lucrurile se vor calma si economia va creste din nou. Am indoieli, ramane de vazut, insa trebuie sa ne pregatim pentru si mai rau. Sper ca acest an a fost un bun educator pentru toti antreprenorii. Imi doresc ca majoritatea sa nu mai fie deconectata de la lumea reala, ca anul trecut, si sa reuseasca sa reziste unui nou sir de grave turbulente.

Solutia? Cred in existenta unei solutii reale pe termen lung. Solutia este aplicarea unor reguli simple, respectiv diversificarea riscului si gasirea unor oportunitati noi, adica trecerea de la piata local la cea regionala (EU) sau mondiala. Stiu ca suna nerealist, dar cu putina sansa si multa determinare vom ajunge sa fim nevoiti sa comunicam intr-o limba straina cu clientii nostri si sa fim in situatia de a fi un producator si exportator relevant.

Trucul? Spuneam mai devreme ca statul are o problema de management imensa. Antreprenorii si toti cei din mediul privat, ca rezultat, vor fi nevoiti sa faca managementul unor situatii si mai grave. Tentatia e sa crezi ca alegand o anumita persoana sau un anumit partid, problema de management a statului se va rezolva. Eu sunt convins ca nu vom scapa prea curand de problema de management a statului. Mediul politic, adica managerul statului, nu lucreaza si nu isi doreste sa rezolve problemele mediului privat, doar sa le tina la stadiul la care societatea nu se dezintegreaze. Acest lucru se va intampla cata vreme nu alegem lideri intr-un sistem guvernat de meritocratie, ci suntem nevoiti sa alegem aceleasi persoane intr-o democratie usor de manevrat prin populism.

Tragand linie, indiferent de cat de bine am alege, prima parte a lui 2010 va fi absolut dramatica si trebuie sa ne pregatim. Deoarece sansele ca mediul politic sa se schimbe fundamental sunt minime, solutia pe termen lung este sa limitam la maxim influenta incompetentiei si instabilitatii locale asupra businessului nostru.

Lumea este plina persoane cu colectii excentrice. Fara voia mea, am devenit si eu un astfel de colectionar. Pasiunea mea? Bolile rare si enervante, care se diagnosticheaza gresit, se pot ameliora usor odata descoperite si sunt aproape imposibil de vindecat. Din fericire nu e nimic care sa ma afecteze iremediabil. Nu scriu sa ma plang, ci pentru a-i ajuta pe cei care au keratocon.

Un pic de istorie. De vreo 15 ani port ochelari. Am pus problemele de vedere pe baza timpului petrecut in fata calculatorului. Am purtat diverse lentile/ochelari, iar problemele de vedere au evoluat. De mai bine de 6 ani orice ochelari purtati nu rezolvau problema, doar o ameliorau un pic, o vreme. Pentru ca nicio lentila nu se potrivea am fost chiar si suspect de glaucom, insa dupa o vizita la Witting mi s-a spus ca nu am glaucom (dar nu a fost identificat keratoconul). Acum peste un an, la cateva zile dupa ce am schimbat ochelarii, toata lumea imi spunea sa-mi iau ochelari noi … Asadar, in mod oficial am fost orb ca un liliac multa vreme, vazand imaginii multiple si foarte difuze.

Actiune. Pentru ca trebuia sa stau foarte aproape de monitor si sa ma straduiesc mult pentru a vedea putin, am hotarat sa-mi fac o operatie cu laser, Lasik (dupa varii contraindicatii ale pesimistilor de serviciu). Asa am ajuns la OftaLux, la domnul doctor Radu Burcin.  Spre norocul meu a fost primul oftalmolog competent cu care am avut de a face dupa un lung sir de incercari. A avut nevoie de vreo 3 minute (in care a facut catva teste) inainte sa-mi spuna ca am keratocon si ca operatia cu laser este contraindicata (a urmat un sir de teste pentru siguranta). Am fost redirectat catre FocusOptic, la doamna doctor Daniela Goicea – una din putinele persoane din Romania specializate in keratocon, care mi-a explicat ce inseamna afectiunea si cum se poate ameliora vederea.

Rezultatul. De 2 zile vad :) in HD, incredibil, cum n-am vazut niciodata. Keratoconul degradeaza extrem vederea, insa efectele sale pot fi remediate folosind lentile de contact dure. Dupa cateva incercari si multa rabdare d-na Goicea mi-a gasit lentilele potrivite. A durat o luna sa apara, insa acum le folosesc incantat. Sunt usor neplacute si mai dureaza acomodarea.

De retinut. Lentilele nu opresc evolutia bolii, insa aceasta se opreste singura la 30 de ani. In cel mai rau caz se ajunge la transplant de cornee (care nu e asa dramatic pe cat suna). Exista tratamente de incetinire sau modelare. Este o boala destul de rara, 1/1000 de persoana o are. Nu se stie foarte mult despre keratocon in general.

Trateaza-te! Desi am avut de a face cu o multime de oftalmologi, doar 2 au stiut ce boala am, ceea ce este frustrant (pentru ca ei au avut nevoie de minute, iar altii nu si-au dat seama dupa o multime de vizite). E vina mea ca am tot amanat investigatii mai serioase pana la limita. Daca suspectati vreo astfel de problema sau aveti nevoie  de lentile sau operatie, vizitati acest doi doctori, pentru ca isi cunosc bine meseria (si sunt extrem de agreabili, iar preturile sunt absolut decente, usa e mereu deschisa, totul e frumos si oficial). Un prieten deja si-a rezolvat problema de vedere cu lentile, iar fratele sau si-a descoperit keratocon (avea acelasi manifestari "neincadrabile" si ochelarii nu il ajutau). Eu trebuie doar sa ma dezobisnuiesc sa stau langa monitor/telefon samd, pentru ca acum vad normal (peste 100% acuitate).

Nota 1: Nu detaliez colectia, insa vi-l pot recomanda pe doctorul-blogger Alin Popescu, medicul de oase al onlineului romanesc :)

Nota 2: Am inceput usor sa scriu in engleza, daca va intereseaza, cu aceeasi frecventa nimicitoare, http://www.manac.biz

Ora 8.45, miercuri dimineata, sub dus, dupa 4 ore de somn, a treia noapte dormita pe jumatate si 7 ani de incercari. Atunci m-a lovit! Desi a trecut aproape un an de cand am inceput sa-mi restructurez activitatea, desi am descoperit cate bucati de puzzle, niciodata pana atunci nu am reusit sa vad totul atat de clar. Avusese loc revelatia. Din acea miercuri dimineata lucrurile nu au mai fost niciodata la fel.

Eram pe drumul gresit. Pe scurt, asta e toata revelatia. Ma aflam intr-un business fara viitor, fara posibilitati de scalare, fara vreo mare pasiune, cu nervii tociti, satul de artificii financiare si cu o ura ascunsa pentru neputinta mea si a celor din jurul meu. Aparent nu ai nevoie de 7 ani sa-ti dai seama de asta. Eu am avut. Perseverenta extrema si incrancenarea de a supravietui m-au determinat sa nu cedez. Am reusit performanta de a ramane in viata, castigand cate ceva si avand un job plin de incercari, drama si nervi. Asta mi-a dat ideea ca sunt pe drumul cel bun si ca trebuie doar sa ma perfectionez. In acest fel am ajuns sa pierd timp, ani, resursa cea mai pretioasa.

Educatia aplicata, asta mi-a oferit aceasta experienta. Sunt multumit ca am trecut prin toate, ca am experimentat ratari si succese, ca am luat decizii foarte proaste si decizii foarte bune, ca am avut de a face cu oameni si situatii de tot felul. Desi toate au avut un cost asociat, ma bucur ca am trecut prin ele si am putut sa suport consecintele. Sunt convins ca-mi va fi mult mai usor sa trec prin orice de acum incolo avand experienta.

Deodata, pasul urmator a devenit foarte clar. Stiu ce pot face si ce urmeaza sa fac. O noua etapa, de data aceasta pe drumul care ajunge acolo unde imi doresc (sper).

Fascinatia mea pentru tehnic si implicarea in fenomenul Linux si Open Source mi-au oferit punctul de plecare si m-au ajutat mult sa invat. Totusi, inclinatiile tehnice excesive sunt cel mai des o bariera in business, asa ca am ales sa ma distantez cat mai mult de tehnologie. Incredibil cata libertate si ce privire de ansamblu iti ofera ignorarea pasiunilor/apucaturilor tehnice. 

Business Advisor to Technology Startups. Asa m-am definit pe LinkedIn. Ce inseamna asta? Ca ma consider in pozitia de a-i sfatui pe alti tineri antreprenori cum sa-si organizeze si manageze unele parti ale business-ului propriu. Nu cred ca sunt vreun consultant deosebit, doar o persoana cu ceva experienta, care poate scuti 2-3 ani de incercari unora aflati la inceput. Voi participa intr-un proiect dedicat ce va fi anuntat in perioada urmatoare si sunt deschis oricui considera folositor ajutorul meu.

Antreprenoriatul ramane in continuare una din prioritatile mele. Desi renunt la activitatea curenta, ma voi implica direct in noi proiecte. Renunt pentru ca am fost pe drumul gresit si nu as fi ajuns niciunde. Voi continua intr-o formula noua, insa facand business asa cum trebuie, fiindca am trecut suficient prin bootstraping. Cand voi avea ceva concret voi anunta (pentru cei care ma suna ca sa scrie ceva senzational).

Ce urmeaza? Pe termen scurt voi incepe sa-mi iau in serios rolul de advisor (sfetnic ;-) si voi prezenta si reprezenta ideile, conceptele si produsele proprii sau ale celor cu care lucrez. Pe termen mediu-lung intentionez sa-mi mut activitatea pe piata externa, acolo unde inca sunt novice. Ma bucur foarte tare ca in fiecare luna pana la sfarsitul anului am o locatie importanta de vizitat. Dupa o gramada de vreme sunt incarcat maxim cu energie si pot vedea lucrurile clar -  senzatia de high on life care-mi lipsea.

Toate aceste evenimente m-au determinat sa scriu mai rar. Voi anunta in curand si mutarea blogului spre varianta in engleza, iar in romana voi scrie (si) mai rar.

Imi pare rau daca dezamagesc cu aceste schimbari. Cu siguranta am stricat cateva planuri ale colaboratorilor in ultima vreme, insa ma asigur ca totul ramane in grija unor oameni cel putin la fel de competenti ca si mine. Revelatia de miercuri dimineata m-a facut sa vad calea si o voi urma, indiferent de consecinte.

Va urma …

Diverse persoane ma roaga sa scriu un follow-up la articolele de anul trecut legate de vesnica dilema “Cumperi sau stai cu chirie”. Situatia s-a schimbat dramatic in anul care a trecut de cand am scris articolele. Subiectul in sine a prins si e repetat si re-calculat in diverse articole mai originale (sau nu).

Ce inseamna o decizie proasta? Depinde de importanta deciziei. O decizie proasta care iti marcheaza viata inseamna foarte mult. Exemple: unde te stabilesti, ce profesie iti alegi, cu cine te casatoresti sau ce apartament in rate iti cumperi samd. Desi toate sunt decizii reversibile, inertia si frica de schimbare le agraveaza mereu.

Cine este gorila? Oligopolul format de operatorii de telefonie mobila. La mai bine de 10 ani de la aparitia industriei telefoniei mobile pe piata din Romania operatorii au ajuns sa fie colosii industriei IT&Comunicatii. Cu un profit cumulat de peste 1 miliard de dolari anual, o baza solida de clienti si o prezenta media imposibil de evitat, operatorii de telefonie mobila par a fi o forta mereu crescatoare in intreaga economie.

2009 este anul care va schimba radical operatorii de telefonie mobila. Barierele mari de intrare pe piata, alaturi de convenabila lipsa de interventie a organismelor de reglementare, precum si politica “utilizatorilor prizonieri” au permis formarea unui oligopol pe piata telefoniei mobile. Oligopolul i-a rasplatit pe cei cativa operatori cu un nivel al profitului foarte bun rezultat din impunerea unor preturi mari pe o piata restrictionata.

Consider pozitia operatorilor ca fiind nejustificat privilegiata, deoarece cresterea lor s-a bazat pe o concurenta voit imperfecta, iar cei care au platit pretul au fost chiar utilizatorii de telefonie mobila. Tariful mare de interconectare (convorbiri dintr-o retea in alta) si tarifele imense de roaming voce/date sunt doua exemple de practici anti-client foarte profitabile. Pentru a-si intari pozitia, operatorii au facut tot ce se putea sa atraga clientii si sa-i pastreze in reteaua lor. Cei care aveau baza de utilizatori dictau preturile si regulile. Evident, ceilalti au fortat adoptia pornind un razboi al preturilor.

Fixarea unor preturi maxime de interconectare sau portabilitatea numerelor au fost miscari bune, desi mult intarziate si timid facute. Adevarata schimbare a venit anul acesta si a fost rezultatul cumulat al:

• presiunii asupra preturilor facuta de operatorii fara o baza de clienti consistenta

• supra-saturarii pietei de telefonie mobila (penetrare peste 100%)

• scaderii economiei ce a impus reducerea costurilor (comoditatea a fost prima afectata)

• nevoii de a raporta “la centru” cresterile constante cu care s-au obisnuit (comunism 2.0?)

• influentei pietei gri, care profita chiar de tactica pastrarii clientilor ca prizonieri

• influentei crescande a Internetului mobil si a telefoniei VoIPlipsei de loialitate fata de brand (normala cata vreme nimeni nu s-a diferentiat cu adevarat).

Rezultatul este ca in sfarsit s-a declansat razboiul total al preturilor intre operatori. Culmea, oricat de mult au fost evitate, fortele concurentei au reusit sa strice sistemul care se dovedise atat de puternic si de profitabil.

Inertia si umflarea statisticilor fac sa para normala perioada prin care trecem. Adevarul este ca suntem intr-un punct de inflexiune. Acest lucru nu se vede deoarece inca exista o multime de utilizatori care sunt prinsi in contracte pe 1-2 ani extrem de dezavantajoase fata de folosirea unei cartele preplatite (astazi data gratis la orice chiosc cu numar, credit de cativa euro si sute de minute si SMS-uri – doar de dragul/frica raportarii cresterii pietei). Ca abonat vechi nu poti decat sa te simti inselat si fortat, iar asta nu te face decat sa vrei sa pleci. Cifrele inca arata bine, insa coruptia interna va topi picioarele de lut pe care stau operatorii.

Coruptie intr-un sistem privat? Desigur. Sumele incasate de operatori nu au fost rezultatul pur al eficientei, beneficiului si calitatii oferite utilizatorului, ci ale abuzului de putere in relatia cu clientii. Aceasta situatie a nascut asteptari constant crescatoare fata de businessul de telefonie mobila, a atrofiat capacitatea si disponibilitatea de a oferi serviciile dorite si necesare utilizatorilor si a cultivat la extrem sentimentul de aroganta totala a organizatiilor, sentiment transmis angajatilor si reflectat in modul in care aceste corporatii fac business. Lipsa de valoare, decuplarea de la realitate si profitul mare au creat terenul perfect pentru coruptie. Angajatii, piata gri, colaboratorii, distribuitorii, toti au vrut o parte din banii usor castigati, iar actiunile lor constante accelereaza declinul actual. Ei sunt rezultatul mediului in care s-au aflat, iar mediul este rezultatul politicilor si al practicilor operatorilor.

Ce vor face operatorii? Acum se arunca tot mai adanc in razboiul ofertelor si al preturilor. Isi reduc drastic profitul si devin irelevanti pentru utilizatorii noi, reusind sa-i indeparteze pe cei vechi, inca tinuti cu forta. Asadar, au pornit pe un drum la capatul caruia nu vor intalni nimic bun. Atrofierea capacitatii de a oferi utilizatorilor servicii de care au nevoie ii face si sa concureze intre ei in termeni care nu creeaza niciun beneficiu pentru utilizatori, deci sunt cu atat mai putin interesanti. Cui ii pasa daca are 450 de minute si SMS-uri nelimitate sau 620 de minute si 730 de SMS-uri? Cred ca in curand doar companiilor de telefonie mobila si publicitarilor (care se vor chinui sa comunice glumet o noua oferta irelevanta). Cu siguranta ca urmand acest model, in maxim 2 ani (cand scapa din lesa clientii capturati) totul se duce de rapa.

Solutia? Simpla: sa devina din companii care fac bani abuzand piata, companii care fac bani din servicii utile, necesare, dorite. Avantajele majore ale operatorilor de telefonie mobila:

• acoperire foarte mare

• retea vasta de parteneri si distribuitori

• baza de clienti foarte mare (aproape toata lumea)

• sistem de billing deja pus la punct

• prezenta in mintea tuturor utilizatorilor

• comoditatea extrema data de folosirea telefonului mobil

Pornind de la aceste avantaje companiile de telefonie mobila trebuie sa se repozitioneze in ofertanti de servicii mobile. Sa dam cateva exemple:

1. Servicii de telefonie si mesagerie text, nelimitate, pentru un abonament fix lunar. Oricum ajungem acolo; cu limite decente de utilizare stabilite, se poate oferi acest serviciu din care se castiga relaxarea mentala a clientilor si o suma fixa lunara, altfel greu de obtinut.

2. Servicii de Internet. Compania de telefonie mobila trebuie sa fie un ISP mobil, care sa-ti ofere usor, oriunde vrei, pe telefon sau computer, o conexiune rapida pentru o suma fixa lunara. In regim roaming s-ar putea percepe o extra-taxa fixa pe zi de 1-2 euro. Desi s-au facut pasi in acest sens acum suntem inca la stadiul de gluma, cu limitari constante si preturi ridicole.

3. Servicii online, bazate pe Internet. Email, retele sociale, multimedia, servicii pe care oricum le folosesc utilizatorii de internet, facute accesibile pentru telefoanele mobile si oferite ca standard, inlocuind PC-ul in cea mai mare parte a zilei.

4. Ringtone-uri si alte servicii cu valoare adaugata, oferite direct sau prin provideri specializati. Exista in acest moment, dar peste 50% din incasari merg la operatorii de telefonie mobila, iar partenerii sunt acceptati cu greu si tratati foarte prost.

5. Radio, TV, pay-per view, servicii de streaming multimedia. Din nou exista inceputuri timide, dar nu ca o comoditate, ci foarte scumpe si limitate.

6. Plati prin SMS sau microplati cu telefonul mobil. Aici acoperirea si sistemele de taxare puse la punct ofera o pozitie extrem de buna operatorilor. Rezultatul? Acum iau ca taxa peste 50% din incasari (nu profit!); e aproape imposibil sa lucrezi cu ei sau cu integratorii, iar o taxa atat de mare limiteaza extrem numarul de business-uri care accepta o colaborare. Daca ar fi vorba de 10% in loc de 50%, impreuna cu un program simplu de parteneriere, piata ar exploda.

7. Plata facturilor si plati online cu telefonul mobil. Inlocuirea cardului, pe care il avem si care pare greu de folosit si nesigur, cu telefonul. Exista acoperirea necesara, exista tehnologia necesara, se poate integra cu efort relativ mic un astfel de serviciu cu orice comerciant. Desigur, partea de colectare s-ar complica un pic, insa operatorii ar castiga cateva procente la orice plata, mai bine ca orice banca!

Putem continua cu exemplele. Doua lucruri sunt comune si esentiale: mutarea catre sisteme de tarifare fixe cu aproape-totul inclus si extinderea pe piata serviciilor, fie prin oferirea lor directa, fie prin facilitati aduse comerciantilor in interactiunea cu clientii posesori de telefoane mobile.

Desigur, aceste schimbari implica iesire din zona de comfort, repozitionare, modele noi de business, intrarea pe piete adiacente si, mai ales, un cutit adanc infipt in ego. Cu siguranta ar aduce un venit per utilizator mai mare (ARPU) si mai multa apreciere din partea clientilor.

Concurenta? Nu ceilalti operatori sunt concurenta. In acest moment concurenta este tehnologia si Internetul. Tehnologia deoarece face vocea un serviciu banal peste date si Internetul deoarece a transformat retelele de date intr-o comoditate. Ca infrastructura Internetul a demonstrat ca o piata fara reglementari, standardizata si concurentiala, produce servicii mai bune peste infrastructuri si mai rapide si mai ieftine. Telefonia a devenit un simplu serviciu, iar operatorii de telefonie fixa, starurile de alta data, a fost redefinita de tehnologie si Internet. Schimbarile dramatice ale operatorilor de telefonie fixa nu pot fi decat lectii pentru operatorii de telefonie mobila.

Lipindu-se de ideea de online, schimband modul de lucru si profitand de bazele existente, operatorii de telefonie mobila se pot reinventa in jurul comoditatii si al mobilitatii, nu in jurul telefoniei. Modele exista!

 A cargo cult is a type of religious practice that may appear in tribal societies in the wake of interaction with technologically advanced, non-native cultures. The cults are focused on obtaining the material wealth of the advanced culture through magical thinking, religious rituals and practices, believing that the wealth was intended for them by their deities and ancestors …. via Wikipedia.

Reactiile dupa ultimul Net Start-Up (vezi articolul de pe reFresh.Ro) si intalnirile avute in ultima vreme la evenimentele de online m-au pus pe ganduri. Vad cateva grupuri de oameni care interactioneaza si ajung la rezultate ciudate. Am mentionat Net Start-Up pentru ca avem marturia video a micro-cosmosului de care vorbesc.

Cei 2-3 ani de cand fac parte din mediul online, alaturi de cei 7 ani de antreprenoriat mi-au dat sansa de a vedea de aproape aceasta lume – fie ca simplu spectator, fie ca participant. Fara sa am pretentia ca spun vreun adevar, vreau sa-mi prezint impresia despre antreprenoriatul in online-ul romanesc.

I. Scena

Pe scurt, avem de a face cu:

• start-up-erii -> oameni care vor sa-si creeze/dezvolte o afacere in mediul online romanesc, avand nevoie de …
• banii pentru sustinerea proiectelor online, apartinand unor investitori, si …
• intelepciunea unor antreprenori sau profesionisti cu experienta.

E un model care functioneaza cu succes in tarile civilizate si pe care incercam sa-l importam. Exista start-up-uri romanesti care au reusit afara, deci se poate!

Personajele acestei scene sunt foarte diferite ca provenienta: tehnici, publicitari, oameni de media sau oameni de business, varii corporatisti. Gasim de la programatori la ziaristi, si de la designeri la oameni de afaceri.

Nu este nimic rau ca s-au strans toti acesti oameni. Singura problema este ca fiecare isi apreciaza excesiv mediul si tinde sa minimizeze importanta celorlalti. Astfel apar si se alimenteaza tabere si preconceptii care ingreuneaza comunicarea.

De remarcat este si faptul ca mai toti oamenii au roluri multiple si in continua schimbare, fiind destul de greu sa identifici/cataloghezi o persoana.

II. Actiunea

Cei care doresc finantare sau sfaturi isi prezinta ideile in fata unor investitori si a unor antreprenori. Aceste prezentari au loc in cadrul unor evenimente sau prin abordare directa.

Problema fundamentala este ca nu se intampla nimic. Aici se opreste actiunea. Aici se opresc rezultatele. Aici ramanem blocati intr-un loop infinit (la fereastra, la fereastra, la fereastra, la fereastra …).

Ca sa reusim sa depasim aceasta situatie trebuie sa incepem prin a ne opri sa o analizam. Voi trisa si va voi spune raspunsul de la inceput: Traim fenomenul de Cargo Cult Entrepreneurship. Nu cred ca e doar un pas intermediar, cred ca multi dintre noi suntem pe calea gresita, imitand in loc sa intelegem si fiind emotionali in loc sa fim rationali.

III. Problemele

A. Antreprenorii vechi

Se cer sfaturi si bani si de la cei care au experienta si resurse financiare. E minunat ca se intampla acest lucru, insa:

1. Media si blogurile au fabricat cateva modele pentru antreprenori, deoarece exista nevoia de modele. Acesti oameni dau sfaturi insa o fac fara sa aiba statutul necesar. Nu sunt impostori cu buna stiinta, insa sunt considerati altceva decat ceea ce sunt in realitate, iar asta le dauneaza celor care primesc sfaturile si isi bazeaza deciziile pe intelepciunea lor neverificata. Da, ma puteti include si pe mine aici. Apreciez oamenii de acest fel pentru ca unii chiar incearca sa fie modele. E mai bine asa decat sa fii un monument de ipocrizie importat din alte timpuri si domenii.
2. Povestea antreprenorului paleste inaintea faptelor. Foamea de senzational a dus la simplificari grotesti care dau impresia ca orice se poate fara prea multa munca. E mai usor sa prezinti succesul fabricat decat niste calcule seci care demonteaza orice afacere senzationala in cateva minute.
3. Antreprenorii cu experienta nu se inteleg cu tinerii deoarece au asteptari total diferite, iar asta creeaza frustrare de ambele parti. Cand stii cat ai muncit pentru cateva zeci de mii de euro cifra de afaceri iti vine greu sa discuti cu un pusti care isi evalueaza la cateva sute de mii ideea sa neimplementata/nedemonstrata/necalculata/neaprofundata. Discutiile care deriva de aici nu au vreun viitor sau vreo valoare. Putini dintre antreprenorii locali au reusit cu adevarat in vreun proiect. Asadar, se intalneste o viitoare tanara speranta cu un sfatuitor mort tanara speranta.

B. Start-up-erii sau antreprenorii noi

Pleaca de la ideea ca lucrurile functioneaza "as seen on the Internet". Cred in modelul strain, in banii multi care vin usor si nu inteleg tratamentul de care au parte din partea batranilor. Probabil il asociaza cu pseudo-ratarea lor sau cu fenomenul de haita primitiva din care fac parte "vedetele". Erorile fundamentale sunt:

1. Asteptarile care sunt total necoplanare cu experienta si profunzimea ideii pe care o vand. Tinerii compenseaza experienta printr-un avant admirabil si o siguranta pe sine ruda cu inconstienta. Toti am fost acolo. Sentimentele astea sunt frumoase, dar total contraproductive. Mai rau, te ajuta sa vinzi o iluzie si altora, iar batranii adora sa se lase vrajiti de ele.
2. Inflatia de idei. Orice tanar antreprenor are 6-12 idei la care lucreaza cateva minute pe saptamana. Orice idee e prezentata semi "la misto" si implementata pana la un alfa proof of concept. Orice idee e inlocuibila, de obicei de o idee care necesita resurse mai mari pentru implementare. Orice idee esueaza doar datorita celorlalti!
3. Lipsa consistentei. Pe cat de categorice sunt ideile prezentate, pe atat de moale este totul in jurul lor. Ele nu se vor executa niciodata (deseori din lipsa de resurse, cauzata de un mediu inchistat, condus de o haita de redusi). Pentru ca toti vrem sa fim toate si sa stim orice nu vom avea oameni despre care sa spunem ca stim ce fac, cu ce se ocupa, la ce lucreaza. Toti acesti oameni care nu au un proiect clar, o meserie clara sau o sursa de venit certa pot fi denumiti "oameni din online" in asteptarea loviturii de milioane de dolari.

C. Investitorii

Oamenii cu bani, cei care pot face visul sa devina realitate! Selectionati din randul antreprenorilor sau ca reprezentanti ale unor entitati care se presupune ca au bani, acestia sunt vazuti ca salvatori. Cred ca titlul de investitor il merita doar un numar foarte-foarte mic de persoane. Restul, impartasesc urmatoarele mici secrete murdare:

1. Investitorii nu au bani. Problema esentiala e ca investitorilor le lipsesc banii si le prisosesc sfaturile. Cei cativa care ar avea niste bani (desi rareori pentru investitii de acest gen) sunt invitati si abuzati la orice eveniment. Fara a avea vreo experienta serioasa, ajung sa fie inutili si ca sfatuitori in domeniu. Interesant e ca investitori sunt considerati doar cei care au bani, desi lipsurile strat-up-urilor depasesc cu mult nevoile financiare.
2. Investitorii sunt cumparatori. La fel cum unii mananca boabele in loc sa le planteze, exista in piata multi care se folosesc de teoria investitiei pentru a cumpara o participare intr-o afacere. Se ajunge la control asupra afacerii sau la folosirea ei pentru in-sourcing, variante foarte triste pentru tanarul antreprenor, care devine tanar salariat la patron, fericit ca a vandut afacerea pe 3.7 lei.
3. Investitorii nu au consistenta. Am vazut investitori care intra doar pentru ca e la moda, fara sa inteleaga, controleze un start-up. Desi cu bune intentii, ajungi sa fii partener cu unul care stie la fel de putin despre online pe cat stii tu despre business in general. Desi banii asigura plutirea, o astfel de afacere se scufunda dupa o vreme, din lipsa de interes sau bani.

D. Galeria sau Personajul Colectiv

La galerie ii includ pe cei care fac parte din toata povestea, insa nu sunt nici antreprenori tineri, nici cu experienta si nici investitori. Totusi, influenta lor asupra fenomenului online local este decisiva. Roluri foarte importante au:

1. Angajatii. Nu stiu cum altfel sa le spun celor care se afla in slujba unor companii si au influenta directa in piata prin prisma postului ocupat. Din orgoliu sau interes se intampla sa pozeze in investitori sau antreprenori. In ciuda exceptiilor, cred ca e nesanatoasa aceasta pozitionare. Desi sunt manageri buni si opereaza in companii foarte mari, cred ca nu aduc beneficii majore antreprenoriatului online.
2. Ziaristii si bloggerii. Foarte vocali si foarte prezenti, reusesc sa creeze si sa intretina hype si buzz in jurul unor oameni, proiecte sau evenimente. Se amesteca usor cu mediul si ajung sa aiba opinii si sa scrie despre lucruri aparent accesibile, dar pe care nu le cunosc (ex: business online, tehnica) alimentand imaginea feerica folosita ca baza pentru visele tinerilor antreprenori de profesie sau ocazie.
3. Aspirantii. Sunt cei care stau pe bara si se pregatesc sa porneasca un proiect mic cu o idee mare. Neavand nicio experienta cred usor in povestea fabulosului mediu online in care poti sa te imbogatesti peste noapte. Fiind multi, asigura un trai linistit intregii industrii media din jurul fenomenului. Plus, ei sunt ciclul viitor de noi sperante.

 IV. Punctul culminant

Intalnirile sau discutiile dintre start-up-eri si antreprenori + investitori sunt pentru mine punctul culminant al acestei situatii.

Atitudinea de "la pamant si da-mi 10 flotari!" vs. "nu ati inteles nimic, va spun eu ca o sa mearga!" ma face sa fiu din ce in ce mai putin interesat de zona asta si sa-i compatimesc pe cei implicati. Imi pare rau de antreprenori si investitori pentru ca le este facut capul calendar cu naivitati sau prostii. La fel de mult regret ca unii aflati la inceput trec prin tot felul de experiente umilitoare cand nu este cazul, pentru ca unii au impresia ca asa se fac lucrurile.

 V. Deznodamantul

Suntem departe de incheiere. Cred ca ne aflam la stadiul in care mimam disperati antreprenoriatul. Avem conferinte, avem idei, avem prezentari, avem incercari. Rareori avem si succese. Cred ca succesele vin de la cei care au inteles care le este meseria si rolul. Nu-i vad ca fiind prima recolta, ci mai degraba alte mere in alta traista.

Gravide cu batrani in brate – asa prezinta un prieten o scena tipica de disperare. Cred ca acolo suntem si noi cu antreprenoriatul online. Desi virtualul ne e usor accesibil, cred ca trebuie sa ne intoarcem la concret. Visele indraznete si ideile revolutionare sunt bune, insa numai insotite de:

• un model viabil de a produce bani
• minime cunostinte economice si tehnice
• suport din partea unor oameni cu experienta
• evaluari realiste ale unor vise/idei
• perseverenta intr-o singura directie
• implementari in loc de povesti si dorinte

Nu pot decat sa sper ca o sa reusim intr-o zi sa facem ceva relevant. Vorbesc aici in primul rand pentru mine. Ma incearca un sentiment de vinovatie ca am participat la toata povestea asta si abia acum mi-am dat seama unde duce (niciunde)…

* * * 

Intr-o vizita la Brasov am reusit vaste performante automobilistice:

• Am mers prea repede prin localitati (75km/h), deoarece ma depasea absolut toata lumea injurand – dovada ca oricat ai vrea e imposibil sa respecti regulile de circulatie aplicate prostesc (drumurile cele mai mari trec prin sate?!).
• Mi-am rupt masina traversand centura Ploiestiului. Cel mai traficat drum din tara trece prin niste hartoape inimaginabile.
• Am experimentat craterele Brasov – Bran, pe uscat si pe ploaie, fiind foarte aproape de a ma integra intr-un BMW vechi care reusea sa depaseasca cu peste 100km/h noapea, pe ploaie, in zona intens circulata, cu gropi si balti…
• Am vazut ce inseamna o furtuna pentru infrastructura oraselor romanesti (chiar si in seara asta in Bucuresti)

N-am reusit tot drumul sa nu observ afisele electorale care ma indemnau sa votez. Cred ca sunt oameni care ma considera suficient de dobitoc ca dupa umilinta din trafic sa ma duc sa votez. O sa ma duc doar sa votez impotriva cuiva, cand chiar voi simti nevoia. Pana atunci isi pot baga afisele alea mari unde stiu ei mai bine, alaturi de indemnurile la responsabilitate civica. Mi se pare ca primim un mare si constant scuipat in fata cu situatia asta. Nu ma intereseaza cine sunt vinovatii (ca oricum toti dau vina pe ceilalti) si cine sunt salvatorii (ca oricum toti pozeaza in salvatoir) – ii rog doar sa ma anunte cand sunt gata drumurile ca sa-mi fac si eu datoria de a alege (macar atunci o sa cred ca am intre ce/cine sa aleg). Pana atunci, succes la campanie! Sa castige cel care are o cantitate suficienta de minte incat sa-si dea seama ca poti castiga oamenii asigurandu-le nevoile minime (si ii poti indeparta profitand la nesfarsit din abuzul celor mai elementare nevoi).

* * *

Ma gandesc sa pun bazele unui sistem care sa permita angajarea catorva sute de oameni din toata tara. S-ar potrivi perfect celor care sunt muncitori, inclusiv peste 50 de ani, au nevoie de ajutor pe partea comerciala si isi doresc sa castige cel putin 1500-2500 RON net lunar. 

Ar fi vorba despre o mica franciza pentru echipe de 2-3 oameni care sa asigure niste serivicii de baza necesare in aproape orice oras din tara:

• servicii de curatare/mentenanta pentru aparate de aer conditionat (trebuie facute macar 1 data pe an)
• servicii de curatare/mentenanta pentru centrale termice (la fel, sunt necesare pentru buna functionare)
• alte servicii marunte legate de intretinerea unor echipamente sau operatiuni tehnice (mereu necesare pe la casele celor mai putin priceputi – ca si mine)

Costurile de inceput sunt minime (aprox. 2000 RON de persoana) folosite pentru autorizare si unelte. Central se asigura suport, dispecerat, materialele speciale necesare, partea de promovare, cursurile necesare pentru specializare samd. – o mica afacere atent coordonata.

Consider ca un astfel de sistem de franciza ar putea integra foarte bine persoane care vor sa munceasca, sunt dispuse sa invete, au o pregatire medie, indiferent de varsta. Problemele principale (hartiile, ofertele, preturile, promovarea, instruirea) carora oamenii de acest fel nu le fac usor fata ar fi rezolvate de la bun inceput intr-o astfel de franciza.

M-ar ajuta impresiile voastre, eventual sa intrebati cateva persoane care se potrivesc descrierii ce parere au despre o astfel de initiativa si daca ar participa.

 * * *

Am cateva anunturi de facut si profit de ocazie:

1. Conectoo a lansat Conectoo Start.  Conectoo este o companie care ofera servicii de email curat pentru cei care tansmit newslettere sau au volumuri mari de email. Conectoo Start este un concurs deschis care sustine si promoveaza startup-urile din mediul online romanesc, oferind lunar pachete gratuite de servicii de email marketing celor mai promitatoare şi inovative dintre acestea (1 milion de mesaje!). Felicitari lui Bogdan Iordache, fondatorul Conectoo.ro si al StagiiPeBune.ro – pentru politica antispam sanatoasa si pentru ca reuseste sa livreze multe mailuri la Yahoo, lucru de care eu nu sunt capabil ;-)
    
2. CERF se reinventeaza – devine din targ consumer, targ B2B. Se observa bagheta lui Manafu. Voi participa si eu cu o prezentare in cadrul Technology Forum, in panelul de Open Source, Vineri 5 Iunie, ora 16.30. Din nefericire, ultimele editii ale CERF au fost niste deziluzii majore pentru mine (totul a inceput cu prima vizita la CeBit). M-as bucura sa-si revina si cred ca s-au pozitionat bine. Incerc si anul acesta, desi mereu zic ca nu voi mai merge la editia viitoare. It better not suck! ca sa-i citez pe marii ganditori postmodernisti Beavis si Butthead.
    
3. AITC.ro este siteul Asociatiei de Interventie Terapeutica in Criza. Scopul lor este de a ajuta oamenii aflati in dificultate sociala critica, si anume persoane aflate in categoria de "victime ale excluderii sociale". Desi se afla la inceput, fondatorii AITC fac progrese in sustinerea schimbarii legislatiei care defineste abuzul sexual, fizic, emotional sau psihologic. Eu i-am ajutat sa ajute. Cred ca si voi ii puteti ajuta. Cred ca un inceput ar fi sa le sugerati cum sa-si organizeze prezenta online pentru a-si transmite mai bine mesajul.

"If hard work were such a wonderful thing, surely the rich would have kept it all to themselves."

Nota: Acest post este inspirat de o discutie avuta ieri cu un amic aflat cu cativa ani buni inaintea mea.

De ce muncim? Pare o intrebare absolut banala, dar are raspunsuri complexe. Am facut un mic studiu intre prieteni si am obtinut o lista de motive pentru care oamenii muncesc: pentru bani, pentru a iesi la pensie si a fi linistiti, pentru a-si acoperi nevoile, din frica, pentru familie, pentru placerile proprii,  din inertie sau pentru a nu se plictisi, din dorinta de afirmare, pentru a avea un scop, pentru a se simti utili samd.

O sa sarim peste teoria motivatiei si piramida lui Maslow. Ar fi raspunsul simplu, de la scoala, care ne ofera doar explicatiile de baza si ne impiedica sa aprofundam problema.

Muncim pentru a ne acoperi nevoile primare. Asta pare a fi explicatia simpla si rapida. Totusi, acoperirea nevoilor primare este extrem de facila astazi. E suficient ca putini sa munceasca efectiv pentru a produce necesarul tuturor, mai ales intr-o societate evoluata. Risc sa spun ca pentru un om apt si inteligent nevoile de baza nu sunt o provocare, doar o scuza.

Muncim pentru familie, pensie, linistea viitoare. Pare a fi o motivatie valida, insa presupune faptul ca muncim pentru o rasplata din viitor sau pentru altcineva (familie). Asta ne scuteste de alte intrebari si ne ofera comoditatea de a regreta decizia peste zeci de ani – daca avem norocul sa iesim la pensie.

Muncim pentru bani. Banii ne sunt necesari pentru a acoperi nevoile primare, nevoile curente (usor expandabile) si pentru a contribui la fondul pentru pensionare (viitorul incert). Aici apar cateva intrebari:

• Din cei care "muncesc pentru bani" oare cati castiga cu adevarat bani? Presupun ca daca te-ai considera un pescar bun sau profesionist nu ai arata prea bine in breasla cu 3 pesti mici prinsi lunar. Astfel, daca muncesti pentru bani, ar trebui sa castigi o suma semnificativa.
• Ce valoare au acei bani pentru tine? Nu ma refer la valoarea de piata, ci la ceea ce faci efectiv cu banii. Presupun ca nimeni nu munceste pentru a fi cel mai bogat din cimitir sau #1 in vreun Top Hagi Tudose. Ai banii. Stii sa ii folosesti? Ii folosesti cum trebuie pentru a trai? Sau te folosesc ei pe tine, cunoscandu-ti slabiciunea?
• Cand te opresti? Teoria amicului meu este ca daca reusesti sa castigi ~10.000 EUR pe luna ai acces la 98% din ceea ce-ti poate oferi lumea. Tind sa fiu de acord. Oricum ceilalti 2% iti permit calatorii in spatiu, avion privat mic vs. business class  sau acces la proprietati si cluburi exclusiviste – asadar o lume care ofera prea putin in comparatie cu costurile sale. Plus, ai nevoie de mult timp sa reusesti sa traiesti un pic din cei 98% disponibili, asa ca nu-ti ramane timp pentru grija a ceea ce nu poti face.

Muncim pentru a ne auto-valida, pentru a ne afirma, pentru a invata. Din nou, o motivatie frumoasa si valida. E minunat daca reusim sa muncim din acest motiv si sa ne indeplinim propriile scopuri. De multe ori ajungem sa spunem asta doar ca sa sune bine, iar cand intram in amanunte constatam ca nu ne place deloc munca noastra si ca ne-am indepartat de obiectivul initial (afirmarea, validarea, cunoasterea) si ajungem sa ne scuzam folosind celelalte motivatii la indemana.

De ce muncesc eu? Aproape toti m-au intrebat Dar tu de ce muncesti?. Raspunsul meu la intrebarea asta:

• Muncesc pentru bani. Vreau banii respectivi pentru a putea avea acces la domenii sau locuri noi. Am trecut de multa vreme de muncesc pentru a-mi acoperi nevoile, deoarece mi se pare o gandire distructiva/limitativa, indiferent de suma vehiculata.
• Muncesc pentru a crea sisteme care functioneaza (produse, servicii, etc) atat de bine incat nu sunt observate (serios!). Lucrurile complexe si bine facute in care sunt implicat imi dau o satisfactie interioara deosebita (chiar si atunci cand nu produc bani).
• Muncesc pentru ca e o metoda practica de a intalni oameni, de a lega prietenii si de a socializa in general. Nu sunt izolat, insa cred ca e mult mai usor ca muncind sa gasesti oameni cu interese si aspiratii comune. Plus, imbini utilul cu placutul.
• Muncesc pentru ca munca ma ajuta sa-i pot ajuta pe altii si sa am grija de ai mei.

Totusi. De ce muncim? Daca renuntam la raspunsurile formale, sunt cateva motive clare pentru care muncim:

1. Muncim din inertie, pentru ca asta am fost invatati ca trebuie sa facem. Daca nu am munci am fi stigamatizati social. Eu nu cred in ce trebuie social, insa sunt putini cei care pot rezista fara aprobarea celor din jur.
2. Muncim din frica deoarece ni se pare ca fara respectiva munca nu o sa ne mai putem acoperi nevoile primare (vom muri de foame, singuri, mizerabili, dispretuiti de cei din jur).
3. Muncim pentru ca e alegerea usoara. Munca ne ofera scuza perfecta de a nu face ceea ce ne dorim. Muncim, deci pare ca facem fix ceea ce trebuie. Nu avem rezultate in directia dorita deoarece muncim cat sa ne mintim singuri, nu sa realizam ceea ce ne-am propus (pentru ca e mult mai greu sa afli si apoi sa faci ce-ti doresti decat sa muncesti 4-8-12 ore pe zi).
4. Muncim pentru ca am facut asta mereu, iar daca nu am mai face-o ne-am pierde identitatea. Acesta este cel mai bun semn ca esti nimeni sau ca esti doar ceea ce faci (ambele ipostaze lasa mult loc de mai bine).

De ce ar trebui sa muncim? Pentru a obtine ceea ce ne dorim – si spun NU oricarui alt motiv! Poate ne dorim faima – pentru faima nu ai neaparata nevoie de bani. Poate ne dorim putere – pentru putere nu ai neaparata nevoie de bani. Poate ne dorim o viata linistita – pentru o viata linistita nu ai decat nevoi minimale. Poate ne dorim o viata in care sa avem parte de 99% din ce ofera Terra – avem nevoie fie de bani, fie de putere, fie de faima intr-o doza sanatoasa, dar destul de usor de atins.  Pana acum nu am contrazis cu nimic motivele anterioare, insa …

Munca este un mijloc prin care ne indeplinim obiectivele in viata. Cred ca asta ar fi o buna viziune asupra muncii. Neaparat trebuie sa definim acele obiective. Fara ele vom folosi munca drept scuza, iar munca se va transforma din unealta in proprietar de sclavi. Obiectivele pot fi variabile, la fel si volumul de munca, cata vreme le dozam potrivit.

Muncim cu adevarat pentru ceea ce ne dorim atunci cand munca noastra are si beneficii imediate. Nu spun ca trebuie sa lucram doar pentru castigul pe termen scurt – doar ca existenta acestuia ne asigura ca suntem pe drumul cel bun. Rareori poti obtine imediat toate roadele muncii tale. Atunci cand nu castigi nici macar o particica din ceea ce-ti doresti inseamna ca nu muncesti pentru ceea ce trebuie. Poti sa te minti gandindu-te la rezultatele viitoare, dar nu o sa o faci decat sa-ti amani deziluzia. Nu e nevoie sa astepti pensia pentru a te bucura de viata. O poti face imediat ce ai inceput sa muncesti pentru visele tale, deoarece imediat vor aparea si roadele muncii tale (mijloacele).

Asadar, pentru a raspunde corect la intrebarea "De ce muncim?" nu ne ramane decat sa ne definim si sa ne masuram obiectivele in viata (macar 1 data pe an ;-) Aici situatia se clarifica sau se complica extrem. Va las sa va ganditi!

Cred ca sunt atras de domeniile la inceput de drum. Asta sau, poate, imi place tehnica, iar aici totul este la inceput de drum. In ultimii ani am fost implicat in comunitatea de Linux, in proiecte web si in advertising online. Implicarea asta mi-a permis sa vad niste modele de comportament. Apreciez mult toate aceste domenii si oamenii implicati, tocmai de asta as vrea sa subliniez niste erori comune. Am sa ma opresc asupra publicitatii online, deoarece ea pare a fi cea mai discutata in ultima vreme.

Bannerul a murit! Toata lumea iti va spune asta, fara exceptie. Consider ca bannerul seamana cu heroina, pornografia si banii: mereu vrei mai mult, dar "mai mult" nu e neaparat "mai bine". Bannerele tot mai mari, tot mai agasante, tot mai "bogate" au ajuns sa scarbeasca utilizatorii. Asta nu inseamna ca bannerul nu functioneaza sau ca va muri maine.

Marile avantaje ale bannerului:

• model simplu de inteles, vizual, derivat din print/tv
• usor de observat, masurat/numarat
• usor de produs deoarece materialele vizuale exista mereu in cadrul unei campanii generice
• prima forma de advertising online, inertie mare

Din aceste avantaje esentiale rezulta si dezavantajul major: usurinta de a abuza de bannere. Iar aceasta usurinta a facut ca bannerul sa ajunga undeva langa spam ca popularitate. La fel ca si emailul, bannerul este in esenta o unealta buna, dar poate fi prost folosita cu usurinta. Nu va muri, ci se va aseza acolo unde ii este locul, atunci cand vom invata sa-l folosim la potentialul corect. Cand se va intampla asta? Imediat dupa momentul in care toti zic ca va muri ( in maxim 2-4 ani). 

Clientul nu intelege (si este prost)! Auzim asta in multe domenii. E usor sa spunem ca nu intelege clientul, mai ales cand noi nu intelegem:

• cum sa-i explicam serviciul/produsul
• cum sa-i aducem beneficii directe, clare, cuantificabile
• situatia clientului, oamenii clientului, pregatirea clientului, limbajul clientului … samd

Daca un client refuza sa foloseasca o unealta care ii aduce beneficii inseamna ca este un prost manager al propriului business. De multe ori refuzul nu vine din nestiinta sa, ci din nestiinta celor angajati de el sa-i prezinte si sa foloseasca noile unelte. Oricum, nu trebuie sa-i plangem noi soarta, ca profesionisti. Ar trebui sa ne bucuram de atitudinea sa, cata vreme exista concurenta sa care stie sa foloseasca aceste noi unelte si e gata sa plateasca.

Sunt ani de zile in care clientul a digerat siteuri in flash (cand trebuia text) sau mizerii SEO (cand informatia s-a pierdut in text). In acesti ani nu a avut neaparat rezultate majore, insa a avut cu siguranta costuri. Sa-l faci prost si incapabil de a intelege este cel putin ipocrit, cata vreme reticenta lui este construita pe esecurile tale.

Sunt prea putini bani! Adevarul e ca fiecare industrie atrage, in medie, cam atati bani cat merita. Sunt prea putini bani fata de ce? Fata de dorintele, aspiratiile si inchipuirile noastre. Nu cred ca sunt prea putini bani fata de realizari. Cred ca un client cand are rezultate cuantificabile, directe, plateste. Cu cat are mai multe rezultate – cu atat  mai mult plateste.

Putem iesi din cercul vicios al banilor livrand calitate si rezultate si fiind platiti in consecinta. Desigur, daca industria in sine creste (aproape mereu conjunctural, fara meritul nostru) vor exista mai multi bani, dar si mai multi aspiranti.

Capcana rezultatelor. Ideea simpla care se desprinde acum din piata (si din spusele mele de mai sus) este ca trebuie sa mergem pe o plata a rezultatelor. De aici se trage concluzia ca orice client trebuie sa plateasca doar atunci cand are un rezultate si numai pentru rezultatele obtinute. Ca sa nu cadem intr-o capcana, trebuie sa analizam situatia simplificata la maxim:

1. Exista o companie care doreste sa vanda un anumit produs utilizatorilor de internet (castraveti)
2. Exista agentiile media, aflate in slujba companiilor, care fac strategia de comunicare si vanzare a produsului, inclusiv pe Internet (producatorul bannerului cu castraveti)
3. Exista publisherii, cei care ofera spatiul efectiv (gardul pe care se afiseaza bannerul cu castraveti).

Ciclul actual este urmatorul: compania vanzatoare de castraveti merge la o agentie, agentia face un banner cat mai mare si mai interactiv, bannerul este afisat de mii de ori pe siteurile publisherilor.

Banii curg astfel: compania vanzatoare plateste agentia pentru creatia bannerului si pentru cumparat spatiul de la publisheri.

Rezultatele? Se vand (sau nu) produsele. Daca nu se vand, clientul este nemultumit de Internet si vrea preturi mai mici la spatiile de afisare si afise mai mari, sperand ca astfel va vinde mai mult. Agentia pune presiune pe publisher si cumpara mai mult spatiu cu mai putini bani, ruleaza noi campanii, rezultatele risca iar sa fie slabe, asa ca se pune si mai multa presiune – si tot asa.

Solutia pare a fi plata la rezultate. Ok. Dar plata catre cine? Plata catre publisheri bazata pe rezultate este solutia simpla, insa, deseori, incorecta. De ce incorecta? Pentru ca s-ar putea ca reclama sa fie prost facuta si neinteresanta, iar strategia propusa de agentie – nepotrivita. Chiar daca reclama va fi afisata de 1 milion de ori pe tot ecranul, ea nu va vinde, ci doar va irita potentialii clienti (care isi formeaza o parere proasta si despre vanzator, si despre publisher).

Plata la rezultate catre agentie este cheia eficientei. O reclama buna vinde bine. Daca ai costuri de achizitie mici si o reclama buna vei reusi sa vinzi mult platind putin.  Daca platesti mult pentru rezultate, chiar si publisherul este interesat sa ajute la promovare cu idei si pozitionare cat mai buna, pentru a te taxa cat mai mult, oferind un maxim de rezultate.

In fine, discutia poate continua la infinit. Publisherul poate oferi spatii pozitionate prost, agentia poate face bannere slabe si iritante pe care se da click doar accidental, iar vanzatorul poate insista sa comunice/vanda intr-un mod ineficient (dar in ton cu cultura organizationala sau varii apucaturi interne).

Ce incerc sa subliniez este ca atunci cand se doreste plata rezultatelor trebuie analizate atent implicarea fiecarei entitati, ce trebuie sa livreze fiecare, in ce masura se indeplinesc obligatiile si obiectivele. Vina poate fi mereu a oricui, in orice doza, insa succesul este posibil doar atunci cand toate cele (minim) 3 entitati implicate isi fac bine datoria.

Pana la urma vom trece de toate aceste dificultati. Se va intra in etapa de maturizare in care vom vedea altfel piata, clientii, serviciile noastre. Totusi, domeniul in sine va fi permanent afectat de anii tineretii, de aceea cred ca e momentul sa constientizam problemele si sa nu le agravam alegand solutia simpla: tipetele si aratatul cu degetul.

Cat de mult succes credeti ca ar avea primul provider de Internet de la noi care ar oferi o solutie de filtrare a continutului web clientilor lor? Cred ca o multime de parinti ar alege sa limiteze accesul copiilor la unele tipuri de continut, iar providerul poate asigura cel mai bine acest serviciu (software-ul local nu este o piedica). Livigent e prima solutie de acest fel care intelege si continutul in limba romana.

Livigent este si unul dintre cele mai complexe proiecte tehnice la care am lucrat. Am participat la partea initiala de cercetare pentru acest produs care face analiza traficului web al unei retele, depisteaza in timp real tipul continutului si schimba sau blocheaza continutul nepotrivit.

Toate astea se intamplau acum 3 ani. Din proiectul de cercetare inceput de noi s-a creat o companie, luand o parte din oamenii din proiect si angajand altii. Compania se numeste RnD Software. Timp de 3 ani s-a format o echipa extrem de competenta, avand angajati cativa dintre oamenii cei mai inteligenti pe care-i cunosc. Rezultatul muncii lor, cuplat cu o investitie considerablia (cred ca $1-2M), este Livigent.

Livigent este un produs care face Intelligent Web Control, adica filtreaza accesul la internet pe baza unor criterii (tip de continut al paginilor, trafic p2p sau mesagerie instant, program orar, banda utilizata, etc.), in timp real (asta inseamna incredibil de multa munca) pentru retelele corporate, provideri de internet sau utilizatori business. Partea interesanta este ca produsul nu functioneaza ca un blacklist cu URL-uri, ci detecteaza si analizeaza cuvintele, ceea ce-l face foarte flexibil ca utilizare si extrem de inteligent. Cum se face asta in cateva milisecunde, insesizabil pentru utilizator si inlocuindu-se imaginile cu porn? Aici s-au cheltuit banii pe dezvoltare :) si s-a hackuit o gramada kernelul Linux.

Avantajul? Cresterea productivitatii, risc scazut de infectare cu malware via web, control asupra timpului petrecut online (fie si numai prin analizarea rapoartelor de trafic). Poate ca nu pare a fi direct o problema, dar un astfel de produs devine necesar atunci cand copilul tau acceseaza pornografie, cand angajatii pierd timp pe bloguri ;-) (sau pron) sau cand risti sa fii dat in judecata pentru ca din compania ta se downloadeaza filme sau muzica piratata (lucru comun si la noi in tara).

Livigent il are ca investitor pe Zelig Rosenthal, un domn din New York extrem de bun businessman. Recunosc ca o multime din ceea ce stiu astazi legat de business stiu datorita lui. Dupa glumele colegilor, s-a intalnit scoala evreiasca cu cea olteneasca.

Dl. Rosenthal detine si un provider de Internet special ce opereaza in US si Canada, denumit The Jnet, care ofera Internet filtrat comunitatilor evreiesti ortodoxe. Mai nou folosesc o versiune speciala de Livigent pentru a oferi produsul. Serviciul are un succes extraordinar pe nisa sa in SUA. Asta ma face sa raspund la intrebarea din deschidere: cred ca si in Romania exista o piata foarte buna pentru acest serviciu.

Puteti testa Livigent online ca proxy sau analizand cate un URL vizitand www.livigent.com. Va recomand sa cititi si White Paper-urile pentru exemple de aplicabilitate practica. Produsul ruleaza pe un appliance dedicat, ca proxy sau ca router, in interiorul companiei sau la ISP. Costurile serviciului sunt reduse, fiind comparabile cu cele ale unui antivirus.

Compania cauta distributiori si clienti locali! Foarte probabil in perioada urmatoare partea de vanzari se va muta la New York. Am tinut sa scriu despre Livigent deoarece ingineresc este un produs extraordinar, iar pe nisa sa eu il consider echivalent cu Bitdefender ca antivirus. Vreau sa-l laud cat inca mai are eticheta de  "made in Romania" pe el si ma bucur ca am ajutat la inceputurile sale.

Acum vreo 10 ani discutam cu o persoana din Germania. Imi spunea ca pot veni oricand acolo, cata vreme asta vreau. Mi se parea o destinatie incredibila. Din toata discutia mi-a ramas un singur lucru: granita exista doar in mintea ta. Am avut nevoie de mult timp sa-mi dau seama de adevarul asta.

Libertatea de a calatori si cea de a activa international mi se par acum cele mai mari privilegii de care poti beneficia. Fiecare calatorie in care am fost mi-a oferit o multime de informatii, adevarate lectii. Dupa cateva ore de zbor cu avionul poti sa ajungi intr-o cu totul alta lume. Reguli noi, semnificatii noi, lucruri noi, istorie, o multime de lucruri din care poti invata si care iti ofera o noua dimensiune a realitatii.

Mi-as dori ca in Romania sa existe traditia de a calatori cat esti tanar, asa cum se intampla in Occident. E o experienta necesara, iar daca-ti lipseste poti spune ca ai pierdut mult din ceea ce iti ofera viata.

Orice calatorie se incheie cu o depresie de cel putin o saptamana pentru mine. As putea sa stau si sa plang starea drumurilor, rautatea oamenilor, micimea care ne inconjoara. As putea sa trag si sa sper ca peste 20 de ani lucrurile vor fi mai bune in Romania. Am ajuns sa am suficienta minte incat sa nu-mi asum niciuna din cele doua corvoade. De fiecare data ma gandesc cum o sa plec, iar cand sunt plecat ma bucur de asta. De fiecare data imi dau seama cata frumusete exista in lumea asta si cat de putin fac pentru a o atinge.

Romania nu se va schimba niciodata in bine. Aproape nimic nu schimba semnificativ si rapid o tara in bine (exceptand, poate, revolutiile). Romania a fost un loc neplacut si va ramane la fel. Oamenii nu s-au schimbat cu nimic fundamental in ultimele doua mii de ani. Evolutia nu vine peste noi, ci noi ajungem sa evoluam intelegand ceea ce ne inconjoara. De aceea e esential sa rupem granitele mentale, care sunt mai mari, mai puternice si mai prezente ca orice bariere fizice ridicate de oameni sau de natura. Ma bucur ca sunt roman tocmai pentru ca e suficient de rau incat sa invat sa apreciez binele si suficient de bine incat sa fiu ferit de raul absolut. E o pozitie foarte buna, extrem de motivanta!

Internetul ar trebui sa ne motiveze sa vedem cat mai multe locuri si sa lucram in piata satului global. Din pacate uneori crezi ca usurinta cu care accesezi informatiile te scuteste de deplasare si ca nu conteaza atat de mult sa fii acolo. Nimic mai fals! Mai rau, Internetul ne ofera si o scuza buna pentru a nu mai interactiona direct cu oamenii.

Ca sa scap de apasarea legilor proaste, a drumurilor cu gropi si a oamenilor ingusti la minte m-am hotarat sa plec. A fost cea mai buna decizie pe care am luat-o anul acesta. Am renuntat la a-mi cumpara casa si la a-mi imagina viata aici. Am reziliat contracte, am suspendat activitati, mi-am informat parintii inlacrimati :) Dintr-o data totul a devenit mai placut. Mi-am gasit o insula pe care sa ma mut, iar lucrurile au inceput sa fie relaxate. Nu m-am mutat (inca) si nici nu stiu cand o voi face, dar mi-am castigat libertatea. Dupa asta m-am hotarat sa incep iar sa calatoresc, ca sa-mi pot alege linistit locul in care vreau sa stau. Contrar parerii generale exista multe locuri in lume mai frumoase, mai ieftine si mai civilizate decat optiunea implicita (satul in care te-ai nascut, municipiul, Bucuresti).

Saptamana trecuta am fost in Malta, cu escala prin Budapesta si Munchen. Am descoperit un loc fabulos. Am intalnit sute de profesionisti la summitul partenerilor RedHat, genul de oameni cu care iti face placere sa porti o conversatie sau sa lucrezi. Oameni bine pregatiti care chiar fac ceva. Am stat cateva minute de vorba cu Jim Whitehurst, CEO-ul RedHat (am si poza, spre incantarea mea) si diversi domni cu rol de CEO la companii despre care citesc pe Digg ;-) Extraordinar cat de usor e sa intalnesti oameni extraordinari! Ca sa-mi treaca depresia de saptamana asta voi merge la Solar Expo in Verona saptamana viitoare. Pana la urmatorul Mai Tai pe vreo insula am decis ca e timpul sa lucrez cu companii de afara, sa calatoresc cat mai mult, sa scriu in engleza pe un nou blog/website si sa activez in piata externa, cea care conteaza. Revin cu updateuri pe tema asta.

Deciziile radicale de mutare mi-au fost alimentate si de faptul ca au trecut atatia ani in care m-am complacut in a fi legat de locuri in care mi se parea ca sunt relevant si am un soi de importanta. Un text a lui Seneca (via Tim Ferris) m-a facut sa-mi dau seama cat de putine lucruri se schimba in cateva mii de ani, cat de predictibili si limitati suntem si, mai ales, cum ne irosim viata. Ca veni vorba de Tim Ferris, va recomand cu caldura The 4-Hour Workweek (disponibila pentru imprumut), cartea sa despre iesirea din sistem ;-)

Subliniez ca orice calatorie sau mutare costa mult mai putin decat va imaginati si nu e nevoie decat de o planificare atenta. Din pacate Romania e deja una din tarile destul de scumpe, asa ca nu va fi extraordinar de greu sa plecati cu un buget lunar normal pentru un yupiee local. Lumea e a noastra!

PS: Spre rusinea mea nu am fost in SUA pana acum. Planul pentru anul asta este sa petrec cel putin o luna in Silicon Valley. Raman recunoscator daca ma puteti ajuta cu orice hint privind cazarea si < TODO / don’t miss > in zona. Orice de la recomandare de hotel, camera de inchiriat, comunitati, oameni si locuri de vazut e binevenit via comentariu sau (preferabil) e-mail la blog AT manac.biz.

Internetul este o utilitate de baza. Imediat dupa nevoile primare (in piramida lui Maslow re-editata) exista Internetul. Nu toti vad astfel lucrurile, dar estimez ca in maxim 10 ani  vom avea Internet asa cum avem electricitate: oricand, oriunde.

Nevoia se poate translata usor in dependenta cand intalneste un spirit mai slab. Nu sustin necesitatea Internetului dintr-o dependenta profunda a utilizatorilor. E necesar sa putem trai deconectati si sa avem cum sa ne separam de retea fara ca lipsa virtualului sa ne distruga viata sociala sau viata profesionala.

Cu toate acestea, nu inteleg lipsa conexiunilor Internet accesibile, wireless, cata vreme exista tehnologia si conexiuni in banda larga aproape oriunde. Scriu acest post dintr-un aeroport civilizat din Germania. Astept cateva ore o cursa, am la dispozitie cafea sau ceai si o conexiune la reteaua electrica, gratuite, fara vreo limita. Cu toate astea, trebuie sa platesc o suma considerabila pentru un abonament de o zi la Internet. Pentru ca pot sta offline si nu am nicio urgenta  majora am ales sa nu folosesc conexiunea Internet.

Cat costa? Daca luam ca exemplu un hotel mic sau un restaurant, costurile sunt de vreo 50€ pentru un router wireless si undeva la 10€/luna pentru o conexiune ADSL dedicata. Asadar, costa mai putin decat sapunul de la baie. Nu spun ca trebuie sa fie mereu gratuit. Trebuie sa fie doar usor accesibil: acoperire buna, pret corect si o modalitate simpla de plata (limitarea la voucherele preplatite si cardul de credit nu se incadreaza in accesibil).

Ce aduce? Clienti multumiti, dispusi sa foloseasca restul serviciilor si care te prefera. Stiu o multime de oameni care folosesc “free wireless” ca si criteriu de selectie al unui hotel. Iar daca un hotel de familie de 3* poate, ar trebui sa poata si cei de la un Hilton de 5* (aceeasi aventura ca si cu aeroportul). Pentru orice loc de asteptare Internetul e o necesitate si imbunatateste mult serviciul. Pentru o cafenea este util deoarece atrage un anumit tip de clienti (desigur, nimeni nu vrea legume care-si verifica mailul 3 ore). Disponibilitatea unei prize, un pahar cu apa sau o toaleta nu aduc clienti. Sunt elementare si suntem obisnuiti sa le avem. Conexiunea Internet intra in aceeasi categorie.

Abuzurile pot fi impiedicate restrictionand perioada de folosire sau chiar solicitand un tarif minimal (vezi exemplul cu … toaletele). Nu cred ca taxarea consistenta a serviciului aduce venituri consistente. Beneficiile indirecte sunt cu siguranta mai mari in cele mai multe cazuri. Plus, se poate folosi un sistem de redirectare la o pagina web a celui care ofera conexiunea gratuita, avand un mijloc vizibil de informare sau de promovare.

Serviciile oferite de companiile de telefonie mobila sunt o exceptie interesanta. Pana anul trecut, cel putin in Romania, preturile pentru conexiuni mobile erau aberante. Intre timp au inceput sa fie decente, cu planuri care permit sute de megabiti transferati pentru cativa euro. Totusi, Internetul in roaming nu este o optiune, avand un cost de aproape 10€ per megabit transferat. Probabil va ramane asa, pentru ca daca este foarte ieftin devine o amenintare chiar pentru serviciul de telefonie in roaming (apel voip local).

Ce e de facut? Daca poti influenta decizia, asigura-te ca exista o conexiune wireless in orice locatie “traficata”. Companiile de telecom mari ar putea oferi un astfel de serviciu public in diverse locatii importante, fara costuri (asa cum NU face Zapp in Baneasa), asigurandu-si vizibilitate. Institutiile publice ar putea prevede puncte de acces in zonele care le apartin (incepand cu scoli, primarii si spitale). Daca esti un simplu vizitator sau client, cere serviciul gratuit si exprima-ti dorinta de fi introdus cat mai rapid, atunci cand nu exista. Spune ca lipsa Internetului accesibil te va determina sa cauti o locatie care sa ti-l ofere, in detrimentul actualei.

Comodizarea accesului la Internet este un proces care inca mai are nevoie de ajutor. Putem sa alegem pozitia ingusta si retrograda de a-l vedea si taxa ca pe un serviciu premium. Tactica merge cat timp utilizatorul este dependent de serviciul tau. Totusi, dependenta se termina atunci cand apar alternative, iar utilizatorul va avea grija sa te taxeze la momentul potrivit. Alternativa este sa vedem Internetul accesibil ca pe orice serviciu web: simplu, accesibil, cu costuri scazute si un volum mare de utilizatori.
 

PS: Am publicat articolul dupa 2 ore de la editare dintr-un Mall din Budapesta unde Vodafone ofera wireless gratuit. Bravo lor!

Mi se cere deseori sa scriu despre un anumit produs, serviciu, site sau initiativa. Am o audienta de nisa, trafic suficient de bun, iar recomandarile facute de mine s-au bucurat de succes in trecut. Asta e motivul pentru care am chiar si o sectiune Publicitate pe blog. Mereu am discutia asta:

- Cat costa sa scrii ceva despre X?
- Cel putin 500 de euro si scriu ce-mi trece prin cap.
- Pai si da cineva atatia bani?
- Nu!
- Pai si?
- Pai si e foarte bine, fix asta urmaresc!
- … Nu e de mirare ca nu ai publicitate pe blog!

E bine pentru ca nu tin mortis sa fac vreun ban din blog sau sa particip in campanii. Poate suma de mai sus e exagerata. Poate e mica sau mare. E irelevant. Eu sper sa fie suficient de mare incat sa filtrez potentialii cumparatori – care trebuie sa tinda spre zero. De ce? Nu pentru ca am eu o impresie buna despre mine sau pentru ca mi se pare ca sunt extrem de valoros. Scriind pe blog castig o audienta. Pentru acesti oameni care imi citesc blogul publicitatea fara cap este echivalenta cu o otrava care ii face sa-si piarda interesul pentru blog, iar mie imi scade credibilitatea. Asadar are un cost extrem de mare pentru mine, motiv pentru care incerc sa o tin la minim. In afara de o plimbare cu un Rexton si pizza n-am castigat mai nimic pana acum din blog. Si e bine, mai ales ca scriu foarte rar.

Exemple de campanii la care mi s-a cerut sa particip sunt zeci. O sa mentionez extremele. Despre unele am scris pe Twitter (ma costa mult mai putin).

SCUZA

Mircea Scarlatescu cu Flori la Bucuresti. M-a bagat intr-un program, i-am luat florile si nu am scris ;-) Scuze Mircea. Felicitari pentru proiect si pentru eforturile de promovare. Serviciul si ideea sunt foarte bune si sunt convins ca o sa ai succes.

Multi care m-au rugat sa scriu si meritau o mentiune, dar pentru care nu pot face un articol (si nici macar o mentiune) sunt nevoit sa refuz sau sa aman cererile lor. Deoarece cred ca relatia cu publicitatea la mine pe blog e de tip broasca si scorpionul, ii rog sa inteleaga motivele pentru care nu pot scrie (ofer free-twitting la 7-800 de followeri)

ASA DA

Okian.ro este o librarie virtuala de limba engleza cu peste 1 milion de carti. Pentru cei care nu vor sa treaca prin interesantul proces de a comanda de pe Amazon e o alegere excelenta. Daca stiam ca exista i-as fi folosit si eu pentru ca sunt satul de asteptat 2 luni dupa 3 carti. Preturile sunt foarte bune, iar pentru mine au trecut testul suprem: au Biblia Sysadminului (daca esti sysadmin si nu ai citit-o poti sa-ti iei vacanta).

Cei de la Okian.ro m-au contactat printr-o persoana in care am incredere (buna miscare) si mi-au propus un targ bun: castig 1000 de RON si 10% discount permanent (nu sunt 500 de euro dar merita oboseala). Si s-au gandit sa-mi dea si ceva pentru cititori (si mai inteligent!), adica 20 de cupoane de reducere 10% pentru o comanda (cu oricate carti). Codul este OKIAN-26JVP-MANAC si-l puteti folosi pana se termina ;-)

Au venit cu un incentive bun pentru mine, au venit cu o oferta buna pentru cititori, nu au cerut sa semnez un NDA si sa fac endorsment produsului lor. Plus, cea mai importanta parte, au o oferta unica, extrem de necesara pe piata si foarte utila tuturor (presupun ca toata lumea e ca mine si cheltuie nesabuit cand intra intr-o librarie buna). Bravo lor si succes! Sper sa adauge o functie de wishlist si sa intre in sistemul de afiliere de la 2parale ca sa avem si noi un Amazon mai danubian si bloggeri care sa castige din recomandari serioase de carti.

ASA NU

Incepand cu:

• comunicate de presa trimise catre bloggeri
• invitatii de a scrie ce vrei despre produsul/siteul/manifestatia X
• concursuri in care scrii despre X si poti fi unul din castigatori daca razuiesti un talon si mentionezi de 16 ori (cu link la site) numele produsului
• promovarea de evenimente (mai ales comerciale) care nu ma intereseaza
• intalniri cu bloggeri care vor vedea produsul X in persoana si vor putea scrie dupa aceea parerea lor despre produs
• lansari si evenimente la care poti sa fii un fel de presa si primesti un pix cadou

… si terminand cu:

Campaniile umanitare de orice fel (stiu, sunt inuman!). Cu mici exceptii sunt doar manipulari emotionale. Se vinde drama cu pretul rezolvarii problemei unui amarat. Cand 100 se aduna sa faca bine unuia in vazul si cu banii a 1 milion de oameni se petrece un act la care eu nu vreau sa particip pentru ca e injositor pentru toti, chiar daca pe multi o astfel de actiune ii face sa doarma mai bine.

Campaniile umanitare sunt pentru mine la limita deoarece rareori poti ajuta cu adevarat si pentru ca ti se transmite ideea ca esti responsabil pentru un sistem stricat (sistem pe care tu oricum il sponsorizezi fortat).

Viitorul publicitatii in general nu este pe bloguri. Chiar daca unii bloggeri au influenta, sunt bine indexati si sunt luati ca referinta de diversi internauti, publicitatea pe bloguri nu se va lupta cu outdoorul (de exemplu) vreodata. Sunt nise in care acest tip de publicitate merge, la fel cum sunt domenii intregi pentru care e inutila, avand efecte nesesizabile.

Probabil moda publicitatii pe bloguri va trece, asa cum a trecut nebunia viralelor si isteria siteurilor in Flash. Primul pas e sa intelegem ca prin bloguri:

• poti vinde unei audiente restranse dar foarte educate in domeniu, iar daca asta e piata ta, ai dat lovitura
• poti face senzatie o singura data venind cu ceva absolut nou
• poti ajunge usor in atentia media cata vreme blogurile sunt inca la moda
• iti asumi riscul/beneficiul subiectivismului bloggerilor, iar acesta creste de obicei odata cu audienta
• ai costuri variabile; deseori bloggerii inca nu stiu cat valoreaza (pentru tine), ori se supraapreciaza

Se potriveste asta cu strategia de promovare a produsului tau? Daca da, nu ai decat sa incerci. Daca nu, nu-ti pierde timpul. Oricum, fa o strategie de promovare cu cap, nu cu oricine, nu platind cu eugenii, nu doar gandindu-te la tine si la produs, ci si la bloggeri si la cititori (in primul si in ultimul rand).

Agitatia din ultimele zile ma pune pe ganduri. Cei din Republica Moldova sunt condusi de comunisti redusi pe care speram ca-i voi mai vedea doar in cartile de istorie. Se doreste schimbarea. Din nefericire ei sunt condamnati sa ramana moldoveni, la fel cum noi o sa ramanem romani. Trecand de idealismul revolutionar si ajungand la masurile politice pragmatice si la implicarea statului, intre romani si moldovenii de peste Prut nu sunt mari diferente. Esenta comuna este neputinta si marlanimea (frumos cuvant ;-).

Pana la revolutiile fratilor nostri avem evolutiile locale. Au aparut si masurile anti-recesiune: se cresc impozitele, creditele raman cat se poate de scumpe si imprumutam (noi, ca noi le vom plati) miliarde pentru a sustine un manager neperformant. Ce poti cere in plus? Intre demagogia comunista si capitalismul european romanesc nu sunt decat cateva sute de kilometri. Uneori am impresia ca in cuget si-n simtiri distanta asta este de oridnul micronilor. Cred ca maximul competentei administrative ar fi declansat de un cutremur sanatos. Sa vezi atunci eficienta, solidaritate si umanism!

A crescut cuantumul contributiilor salariatilor la sistemul de sanatate. Cum care sistem de sanatate? Acela care inghite o mare parte din salarii si produce mizerie, incompetenti gloriosi si clienti grabnic varsatori de spaga. Vad rezolvarea: inca o crestere a contributiilor, impozitarea atenta a doctorilor si separarea de sistemul privat.

Daca stau sa ma gandesc, cred ca stiu rezolvarea tuturor problemelor: sa procedam invers decat ne dicteaza bunul simt sau o frantura de cunoastere. Daca ne setam la minim asteptarile vom reusi sa ridicam totul la nivelul asteptarilor.

Ma intalnesc tot mai des cu oameni care au rata la banca pentru casa si masina. Bancile locale au inchis cu profituri sanatoase 2008. In 2009 nu o duc la fel de bine, dar nu cred ca vom vedea vreun faliment, doar angajati dati afara. In perioada asta o crestere a impozitelor si a contributiilor salariale ar putea fi solutia! Stimabilii domni de 30 de ani, nascuti pentru a fi capitalisti, posesori de masini si casa cu imprumut, au sansa sa traiasca 68 de ani si sa se pensioneze 70. Prin urmare ii asteapta vreo 40 de ani de munca in folosul prosperitatii personale si a statului care i-a educat si impozitat. Cu asa sprijin nu poti decat sa te bucuri ca barbat familist in floarea vietii!

Libertate. Poate ca traim fenomenul cainelui ramas fara lant dupa o viata intreaga si care nu stie incotro sa o apuce. Tot incerc sa gasesc justificari pentru a-mi motiva prezenta intr-un mediu atat de anormal si impotriva sanatatii (fizice, morale, mintale, materiale). Nu-mi ramane decat sa vad Voronini si fratii lor de cruce peste tot, poate asta o sa ma motiveze sa fac pasul.

Avem oferte de criza, meniuri de criza, salarii de criza, preturi de criza, bauturi de criza si orice-te-poti-gandi de criza. Nici nu trebuie sa gandesti prea mult. E cea mai la indemana formulare (ceva + criza => wow!) si toti cred ca folosind-o dau direct intr-un marketing genial mustind de spiritualitate. Adaugand criza cu criza, repetand criza, tipand criza, trezindu-ne si culcandu-ne in criza, am ajuns sa fiu satul de criza. Cu sau fara substanta, cu sau fara exagerare media, criza (ca laitmotiv) incepe sa fie depasita si obositoare.

Anul trecut, cand pe la noi totul era infloritor, un prieten imi spunea ca legatura lui din China asteapta sa treaca Olimpiada pentru a-si da seama daca nu cumva ne indreptam spre catastrofa. In decembrie vorbeam de sange pe perete in timp ce toata lumea era perfect convinsa ca nu va fi mare lucru. In februarie eram intr-o plina criogenie financiara. Zilele astea legatura din China spunea ca incepe treaba sa reintre in normal. Nu spun ca perioadele grele s-au terminat. Totusi, problemele economice personale si mondiale nu mai sunt o noutate, asa ca e timpul sa nu mai tipam "Sariti ca ne mananca pe toti".

Tot felul de teorii mi-au trecut pe la urechi. Le citez pe cele extreme:

• nu exista o criza, e totul fabricat si de asta profita toata lumea pentru a nu-si plati facturile
• capitalismul a luat sfarsit, e nevoie de interventia statului (o placa veche ce ne-a adus deja bucurie, pionieri si egalitate)
• sunt urmele decaderii societatii umane, iar in 2012 o sa murim toti (yeey!)
• ne pregatim pentru un razboi mondial cauzat de foamete …

Incredibil cat de rau pot devia oamenii cand sunt confruntati cu o situatie necunoscuta. Aberatiile cu sfarsitul lumii si al capitalismului ajung sa intre usor in discutie si sa fie validate de unii.

In 2007-2008 multi plangeau dupa anii ‘90 cand se faceau carute de bani avand minime cunostinte de business. Nu vedeam ca suntem pe varful unui val. Acum se plange dupa anii trecuti de crestere, in loc sa fim multumiti ca in sfarsit stim (mai mult ca niciodata) ce se intampla. Variatiile ridicole raportate in Romania fac totul sa para si mai dramatic. O scadere cu 70%! Dupa ani de crestere cu 234%. Am avut un tanc si acum avem 5? Crestere de 500%. Urmeaza o crestere negativa de 200% daca incep toate sa rugineasca. Explicatia simpla? Aztecii, 2012, conspiratie mondiala. Orice numai bun simt, un strop de matematica si de economie – nu!

Trebuie sa ne adaptam la normalitate. In sfarsit urmeaza sa avem si normalitate! E bine pentru ca dispar baloanele de sapun, banii facuti din nimic si oamenii de afaceri care tin invers pixul in mana, dar au pamant si geamantane cu bani. Scapam si de presiunea isterica legata de crestere, de extinderea cu orice pret. Multi vor iesi din joc, ramanand cei capabili sa-si gestioneze afacerea.

Daca inca nu e clar ca toti trebuie sa ne reevaluam activitatea, piata, clientii, personalul, chiria si restul bugetului inseamna ca n-am inteles nimic. Nu-i bai, ne vor rezolva rapid timpurile. La fel cum frigul iernii ne scuteste de boli primavara, perioada aceasta ne va insanatosi fortat, daca nu reuseste sa ne omoare.

Lamentarile nesfarsite despre greutati si vremuri, invocarea crizei ca pretext si scuza pentru orice denota o lipsa totala de profesionalism. Esti in rahat? Fruntea sus! E cea mai buna si mai productiva atitudine. N-o sa mai fie cum a fost! Ne ducem in jos! S-a stricat piata! Mi-au micsorat salariul! Suna familiar? Asta este reactia celor care sunt mereu calariti de timpuri. Anul trecut era aiurea ca nu erau platiti la adevarata valoare si ca BNR-ul nu-i lasa sa se indatoreze 137% sau ca nimeni nu le intelegea viziunea antreprenoriala.

Daca ai o activitate care produce un bun sau un serviciu util societatii si esti in stare sa o intelegei si sa o tii sub control vei trece de orice perioada proasta. E atat de simplu. N-ai nevoie de o diploma de la Harvard ca sa stii asta. Din contra, exemplul de anul trecut ne spune ca daca ai o diploma de la Harvard tinzi sa crezi ca se pot face bani dintr-un nimic elaborat, ambalat pretentios si prezentat complex.

Acum, dupa ce am plans si am tipat toti, e timpul sa ne apucam de treaba, sa ne intoarcem la oile, aurul si petrolul nostru si sa tragem tare, pentru ca in sfarsit avem sansa de a da lovitura, cat adversarii sunt inca ametiti!

Astazi e o zi speciala pentru Ghelir.ro. Magazinul care vinde un singur produs pe zi s-a mutat intr-o casa noua, intr-o configuratie noua, care va asigura produse mai bune, preturi mai mici pentru produse, preturi mai mici pentru livrare si un program de lucru cu clientii mult mai bun.

Cum s-a intamplat asta? De ceva vreme sunt in discutii pentru o colaborare sau vanzarea Ghelir.ro. Lucrul cu clienti persoane fizice, retail-ul, n-a fost niciodata punctul meu forte. Neavand un volum imens si un aparat bine pus la punct nu am reusit sa eficientizez operatiunile Ghelir la nivelul la care mi-am dorit. Acesta este motivul pentru care am ales sa ma concentrez pe zona de business to business, unde am activat mereu, iar Ghelir sa functioneze intr-un parteneriat cu o companie specializata pe vanzari online. Asadar, de astazi, noul operator al Ghelir.ro este Kelion Online Management, o companie solida, condusa de oameni cu experienta, care sunt sigur ca va deveni in perioada urmatoare #1 in vanzari online in Romania. De retinut ca activitatea Ghelir nu va fi inglobata sau amestecata cu cea a altor initiative comerciale ale Kelion sau ale tertilor, ramanand un business separat.

Zilele acestea ne-am concentrat pe migrare. Va exista un nou sediu, la strada, usor accesibil. Echipa care se ocupa de Ghelir.ro se va extinde. Serviciul isi va mentine calitatea. Partenerii vor castiga mai mult pentru ca de azi comisionul de partener este de 3%! S-au reactivat alertele SMS gratuite. Prin volumul rulat, Kelion poate asigura oferte mult mai bune ca pana acum. Vom face un push de marketing in perioada urmatoare pentru a creste baza de utilizatori. O multime de vesti bune! La fel de important, conceptul de baza al Ghelirului nu se va schimba, doar vom trece la urmatorul nivel de dezvoltare.

S-ar putea sa fi omis unele detalii in frenezia upgradeului. Va rugam sa ne comunicati orice problema detectata. In plus, asteptam feedbackul util cu care ne-ati obisnuit.

Au trecut vreo 10 ani de cand am inceput sa lucrez intr-o companie si mai am putin si fac 7 ani de cand am propria firma. In tot timpul asta pot spune ca am reusit un singur lucru: sa invat.

Cand am pornit afacerea aveam un singur tel – sa devin milionar si sa plec in Caraibe. Era o poveste frumoasa care-mi oferea motivatia necesara. Cine nu-si doreste sa devina milionar? Cine nu vrea sa-si petreaca vacanta pe in o insula exotica? Sau sa se plimbe cu un yacht? Probabil un miliardar mexican cu rau de mare ;-) Totusi, pentru restul planetei e un vis frumos care nu se concretizeaza niciodata.

Dupa 7 ani nu am devenit atat de milionar cum imi imaginam si n-am ajuns in Caraibe, insa am reusit mult mai mult. De exemplu, am reusit sa ma asigur ca nu voi mai fi niciodata sarac (si asa am scapat de cea mai mare frica). Am invatat cum sa vorbesc si cum sa tratez oamenii. Am invatat cum sa deosebesc oamenii. Am invatat cum sa duc lucrurile la bun sfarsit. Am ajuns chiar sa invat cum sa ignor si cum sa ma detasez (asta a fost mereu o provocare pentru mine). Am invatat cum sa-mi inving frica si cum sa evoluez. Cu ce stiu pana acum voi trece usor de tintele anterioare. Cu ce mai am de invatat voi reusi orice imi propun, iar asta ma linisteste.

Frica de ratare m-a motivat mereu. Ce reprezinta ratarea?

• Stagnarea sau dezvoltarea intr-o singura directie – sa fii cel mai frumos sau cel mai destept sau cel mai puternic.
• Incapacitatea sistematica de a reusi sa duci un lucru la bun sfarsit (idee, proiect, sarcina).
• Lipsa unei vieti sociale sau sentimentale.
• Neputinta de a face sau a fi ceea ce-ti doresti.

Poate sunt arogant, insa consider ca majoritatea oamenilor se condamna singuri la ratare. Societatea in sine impune niste norme care te imping spre ratare, asa ca daca faci ceea ce ti se spune sau ce este normal/trebuie vei ajunge cu siguranta sa-ti ratezi intreaga viata.

Experienta te ajuta sa-ti construiesti caracterul. Ratarea te convinge ca detii caracterul perfect, chiar atunci cand iti lipseste cu desavarsire.

Ratarea devine realitate si viata de milionar ramane vesnica dorinta atunci cand nu faci nimic pentru a-ti urma visul. Presupunem ca toti vrem sa ducem o viata lipsita de apasari financiare, plina de vacante relaxante, presarata cu aventuri extraordinare, in care sa fim adorati de cei din jur si iubiti de persoana perfecta. Trebuie sa fim milionari ca sa ne permitem asta? Presupunand ca maine avem X milioane, ni se indeplinesc automat toate dorintele de mai sus? Nu. Deci e si mai usor! Nu trebuie sa ne propunem tinte financiare extreme. Trebuie doar sa facem ceva pentru a transforma realitatea. Trebuie sa faci in fiecare zi cativa pasi in directia in care-ti doresti sa ajungi. E suficient. Dar putini sunt cei care fac asta … Multi fixeaza un tel irealizabil (milioane, varsta, functie, studii etc.) dupa indeplinirea caruia intentioneaza sa se bucure de viata, cand ar putea-o face de maine.

Imagineaza-ti in detaliu o persoana asa cum vrei tu sa fii. Acum, gandeste-te daca poti sa abordezi si sa sustii o conversatie de 2 minute cu o asemenea persoana. Gandeste-te daca poti purta hainele sale comod, fara sa simti ca mergi la nunta sau la banchet. Imagineaza-ti cum e sa petreci o zi de vacanta cu prietenii acelei persoane. Plus, gandeste-te ce scoti pe gura cand va trebui sa dai un interviu. Imagineaza-ti o intalnire romantica cu iubita/iubitul acelui ipotetic-tu. Neplacut exercitiu, nu? Oamenii  nu sunt pregatiti pentru a fi ceea ce isi doresc. Mai mult, nici macar nu se pregatesc, nu se educa in directia asta.

Daca maine ar aparea zana cea buna si ti-ar indeplini toate dorintele, vei constata ca esti depasit de realitate si te vei retrage in cochilia ta, unde gasesti mereu scuzele si explicatiile potrivite, nascute pentru a te face sa te simti bine acolo unde esti si vei ramane. Singurele tale evolutii vor fi bazate pe suturi in cur sau determinate de mila intamplarii…

Unii construiesc o imagine care sa se potriveasca cu rolul pe care si-l doresc. Daca ajung sa se indentifice cu imaginea, reusesc chiar sa traiasca rolul. Multimea nu face diferenta intre continut si ambalaj, deoarece nu este capabila sa inteleaga continutul si nici procesul de fabricare al ambalajului.

Pentru cei din jur milionarul este imaginea. Asadar, poti trece usor ca milionar daca reusesti sa intelegi si sa joci corect rolul, avand mare grija la ambalaj. Pentru cei care sunt deja milionari, de la un punct, diferenta este data de calitatea persoanei, nu de cifre. Omul de rand tanjeste dupa beneficiile imaginii si crede ca atunci cand va avea banii va trai povestea minunata prezentata de imaginea mult visata.

Realitatea e ca banii nu fac diferenta. Poti fi extrem de bogat, urmand retete simple care si-au dovedit eficienta la nivel national si mondial, si, totusi, departe de ceea ce-ti doreai sa devii. Poti fi implinit si fara milioane de euro, cata vreme reusesti sa inveti, sa evoluezi si sa-ti indeplinesti dorintele cele mai indraznete.

Renunta la ideile cu care ai fost crescut! Nu ai nevoie de hartii, de recunoastere formala, de un sistem de valori impus. Poti sa ai orice iti doresti. Vrei sa traiesti intr-o insula? Cauta-ti destinatia si ia-ti biletul de avion! Vrei sa ai o anumita masina? O poti avea cu putin efort si multa creativitate. Nu e nevoie sa platesti rata la apartament in Militari toata viata pentru ca asa ti-au spus parintii si colegii, iar tu nu vrei sa-i dezamagesti. Nu trebuie sa te simti vinovat pentru ceea ce iti doresti, mai ales atunci cand dorinta ta incalca normele. Oamenii care urmeaza toate normele platesc rate, lucreaza 8 ore incarcate de ura si se hranesc pana la sfarsitul vietii din rezerva lor nesecata cu scuze perfecte pentru "de ce nu" .

Pornisem de la exemplul meu. Am incalcat toate sfaturile si am luat o multime de decizii proaste. Dupa zece ani de munca sunt, ca mai mereu, undeva in apropierea lui zero – am pornit de la zero si inca mai ai mare parte din el. Diferenta este ca am invatat cum zero poate sa inglobeze o evolutie fantastica si sa-ti ofere o multime de bucurii. Faptul ca (nu) ai bani nu ar trebui sa te impiedice de la nimic, nici macar de la a avea lucruri care costa extrem de mult. In cele din urma nu ai decat o multime de experiente. Pe nimic altceva nu esti stapan. Se spune ca nu iei nimic cu tine. Daca nu iei nimic cu tine, de ce ar trebui sa te zbati mereu pentru a avea ceva material?  De ce asociezi avutul material cu realizarea?

Asadar, ca sa ai e suficient sa reusesti sa utilizezi ce-ti doresti si sa traiesti ce visezi, iar toate astea se pot face cu costuri materiale mici. Prin urmare, am stabilit ca deja ai toata bogatia pe care ti-o poti dori. Nu-ti ramane decat sa inveti sa o folosesti si sa gasesti un model simplu de a castiga minimul necesar pentru a o intretine :)

Ratat sau bogat?!

O sa raspund direct, ca sa nu va chinuiti sa cititi articolul pana la sfarsit: Pentru ca nu-l intelegem!

stau oricand la dispozitieCunoasteti drama fabricii de biscuiti? Niciodata nu va reusi sa angajeze un profesionist ca sa fie IT Manager, director la departamentul informatic compus din 2 oameni sau CIO (cum vreti sa-i spuneti). Versiunea extinsa a dramei: nu e vorba doar despre fabrica de biscuiti. Cu cateva exceptii notabile, nicio companie mica sau medie nu poate atrage profesionisti IT. Nu e vorba de bani si nici de HR nefunctional. Explicatia e simpla: un profesionist IT nu vine sa lucreze intr-o fabrica de biscuiti. Va merge sa se angajeze intr-un mamut comercial, intr-o banca, intr-un telco sau la o companie mica de profil, deoarece doar acolo poate invata, poate evolua si poate avea provocari legate de meseria sa. O fabrica, un comerciant, chiar si o institutie media mica, vor avea mereu probleme pentru ca vor atrage doar oameni cu pregatire slaba sau medie care se instaleaza linistiti in starea de confort, indiferent cat de mult sunt platiti.

Cunoasteti drama departamentului contabil? Niciodata nu vor reusi sa aiba o relatie buna cu baietii de la tehnic, pentru ca aparent IT-stii sunt batuti in cap, impertinenti si incapabili sa rezolve problemele departamentului contabil. Nu am intalnit pana acum o firma in care sa nu existe o astfel de ura interdepartamentala mocnita.

Deci IT-ul nu va functiona niciodata bine intr-o firma mica? Ba da, va functiona. Doar ca, pentru a avea un departament IT eficient, managementul trebuie sa-i inteleaga rolul, structura si oamenii.

Rolul – aparent evident, este acela de a oferi suportul necesar pentru desfasurarea activitatii care produce bani. E important ca cei de la tehnic sa inteleaga ca au un rol de suport si ca firma functioneaza pentru a produce bani, nu de dragul tehnologiei. E la fel de important ca managementul sa realizeze ca nu trebuie sa cada in capcana tehnologiei-inutilizabile-mancatoare-de-bani, ci sa eficientizeze activitatea folosind tehnologia.

Structura – e destul de simpla in general, existand: suportul tehnic (helpdesk – nivel 1) si administratorii (sysadmin – nivel 2). Daca nu realizezi ca exista o diferenta intre cei care alcatuiesc departamentul tehnic vei ajunge sa angajezi omul gresit pentru slujba potrivita, lucru din care rezulta (in cazul cel mai fericit) doar ineficienta si frustrare.

Oamenii – sunt usor de gasit daca intelegi de cine ai nevoie:

• Helpdesk, adica personal care sa intervina daca s-a blocat un programel, nu merge imprimanta, a disparut o iconita samd. Practic, e vorba de un tehnician cu o pregatire medie, care poate rezolva rapid 90% din problemele curente. Personal capabil sa faca helpdesk poti gasi usor, cata vreme recrutarea e facuta de un specialist.
• Sysadmin, mai precis coordonatorul, persoana care poate face fata taskurilor dificile. Deoarece e foarte greu de gasit, angajat si motivat un personaj profesionist care sa lucreze intr-o companie neintriganta dpdv tehnic, sfatul meu este ca rolul sau sa fie externalizat catre o companie de profil. Avantajele? Mai multe persoane disponibile oricand, nivel tehnic foarte ridicat, costuri reduse prin plata unui abonament lunar sau a interventiilor.

Secretul construirii unui departament tehnic bun este sa externalizezi munca dificila si sa internalizezi munca simpla de volum. Pentru companiile mici are sens sa externalizezi si partea de helpdesk. Pentru companiile medii are sens sa existe un IT Manager care sa aiba functie de management, nu tehnica. Altfel, sarcinile legate de achizitii si decizii tehnice se pot transfera catre personalul administrativ al companiei care poate fi indrumat de sysadmin/helpdesk, dupa caz.

Controlul departamentului este esential, pentru ca atunci cand managementul realizeaza ca nu poate avea control isi pierde increderea in tehnic. Chiar si fara cunostinte tehnice te poti asigura ca iei decizii bune. Angajezi un auditor extern la inceput. Ceri referinte si analizezi mai multe companii pentru externalizare. Angajezi helpdeskul doar cu aprobarea colaboratorilor externi (sysadmin, auditor). E important sa nu depinzi niciodata de decizia unei singure entitati. Daca reusesti sa ataci provocarea "prin doua parti" vei reusi mereu sa o si stapanesti.

Helpdeskul nu functioneaza? Foarte probabil te vei gasi in aceasta situatie mai devreme sau mai tarziu. Potentiale motive: lipsa interesului, lipsa motivarii, lipsa cunostintelor. Totusi, prioritizarea este cea care schimba balanta si perceptia din "merge" in "nu merge". Rezolvare rapida:

1. Sistem de ticketing. Orice cerinta trebuie sa devina un ticket. Mai multe despre ticketing intr-un post viitor.
2. Desemnarea clara a unei persoane care sa se ocupe de tickete, intr-un interval dat, cu timpi de raspuns predefiniti.
3. Prioritizarea cererilor. Pe foarte scurt: cererile mici care pot fi rezolvate rapid se vor face pe loc, cererile care dureaza (proiecte) primesc un timp realist estimat de rezolvare, ziua/oamenii sunt impartiti intre cereri rapide si proiecte.
4. Definirea unor metode clare de a avea mereu persoana de la helpdesk la indemana (mail, telefon, mesagerie instant).
5. Impunerea prioritatilor de catre helpdesk, chiar si atunci cand totul pare ca "arde" si exista numai "urgente"

Bonus: Orice cerere urgenta care nu este urgenta primeste o amanare de cel putin 2 ore a rezolvarii. Asta ii potoleste pe cei care abuzeaza sistemul si se considera centrul universului.

Ar mai fi multe de zis, insa ma limitez la asta, urmand sa dezvolt subiectul in posturi viitoare. Intamplator am avut de a face cu clienti-problema care m-au sunat de 50 de ori in 4 ore in prima de zi de lucru, dar si cu clienti model, care erau perfect resemnati cu ineficienta IT-ului. Am pus pe picioare multe sisteme de suport care functioneaza si am reusit si sa vad contabili fericiti. Daca aveti nevoie de asemenea servicii, de la audit la helpdesk, va pot da oricand o mana de ajutor. Daca nu, incercati sa le organizati cat mai eficient pentru a da un nume mai bun baietilor de la tehnic ;-)

Ai o afacere? Vrei sa vinzi? Vrei sa stii cum se fac banii? Sunt mii de lucruri pe care trebuie sa le inveti, insa multe din ele se gasesc in filmele din colectia mea personala, sugestiv denumita Cele Mai Bune 3 Filme despre Business ;-)

Nu le-ai vazut pana acum? Daca ai ratat vreunul din ele nu pierde timpul, cat inca nu este prea tarziu! Cumpara-l sau downloadeaza-l si vizioneaza-l, ASAP. Urmeaza topul, cronologic:

#1 Wall Street (1987). IMDB. Amazon. Torrent.

cu Michael Douglas si Charile Sheen, regia Oliver Stone.

Citatele mele preferate:

I’m talking about liquid. Rich enough to have your own jet. Rich enough not to waste time. Fifty, a hundred million dollars, buddy. A player. Or nothing.

The richest one percent of this country owns half our country’s wealth, five trillion dollars. One third of that comes from hard work, two thirds comes from inheritance, interest on interest accumulating to widows and idiot sons and what I do, stock and real estate speculation. It’s bullshit. You got ninety percent of the American public out there with little or no net worth. I create nothing. I own. We make the rules, pal. The news, war, peace, famine, upheaval, the price per paper clip. We pick that rabbit out of the hat while everybody sits out there wondering how the hell we did it. Now you’re not naive enough to think we’re living in a democracy, are you buddy? It’s the free market. And you’re a part of it. You’ve got that killer instinct. Stick around pal, I’ve still got a lot to teach you.

If you’re not inside, you’re *outside*!

#2 Glengarry Glen Ross (1992). IMDB. Amazon. Torrent.

cu Al Pacino, Kevin Spacey, Alec Baldwin, Jack Lemon, Ed Harris, regia James Foley

Citatele mele preferate

A-B-C. A-Always, B-Be, C-Closing. Always be closing, always be closing. A-I-D-A. Attention, Interest, Decision, Action. Attention – Do I have you attention? Interest – Are you interested? I know you are, because it’s fuck or walk. You close or you hit the bricks. Decision – Have you made your decision for Christ? And Action.

WHAT YOU’RE HIRED FOR, is to help us… does that seem clear to you? TO HELP US, not to… FUCK-US-UP… to help those who are going out there to try to earn a living… You fairy. You company man.

What’s your name?
Fuck you. That’s my name.  You know why, mister? ‘Cause you drove a Hyundai to get here tonight, I drove an eighty thousand dollar BMW. *That’s* my name.

#3 Boiler Room (2000). IMDB. Amazon. Torrent.

cu Giovanni Ribisi, Vin Diesel, Ben Affleck, regia Ben Younger

Citatele mele preferate

I read this article a while back, that said that Microsoft employs more millionaire secretary’s that any other company in the world. They took stock options over Christmas bonuses. It was a good move. I remember there was this picture, of one of the groundskeepers next to his Ferrari. Blew my mind. you see shit like that, and it just plants seeds, makes you think its possible, even easy. And then you turn on the TV, and there’s just more of it. The $87 Million lottery winner, that kid actor that just made 20 million o his last movie, that internet stock that shot through the roof, you could have made millions if you had just gotten in early, and that’s exactly what I wanted to do: get in. I didn’t want to be an innovator any more, i just wanted to make the quick and easy buck, i just wanted in. The Notorious BIG said it best: "Either you’re slingin’ crack-rock, or you’ve got a wicked jump-shot." Nobody wants to work for it anymore. There’s no honor in taking that after school job at Mickey Dee’s, honor’s in the dollar, kid. So I went the white boy way of slinging crack-rock: I became a stock broker.

There’s an important phrase that we use here, and think it’s time that you all learned it. Act as if. You understand what that means? Act as if you are the fucking President of this firm. Act as if you got a 9" cock. Okay? Act as if.

And there is no such thing as a no sale call. A sale is made on every call you make. Either you sell the client some stock or he sells you a reason he can’t. Either way a sale is made, the only question is who is gonna close? You or him? Now be relentless, that’s it, I’m done.

Boiler Room e dedicat in special domnilor de la Capital Group care ma suna mereu sa-mi vanda aur, petrol, actiuni, farfurii zburatoare samd. si rezista abuzului verbal.

Astea sunt. Cum, inca nu le-ai vazut?! Ai 24 de ore la dispozitie pentru a le gasi si 72 pentru a le viziona!

Lasand gluma, aceste filme ofera o explicatie buna a crizei financiare actuale si a modului in care functioneaza lacomia in afaceri.

Se incheie o saptamana furtunoasa. Usor, usor, se fasaie toata treaba cu SATI si spamul. Am facut o analiza, am spus unele lucruri neplacute, iar rezultatele au aparut:

• a explodat toata lumea, dovada ca exista o tensiune interna foarte mare
• am aflat ca de fapt nu tag spammingul e noul spam, ci link building (multumesc Bobby Voicu)
• am aflat ca si eu sunt intr-o tabara, care s-a aliat cu alte tabere, ca sa distruga "cea mai buna" tabara (o gramada de tabere, eh?)
• pentru eternii mei comentatori critici fara nume sau link am ramas un infect (ce oameni speciali!)
• am invatat despre orgoliile din presa scrisa si online, care sunt mult mai puternice decat cele din publicitate

Ieri am revazut un vechi prieten, care o perioada mi-a fost si profesor. E genul de om atat de citit care, chiar si atunci cand incearca sa dumb down pentru o discutie cu mine, reuseste sa ma invete cateva cuvinte noi :). Discutam despre guru, invatatori, intelepti, modele si audienta lor. Rumegand informatia am ajuns la concluzia ca nu trebuie sa fii genial pentru a impartasi cunoastere. E suficient sa stii cateva lucruri in plus, sa ajungi la informatie (prin exercitiu, experienta, ponturi etc.) si sa stii sa o prezinti – ca sa poti fi o sursa utila pentru audienta, ca sa-i poti invata ceva pe cei din jur.

Continutul util poate insemna o analiza impartiala sau o compilatie de informatii. Cand vine vorba de stiri, eu nu ma dau in vant dupa parerea jurnalistilor. Imi plac stirile seci, eventual din multiple surse, alaturi de analize facute de oameni in care am incredere. Increderea mi-o formez comparandu-mi concluziile asupra unor stiri sau intamplari cu ale lor. Daca mi se pare ca ma lumineaza cumva, in mod repetat, o anumita persoana, ajung sa-i acord incredere. De la genul asta de oameni, identificabili, marcanti, vreau pareri. Le vreau delimitate si clare. In stiri nu vreau pareri, doar informatie simpla.

Oamenii care fac niste analize sau prezentari intr-un domeniu pe care-l stapanesc sunt cei care te invata ceva pana la urma, reusind sa-ti puna mintea la contributie (conform cliseului). Nu au nevoie de expunere. Dar, daca ai expunere, in loc sa prezinti o informatie filtrata si atent preparata, e mai simplu sa prezinti o informatie gata mestecata, care include opinii si alte enzime personale. Dar se poate merge si mai departe, ajungand unde suntem in mare acum, la nivelul la care informatia este prezentata cel mai simplu: pre-digerata (de unde simplitatea in adoptare si mirosul asociat, uneori).

Imi justific mediocritatea spunand ca sunt lucruri simple pe care le stiu si le pot impartasi. Exista oameni care s-ar putea sa beneficieze de pe urma materialelor mele. Evident, sunt o multime de oameni care stiu si fac mai bine, care zambesc de sus cand ma citesc sau ma aud. Nicio tragedie, am in continuare o contributie pentru cativa, deci aduc un mic plus la sfarsitul zilei, chiar si cand sunt chior in tara orbilor.

Cat despre impartialitate, lumea e plina de neprihaniti cu acte in regula, care te judeca si te executa in cateva milisecunde. Chiar si cei fara acte in regula, dovediti in timp, iti spun ca nu esti mai breaz, ba chiar esti mai rau, venind cu un sir lung de argumente sau simple injuraturi. Eu nu sunt sfant. Nici nu ma vreau a fi sfant. Cred insa ca sunt suficient de dezghetat la minte sa pot fi obiectiv cand spun unele lucruri. Daca stiu ca nu pot fi obiectiv, prefer sa nu le spun. De asta ii ascult si ii admir pe unii oameni pe care toti ii vad manjiti doar pentru ca lucreaza intr-un anumit loc sau pentru ca sustin o cauza diferita.

O concluzie valoroasa la care am ajuns zilele astea e ca ar trebui sa aplic teoria conform careia trebuie sa spui un lucru o singura data si sa mergi mai departe. N-are sens sa te chinui sa ii faci pe toti sa priceapa sau sa-i impaci pe toti, cata vreme unii sunt caposi, altii opaci, altii rau intentionati, iar altii au o agenda sau se stiu superiori. De obicei ma agit foarte tare in situatii de acest gen. N-ar trebui. Sunt unii carora le pasa de banii lor sau ai companiei. Altora nu. Sunt unii care tin la o investitie si altii care cred ca stiu ei mai bine. Trebuie sau pot sa oblig oamenii sa ia o decizie buna (in opinia mea)? Niciodata. Asa ca o sa ma rezum la a spune unele lucruri si a merge mai departe, indiferent de isteriile din jur.

Revenind la subiectul concurentei neloiale online si al impactului ei in advertising, sunt convins ca subiectul se va fasai in maxim 2 zile. BRAT a inceput o campanie de imagine. E fix ceea ce au nevoie clientii de publicitate in perioada asta. Plus, da o nota de credibilitate businessului online. Sau NU. Transparenta? Ce gluma buna. Transparenta exista, doar ca s-au mai trezit niste frustrati sa comenteze, in frunte cu mine.  Totusi, aderand la concluzia de mai sus, nu are de ce sa-mi mai pese. Vom merge inainte, schimband nimic si spoind totul cu traditionalul si beneficul Sunteti toti niste hoti, iar ala e vandut.

Nu voi mai aborda subiectul acesta o vreme, deoarece sunt foarte satul de el. Va las sa va delectati cu problema audientei in Franta, unde lucrurile sunt deja la un alt nivel. (Multumesc Viorel Anghel / Quebec).

Mai jos aveti reactia domnului Dragos Stanca la postul meu Publicitatea online in .ro pe intelesul tuturor. Nu ma asteptam sa declansez o reactie de asemenea anvengura in online, dar se pare ca am atins un subiect foarte delicat. Mi-am permis sa formatez diferit dreptul la replica si sa-l scriu cu italic, inserand si comentariile mele in el. Atasez si documentul original pentru cei interesati. Am primit o versiune updatata azi, dar ce vedeti mai jos e bazat pe versiunea de ieri, deoarece mi-ar fi luat mult prea mult timp sa ma apuc sa rescriu/reformatez unele bucati de text.

UPDATE: Gasiti raspunsul D-lui Stanca si la Gusti Roman pe blog, care s-a grabit sa-l publice, uitand sa-mi aprobe comentariul la articolul sau de ieri (soarta pe care cred ca o sa aiba si comentariul la articolul de azi) (a republicat si acest articol si commentul de azi. Multumesc!). Plus, l-a publicat si zoso.ro si scarlatescu.ro. Apreciez daca publicati si reactia mea la documentul lui Dragos Stanca.

Draga Dragos, 

1. Legat de SNA

   
   

2. In ceea ce priveste SATI 

Uite ca inca nu ti-ai dat seama ce inseamna spam si imi dai ocazia sa fac demonstratie practica pe exemplul tau:

http://www.hotnews.ro/tags/a  -> cautat pe Google nu da niciun rezultat, deoarece HotNews nu publica pagini cu asemena taguri pentru spam.

http://www.realitatea.net/tag/a -> cautat pe Google DA REZULTATE pentru ca asa intelegeti voi sa folositi tagurile. Asa faceti spam. Sper ca a fost simplu de inteles demonstratia (da click pe linkuri sa te convingi). 

Nu cred ca are sens sa ne certam. Putem trage linie si concluziona:

1. Cata vreme statistica in .ro nu este transparenta oricine isi va permite sa faca orice magarie pentru a castiga "trafic".
2. SATI ar trebui sa aduca bani, lumina si credibilitate in online. Deocamdata practicile sale lasa loc de dubiu. Neincrederea e alimentata si de evolutiile spectaculoase ale unora din cei care au trecut cu totul in noul sistem de masurare.
3. Din toata lupta asta necurata pierd clientii (increderea) si noi (banii).

E mai important sa realizam asta decat sa numaram spamul vostru. Cu siguranta colegii tai isi vor face treaba bine si vor mai "despama" din Google. Cu siguranta voi o sa faceti publice informatiile din SATI pe decembrie si ianuarie, fara sa invocati "imposibilitati ale sistemului". Vreau sa cred ca toata lumea o sa se comporte rational, o sa inlature dubiile si eu o sa raman "dezinformatorul" industriei.

Adaugiri ulterioare.

1. Daca veniti de pe siteul Realitatea, puteti citi dreptul la replica acordat d-lui Dragos Stanca pe acest blog plus comentariile mele. Cei de la Realitatea au preferat sa puna link la Gusti Roman, unde e doar o versiune a povestii. Citind comentariile la acel drept la replica o sa vedeti cat de absurde sunt pretentiile de corectitudine ale F5. Nu inteleg de ce nu accepta pur si simplu ca au gresit, lucru clar demonstrat si in multitudinea de comentarii si articole aparute ulterior. Plus, chiar "raspunsul tehnic" a validat inca o data acuzele respective ;-)

2. Toata povestea cu SATI si numarul 1 va deveni o mare fasaiala in cateva zile. Nu am scris acest articol de dragul celor de la HotNews, ci pentru a face publicul sa inteleaga cum functioneaza publicitatea online in Romania. La 2 saptamani dupa articol imi dau seama ca demersul meu e sortit mocirlei.

Nota: Articol lung si plin de detalii.  

Colaborarea mea cu HotNews pe partea de proiecte speciale a fost vazuta in diverse feluri atunci cand s-a anuntat. Reactiile m-au surprins un pic, pentru ca eram tratat ca fiind de la aia, nu un oarecare ca pana atunci. Au trecut cateva luni in care am invatat o multime de lucruri extrem de interesante si nu regret deloc colaborarea asta. Am invatat despre cum se vinde publicitatea, ce inseamna presa, cum e sa fii dintre cei mari din piata si, mai ales, ce rol joaca orgoliul in presa online.

La ultimul WebClub s-a vorbit mult despre lideri si locul 1 in online. Dragos Stanca a spus de cateva ori ca Realitatea.net este de 2 luni numarul 1 in topul siteurilor de stiri din Romania. Nasol pentru mine, ca reprezentant al HotNews. Orlando a zis de asemenea o chestiune interesanta: "Daca ai lucra cu dl. Sirbu ai intelege ca pentru el nu exista locul 2". Nelamurit de povestea asta cu locurile si clasamentele am inceput sa studiez. In ultima perioada au fost cativa oameni care mi-au dat de inteles ca sunt venetic in industrie si ca ar trebui sa ma documentez atent inainte de a emite pareri. Asa ca am inceput sa ma documentez.

Cine este pe locul 1?

Pai, trebuie sa aflam cine face acest top inainte de toate. In online-ul romanesc sunt 3 unelte mari de masurare: trafic.ro, Google Analytics si SATI. Eu as lua ca referinta Google Analytics. Jucatorii din online au luat multa vreme ca referinta trafic.ro. Din nevoia de a avea un singur organism competent si independent, publisherii au luat decizia de a folosi ca referinta SATI (Studiul de Audienta si Trafic Internet), un serviciu platit, usor costisitor, oferit de BRAT (Biroul Roman de Audit al Tirajelor), o asociatie non-profit.

OK, vom folosi SATI ca referinta. De notat ca acum cateva luni o parte dintre publisherii mari au renuntat la trafic.ro si au migrat catre SATI. HotNews a ramas si pe trafic.ro, pentru ca ajuta sa ai inca o unealta de masurare, mai ales cand ea este transparenta pentru public.

De ce conteaza audienta?

Pentru ca in functie de audienta se vinde publicitatea. Cu cat ai mai multa audienta, cu atat poti solicita un pret mai mare sau cu atat esti mai interesant pentru cei care vor sa cumpere publicitate. In plus, numarul 1 ia partea leului din incasarile de publicitate, asa ca e cu atat mai important sa fii primul.

Putem avea incredere in SATI?

Da, in masura in care putem avea incredere in BRAT. Inainte de a masura audienta pentru Internet, BRAT a masurat ani de zile audienta pentru print. De curiozitate, am luat ultimele date disponibile online pe SNA (Studiul National de Audienta). In livrabile avem CpA (000), indicator care ne spune numarul de cititori in medie per editie pentru o publicatie, adica audienta pe print. Pe BRAT.ro avem tirajul publicatiilor. Facand o comparatie intre tirajul distribuit (care ma gandesc eu ca reprezinta numarul publicatiilor ajunse in mana cititorului, platite sau nu) si audienta declarata de SNA rezulta niste date intresante. Astfel:

 Nota: Am updatat statistica deoarece era gresita. Calculasem audienta din iulie 2007 – iunie 2008 supra tirajul din iulie – septembrie 2008, luni proaste pentru vanzari. 

Am luat 4 ziare la intamplare, din cele pe care le citesc eu uneori. Conform BRAT/SNA, in Romania, un ziar este dat unei persoane si citit de 6-10 alte persoane in medie. Prima idee care imi vine in minte este ca un Cotidianul aflat la a 14-a citire in aceeasi zi ar fi extrem de deteriorat. Nici nu stiu daca ar rezista fizic la 10 citiri care implica rasfoit, plimbat, mutat etc. In plus, asta ar presupune ca toate ziarele ajung in sali de asteptare sau toalete, ca sa aiba si publicul si timpul necesar. Later edit: Am lasat a 14 citire, desi sunt 10 citiri in medie, deoarece unii cumpara ziarul, il citesc si-l arunca la cos, iar altii il folosesc de mult mai multe ori, sa ne iasa statistica.

Cautand in manualele de vanzatori de publicitate am aflat ca in SUA audienta este x2.5 tirajul. In UK media este de x2-2.4  . Cam oriunde in lume, in mod traditional, raportul este de x2.5 conform World Association of Newspapers.

In Romania BRAT sustine ca un ziar se citeste de 6-10 ori in medie. Ori romanii sunt neobisnuit de saraci si de darnici cu aproapele, ori BRAT ajuta industria printului sa se minta pe sine si sa minta si advertisierii si publicul. As paria pe varianta 2, judecand dupa rezultatele printului. Asadar, BRAT, care face o treaba de mantuiala pentru print, este mai nou autoritatea pentru online. Desigur, sa crezi ca toata aceasta situatie este pur intamplatoare presupune un grad teribil de ingenuitate.

Sa nu plecam insa de la ideea ca SATI este un sistem in care nu putem avea incredere. Pana la urma masoara niste vizite reale, nu se bazeaza pe declaratiile publisherilor.

Revenind: Cine este numarul 1?

Cine are mai multe vizite! Acesta e raspunsul simplu. Dar, inainte de a da raspunsul simplu, sa intelegem ce inseamna mai multe vizite. Mai multi unici! … iti va spune orice priceput. Dar ce inseamna unicii? Persoane care viziteaza siteul. Adica, ai presupune, oameni care sunt interesati de continutul siteului tau. Continut relevant, pentru oameni interesati, pe care poti grefa publicitate digerabila, usor de receptionat de vizitator.

De unde vine vizitatorul? Din 3 surse principale:

• Direct, din obisnuinta, pentru ca este fidel siteului tau

• Din Google, cautand informatii care se gasesc (si) pe siteul tau

• Din linkuri de pe alte siteuri sau transmise prin email sau mesagerie instant

Asa se obtin vizitele. SATI masoara aceste vizite.

Oare o vizita a unui “unic” reprezinta un vizitator interesat de siteul tau? Nu neaparat. Depinde cum a ajuns acel vizitator la tine. Daca a ajuns direct inseamna ca e interesat. Daca a ajuns prin cautare sau din linkuri nu inseamna neaparat ca e interesat.

O metoda buna de a genera trafic ocazional este spamul, mai exact spam in motoarele de cautare, deoarece de acolo vin vizitele. Cine face spam? Pai din topul siteurilor de stiri avem 9am.ro si Realitatea.net care fac spam. Stiu, am zis o chestie grava: Realitatea face spam, pe langa anunturi text platite si directionarea audientei de la TV spre online. Asa este! Demonstratia:

Cautati pe Google dupa site:nume.site ca sa vedem cate pagini are un site indexat. Rezultatele:


Cautare dupa wikipedia: ~ 13 milioane de rezultate PR9
9am.ro                  ~ 1.84 mil rezultate PR6
realitatea.net          ~ 818k rezultate PR6
hotnews.ro              ~ 315k rezultate PR7
gsp.ro                  ~ 295k rezultate PR6
libertatea.ro           ~ 110k rezultate PR6
cancan.ro               ~ 101k rezultate PR5
seopedia.ro             ~ 68k rezultate  PR3
antena3.ro              ~ 61k rezultate  PR6
zoso.ro                 ~ 25k rezultate PR5
manac.ro                ~ 325 :) rezultate PR5

Realitatea face spam folosind ca tag orice cuvant din limba romana si creand o pagina speciala pentru acel cuvant. E spam doarece continutul nu e relevant, fiind facut doar pentru a fi indexat de motoarele de cautare.

O cautare dupa alte siteuri care au taguri ne da noi rezultate:


site:realitatea.ro/tag care ~ 60k de rezultate
site:nytimes.com/tag ~ 50k de rezultate
site:9am.ro/tag care da ~ 14.5k taguri
site:zoso.ro/tag care da ~ 2.7k taguri


… de unde deducem ca New York Times are mai putine chestiuni relevante in continut decat Realitatea.net. Sau nu.

Exemplu: http://www.realitatea.net/tag_a.html  Indexare dupa tagul "a" este o chestie fabuloasa. Dai click pe primul "a" si ajungi la o pagina goala, insa indexata de Google. E clar ca stiu cum se face tag spamming.  Practic, in loc sa cateogriseasca bine cotinutul si sa-si faca un site navigabil, ei aleg o smecherie ieftina, buna de prins utilizatori rataciti sau crawlere online. Avand useri in plus asigurati, un simplu script care face autorefresh la pagina ii ajuta sa aiba 23 de milioane de afisari lunare. Asadar, doua smecherii ieftine, de lider.

Cei care vin din intamplare pe siteul tau cautand un cuvant comun sunt o parte din unici. Nu sunt vizite intamplatoare, sunt bucati semnificative din trafic, venit din spam. Sunt oameni adusi degeaba, pentru nimic, dar care te fac sa ai trafic mare, pe care sa-l poti vinde advertiserilor. Cam cat interes trezeste publicitatea de pe un site unuia care a ajuns acolo in mod eronat, fiind pacalit de o cautare in Google? As zice ca +/- 0, daca nu doar irita.

La fel ca spamul pe motoare de cautare, spamul prin email sau mesagerie instant poate fi o sursa de trafic. Cum isi dau seama advertiserii daca traficul, unicii, vizitele reprezinta oameni interesati sau doar rezultat al spamului? O metoda simpla ar fi sa vezi sursa vizitelor, adica referrals, siteurile folosite ca referinta, poarta de intrare spre siteul tau. Numai ca, SURPRIZA! SATI nu pune la dispozitia publicului aceste date. Deci avem trafic, dar nu vrem sa spunem de unde vine. Trafic.ro are aceasta optiune foarte interesanta, iar HotNews e printre putinii care au publice aceste informatii. Din cate stiu eu, nici macar agentiile de publicitate nu au acces la aceste date.

Practic, masuratorile SATI se fac pe baza unor date care nu pot fi verificate sau probate. Asa se stabileste cine este numarul 1. Cu toate astea, avem un set de date din care putem extrage un pic de adevar. Putem afla cati vizitatori unici avem. Putem compara unicii cu toate vizitele si afisarile. Cu ce ajuta audienta bazata pe intamplare si deceptie? Ce valoare are vizitatorul care vine azi din greseala si maine deloc fata de cel care vine azi din interes si in fiecare zi din interes?

In Ianuarie Realitatea.net are ~ 1.1 mil unici, 3.5 mil vizite, 23 mil afisari. HotNews.ro are ~ 1 mil unici, insa 4.5 mil vizite si 14 mil afisari. Ce intelegem din asta? Ca mai putine hituri au venit pe HotNews, s-au facut mai putine afisari, insa substantial mai multe vizite. Dovada a faptului ca spamul aduce omul (unicii), insa nu-l tine (vizite), chiar daca ii face referesh automat la pagina pentru a crea noi afisari. Evident, sunt si foarte multi vizitatori legitimi pentru Realitatea sau 9am, insa nu aceia propulseaza siteul pe locul 1. Sunt diferente neevidente pentru cei care nu au ochiul format, insa diferentele de zeci de procente de la luna la luna sunt foarte greu de justificat la un asemenea nivel.

De observat evolutia spectaculoasa a celor de la Realitatea. Nu pot contesta faptul ca au audienta TV si o pot aduce in online, sau ca au un volum impresionant de stiri. Cu toate astea, de ce e nevoie de spam pentru ei sau 9am? De ce e nevoie ca masuratoarea sa fie facuta doar de SATI? Nu e suficient esecul printului, vrem sa punem lumanare si mediului online? De ce nu exista transparenta in masuratoare? De ce nu se folosesc 2-3 sisteme deschise simultan? S-ar putea merge in acest fel pe o medie, mult mai relevanta. Pana atunci, puteti sa va formati o idee folosind detaliile oferite de SATI: HotNews pe SATI, 9am pe SATI, Realitatea pe SATI.

Revenim. Cine e numarul 1?

Poate ca e Realitatea. Doar isi fac reportaje elogioase si si-au schimbat si titlul. Poate ca e HotNews pentru ca are mai multi unici zilnic, paradoxal. Plus, nu face spam. Poate ca o sa fie 9am cu ajutorul comunitatii si al manelelor. Poate ca o sa fie mereu un tabloid sau un ziar de sport. Sau poate ca vor fi cei care au exclusivitati cu Salam si Bursuc si varii filmulete grobiene. Eu cred ca toti ar trebui sa fim numarul unu, macar asa s-ar mai renunta la spam si alte practici dubioase.

Si industria? Publicitatea? Clientii?

1. Industria ar trebui sa stie ca are un reper indoielnic in SATI sau BRAT.

2. Publicitatea ar trebui sa se faca mult mai atent, nu pe criterii de volum sau demografice manarite, ci pe criterii de calitate si masurabilitate, chiar si acolo unde pozitionarea implicita e de high-quality si cifrele sar prin tavan.

3. Clientii ar trebui sa stie ca platesc pentru audienta inventata de masuratori gresite sau netransparente si, deci, irelevante.

4. Agentiile ar trebui sa stie ca participand la acest prietesug al traficului vor ajunge sa vanda fum clientilor.

5. Publisherii mici ar trebui sa stie ca daca faci spam si ai volumul crescut poti ajunge numarul 1.

Daca situatia curenta va continua vom aduce un pic din gloria printului in online. Putem sa ne mintim pe noi si sa-i mintim pe cei care cumpara de la noi, insa minciuna asta generalizata va iesi la suprafara, va naste neincredere in clienti si va costa foarte scump industria in cele din urma.

Cine e numarul 1? Alegeti voi. Publicitatea sa traiasca! Si noi, ca stim Internet si publicitate ;-)

PS: Stiu ca o sa trezesc diverse reactii adverse si o sa inversunez oamenii. Nu am scris de dragul HotNews articolul asta. M-am documentat pentru ca nu-mi place sa nu inteleg ce mi se intampla sau sa par incompetent pentru <<batrani>>. In plus, cred ca e corect sa stie toata lumea cu ce se mananca publicitatea si Internetul romanesc la nivel mare.

 EXTRA: Pentru ca de azi dimineata curg telefoanele si acuzele directe sau voalate, imi permit sa ilustrez situatia cu niste grafice facute de Alexa.com pe baza traficului real. Multumesc "Nu Pot Sa Cred" pentru idee. Obervati liderul :)

Fenomenul blogurilor a ajutat la faurirea unei teorii noi, conform careia jurnalismul traditional a murit, iar omul de rand a devenit jurnalist, ajutat de mediul online. E o teorie sustinuta de multi jurnalisti cu vechime, speriati de faptul ca nimeni nu mai cumpara ziarele, chiar si atunci cand se vand cu DVD-uri si posete de dama.

In trecut, jurnalismul era facut de persoane instruite care reuseau sa prezinte informatie utila si sa educe publicul. Din cauza asta si astazi punem pret pe ce apare in ziar, aproape orice fel de ziar ar fi el. Pornind de la asta presa a devenit un instrument foarte bun de comunicare, fiind in general independenta, atat putere a statului cat si amanta ascunsa a statului (in societatile capitaliste, in cele totalitare fiind nevasta credincioasa).

Pana la explozia Internetul, presa a inceput sa se diversifice si sa raspunda nevoilor cetateanului. Educatia a palit in fata tabloidelor, dovada ca oamenii sunt mai interesati de tzatze si scandaluri decat de educatie. Presa a castigat mult in diversitate si volum. Jurnalistii nu au mai fost acei oameni cu ani gramada de experienta, ci orice pusti de 20 de ani dispus sa scrie cat de cat corect. De la statutul de educator s-a ajuns ca media sa fie formata din oricine cu o parere si un pix.

Presa romaneasca a crescut fabulos in ultimii ani, iar jurnalismul a trecut de la meserii din care se moare de foame la  meserii in care esti platit cat nu face, din nevoia oarba de expansiune. Fiind o putere in stat, cei care au avut banii necesar s-au grabit sa puna mana pe putere si s-o foloseasca pentru a produce bani sau pentru o tine ca si caine de paza. Rezultatul este o aglomerare media, marcata de interese meschine si jurnalisti neprofesionisti. Evident ca presa a inceput sa scada mult in ochii cetateanului, iar jurnalistul sa fie etichetat drept omul invitat la TV sa-si dea cu parerea despre orice. Faptul ca lumea il considera pe Mircea Badea jurnalist descrie clar perceptia omului de rand despre jurnalism.

Acuratete? Obiectivitate? Stiri verificate?  Documentare? Orice jurnalist crede ca poate face din orice stire un editorial. Orice ziar e plin de opinii. Orice titlu de tabloid (scris tot de jurnalisti, nu?) scoate minimul uman la suprafata. Ex: Ce gagiu ti-ai tras Popeasco! Noroc cu news.google.com si cateva ziare straine ca poti sa citesti 3 stiri care sa nu fie incarcate de subiectivism, venin sau prostie. * Nu-mi tineti teoria presei straine care manipuleaza, cred ca a noastra e mult mai defecta.

Intra pe scena bloggerul! Omul care are libertate de opinie, nu este ingradit de sistem si de interesele trustului si poate ajunge la oricine via Internet. Salvarea jurnalismului! Lacrimi, flori, usurare. Totul se va muta online! Jurnalistii vor disparea! Vor ramane bloggerii sa domneasca peste informatii si opinii. Aici suntem acum, intr-un punct foarte gresit.

Bloggerul nu are constrangeri, deci ESTE obiectiv. Asta cred toti. Fals, bloggerul nu are unele costrangeri deci POATE FI obiectiv. Dar rareori este. Uneori intentiile sale nu sunt de informare corecta, obiectiva, nepartinitoare. Deseori permisiunea de a fi subiectiv il determina sa considere ca poate spune orice. Faptul ca are o audienta il determina sa creada ca orice spune e corect. Faptul ca spune doar lucruri corecte ii umfla egoul. Cand traficul creste bloggerul ajunge sa aiba un ego suficient pentru a hrani nevoile Chinei pentru 100 de ani (citat). 

Oricine isi poate face un blog. Jurnalist, om politic, inginer, privitor la stele, biciclist, elev. Nu conteaza. Oricine poate avea (si are) blog. Implicit are pareri si informatii gresite pe care le face publice. Google le indexeaza si le considera relevante. Cei care folosesc internetul au ramas cu ideea ca bloggerul este sursa corecta de informatie, iar indexarea si linkuirea de altii da credibilitate blogului.

Azi cineva a scris ca vand Solvabil.ro pentru 12.000 de euro unei companii mari. Din cand in cand cineva ma face pe mine (sau un proiect in care sunt implicat) terci, neverificand lucruri sau facand afirmatii profund subiective. Ma indoiesc ca multi din oamenii care scriu pot face o analiza la vedere. Nu trebuie sa fie corecta, trebuie doar sa aiba o minima justificare, astfel incat cei care o citesc sa o poata procesa. Se dau verdicte, se emit judecati, se spune cine e prost si ce e bun, pentru ca exista blogurile, locuri in care oamenii pot scrie mai repede decat gandesc, iar lumea urmeaza sa-i ia in serios. Firmele se dau doi pasi inapoi inainte de a face o campanie pe bloguri. Problema nu e libertate, ci modul in care o utilizezi. Poti fi util sau poti crea panica si nervi cu inventii ca cea cu Solvabil, o mica aberatie care a reusit sa ma puna intr-o postura foarte neplacuta in fata a o gramada de oameni. Asta se intampla cand te consideri jurnalist si blogger si iei ce e mai bun din ambele lumi (libertatea de expresie, usurinta de diseminare) si uiti de profesionalism (verificarea informatiei, nepartinirea samd).

Blogosfera, alt concept neinteles, arata local ca o curte de liceu: cu pustanii smecheri care te iau la palme in gasca, cu profesorii neintelesi, cu un set de valori ciudate. Oricine publica 3 injuraturi si 5 poze porno si are pareri clare are audienta si e la fel de blogger (deci interesant, bun si relevant) ca restul, pozitionandu-se peste ziare si ziaristi (depasitii care nu inteleg onlineul si ca trebuie sa faca ciocu mic, ca onlineul e la putere acum). Aceasta este scaparea jurnalismului? Aici vor migra cititorii de ziare? Ma indoiesc profund.

Jurnalistii si-au pierdut statutul si credibilitatea. Urmeaza ca si bloggerii sa-si piarda statutul si credibilitatea. In ambele cazuri este rezultatul abuzului de putere si de pozitie. Lumea are incredere in tine, iar tu o iei pe campii, pentru bani si putere, din orgoliu sau prostie si pentru ca nu stii cand trebuie sa te opresti. Asta a ucis mult din presa scrisa si urmeaza sa ucida mult din online. Irelevant, inutil, exagerat, infumurat, partinitor – asta devine omul care scrie cand nu-si respecta audienta si continutul, dar isi atribuie victoriile de imagine sau de volum.

Diferenta nu o face faptul ca esti blogger sau jurnalist si nici ca publici pe hartie tiparita sau online. Diferenta o face calitatea continutului si increderea pe care o transmiti fiind obiectiv, documentat, nepartinitor, calificat. Cum e transmis continutul? Nu conteaza. Un ziar sau o revista buna se vor cumpara mereu, iar un blog bun va fi citit mereu, indiferent de ultima moda in media. Doar asa azi poti crea si sustine branduri serioase (persoane, publicatii sau websiteuri) care au greutate avuta de jurnalistii de alta data.

Inca mai confundam informatia cu hartia pe care e scrisa. Hartia nu are nicio valoare. Un blog nu are nicio valoare. Informatia e singura valoare. Din acest motiv categorisirea in jurnalisti si bloggeri e total gresita. Le putem spune oameni care produc continut. Pe termen lung singurul diferentiator este calitatea si doar pe asta trebuie sa ne concentram.

Continutul produs de multime? O alta poveste exagerata. Vedeti comentariile de pe orice ziar. Sunt dovada graitoare ca moderarea este necesara si ca nu oricine vorbeste are ceva util de spus. Explozii de imbecilitate si frustrare agresiva – asta sunt in medie comentariile. Exista si cateva comentarii de bun simt, obiective. Exista si cativa cetateni care adauga valoare continutului. Acestia sunt foarte rari si cufundati in oceanul de inutilitate al variilor comentarii. Acesti rari comentatori sunt si ei producatori de continut de calitate. De aici valoare lor. Ideea de comentariu si loc in care sa fie evidentiata aceasta valoare este in sine buna. Acceptarea publicarii tuturor aberatiilor distruge orice urma de utilitate si ingroapa acel continut minuscul valoros. As spune ca daca dorim infromatii utila din comentarii cautam acul in carul cu fan. Din pacate cel mai des il cautam in latrina, nu in carul cu fan. Este motivul pentru care sustin moderarea la maxim a continutului de acest gen, pentru a nu fi invadat de opinii nejustificate si inutilitate.

Cei care au ceva util de spus in domeniul lor vor aparea gratuit in orice publicatie de specialitate, asadar moderarea nu inseamna cenzurare. Nimeni nu ingradeste continutul valoros, deoarece acesta atrage audienta, iar audienta plateste direct si indirect pentru informatia utila. La fel de usor poti aparea online, iti poti face blog, poti chiar sa comentezi. Jurnalismul nu va disparea, nici bloggingul. Vor ramane o metoda de a produce si publica continut … util. Numai ca, pana atunci, va trebui sa asistam la un insuportabil fenomen de decantare, perioada in care multa lumea va confunda reziduurile cu produsul util. Asa ca, sa nu condamnam jurnalismul si sa nu aplaudam bloggingul – tind sa reprezinte fix acelasi lucru!

Un alt lucru important de retinut este ca nu trebuie crezuta pe nemestecate informatia de pe bloguri, tocmai pentru ca nu exista inca nicio metoda eficienta pentru a determina nivelul de incredere pe care il prezinta un blog. Poti citi o multime de materiale si-ti poti face o parere. Oamenii nu au timp sa faca o analiza a unui blog. Merg din link in link si aplica oricarui continut perceptia ca trebuie sa fie adevarat si bun, caci altfel nu ar fi aparut pe bloguri. Daca cititorii sunt deceptionati sistematic de bloguri se va acredita ideea ca blogurile sunt lipsite de valoare, chestiune la fel de daunatoare ca situatia de acum, in care aproape orice apare e luat de bun.

Nota: Am scris acest articol din perspectiva mea de antreprenor, jurnalist de ocazie si blogger. Nu are nicio legatura cu parerile sau viziunea Hotnews sau a oricui in afara de mine.

Cocain? Ma intreaba un negru mai mare ca mine (adica foarte mare). No, thanks. Ii raspund eu politicos. Ma gandesc ca sunt prea formal in refuzul meu si ma intreb daca Freud avea dealer. Pentru a nu stiu cata oara ofertele de cocaina, heroina si extasy imi intrerup firul gandirii. E frig si bate un vant taios. E prima zi in Amsterdam si ultima a anului. Prea multa agitatie, prea multi ciudati. Ai cui sunt? Ce poveste au? De unde vin? Revin la povestea care ma preocupa. Mi-a ramas in minte imaginea craniilor din cimitirului Hallstat. Am vazut-o cu aproape un an in urma si imi tot rasare in imaginatie la cateva luni. Cranii cu frunze, nume si ani. O multime de (fosti) oameni, frumos randuiti.

Vacantele sunt o ocazie buna de a gandi in afara cutiei (a tarii?). Distanta fizica usureaza detasarea de propria viata, de realitate. Ma gandesc de cateva zile la oamenii de acum 5-10.000 de ani. Stiu, e filozfie de 2 lei, ganduri tampite etc. Cu toate astea nu-mi dau pace. Oare ce idealuri aveau oamenii aia? Ce-si doreau de la viata? Cum isi masurau realizarile? Ce ii motiva? De ce vroiau sa se diferentieze? Ce vedeau in copiii lor? Cum isi imaginau propria batranete? Ce ii facea fericiti? In fine, o mie de intrebari, urmate de aceleasi intrebari pentru cei care au construit cate o casa veche, care au locuit intr-o piateta acum 700 de ani, cei care lucreaza azi intr-o macelarie … samd.

Inca mai intreb oamenii ce vor sa se faca atunci cand vor fi mari. Chiar daca sunt deja suficient de mari, s-ar putea ca inca sa nu se fi facut ce isi doreau. Eu unul vroiam sa ma fac om bogat. Credeam ca asa o sa am orice imi doresc si o sa fiu fericit. Asta, sau sa fiu inginer la fabrica de anvelope. Asteptam cu nerbadare sa cresc si sa ajung la stadiul in care oamenii sa faca ceea ce le spun eu. Intr-o zi am prins si refrenul when I grow up, there will be a day …  

Ar fi cool sa spun ca mereu am vrut sa fiu Rock Superstar, dar nu e asa. Nici nu stiu. Am vrut sa am lucruri si sa traiesc diverse experiente. Am deja o parte din ele si mi-ar fi usor sa am restul pentru a-mi intregi colectia de lucruri ce urmau sa ma faca fericit. Aici apare problema:

• chiar daca ai masina dorita, va trebui sa mergi prin gropi, drumuri nesemnalizate si pline de idioti care se cred nemuritori
• chiar daca ai casa dorita, fie ea o garsoniera sau o vila imensa, vei iesi din casa si vei da de aceeasi mizerie, aceeasi marlanie, la aceleasi gogoserii imense si plase de rafie
• chiar daca ai o persoana iubita si te casatoresti, va trebui sa-ti condamni familia la mizerie
• chiar daca ai afacerea pe care ti-o doresti, va trebui sa suporti sute de taxe, un sistem corupt si birocratizat la maxim, in care nu-ti poti plati nici taxele si nici nu poti obtine o finantare fara eforturi inumane
• chiar daca ai o familie extraodinara pe care vrei sa o ajuti, va trebui sa te ploconesti in fata doctorilor sperand ca n-o sa-ti faca mai mult rau decat bine tratamentul dat de ei
• chiar daca ai o gramada de bani, va trebui sa cumperi mizerie, sa suporti mizerie si sa ai cele mai frumoase lucruri intr-o mare de mizerie (de orice fel)
• chiar daca ai un produs sau un serviciu extraodinar, va trebui sa te adresezi unei piete mici, sarace si needucate sau va trebui sa lucrezi cu statul si sa suporti alte compromisuri, fara sanse reale de a reusi prin propriile puteri
• chiar daca …

Pana la urma, orice ai avea, nu vei reusi sa cumperi civilizatie, bun simt si un mediu decent in care poti creste si trai linistit. Am spus ca e usor sa observi din exterior. Putem vedea istoria Rusiei, evolutia poporului si a conducatorilor. Cand vor ajunge rusii la gradul de civilizatie al francezilor sau englezilor? As risca sa spun ca niciodata. Vor ramane habotnici, limitati, violenti – asta ca medie. Nu neg ca exista rusi extraordinari care au avut contributii extraodinare la bogatia umanitatii. Speranta lor cea mai buna? Sa devina miliardari si sa se mute in Monaco sau Londra. In rest, rusul de rand cu minime aspiratii va avea mereu o existena apasatoare. Nici Romania nu e departe. Daca ne uitam in istorie avem razboi, totalitarism, saracie, razboi, asuprire, rascoala, razboi, fanarioti, rascoala, razboi, razboi, totalitarism samd. Au fost niste mici perioade bune, de obicei cateva zeci de ani de evolutie, urmati de eliminarea tutoror elementelor progresiste si revenirea la totalitarism.

Speranta romanului de rand? Sa castige 1000 de euro? Sa-si ia Opel Astra diesel? Sa mearga in vacanta la Sinaia sau in Bulgaria? Sa citeasca Cancan, sa bea bere la pet si sa o astepte rezolvarea unei noi crime? Sa voteze cu ei ca sa iasa tot ei? Oricat m-as gandi, oricat as izola lucrurile, oricat as vrea sa imi imaginez ca poti avea sansa la o viata decenta, nu reusesc sa ma conving ca sunt pe drumul cel bun. Si ma intreb: Ce sa-mi doresc acum? Pentru ce sa muncesc? Care este "my higher purpose"? Unde ma duc alegerile deja facute? Pana acum m-au dus la mai bine, dar nu e binele pe care il doresc, e un bine in mijlocul unei mari mizerii, ceea ce nu e bine deloc. 

O sa termin postul asta brusc, ca elefantul. Ma intorc la redefinerea scopurilor, intrand in a treia luna de redefinire.

Aseara am lansat promotia Fac cinste cu Zaza Pizza. In mai putin de 24 de ore s-au dat 991 de pizza la promotie. Pana si eu am primit una :)

Au mai ramas 9 pizza. Cel care face comanda cu numarul 1000 va castiga 10 pizza livrabile Sambata 24.01.09 intre orele 17-20. Numai bine sa-si stranga prietenii si sa dea o petrecere!

Ce am invatat din asta?

1. Ca Zaza Pizza este zuper buna, lucru aflat cu propriile papile.
2. Ca in 1 o zi cu 1000 de pizza poti face 1 viral reusit.
3. Ca bloggingul functioneaza uneori mai bine ca presa scrisa (ziarul Manac a fost dat ca referinta).

Ii multumesc lui Vlad Talibasa si celor de la Zaza Pizza ca au fost de acord cu ideea mea. Imi cer scuze ca le-am facut o zi de cosmar ;-) Sunt convins ca rezultatele o sa se vada, caci sigur sunt cateva sute de oameni care s-au lamurit ca merita sa comanzi pizza si salate de la Zaza Pizza.

Sunati acum. Mai sunt 9! Sau sa spun … vor mai fi fost?

I-am asasinat. Cineva zicea in comentarii ca ori ii fac celebri ori ii ingrop. Deocamdata am reusit sa-i asediez cu comenzi.

Au avut deja sute de comenzi! Toata lumea da parola si numarul de telefon pentru Zaza Pizza gratuita pe YM sau pe mail. Unii spun ca au citit de oferta in Ziarul Manac. Altii nu pot pronunta parola. Ca sa facem fata isteriei declansate si sa reusim sa onoram toate comenzile, inainte sa depaseasca cele 1000 de pizza gratuite, am hotrat sa facem cateva schimbari in promotie:

1. Livrarile pentru promotie se fac doar dupa ora 14.00. Avantajul este ca o sa vina la timp, nu cu intarziere, iar restul clientilor, care nu apeleaza la promotie, pot fi serviti intr-un interval scurt.
2. Parola s-a schimbat, iar comanda functioneaza doar cu noua parola: ALOHOMORA.
3. Clientii vechi sau care deja au beneficiat de promotie nu se califica pentru o noua comanda.
4. Daca mai multe persoane vor sa comande impreuna, doar o pizza e gratuita.
5. Daca mentionati oferta in alte locuri, o dati la ziar, o trimiteti prin email sau YM, mentionati sursa (blogul meu) si numele Zaza Pizza.
6. Se livreaza doar in zonele care apar pe site. Si-ar dori sa livreze peste tot, dar este imposibil logistic, chiar daca strada pe care stai pare aproape.

Scopul meu este sa-i fac pe toti sa guste din Zaza Pizza si sa devina dependenti. Nu vreau nici sa-i falimentez pe cei de la Zaza Pizza si nici sa dezmagesc pe cineva. Din acest motiv sunt nevoit sa fac acest update la promotie. 

Va tin la curent. Pana atunci comandati! Au mai ramas cateva sute ;-)

UPDATE: Citeste si urmarea – Zaza Pizza loveste din nou

Tocmai ai castigat o pizza. Cea mai mare, cea mai scumpa, asa cum o vrei. Dar, inainte sa continuam cu detaliile picante, simt nevoia sa spun cate ceva despre Zaza Pizza.

Veti spune ca e un post platit sau din care eu castig ceva. Neadevarat. Am auzit de ea la o petrecere, cand aproape ajunsesem invizibil. Asa a inceput romanta noastra culinara. Totul a fost fabulos, in afara faptului ca frunzele din salata erau taiate in bucati prea mari pentru gustul meu. Mi-am propus sa-l gasesc pe omul care a decis asta si sa-l fac sa le taie mai mici. Nu am apucaturi de acest gen, insa pizza a fost exceptionala, salata la fel, iar singurul lucru care mi-a lipsit pentru a spune ca a fost cea mai reusita comanda din viata mea a fost marimea frunzei. Stiu, sunt carcotas, dar doream sa simt ca am facut o comanda la pizza si a fost 100% ceea ce ar fi trebuit sa fie, fara regrete.

Vlad Telibasa se numeste omul care a hotarat marimea optima a frunzei din salata. L-am identificat si l-am apostrofat. Mi-a explicat de ce e necesar ca salata sa aiba frunzele mari: pentru a pastra aspectul placut atunci cand este livrata. N-am reusit sa-l conving sa le faca mai marunte pentru toata lumea, insa a pus mentiunea vrea salata taiata marunt in profilul meu de client. Super tare! Salata a venit cu frunza taiata fix pe gustul meu la urmatoarele comenzi.

Mereu am vrut sa am o pizzerie. Asa ca am inceput sa-l terorizez pe Vlad cu intrebari. Am aflat o gramada de lucruri, printre care faptul ca a scazut in ultimele luni consumul de pizza. I-am spus ca trebuie sa facem ceva ca intreaga lume sa afle despre cea mai buna pizza si cea mai buna salata. A fost amuzat de ideea mea cu intreaga lumea, dar mi-a atras atentia ca deocamdanta nu poate livra decat in cateva zone ale Bucurestiului (apar pe site).

Azi am facut o intelegere cu Vlad. Ma lasa sa fac cinste cu o pizza tuturor cititorilor blogului meu care inca nu au aflat cat de buna este o Zaza Pizza. Cum functioneaza? Doi pasi simpli:

1. Intri pe zazapizza.ro si iti alegi pizza preferata, ce urmeaza a-ti fi livrata gratuit. Trebuie sa fie prima comanda la ei si poate fi sub limita de 19 RON (comanda minima in mod obisnuit).
2. Suni la 021/335.77.77 sa faci comanda si incepi prin a spune corect parola: POPOKATEPETL (cu K ;-) pentru a beneficia de gratuitate.

Daca alegi sa comanzi mai mult de o pizza, tine minte ca pentru cea mai scumpa pizza din cele comandate nu trebuie sa platesti, ea fiind livrata gratuit.

Cred in recomandarea mea. Daca nu ti se pare ca pizza si salata merita si ultimul banut cerut de Zaza Pizza, te rog lasa un comentariu si o sa ma asigur ca o sa primesti de la mine toti banii inapoi, inclusiv costul pentru prima pizza livrata gratuit. Oferta de returnare a banilor este limitata la primele 5 produse din comanda plus o motivatie rezonabila (sa evit glumele). Atentie! E o pizza la cuptor cu lemne, cu blat subtire, asa cum italienii au vrut ca pizza sa fie. Nu comandati daca va asteptati la un cozonac american pufos cu branza si salam sau daca nu sunteti din Bucuresti (scuze, astept sa se extinda in toata tara mai intai).

De ce fac asta? Pentru ca imi plac mancarea lor si modul in care incearca sa-si castige clienti. Ofera un produs excelent, un serviciu la fel de bun, intr-un ambalaj impecabil. Cred ca Zaza Pizza merita sa fie recomandata. Pariez pe asta si sunt dispus sa platesc din buzunarul meu orice client care nu este multumit 110%. Ei sunt foarte amabili si vor plati pentru fiecare client pizza preferata. Oferta este valabila pana duminica, 25.01.2009, in limita a 1000 de pizza comandate gratuit (ca sa nu-l falimentez pe om ;-).

Ce vreau la schimb? Ce crezi ca merita. O poti recomanda sau o poti critica. O poti ignora daca nu ti-a trezit entuziasmul. Eu sunt sigur ca o vei re-comanda.

Asadar, comanda-ti acum cel putin o pizza. Nu te costa nimic! Preiau eu riscul. Pofta buna!

Nota: Fiti ingaduitori cu timpul de livrare, deoarece vor fi tone de comenzi zilele astea :)

UPDATE: Citeste si urmarea – Zaza Pizza loveste din nou

E clara treaba, a inceput! Ca la orice prabusire serioasa, trebuie sa stam cu ochii pe instrumentele de bord si sa ne dam cat mai bine seama ce se intampla.

Omul de afaceri, personajul negativ al capitalismului, s-a tot dezvoltat in ultimii ani. Dezvoltarea a insemnat un volum tot mai mare de business, datorii mai mari, realizari mai mari, extindere la maxim. Putini au fost cei care si-au tinut in frau entuziasmul si nu au pariat pe crestere continua. Reactia a fost normala. Daca nu te dezvolti nu poti sa tii pasul cand toata lumea creste. Daca nu tii pasul, nu mai ai nicio sansa pe termen lung, iar posibilitatile de crestere pareau nelimitate.

Ce inseamna cresterea? Inseamna joc la zero. Reinvestesti tot ce ai si te extinzi cat mai mult cu putinta. Iti folosesti toti banii, ba chiar imprumuti, ca sa poti avea un loc bun pe piata. Nu ai alta optiune. Cine isi doreste sa aiba o companie mica? Ce om de afaceri face niste bani dupa care ii pune pe toti la banca? Cine nu reinvesteste tot sau nu consuma? Aproape nimeni. Ce patesc toti cei care au adoptat strategia asta? Risca sa intre rapid in imposibilitate de plata, isi distrug cashflowul si asa firav, falimenteaza – adica ce vedem ca se intampla azi in mediul de afaceri local.

Da-i dracu’ cu banii lor cu tot! spune cetateanul. Ce ne pasa noua ca dau toti faliment? Pai, ne pasa. De ce? Pentru ca in anii de dezvoltare 2 lucruri s-au intamplat negresit:

1. S-au platit impozite. Impozitele au ajuns la bugetul statului. Mai departe putem banui ce s-a intamplat cu ele.
2. S-au platit salarii. Salariile au ajuns aberante, iar oamenii au putut sa se imprumute sume aberant de mari.

Suna nasol. Adica oamenii de afaceri s-au extins prosteste, iar angajatii au fost platiti cat nu trebuia si au ajuns sa se indatoreze peste putinta. Nimeni nu vrea sa accepte asta. Speranta putea fi, macar partial, in stat. Insa, cum banii sunt gestionati de angajatii statului roman, e realist sa ne setam la minim asteptarile. Cel putin stim ca statul si-a permis sa angajeze mult, sa plateasca bine si sa aiba rezultate minime. Asadar, acum cel putin o parte din cetateni sunt la adapostul stapanului suprem care nu iese niciodata din afaceri si nu trebuie sa dea socoteala nimanui.

Oricat am uri patronii trebuie sa acceptam faptul ca negresit aproximativ o treime din bani se duc la impozite, iar o treime la salariati. Restul circula si ajung sa faca averi fabuloase, sa cumpere masini scumpe si sa permita o viata de lux. Sau nu. Nu, pentru ca pe termen mediu/lung castigul obinut din activitatea comerciala tinde spre zero, fiind compensat de pierderi, falimente, decizii proaste de business samd.

Esecurile curente si viitoare din mediul privat vor fi puse cu usurinta in carca intreprinzatorilor. S-au intins pana nu le-a mai ajuns plapuma. Si-au cheltuit aiurea banii. Nu si-au vazut lungul nasului! va zice romanul socialist. Adevarat. Deseori asa s-a intamplat. Cu toate astea, datorita lor s-au platit salariile si impozitele, iar statul a avut pe mana niste bani cu care a putut face ceva. La fel s-a intamplat si cu angajatii, care au ales sa ia imprumuturi, sa-si cumpere casa, sa investeasca in termopane samd. Faptul ca realizarile statului sunt mult sub cele ale mediului privat, desi statul traieste in buna masura de pe urma mediului privat, demonstreaza ca statul este un (mult mai)/(cel mail) prost manager.

In cine ne punem speranta? In stat si conducatorul iubit? In biserica, armata si politie. In formatorii de opinie? In vedete si TV? Gresit. Cel mai usor o sa fie sa plangem si sa cerem ajutorul. Ocazie buna pentru actuali si viitori salvatori de a se pune la carma si a nu se justifica nimanui. Trecand de inclinatia naturala, ar trebui sa ne punem speranta in mediul privat si intr-o colaborare stransa si eficienta a mediului privat cu statul, care la randul lui trebuie sa fie un manager excelent. E singura combinatie castigatoare. Numai ca … mediul privat e tanar si nepregatit, iar statul e plin de oameni prea batrani si prea pregatiti.

Ce e de facut? Cu siguranta nu putem influenta nicio decizie majora, nimic ceea ce ar putea schimba lucrurile in bine. Putem fi destul de convinsi ca sub obladuirea actuala lucrurile vor merge spre mai prost cata vreme exista loc de mai prost. Si atunci? Nu ne ramane decat sa ne facem atent calculele. Asta si sa nu credem scandalurile, povestile si miracolele ce vor continua sa se inmulteasca in vremurile tulburi.

E criza! Stim asta, ne-o spune toata media. Mereu e ceva: e summit, e campionat, e uniune samd. Nici nu mai stii ce e real si ce e isterie, in ce sa crezi si pentru ce sa te pregatesti. Presa a reusit sa faca din orice potential eveniment important o scena din Petrica si Lupul.

Nu e criza si nu va fi o criza majora in Romania. Noi oricum avem in mare o economie feudala, multi bani la ciorap si crestem puternic pentru a recupera handicapul fata de UE. Aceasta e versiunea optimista pe care o tot aud in ultima vreme. S-ar putea ca timpul sa ne demostreze ca este si previziunea corecta.

Exemplul pacientului care se duce la doctor in ultimul stadiul al bolii nu ne este strain. La fel, nu putem nega o potentiala boala doar pentru ca unele simptome lipsesc. Cum stam? Momentan bine, semnele crizei nu se vad prea puternic. Poate ca nu e criza. Insa, la fel de bine s-ar putea sa ne amagim cu banii adusi de alegeri si sarbatori, care dau o aparenta stare de bine. Pomenile electorale si risipa de sarbatori sunt traditionale la romani. Ca sa fii ales dai pomeni si cand nu ai de unde sau reduci taxe pana esti ales, ca sa le poti tripla rapid dupa. Cert e ca se cheltuie bani buni in perioada electorala, in toate directiile. La fel, isteria belsugului de sarbatori scoate bani grei din buzunarele clientilor. Asadar, e foarte greu acum sa vedem direct impactul crizei.

Cand se vor putea vedea ravagiile crizei? Cred eu ca la inceputul primaverii. Traditional, ianuarie este o luna moarta, iar februarie este inca foarte rece. In martie businessul decoleaza. S-ar putea ca la anul sa nu mai decoleze si sa fim nevoiti sa asteptam pana in septembrie, luna in care activitatea are din nou o crestere majora. Ce inseamna asta? Ca s-ar putea ca 6 luni sa functionam in regim de avarie. Cate companii pot sa se sustina vreme de 6 luni cu incasarile sub jumatate? Extrem de putine, restul mor.

18 luni dureaza o perioda de recesiune, in medie. Asta inseamna ca 2009 va fi un an prost, oricat de plini de speranta am fi. Companiile sunt foarte sensibile la un asemenea cutremur al pietei, asa ca trebuie sa se pregateasca foarte bine daca vor sa supravietuiasca. De unde sensibilitatea asta? Pai simplu: daca vinzi produse tangibile, vezi deja cum scad vanzarile din cauza lipsei de bani. Chiar daca nu scad vanzarile, risti o cadere in domino din cauza blocajului financiar al pietei si al partenerilor. Daca vinzi servicii, e foarte posibil ca plecandu-ti cativa clienti sa fii destabilizat. Daca nu asta, atunci intarzierile de plata sau scaderea sumelor cheltuite de clienti iti vor afecta dramatic activitatea.

Va fi criza? Tot aud intrebarea asta in ultima vreme. Cred ca nu trebuie sa avem un raspuns, deoarece intrebarea este gresita. Intrbarea corecta este: Cum ne pregatim pentru criza? Trebuie sa ne pregatim pentru ce e mai rau si sa speram numai la bine.

Cum ne pregatim pentru criza? E o intreaga teorie in spate, dar cred ca masurile cele mai simple sunt cele mai eficiente:

• calcule si bugete clare pentru toata perioada urmatoare, fara a te baza pe vreo crestere
• mai putine accente pe vise si afaceri fara monetizare sau profit, mai mult accent pe munca batraneasca
• incasari constante, abonamente sau contracte cat mai sigure
• acumularea unei rezerve consistente de bani pentru zilele negre ce vor veni
• pragmatism, nu viziuni fara modele de business samd

Netcamp 2 mi-a dat ocazia sa vorbesc despre criza in online. Prezentarea s-a numit Sange pe perete si este disponibila pentru download (fara vorbe, ~3Mb). Mi s-a spus dupa ca exagerez si ca habar nu am despre ce vorbesc. Mi-as dori sa fie asa. Am mai avut posturi controversate despre chirii si imobiliare sau despre economie, in perioada feerica, inainte ca problemele semnalate sa fie extrem de vizibile. 

Da, criza este si o oportunitate, o modalitate de a se schimba clasamentul, o perioada de selectie naturala. Inainte de a admira frumusetea leului, ar trebui sa verificam daca nu cumva noi avem rolul micului dejun. Cam asta le-as spune celor care vad doar oportunitatea si minimizeaza aspectele negative ale potentialei crize.

Pe scurt: Pregateste-te pentru criza! Daca nu va fi, ramai cu proviziile facute si cu un business sanatos. Daca va fi, ramai in viata. Totul e sa fii pregatit!

Acum doua saptamani luam masa cu doi prieteni, de provenienta austro-ungara si rusa. Ca la orice discutie usoara inter-nationala am ajuns la glumele despre neamul propriu. Stiau deja toate glumele alea despre defectele romanilor, insa aplicate propriului popor. Nici macar autocritica si nationalismul nu sunt specific romanesti.

Nationalism? Am invatat o expresie mai frumoasa in Germania: patriotism local. Cred ca la noi comunistii au fost cei care au ajutat la rescrierea istoriei pentru a oferi modele si sentimente puternice. Altfel nu-mi explic de ce istoria glorioasa a romanilor cu care am fost crescuti e total necunoscuta strainilor si are alocate 5-12 secunde in orice documentar de pe Discovery. Pentru mine Mihai Viteazul inseamna Amza Pellea pe televiziunea moldoveneasca si un rol intr-o poezie interminabila in care sfarseam omorat pe scena liceului. In orice tara am fost nimeni nu a auzit de Mihai Viteazul.  Oare cati de la noi au auzit de Nelson? E dragut ca avem valori si o istorie si o poveste, cata vreme nu o confundam cu povestile care au scris istoria lumii.

In strainatate sunt intrebat daca sunt italian sau spaniol (cel mai des), evreu sau american (uneori), niciodata daca sunt roman. Imi place asta, ma face sa ma simt bine ca nu sunt identificat cu imaginea generica a romanilor. Stiu, suna urat, dar asta e adevarul. Imi place ca pot fi normal, pot sa nu ma grabesc, pot sa pretind sa mi raspunda (la fel de) politicos, ceea ce oricat ai incerca nu poti reusi "pe scara larga" in Romania.

Am adunat demult toate ideile astea si mi-a trecut nationalismul. Nu tin la Romania si nu urlu oricand prind ocazia, asa, de dor de apartenenta. Nu mi-e rusine de mine si nici de tara mea, la fel cum nu mi-e rusine de Caracal. Dar cum Caracalul nu e Greenwich, nici Romania nu e vreo putere mondiala, oricat de plini de sentimente istorice locale am fi noi. Aproape ca nici nu ma mai simt rau o saptamana dupa ce revin in Romania din tarile civilizate, deja imi trece in 3 zile. Imi place istoria si imi place sa vad locuri si culturi diferite. Cred ca asta e cel mai bun antidot pentru nationalismul orbesc, in care noi suntem cei mai smecheri, cei mai destepti, cei mai abili, strajnicii Europei, granarii Europei (fix ca Ucraina) sau noi avem  micul Paris (fix ca Budapeste, care e vreo 5 clase peste Bucuresti).

A inceput deja sarbatoarea. Sunt elogiate trasaturile de baza ale romanului: se descurca, da tepe, nu se omoara cu munca, e unic orinde s-ar afla, e neaos, ii combina el pe toti, e lipsit de maniere, circula pe unde il taie capul si stie sa se distreze samd. Valori de nivel aspirational pentru maretul popor roman. Urmeaza parada cu armamentul romanesc, puterea noastra nucleara care va bloca circulatia si asa suferinda pentru a umfla sentimentul national in noi, fix genul de manifestare care nu face decat sa picteze un ambalaj exceptional peste un produs care nu exista. Elogiile astea ma omoara pe mine…

Ce fac eu de 1 Decembrie? Muncesc. Mi se pare ca asta ar trebui sa facem toti. Muncesc si imi doresc sa fim mai … evoluati. S-au schimbat multe lucruri in bine, iar daca mai avem rabdare 15-20 de ani s-ar putea sa vina si ziua in care sarbatoarea sa fie mult mai motivata de 1 Decembrie. Sa fie intr-un ceas bun!

Glosofobia, adica frica de a vorbi in public, este in teorie cea mai pregananta frica a oamenilor, urmata de moarte. Putem deduce de aici ca e destul de chinuitor (pentru 75% din omenire) sa fii nevoit sa vorbesti in fata unei multimi. [Nota: nu e agorafobie, e glosofobie. Am ramas cu gandul de la ea in urma prezentarii de la Agora ;-) Multumesc pentru observatii, chiar si pentru bobarnacele ironice de tip "ai gresit cuvantul prostule, mai invata, hahaha" etc., uneori sterse].

Eu am fost mereu terorizat de ideea de a vorbi in public. Prima mea prezentare, acum vreo 5 ani, a fost un cosmar total, chiar daca am facut repetitii, schite cu urma sa spun, memorari intense ale textului samd. Nici urmatoarele nu au fost departe. Exista chiar si o expresie americana care sa descrie acele prime experiente: fuck up.

De unde vine frica? Din ceea ce tu crezi ca cei care te privesc cred despre tine. E o spirala: tu crezi ca ei o sa aiba impresia ca esti un idiot – ei te vad panicat – tu iti adancesti impresia, te balbai si respiri panicat in microfon si ai gura uscata – ei isi pierd interesul sau mustacesc – tu incepi sa citesti slideurile si te rogi sa se termine mai repede -  ei isi doresc acelasi lucru. Asa arata o prezentare proasta, adica standardul in lumea conferintelor. Fericitii din corporatii au macar backgrounduri si ilustratii frumoase, in prezentari gata facute – in timp ce firmele mici se chinuie de la un cap la altul.

Cei experimentati aleg calea sigura: citesc cat mai clar si mai monoton de pe slide, spun o poezie cu o voce liniara. Nu prea ai cum sa gresesti astfel, dar devii repede extrem de plictisitor si previzibil. Pentru un novice panicat modul lor de prezentare e aproape aspirational. Asa se creeaza traditia si publicul este condamnat la moarte prin power point.

Rezolvarea? Incepe de la Presentation zen – un website care ofera tone de informatie despre cum sa-ti structurezi corect o prezentare, plus diverse metode de livrare a prezentarii (din care poti alege situlul care ti se potriveste).

Cum fac eu? Dupa o serie de prezentari mi-am dat seama de niste lucruri:

• Slideurile cu text sunt stupide (deoarece ei sunt cititori mai buni decat esti tu la papagalit informatia).
• Cei din sala sunt mereu scarbiti de incecarile tale de a le baga pe gat tone de informatie.
• Oamenii retin 3 idei, din maxim 5-7 prezentate si repetate.
• Publicul vine la conferinte pentru a invata ceva, pentru a-si rezolva o problema, nu pentru a-i vinde tu lucruri.
• Nu exista clienti directi pentru produsul tau in sala, de aceea nu trebuie sa faci vanzare.
• Informatia seaca e greu de ingurgitat si digerat.

Acesta e motivul pentru care:

• Comunic cateva idei simple, de baza, deoarece cred ca exista sansa sa-si aduca aminte niste lucruri dupa prezentare, sa asocieze informatia noua unor concepte deja cunoscute sau sa-si creeze un soi de emotie in ceea ce priveste produsul, persoana sau ideile prezentate .
• Folosesc o poza sau o ilustratie sau un singur cuvant per slide, astfel incat sa induc o idee sau sa am o introducere pentru o povste.
• Folosesc cat mai putin text, doar cuvinte cheie, rezumatul unei idei, pe care pot dezvolta. Ma simt foarte liber sa improvizez fata de cazul in care trebuie sa citesc o sama de cuvinte de pe slide. In plus, asa eu devin prezentarea, nu slideul.
• Spun povesti, glume, intamplari, orice pentru a capta atentia, ilustra si convinge auditoriul.
• Vin cu informatie utila, aplicabila, noua, relevanta pentru public, pentru ca ei cu asta pleaca.

Cand fac toate astea, lucrurile merg bine. Cand am libertatea de a abera la maxim, prezentarile sunt foarte apreciate de public (RoNewMedia 2.0, saptamana trecuta). Credeam ca ma descurc si cu prezentari corporate de 40 de slideuri, avand deja experienta multor prezentari. Nu e adevarat, am esuat oribil (Agora, saptamana trecuta, prezentare Red Hat). Cand revin la teoria simpla a prezentarilor utile, cu slideuri sarace in ilustratii si cuvinte, lucrurile merg bine (azi, Rocs 2008, prezentari Red Hat virtualizate si datacenter). Am vrut sa scriu articolul inainte de a face prezentarile de azi, dar am amanat pentru a-mi verifica teoria (este corecta!).

Asadar:

• Nu va chinuiti sa vindeti, ci doar sa impartasiti ceea ce stiti, cu pasiune.
• Scrieti putin (aproape deloc) pe slideuri, oricat de important si de ne-uitat ar parea orice frantura de text.
• Nu considerati ca produsul vandut este interesant sau ca lumea vrea sa auda despre el, chiar daca a ales sa vina la prezentare.
• Nu comunicati o suta de idei, daca reusiti sa spuneti 3 lucruri care raman -> aveti o prezentare plina de informatie!
• Veniti cu informatie utila, povesti, divertisment, nu somn.
• Nu invatati poezii sau fraze interminabile. Sunt suficiente cuvintele cheie care sa declanseze povestea..
• Relaxati-va! Vor aprecia o poveste spusa cu pasiune, nu o interminabila lista de avantaje competitive si facilitati.
• Cereti o lavaliera sau vorbiti tare, fara microfon – asta o sa va dea libertatea de gesticula, de a fi natural, nu sansa de a respira greu-tremurand sau de a tipa intr-un microfon mobil sau fix cu care nu aveti exercitiu.
• Prezentarea nu este un fisier downloadabil, este o experienta, de aceea fisierul si handoutul este irelevant, oricat de respectabil si necesar pare. Primesc prezentarea doar cei care participa, ceilalti primesc franturi, ilustratii. Nu confundati o prezentare cu un studiu!

Spor la prezentari! Nu uitati ca sunt facute pentru public, nu pentru compania care le plateste.

PS: Azi mi s-a spus ca am avut o prezentare foarte buna, extrem de amanuntita si bine ilustrata. A avut sub 10 slideuri. Culmea, la prezentarea de 40 de slideuri nu s-a inghesuit nimeni sa-mi spuna cat de multa informatie utila am prezentat (desi era si multa, si utila, si prezentata).

Stiti bancul acela cu romanii la cazan? Morala e ca romanii nu trebuie paziti pentru a nu se organiza in scopuri marete, ei sunt capabili sa ramana mereu invrajbiti si dezorganizati.

Intr-un fel il inteleg pe cel care mi-a tras o cheie lunga si sanatoasa pe masina. Era parcata corect, era proaspat spalata, stralucea si, mai ales, nu era a lui. A facut un pic de dreptate personala si a mers mai departe. Cred ca ii inteleg si pe cei care au spart-o, pe cei care mi-au furat laptopurile din firma sau banii din buzunar. Poate sunt niste amarati,  poate asta e singurul mod de a trai invatat, poate mureau de foame sau nu mai aveau bani de droguri. Ma frustreaza extrem faptele lor, pentru ca am pierdut de pe urma lor, dar intr-un fel, pot sa inteleg si sa explic acest tip de comportament.

Ce nu pot intelege, insa, este faptul ca mentalitatea ramane aceeasi, chiar si atunci cand oamenii evolueaza dramatic si activeaza intr-un domeniu mult mai solicitant intelectual: IT/Online. Stiu ca e exagerata comparatia, dar rautatea si ura se manifesta la fel de intens.

Consider ca mediul online romanesc e incarcat de ura si rautate. De ce? Din cauza neputintei si lipsei de intelegere. Cele doua merg mana in mana, neputinta fiind sursa primara, iar lipsa de intelegere catalizatorul.

Lipsa de intelegere isi are radacinile in lipsa de expunere la ceva mai bun, in faptul ca inca suntem foarte saraci si aproape de foamea primordiala si in increderea orbeasca in faptul ca stim mai bine. Tin sa subliniez faptul ca cea mai mare capcana (in care riscam sa cadem toti) este de a ne considera mai intai stiutori, mai apoi a-multe-situtori, iar, in final, a-tot-stiutori, ca manifestare a faptului ca nu stim si nu ne dam seama ca nu stim.

Neputinta este lipsa capacitatii de a face ceva relevant in domeniul in care activezi. Ce inseamna relevant? Capabil sa-ti aduca multumirea si recunoasterea pe care o cauti de la familie, prieteni, tara, univers samd.

Orice proiect online are o multime de nevoi:

• una sau mai multe idei, baza pe care acesta este creat
• o suma de tehnologii esentiale pentru indeplinirea sa
• o echipa competenta de programatori
• design, prezentare, expunere, promovare
• utilizatori, feedback, promovare samd.
• bani, mereu mai multi bani pentru a cumpara resursele necesare

Cei care pornesc astfel de proiecte vin dintr-un anumit mediu si stiu sa planifice si sa execute bine doar o parte, cel mult doua, din lucrurile necesare proiectului: idei/viziune, design/interfata, prezentare/promovare, tehnologie/programare sau finantare/bani. Culmea e ca, oricat ai fi de priceput, poti face bine cel mult jumatate din lucrurile de care ai nevoie. E imposibil sa fii programator genial, om de PR genial, finantist genial si designer genial. Exista cazuri, vezi Paul Graham, de genii polivalente, dar nici macar acestia nu reunesc toate calitatile si abilitatile necesare.

Asadar, un proiect online de succes se bazeaza pe colaborare. Extrapoland, un mediu online de succes se bazeaza pe colaborari. Acesta este punctul critic, unde lucrurile o iau razna in proiectele online romanesti si in mediul online romanesc.

In loc sa colaboram, ne subminam reciproc:

• Oamenii care fac prezentarea, expunerea, promovarea (direct sau indirect) sunt mereu sictiriti de orice proiect ce nu le apartine sau nu le este cunoscut direct. Bloggerii ar putea fi speranta in asemenea situatii, dar experienta ne arata ca ei dau tonul si adancesc aceasta manifestare.
• Oamenii care fac design si imagine nu inteleg uzabilitate si nu reusesc sa discute cu programatorii.
• Oamenii care fac programare sunt rari si scumpi si nu reusesc sa se inteleaga cu cei care fac partea de design.
• Oamenii care au idei cred ca doar ele conteaza si uita ca viziunea fara executie e halucinatie.
• Oamenii care au bani nu investesc in toata amestecatura asta, fie pentru ca nu inteleg, fie pentru ca nu vad potentialul unei industrii mici cu iz de camp de lupta.

Exista si exceptii, nu contest acest lucru. Totusi, majoritatea proiectelor sufera dramatic din cauzele enumerate mai sus. Si, pentru ca ne aflam intr-una din tabere, suntem mereu frustrati din cauza celorlalti. Ii criticam, ii injuram, le minimizam importanta, eforturile si reusitele. Rezultatul final? Progrese mici, incetinirea intregii industrii si reusite serioase mai mult afara decat in tara. Pe scurt: Neputinta. Nu reusim sa construim, nu reusim sa ne ridicam, nu reusim sa realizam. Adaugam si lipsa de intelegere la asta, felul cum fiecare stie mai mult si mai bine, iar ce se intampla in ziua de azi cu mediul online romanesc nu ar trebui sa ne mai mire.

Aici apare diferenta fundamentala intre ceea ce se intampla pe online in Romania si ceea ce se intampla in afara tarii.

Solutia? Trebuie sa scapam de ura si rautate si sa trecem peste neputinta care aproape paralizeaza mediul online romanesc. Poate ca asta nu se va intampla niciodata, deoarece ar presupune o schimbare fundamentala a societatii romanesti. Cu toate astea, fiecare din noi poate incerca sa se schimbe pe sine.

Cateva idei:

• Nu criticati munca altora in domenii pe care nu le cunoasteti si nu le stapaniti. Incercati sa faceti o prezentare in fata a 100 de oameni inainte de a rade de prezentarile altora. Incercati sa faceti un design de pagina web inainte de a rade de paginile altora. Incercati sa programati un formular de feedback simplu si fara gauri de securitate inainte de a rade de programatorii altora. Incercati sa vedeti ce inseamna 2000 de vizitatori simultani pe pagina voastra web inainte de a rade de serverele altora. Incercati sa faceti o campanie de promovare a unei idei inainte de a rade de campaniile altora. Incercati sa veniti cu o idee care sa atraga 1000 de vizite intr-o saptamana, inainte de a rade de ideile altora. Incercati sa strangeti 10.000 de euro si sa-i distribuiti astfel incat sa sustina proiectul vostru 2-3 luni, inainte sa aratati cu degetul la investitiile si finantarile altora. In 99% din cazuri nu veti reusi, iar trebuie sa va dea mult de gandit.
• Nu criticati oamenii fara sa-i cunoasteti. E foarte usor sa spui despre X, Y si Z ca sunt prosti, fufe si imbecili. Inainte de a face asta, stati macar cateva ore pe langa respectivii (daca puteti) sau puneti-va in locul lor. Credeti ca ati reusi mult mai mult? Daca da, trageti omul respectiv de mana si spuneti-i ce ar trebui sa schimbe. Faceti asta de cateva ori, discutati, si daca nimic nu se schimba, puteti spune ca respectivul este nepriceput si autist. Doar atat, pentru ca epitetele de tipul papagal, fufa, prost etc. nu sunt decat divertisment redus.
• Nu subestimati importanta lucrurilor pe care nu le stapaniti. Aveti nevoie de ceilalti, din celelalte domenii. Fara ei, ideea voastra e zero. Daca atitudinea de inceput este "sunt niste dobitoci", va fi foarte greu sa realizati vreodata ceva fara sprijinul lor, iar sentimentul de neputinta se va adanci.
• Nu va supraevaluati ideile, importanta si cunostintele. Un om genial, care le stie si le face pe toate perfect, de unul singur, va reusi mereu. Pacat ca acest om nu exista in realitate. Contributia voastra este la fel de importanta ca a celorlalti si veti reusi doar daca sunteti capabili de a-i face pe toti sa comunice si sa se inteleaga (individual si reciproc).
• Nu va apucati sa propovaduiti prostia si esecul altora, indiferent cat de evidente va par. E foarte riscant sa evaluezi lucruri si oameni bazandu-te pe cunostinte superficiale. Exista o gramada de exemple de proiecte care au inceput intr-o directie gresita si au descoperit succesul pe drum (Flickr sau PayPal). Exista o gramada de oameni care s-au modelat in timp si in mers. Nu e datoria noastra colectiva sa le rupem picioarele daca ni se pare ca merg intr-o directie cu care nu suntem de acord. E frumos sa ne exprimam opiniile, mai intai intr-un mediu privat, in dialog cu cei care "gresesc", dandu-le sansa sa-si analizeze mai atent munca. Pot accepta ca ulterior aceste pareri sa fie facute si publice, dar prezentante cu mult bun simt, alaturi de potentiale solutii. De aici si pana la a da in cap, e cale lunga. In plus, aplicand un astfel de tratament nu te poti astepta decat sa-l gusti si tu din cand in cand.
• Concentrati-va pe munca voastra, nu pe a altora. E foarte usor sa vezi cum industria e gresita, cum prostii ies in fata, cum nulitatile sunt afirmate samd. Dar, cum se face ca cei care spun asta nu sunt deja in fata? Cum se face ca presupusa valoare nu are intaietate? Adevarul e ca in timp lucrurile valoroase ies la suprafata, se afirma. Ce avem acum este ce s-a putut mai bine. Daca tu poti mai mult si mai bine, vei reusi in scurt timp. Va fi apoi randul tau sa fii considerat epitomul prostiei iesite in fata si sa fii inlocuit de unul si mai bun. Acesta e ciclul natural. Insa, daca noi consideram ca suntem geniali si ca societatea ne impiedica sa ne afirmam, inseamna ca suntem nuli si neaveniti.

Afirmarea si validarea nu sunt date de cei iesiti in fata in acest moment. Sigur, ei pot crea niste valuri si pot promova usor lucruri cu o valoare incerta. In cele din urma, afirmarea e data de piata, de numarul de utilizatori, de volumul de business, de schimbarea pe care o poti face in viata celor care iti folosesc produsul (fie el si un serviciu sau o opera artistica). Cand esti validat astfel, toti cei iesiti in fata vor fi bucurosi, pe buna dreptate, sa te valideze si ei.

Tin sa remarc un lucru, anume ca si lumea online (indiferent de locatie) are "la varf" niste oameni care inteleg bine industria, traiesc din ea si vor activa multa vreme. Daca te grabesti sa-i faci prostovani inainte de a-i intelege si de a discuta cu ei, s-ar putea sa te trezesti ca ti-ai ars poduri foarte importante in viitorul tau. Nu e o amenitate voalata si nu ma refer la mediul romanesc in special. E o simpla teorie a networkingului, combinata cu consecintele nefaste ale unui creier in crestere al unui om care deja are o gura mare, aflata in apogeul dezvoltarii.

De ce mi-am permis sa spun toate astea? Pentru ca am trecut de unul singur prin toate aceste faze:

• idei prostesti si revolta asupra mediului inconjurator (tradus prin: mic lamer cu gura mare care critica orice, oricand si oriunde nu intelege)
• lipsa de cunostinte si revolta asupra cunoscatorilor (tradus prin: las’ ca stiu eu mai bine si astia sunt niste maimutoi)
• lipsa de cunoscuti si multe injuraturi la adresa lor (tradus prin: cine se cred imbecilii astia? nu vezi ce prost e X-ulescu, ha ha)
• lipsa de validare si multa frustrare (tradus prin: inca un proiect de rahat de care nu a auzit nimeni)
• idei bune care au prins partial (tradus prin: whoa! nu stiam ca asa se arata o chestie care chiar merge)
• constientizare a potentialului propriu si a realizarilor proprii (tradus prin: uite-mi lungul nasului)

Nu ma consider vreun invatat sau om de mare succes. Am inteles insa cum functioneaza un val din mediul online romanesc si, cred eu, care e problema fundamentala care ne-a adus in situatia actuala. Acest lucru m-a indemnat sa postez suma de idei de mai sus.

Haideti sa ne descarcam de ura, sa invatam sa ne masuram cuvintele, sa invatam sa dam o mana de ajutor, sa ne descoperim propria valoare, sa acceptam ca nu le stim pe toate, sa acceptam oamenii si ideile cu care nu suntem de acord, sa sprijinim un volum mare de proiecte online, din care, in cele din urma, va rezulta si valoarea atat de mult cautata.

PS: Ca sa "vin in intampinarea" unor comentarii – nu am scris acest post deoarece caut recunoastere (sunt destul de implinit din acest punct de vedere) ci pentru a ajuta la cresterea unei industrii, de pe urma careia pot castiga pe termen lung. Nici situatia actuala nu ma dezavantajeaza extrem, dar imi doresc un parcurs mai lin si mai rapid pentru cei aflati acum la inceput in activitati online. Plus, as prefera sa activez intr-un domeniu bazat pe ideea happy-go-lucky, nu pe "toti sunt prosti, numai eu sunte destept -  hai sa dezintegram capra vecinului".

Intamplarea face ca in trecutul nu prea indepartat sa fi scris despre economie si finante personale.

Acum mai bine de o luna vorbeam despre Lectia de Economie. Ce s-a inteles? Ca am o problema cu pensionarii. Astazi suntem in plina criza, pensionarii si-au primit "cresterile", la fel si profesorii. In schimb inflatia si perioada instabila o sa-i lase si mai saraci in cateva luni.

In mai, deci acum 5 luni, aduceam in discutie alternativa de a sta in chirie, intr-o piata efervescenta, supraevaluata. Cred ca am sters 100 de comentarii pline de injuraturi, in care mi se spunea cat de naiv sau prost sunt, cat de mult vor creste preturile imobiliarelor si cum induc eu lumea in eroare. Azi piata este intr-o criza majora, preturile au scazut dramatic, dobanda a crescut infiorator si incep sa apara dramele celor care nu au stiut sa aiba grija de bani.

Lipsa de educatie financiara este unul din motivele principale pentru care suntem atat de expusi problemelor "cu banii", lucru care in sine hraneste dezechilibrul economic. Ce e de facut? Sa invatam mai mult despre finantele personale.

Solvabil.ro este primul site de finante personale din Romania. Puteti afla povestea lui, in exclusivitate, pe Startups.ro. Va pot spune doar ca este un proiect de educatie la care lucrez de cateva luni, fara a avea ca scop principal sau imediat profitul.

Azi il lansam neoficial, iar saptamana viitoare va urma si comunicatul de presa. Daca aveti feedback legat de site va rog sa ne contactati. Nu oferim optiunea de comentariu, doar formulare de feedback. In masura in care il consideram util va fi inclus in materiale, dandu-se credit autorilor.

Sper sa fie resursa de informatie alba pentru zile negre, mai ales ca suntem intr-o perioada innorata economic. Vizitati Solvabil.ro!

Dupa cum deja probabil ati aflat "de pe bloguri", am o noua ocupatie, incepand de maine. Mai exact, sunt manager de proiecte speciale la Hotnews.

Ce inseamna asta? Ca voi coordona niste oameni pentru a dezvolta servicii noi, parteneriate, continut samd. Pe langa asta ma voi ocupa de vanzarea acestor proiecte si a publicitatii, pentru a obtine  banii care sa sustina HotNews.

Piciorul in gura. Desi nu ma asteptam la vreo primire calduroasa, am fost foarte surprins de reactiile aparute de cand s-a auzit vestea. In industria IT, in care am activat (si voi activa), sa vorbesti un concurent de rau inseamna ca vrei sa te discreditezi instant. Aparent, in media e o practica normala… Momentan incerc sa ma obisnuiesc cu ideea ca toata lumea are o problema cu toata lumea si ca bisericuta e forma de organizare. Cu toate astea cred ca sunt oameni cu care poti colabora si mai cred ca exista maturitatea necesara (din toate partile) pentru a trece de comportamentul actual.

Intrebari si raspunsuri (de zilele acestea):

Te-ai vandut pentru bani? Nu. Activitatea mea antreprenoriala produce mai multi bani decat Hotnews, implicit nu m-as fi putut vinde pentru bani (cel putin nu lor). Consider ca e o mare provocare sa lucrez intr-un business de media online deja consacrat. Sunt sigur ca voi invata foarte multe din aceasta experienta.

Te-ai angajat la ei? Nu. Colaborarea mea cu ei este de tip outsourcing al unui serviciu, nu de tip angajat cu sef si carte de munca. Nu imi doresc sa fiu angajatul nimanui, din simplu motiv ca nu e pentru mine. Am refuzat pana acum o multime de oferte de acest tip, foarte apetisante financiar. In plus, intentionez sa lansez proiecte proprii in viitor.

L-ai vazut pe Vantu pe acolo? Nu. Nu l-am vazut nici cata vreme am scris la Catavencu (e drept ca am fost de 3 ori in redactie, intr-un an). I-am vazut pe Ioan Margarit si Andrei Woinaroski, doua persoane care imi par foarte OK. In nestiinta mea, chiar cred ca ei sunt imaculati pe langa proprietarii trusturilor de presa romanesti. Plus, din prima zi mi s-a spus ca HotNews nu e cu nimeni si ca planul e sa fie ramana independent, indiferent de tentatiile directe care vor aparea mereu. Nu stiu daca aveam voie sa spun acest lucru ;-)

Renunti la afacerea ta? Nu. Totusi, intentionez sa fac mai multe schimbari in ceea ce priveste businessul meu actual, dar asta nu e o noutate (nici macar in presa). Din Linux si IT in general se scot bani, cred ceva mai mult decat din media. Ca veni vorba, afacerea mea nu e doar Ghelir, desi toata lumea aparent doar pentru asta ma stie.

Ii rog pe toti cei care considera ca sunt lucruri in neregula cu HotNews, sa-mi dea un mail, sa fiu si eu la curent. Daca sunt probleme ii voi confrunta pe cei de acolo cu ele si voi lucra la remedierea lor. Oricum, sunt multe lucruri care pot fi imbunatatie acolo, iar asta pentru mine e o mare oportunitate.

Ca sa concluzionez: sunt incantat de ceea ce voi face si sunt intr-o perioada de invatat. Pentru orice sugestie, cerinta, colaborare samd. va rog sa ma contactati la dragos.manac la hotnews punct ro.

Nota: Daca vreti sa comentati pentru a-mi ura succes sau a ma injura (si nu aveti bilutele sa va scrieti numele adevarat), nu va mai obositi. Va multumesc anticipat.

Automobile Bavaria este reprezentanta oficiala a MG Rover. Interactiunea mea directa cu ei mi-a provocat mari rezerve asupra profesionalismului si eticii lor. Ii indemn pe toti proprietarii sa nu-si duca Roverul la Bavaria, pentru ca au mari sanse de a intra in niste aventuri financiare fabuloase cu iz de horror story. Mult mai bine ar fi sa afle cateva lucruri de baza despre masina si despre cum poate fi intretinuta corect, fara costuri si riscuri absurde.

Pe Rover75.ro gasiti  recomandari de serviceuri profesioniste si vanzatori de piese, inclusiv reprezentanta oficiala de piese de schimb cu care lucreaza si importatorul autorizat. In plus, puteti afla cum se pot cumpara online foarte ieftin piesele din parcuri de dezmembrari. Exista un forum pentru cei care sunt interesati sa discute despre anumite versiuni, sa tranzactioneze piese si masini sau sa recomande furnizori buni.

Siteul se afla inca in stadiu beta si apreciez orice feedback menit sa-l imbunatateasca. De asemenea, daca aveti sau ati avut un Rover 75, va rog sa trimiteti orice informatii utile pentru alti posesori, pentru a nu invata mereu din greseli.

Fara alte prezentari, va invit sa vizitati Rover75.ro si sa intrati in comunitatea utilizatorilor romani de Rover 75.

ANTENTIE: Post pseudofilozofic, simplut, de vara.

Ieri am trait doua experiente care m-au invatat ceva. Totul a pornit de la multa frustrare. Prima experienta: am citit 200 de CV-uri pentru un post de secretara. A doua experienta: am asteptat o jumatate de ora dupa un orez cu legume, dar fara ou. Nimic mai banal. Mai mult, nu trebuia sa aleg secretara pentru mine, ci sa ajut un prieten. Nici orezul nu era pentru mine, ci pentru o prietena.

Nimic nu e mai frustrant decat sa-ti fie foame si sa nu ti se aduca ceea ce ai cerut. La fel, e ingrozitor sa vezi 200 de profile ale unor persoane care nu inteleg chestiuni elementare privind aplicarea la un job simplu, usor, accesibil. Orezul si CV-urile m-au pus pe ganduri. Am adaugat la asta si diverse conversatii pe care le am din cand in cand cu oameni care nu ma inteleg si pe care nu reusesc sa-i inteleg, cu toata deschiderea de care incerc sa dau dovada.

Orezul m-a invatat ca lucrurile sunt asa cum sunt ele si nu pot fi schimbate. Truism? Plat? Aiurea. Intelepciune! Tinerii sunt cei care au cel mai mare avant in a schimba lucrurile. Flower power! De ce vor sa le schimbe? Pentru ca nu le inteleg. Atunci cand nu intelegi cu adevarat un lucru te apuci si-l schimbi, pentru a-l aduce la nivelul tau de cunoastere. Procesul de schimbare esueaza de fiecare data, dar (daca esti suficient de inteligent) castigi ceva: inveti de ce lucrurile sunt asa cum sunt, de ce e bine sa le intelegi sau macar sa le accepti (si sa nu incerci sa le schimbi).

Problema orezului cu legume si fara ou este ca el nu exista. Nu-l cere lumea, nu are sens sa fie produs in aceasta forma. Se obtine fie prin indepartarea oului din orezul cu legume si ou, fie prin adaugarea de legume la orezul simplu. Acest lucru ia timp. Timpul este o resursa limitata intr-o bucatarie aglomerata si intr-un salon de 50 de persoane cu 2 ospatari. Din acest motiv, astepti o jumatate de ora orezul si ti se lungeste gatul de foame. Nu te uraste nimeni. Serviciile sunt pe cat de bune se poate. In economia resturantului nu conteaza daca tu esti nemultumit. Poti fi nemultumit doar daca pui problema intr-un mod egoist. Daca vrei sa te impaci cu stresul si universul, accepti calea orezului cu legume si fara ou. Fie astepti, fie alegi alt orez. Important e sa nu-ti pierzi calmul si sa intelegi mersul lucrurilor.

Incerc sa inteleg cu functioneaza lumea de langa mine, pentru ca altfel as lua-o razna. Totul are o explicatie logica, rezonabila, obiectiva, ce te scapa de frustrari. Acesta e motivul pentru care nu reactionez la lucruri grave, sau reactionez disproportionat cu aparenta gravitate a unei intamplari.

CV-urile pentru secretara m-au mai invatat ceva: ca oamenii nu sunt pregatiti pentru viata. Merg la scoala pentru educatie formala, li se ofera educatie si intelepciune populara acasa, iar in cele din urma ajung sa fie complet nepregatiti pentru viata reala. La randul ei, aceasta viata, are multe in comun cu orezul, trebuie sa o intelegi ca sa nu-ti pierzi mintile sau speranta. 

Societatea, oamenii, au lipsuri. Trecutul e mereu mai interesant, iar viitorul e bun de groapa pentru speranta, fiindca ne sta mereu inainte. Partea proasta e ca traim, mereu, in prezent. Chiar daca societatea sau oamenii se schimba in bine sau rau, nu avem timp sa asteptam schimbarea pentru a fi multumiti, asa ca trebuie sa fim multumiti cu prezentul (semnificativ mai bine nu o sa fie niciodata, repede).

Ne fundamentam prezentul si aspiratiile pe niste minciuni, inventate pentru a ne face sa ne simtim mai bine in pielea noastra. Exemple majore:

• Esti unic. Nu, nu esti unic! Mai sunt miliarde de unici ca si tine. Esti unic pentru cei cativa membri ai familiei tale, aceia carora le pasa de tine, deseori doar din motive biologice.
• Esti special. Nu, nu esti special. Sunt milioane de alti oameni in lume mai inteligenti, mai frumosi, mai abili, mai bine pregatiti decat tine.
• Scoala te pregateste pentru viata. Gresit. Scoala te pregateste pentru a fi sclavul unui sistem, al unei corporatii, al unei familii. Te invata sa reduci riscurile la minim si sa faci ceea ce toti se asteapta de la tine (asta in cel mai fericit caz).
• Lumea iti este datoare cu o sansa. Nimic mai fals. Nimeni nu-ti datoreaza nimic. Esti perfect neinteresant cata vreme nu oferi ceva celor din jurul tau.
• Celor din jur le pasa de tine. Celor din jur le pasa de ei. La fel cum tie iti pasa in primul rand de tine.
• Exista bine si rau. Doar in contexte sociale, inventate pentru a tine oamenii in frau, pentru a putea pedepsi. Observati cum la nivel foarte inalt cele doua notiuni sunt extrem de greu de separat, sau cum au evoluat conventiile despre ce e bine si ce e rau in istorie.
• Exista Tatuca (sau mamuca). Tatuca este persoana care te salveaza, care iti da, care te ajuta, pe care te poti baza, careia ii poti pasa responsabilitatile. Poate fi taica-tu, seful, partenerul de viata, presedintele, guvernul, sistemul, Dumnezeu. E acel cineva care este vinovat si responsabil si dator pentru toate lucrurile pe care esti incapabil sa ti le asumi.

In fine, teorie multa si jignitoare. Unele realitati sunt extrem de ofensatoare prezentate direct, iar multi au tendinta sa injure mesagerul, nefiind de acord cu mesajul.

Usor, usor, le intelegem pe toate :-)

Vad o multime de oameni care vor bani. Bani sa-si urmeze visele, sa-si creasca afacerea, sa plece in calatorii, sa … orice, cata vreme aproape orice se poate daca ai suficienti bani.

Ce nu vad niciunde este un semn mare care sa-ti spuna: Oricine iti da bani iti va lua mai multi inapoi, indiferent de gaura prin care o sa ti-i scoata. Si credeti-ma, o sa-i scoata!

Institutiile formale (si mai putin formale) de creditate, dau bani pentru a face profit. Dupa se poate observa cu ochiul liber, bancile au in general profituri sanatoase, asadar activitatea de creditare e un succes. Oamenii iau bani si-i dau inapoi. Ii iau in 24 de ore, in 2 saptamani, fie si o luna. Ii dau ani de-a randul, stand la cozi, refacandu-si bugetul, avand rata ca grija primara.

In afaceri povestile sunt vopsite cu si mai mult roz. Daca esti la inceput, cauti oamenii cu bani. Fie asta fie faci investitii imprumutand si garantand cu bunurile personale. Mai departe, apar doua posibilitati. Fie iti merge bine, iar atunci ajungi sa dai banii inapoi sau sa-ti para rau ca ai vandut mult pentru prea putin, fie iti merge rau si situatia se agraveaza pentru ca trebuie sa-ti platesti datoriile.

Nici macar in online nu exista investitorii mirifici care vin cu milioane de "internet money" care sa-ti creasca tie afacerea. Iti vinzi afacerea pentru a o creste, in cele mai multe cazuri. Atunci cand, printr-un miracol, creste, tu vei avea putin din altceva decat ti-ai fi dorit la inceput.

Cine are foarte multi bani si e dispus sa-i ofere are si mecanismele pentru a-i recupera, iar cei care nu au si totusi investesc sau imprumuta ajung sa creeze situatii si mai dramatice. Indiferent, rar vei vedea bani dati degeaba sau sume luate si nejustificate. Se intampla cand ai de a face cu prosti si hoti. In rest, profesionistii isi fac treaba curat, iar cine trebuie sa plateasca va plati negresit.

Banii sunt o arma cu doua taisuri. In plus, provoaca dependenta. Pot fi cea mai tare arma a ta, dar pot lucra la fel de bine impotriva ta daca nu stii cum sa-i manuiesti. Intr-un limbaj colocvial, daca nu-i faci tu pe ei, te vor face ei pe tine.

Drama e ca banii nu sunt reali, insa consecintele lor sunt extrem de reale. Imbogatirea rapida e o fantezie frumoasa si puerila. Cei care au trait-o au invatat sa nu o idealizeze si ii simt si reversul. Pentru ceilalti ramane o poveste, o scuza sau o motivatie.

Pentru mine banii sunt niste cifre. Sume. O problema de matematica al carei rezultat trebuie sa fie + ceva. Daca e plus mult poti sa tragi linie si sa scrii multumit QED. Reteta lor? Nu o stiu. Am invatat pana acum destul de multe despre ingredientele care sigur nu fac parte din reteta.  Inca mi se pare o victorie sa fii la zero ;-)

Conteaza? Nu, pentru ca atunci cand ajunge sa conteze ai devenit sclavul lor. Detasare. Totusi, nu exista bani gratis!

ATENTIE: Insemnare foarte personala, usor dramatizata. Contine informatii fara aplicabilitate practica imediata.

Am declarat succes – este tehnica simpla prin care un esec sau o actiune cu rezultate mediocre este prezentata publicului ca un succes. Functioneaza. Am vazut-o deseori aplicata. Deoarece merge atat de bine, are un mare pericol asociat: incepi sa crezi in propria-ti minciuna.

Nu ma consider o persoana sincera. Cred ca lumea n-ar putea sa functioneze fara interpretari si prezentari multiple ale adevarului. Cu toate astea, una din regulile mele interne de baza este sa nu ma mint (singur). Indiferent de imagine, perceptie, pareri exterioare, eu am versiunea mea asupra modului in care se intampla lucrurile.

Nu-mi plac oamenii care-si schimba mereu opinia sau pozitia, la fel de mult cum nu imi plac cei rigizi. Un mare defect ce ma caracteriza a fost rigiditatea si brutalitatea propriilor idei si actiuni. Tentatia celor rigizi este de a se crede verticali, de neclintit, omniscienti. De aici se naste pericolul de a te tansforma intr-un arici foarte destept, foarte vocal si foarte ciufut, dificil de digerat de cei din jur. Cred in flexibilitate.

Ce este succesul? Dupa aproape 10 ani de cand urmaresc intr-un fel sau altul sa am succes, mi-am dat seama ca succesul este ceea ce iti doresti si nu poti avea. Succesul nu e o suma de bani, o suma de obiecte, o suma de clienti, o suma de lucruri facute, nici macar un grup de oameni apropiati. Exista o gramada de teorii ale succesului si ale fericirii, toate predicand implinirea prin ceea ce ai deja. Habar nu am care este cea potrivita, insa in cautarea succesului am aflat cu siguranta care sunt (o parte) din costurile sale:

Oameni dezamagiti. Pentru ca e greu de evaluat, acesta mi se pare pretul cel mai mare pe care trebuie sa-l platesti. Pe masura ce evoluezi (cel putin in varsta), intalnesti tot felul de oameni, formezi si rupi relatii. Unii te ignora, unii iti sunt alaturi o bucata de vreme, altii sunt acolo mereu. Fiecare. cu calitatile si defectele sale, incearca sa castige ceva. Nu ma refer la castiguri materiale, deoarece prietenii iti sunt aproape cautand alt fel de beneficii: sprijin, ajutor, nevoia de apartenenta la o echipa sau o familie, indeplinirea scopurilor comune samd. Uneori fiecare o ia pe calea lui, iar relatiile se destrama, fie lin, fie abrupt. Desi nu-mi place deloc, am fost in situatia de a arde poduri si de a renunta la o relatie cu scene, urlete si nervi.  E greu de impartit responsabilitate sau vina pentru astfel de situatii. Eu unul ma simt vinovat dupa ce trece timpul si pot analiza conflictul la rece, fara prea multa patima. Cu parere da rau, astfel de lucruri se intampla mereu si raman, probabil, cel mai mare pret al succesului (chiar daca orice conflict este foarte gri, rareori lucrurile sau oamenii impartindu-se in bun/rau sau alb/negru).

Orgolii ranite. Toti suntem orgoliosi, difera doar nivelul si intensitatea reactiei. Cele mai simple interactiuni pot rani grav orgoliul unei persoane. Eu, spre exemplu, am o problema cu un domn care m-a dat afara din biroul lui pentru ca avea o intalnire mai importanta. Practic, prezenta mea nu reprezenta vreo mare oportunitate de business la acel moment si, din nepasare sau dintr-o lipsa de politete, am fost poftit afara. Incerc de cativa ani sa ma vindec de sentimentul acela, dar niciodata nu mi-a reusit pe deplin. La fel, probabil pentru ca am zis ceva sau nu am salutat/aprobat o anumita persoana (ce astepta acest lucru din partea mea), am si eu o multime de oameni care mi-ar rupe picioarele si nu pierd nicio ocazie pentru un comentariu sau o actiune rautacioasa. In timp, te lovesti ce acesti oameni sau ei se lovesc intentionat de tine, iar coliziunea nu e niciodata placuta.

Ocazii ratate. In economie exista notiunea de cost de oportunitate, adica ce pierzi daca trebuie sa alegi dintre doua sau mai multe lucruri. Urmarirea succesului in orice domeniu presupune sacrificii. Multa munca, multe antrenamente, multa insistenta intr-o anumita directie. In acelasi timp ai putea citi, ai putea sta cu familia, ai putea calatori, ai putea fi voluntar, sau te-ai putea ocupa de vreo alta pasiune. Acesta este costul de oportunitate si e inevitabil, pentru ca nu avem fizic suficient timp pentru a face tot si orice ne dorim. Mereu regreti ceea ce nu ai facut, iar daca nu esti ferm convins de calea pe care mergi, mereu vei fi apasat de ocaziile ratate. Echilibrul este probabil cheia aici, dar nu poti excela fiind echilibrat, asadar, trebuie sa platesti.

Dezumanizarea sau pierderea inocentei. Ambele denumiri suna urat. Cum zic americanii: It’s just business! Fie ca vrei, fie ca nu, trebuie sa devii foarte cinic pentru a te apropia de succesul ravnit. Nu ii poti impaca pe toti. Nu ai cum sa-ti imparti rezultatele cu toata lumea. Castigand nu-l poti multumi pe cel cu care concurezi. Tot aud ideea de etica in afaceri, in sport sau in viata de zi cu zi. Daca ai noroc intalnesti persoane care nu joaca mereu murdar. Trebuie sa te multumesti cu asta si trebuie sa te adaptezi realitatii. Va trebui sa inveti toate trucurile urate pentru a te apara eficient. Dupa o vreme o sa vezi mai bine mizeria si rautatea din lumea inconjuratoare.

Pretul este de ordin psihologic, nu material. In timp, el isi pune asupra ta, chiar daca nu iti dai seama. Te trezesti cu vreo boala sau suferinta ciudata, sau pur si simplu ai o stare de nemultumire si iritare. Multi vad succesul ca fame & fortune, dar nici banii si nici recunoasterea, indiferent de cantitate, nu-ti vor modifca teribil in bine starea de spirit. Cu siguranta o viata traita de azi pe maine, fara vreo tinta sau vreun ideal, va veni cu un cost egal sau mai mare urmaririi succesului propriu.

Bogati si faimosi nefericiti si oameni simpli impliniti – am vazut asta de atatea ori incat m-a pus pe ganduri, mai ales ca nu ma simteam lovit de vreo mare fericire, indiferent de realizarile mele (bune sau rele). Analizandu-i mi-am dat seama ca solutia e simpla si tine de pacea interioara. Mi-a prezis cineva ca dupa 30 de ani o sa devin intelept si linisit (invers fata de realitatea curenta), Cei fericiti au o doza de intelepciune si inteligenta suficienta pentru ei (cel putin). Mi-as dori si eu asta, dar e si mai greu atunci cand nu ai voie sa te minti singur.

Dupa 6 ani de mers intr-o directie, mi-am dat seama ca am invatat suficiente incat sa pot deosebi drumul bun de cel gresit. Pretul de care vorbeam mi-a castigat experienta si cunoastere, nu succesul visat. Mereu m-am intrebat cum stii cand te maturizezi. Ingredientele astea doua (experienta si cunoastere), plus o doza buna de realitate (eufemism) m-au facut in sfarsit sa-mi dau seama  ca s-a terminat povestea, am crescut suficient de mult incat sa nu-mi mai permit greseli copilaresti sau actiuni prostesti. E ca in dragoste: Cum stii ca esti indragostit? Doar stii. Asa stii si cand ai crescut. 

Vara asta trag linie. Am platit pretul, mi-am invatat lectiile, stiu ce am de facut. Vor fi niste schimbari majore si le voi anunta pas cu pas pe blog.

Pentru inceput, eu credeam ca e o masina chinezeasca. Am aflat ca nu e chinezeasca, ci coreeana, ca si Hyundai, KIA sau Daewoo. Ciudat, cum clasificam masinile ca bune sau proaste in functie de tara de origine. "Se stie" ca masinile nemtesti sunt perfecte, cele fantuzesti proaste, americanele nu iau curbe, japonezele absolutul fiabilitatii si performantei samd. Mie nu-mi plac aceste clasificari, nu-mi plac masinile nemtesti, nu ma pasioneaza prea mult tehnica si nici nu sunt isterizat sa conduc cea mai la moda masina. Acestea fiind zise, urmeaza parerea mea personala despre Rexton:

Ce mi-a placut:

• Foarte usor de manevrat. Foarte usor de parcat, intors, urcat pe borduri. E mult mai manevrabila ca majoritatea masinutelor mititele.
• Cutia automata, inclusiv tiptronic, extrem de comod de condus.
• Motorul de 188 bhp,  2.7 L,  diesel,  de la Mercedes, destul de puternic, robust.
• Consumul, care cred ca a fost undeva la 10% in medie, desi nu am verificat atent.
• Suspensia (double wishbone) si comportamentul offroad.
• Sistemul de sunet, trapa, senzorii de lumina, ploaie etc. Poti trai fara toate astea, insa e o placere sa le ai.
• Bine inchegata. Poate pentru ca era noua, dar am simtit-o ca o masina solida, chiar si atunci cand saream cu ea prin hartoape.

Ce nu mi-a placut:

• Un pic prea usor de manevrat, la manevre scurte ai impresia ca volanul nu functioneaza, foarte sensibil. Asta se transforma in avantaj atunci cand ai manevre complexe de facut.
• Destul de putin spatiu in interior comparativ cu marimea dihaniei.
• Usor ne-ergonomica pentru unul ca mine, pentru un coreean sau o persoana mica/media butoantele sunt unde ar trebui sa fie.
• Design. Cam urata, din nefericire cea mai frumoasa dintre SsangYonguri.
• Instabila cand franezi la viteze foarte mari. E normal pentru un asemenea gen de masina, 4×4, inalta, 2 tone, etc. Totusi, pentru o persoana obisnuita cu masinile mici, pare ciudat modul in care se comporta.

Am mers pe un drum parasit, pe langa un poligon al armatei, pe care nu mai fusesem de vreo 10 ani din mila fata de masina proprie. Am facut 18km in 25 de minute, sarind prin tot felul de balti, gropi, damburi samd. Tata a inteles ca trebuie sa le spun "unora" ce parere am despre masina. Mi-a zis sa le spun ca are suspensiile si directia foarte bune. Lui i s-a parut foarte OK masina, de aceea a si incarcat "chestii" in ea la intoarcere, fara acordul meu.

Nu am stiut sa folosesc multimea de sisteme electronice disponibile, cu exceptia celor inteligente care au intrat de unele singure cand o luam pe aratura (la figurat).

Masina folosita de mine costa undeva la 37.000 de euro pret final. Pentru clasa ei, e un pret foarte bun. Mi se pare o optiune valida pentru cei care vor sa-si cumpere un Hyundai sau un KIA.

Marea problema a masinii pare sa fie marca si conotatiile aduse de provenienta ei. Producatorul are un stil foarte asiatic de design si nu promoveaza agresiv marca. X5, ML, Q7, Patrol, LandCruiser samd, toate astea spun ceva, au o poveste, asociaza ceva in mintea celor care le cumpara sau le privesc. De SsangYong nu stie aproape nimeni, nimic. Eu credeam ca e un chinezism inutilizabil cu interior mai incondeiat ca un ou de Paste. Experienta practica mi-a demonstrat ca e o masina decenta si ca are sens, performante, capabilitati samd. Din pacate compania nu transmite acest lucru, iar multa lume ramane cu o impresie gresita, un soi de praf pe toba, despre o masina altfel absolut decenta.

In fine, nu trebuie sa ma credeti pe cuvant, luati si testati-l, ca e gratis!  Sunati la 9443, folosind codul SSY003, si o sa vina cineva de la AutoItalia, cu modelul de masina ales, la voi acasa, sa va plimbati cateva ore cu masina lor, astfel incat sa va faceti o impresie corecta. V-as sfatui sa faceti asta mai ales daca intentionati sa cumparati un KIA sau Hyundai. In plus, daca va hotarati sa cumparati, cu codul respectiv, aveti un discount de pana la 18%, adica vreo cateva mii de euro bune drept reducere.

PCR – Pile, Cunostinte, Relatii, pe asta se bazeaza succesul unora. E un adevar care, chiar daca nu ne convine, trebuie acceptat. Asa functioneaza lumea, si, oricat am vrea, nu vom reusi sa o revolutionam total vreodata.  Spun asta pentru ca s-ar putea sa fiu considerat cinic de cei mai novici intr-ale networkingului (noul PCR).

Traim in societate, iar sansele de a evolua rapid fara ajutorul celor din jur sunt foarte mici. Avem nevoie de relatii, de o retea, de cunoscuti, de oameni care sa ne ajute si pe care sa-i ajutam. E o teorie minimala a retelelor sociale, nu intentionez sa detaliez subiectul deoarece acest articol e destinat incepatorilor in materie.

Indivizii bine conectati devin huburi. Sunt persoanele carora li se cer pareri, recomandari, li se ofera pe tava majoritatea oportunitatilor. E o evolutie naturala, simpla, a celor care au foarte multe conexiuni si acces la foarte multa informatie specifica.  Intamplarea face ca in ultima vreme si eu sa  devin un minuscul hub.  La fel, o parte din cunoscutii mei, sunt  foarte bine conectati, foarte vizibili si tintele celor care "cauta pe cineva" sau "au nevoie de ceva".

Trecerea de la izolare la un statutul de persoana conectata m-a invatat cateva lucruri foarte utile (celor aflati la inceput). Va voi prezenta cateva din lectiile primite:

Am vorbit cu X!  Auzi asta de oameni care au un plan, o idee, si cer ajutorul unui X cunoscut. Ce se intampla? Peste 3 luni X nu e de gasit, nu e chiar interesat sau nu e dispus sa se angajeze in ceva alaturi de cel caruia ii daduse atatea sperante. Evident, e vorba de o mare neintelegere, cauzata de urmatoarele:

• X este hub, asaltat cu oferte, prezentari, cereri, informatii. Din politete, nu refuza direct pe nimeni si se arata interesat de unele idei care pot avea in viitor valoare.
• Y este convins si coplesit de ceea ce X ar putea face pentru el sau ideea sa. Orice urma de bunavointa este implicata ca dorinta de implicare.
• X uita, Y asteapta. Y ajunge sa fie dezamagit si frustrat. Uneori speranta ca dl. X va face ceva pentru el il determina sa persevereze intr-o directie paguboasa.

Solutia? 100X. Gaseste 100 de oameni de la care sa te astepti de la ceva. Iti vor creste sansele sa primesti o reactie. Nu considera orice carte de vizita primita sau compliment drept o confirmare pentru activitatea ta. Deseori e doar o metoda eleganta de a scapa de intrebari pentru X, sau pur si simplu o vorba aruncata, care poate prinde. Dupa cum se stie, vorbele, in special complimentele, nu costa nimic si aduc apreciere – de accea orice persoana abila va sti sa le distribuie cu marinimie.

Niciodata nu iti pune toata speranta intr-o singura persoana conectata. Chiar daca poate face ceva pentru tine, trebuie sa-i oferi ceva la schimb care sa-l determine sa actioneze. Formuleaza o oferta. Gandeste-te ca o poate refuza pentru una mai buna, chiar daca tu te straduiesti sa oferi cat mai mult.

Pastreaza-ti discursul concis, mereu la obiect. De fiecare data spune cine esti (chiar daca i-ai mai spus de 10 ori inainte), foarte pe scurt ce faci si foarte pe scurt ce vrei si ce esti dispus sa oferi. Persoanele conectate au o trasatura comuna: nu au timp. Plus, sunt bombardate permanent cu  informatii. De aceea e necesar sa fii extrem de rapid si exact cand iti prezinti propunerea. Repeta-ti inainte discursul si fii mereu pregatit pentru  a livra un  elevator pitch.

Domnul X, datorita expunerii sale, are mereu foarte multe oferte de colaborari, afaceri samd. Nu te apuca sa-i propui sa participe in deea ta de la prima discutie. E o dovada de amatorism si disperare. Expune-o si lasa de inteles ca esti in cautare de capital, munca, relatii, clienti samd. Altfel, nu o sa fii vazut ca un partener de discutie, ci doar ca inca o persoana care vrea ceva.

Poate prinde. La asta se gandeste X cand iti raspunde sau iti propune ceva. E o incercare. El poate incerca de multe ori, tu nu. Se bazeaza pe faptul ca tu vei executa, iar daca iti faci treaba bine, cu expunerea sa, poate prinde! Nu uita ca tu trebuie sa executi si ca pentru el o incercare in care se implica minimal. Daca esti abil, indiferent de cat de alunecos e el, acesta e momentul in care sa-l agati, respectandu-ti angajamentele. El nu are aceasta obligatie ;-)

Neseriozitate. Asta crede orice networker incepator ca-l caracterizeaza pe domnul X, dupa un prim set de interactiuni. Adevarul e ca X poate sa zica pas de oricate ori vrea, deoarece i se ofera in permanenta ceva. Tu nu poti. Accepta asta si incearca sa ajungi la nivelul sau de conectare, ca sa poti indrepta lucrurile. 

Las-o mai moale. Chiar daca e important pentru tine, nu insista obsesiv. Cel mai comod pentru toata lumea e sa ai mai multe interactiuni scurte. Dupa 3-4 intalniri observi daca omul a inteles si e interesat de tine, de activitatea sau de propunerile tale. Cei care se tin scai vor fi indepartati si ignorati, cu prima ocazie. Din nou, e un semn de disperare, lipsa de valoare.

Ofera ceva! Arzi de nerabadare sa-i faci pe altii sa-ti serveasca scopurile. De ce ar face-o? De ce nu ar fi si ei ca tine, in cautare de oameni care sa le rezolve lor o problema? Adevarul e ca oamenii sunt egoisti. Ideile sau problemele tale rareori intereseaza pe cineva. Stii ce intereseaza pe oricine? Ideile si problemele SALE. Din acest motiv, cel mai eficient mod de a te conecta cu oamenii de care ai nevoie este sa le oferi tu ceva. Ajuta-i. Fa-i sa vina la tine. Ofera-le valoare, daca se poate gratuit. Nu e acum momentul sa vinzi. Daca iti faci treaba bine o sa devii persoana care-l ajuta pe domnul X, iar respectivul domn va fi foarte dispus sa te asculte si sa te ajute la randul sau. Stiu ca nu suna entuziasmant sa incepi prin a munci sau a oferi ceva fara vreo grantie ca ti se vor returna favorurile. Cu toate astea, este cea mai buna metoda de a-ti crea o retea puternica.

Actioneaza acum. Cea mai mare greseala a celor neconectati este ca … nu isi fac noi conexiuni. Poti sa esuezi de mii de ori – tot vei mai avea noi incercari si noi oameni cu care sa discuti. E mai bine sa incerci si sa esuezi, decat sa nu incerci deloc. Repeta abordarile, incearca politicos de multe ori. Pana la urma vei vedea pe proprie piele ce merge si ce nu. In timp vei avea propria retea si vei deveni hub, iar viata ta nu va mai fi niciodata la fel ;-)