Ce este o taxa sau un impozit? Un transfer de resurse din domeniul privat in domeniul public. Acest transfer este obligatoriu (non-benevol) si nu acorda vreun beneficiu celui deposedat. Desigur, exista promisiunea generica a folosirii taxelor spre binele si folosul comunitatii. Sunt bani publici, folositi in interesul public, bani ce ajuta la cresterea societatii (scoli, spitale, infrastructura, aparare, pensii samd).

Promisiunea teoretica (binele public) are si un mijloc de control: ii alegem pe cei care au grija de banii publici. Controlul este la fel de teoretic ca si promisiunea.

Putem alege sa fim teoreticieni sau carcotasi si sa spunem ca banii din taxe sunt folositi ineficient (rareori in folosul public) si ca cei care ii gestioneaza pun propriul interes inaintea interesului public (absolut normal si explicabil). Desigur, afirmatiile de mai devreme nu se pot dovedi. Neavand o acoperire clara nu vom continua pe acest drum. Insa, mult mai simplu, putem judeca dupa rezultatele de pana acum. Daca ni se pare ca banii pe care i-am dat (fara voia noastra, sub forma de impozite) au fost cheltuiti corect – inseamna ca suntem multumiti de sistemul de taxare.

Nu voi pune la indoiala necesitatea taxelor, corectitudinea impunerii sau eficienta folosirii respectivelor sume. Sa zicem ca e perfect acceptabil sa platim taxe si ca aceste taxe chiar se transforma in beneficii pentru noi.

Se da un stat aproape falit. Banii sai provin din taxe. Taxele, cum spuneam mai devreme, sunt bani trecuti din privat la stat. Statul este aproape falit. Asta inseamna ca statul a fost o institutie condusa prost. Aici apare o situatie paradoxala:

- Platitorul (persoana fizica sau juridica privata), traind sub un stapan incapabil, ajunge sa nu-si mai poata plati taxele. Uneori este din cauza prostului sau management, alteori pentru ca statul nu-si achita datoriile. Invariabil, platitorul ajunge sa nu-si poata plati datoriile catre stat. In acel moment statul il poate executa, deposeda de tot ce are, incarcera. Platitorul este total responsabil.

- Statul, datorita prostului sau management, nu reuseste sa-si achite datoriile fata de mediul privat. Ce se intampla in acel moment? Se schimba guvernul, se tiparesc bani, se fac imprumuturi interminabile samd. Niciunul din managerii statului (cel care colecteaza si consuma) nu este responsabil cu proprietatile sale sau cu libertatea. Statul este lipsit de responsabilitate.

Nu au fost suficienti bani! sau Am avut o mostenire grea de la fostii manageri! sunt argumente aduse deseori pentru a explica dezastrul. Aceste argumente sunt irelevante, deoarece ele nu absolva de obligatii pe nimeni din mediul privat.

Trangand linie si simplificand  la maxim, eu consider ca un proprietar de afacere (platitor de taxe) are, legal, cel mai mare nivel de responsabilitate privind sanatatea economica a statului. Conducatorii sau functionarii nu au in realitate o astfel de responsabilitate. Reamintesc paradoxul de la care am pornit: platitorul de taxe nu are putere, ci doar obligatia de a plati, in timp ce statul are puterea de a lua. 

Asadar, ca platitor de taxe neputincios, imi permit macar sa fac o simpla analiza si sa ofer o idee celor care au puterea de a modela economia.

O taxa este o povara. Cata vreme nu se vede clar rasplata purtarii acestei poveri este normal ca nimeni sa nu-si doreasca sa plateasca taxe.

Ce se intampla atunci cand ti se impune ceva? Faci o alegere. Poti alege sa te supui, iar asta are un cost. Poti alege sa-ti asumi un risc, sa te sustragi, asta avand iarasi un cost. Cu cat taxele sunt mai mari, cu atat riscurile asumate prin neplata lor sunt mai bine rasplatite. Cu cat taxele sunt mai mici, cu atat nimeni nu-si mai asuma riscuri si plateste.

Cresterea taxelor la cote aberante, in speranta de a rezolva problemele financiare ale statului, seamana cu reactia unui parinte isteric care isi bate copilul pentru ca nu ia note bune. Cu cat il bate mai tare, cu atat crede ca va invata mai bine. In cele din urma rezulta un copil care-si uraste parintele si scoala. Uneori poate rezulta si un copil mort. Mediul privat romanesc este un copil batut cu salbaticie pentru a explica greselile parintilor si pentru a le plati incompetenta.

Statistic, scaderea taxelor inseamna colectare mai buna, bani mai multi incasati, un mediu privat motivat sa creasca, noi platitori, bani si mai multi samd. Asta este o relatie de prietenie cu copilul. Ajutor, incurajare pentru rezultate care apar in timp. Din pacate, cultivarea unei asemenea relatii necesita un intelect dezvoltat si o maturitate deosebita a parintilor. Varianta simpla este bataia, deoarece promite rezultate rapide atunci cand ai nevoie de rezultate.

Ce se va intampla daca vor creste (si mai mult) taxele? Cei care au foarte multi bani, copiii foarte destepti, vor sti sa se duca in familii mai tolerante. Exista zeci de jurisdictii mult mai relaxate fiscal care se bucura sa aiba clienti romani. Exista alte zeci de jurisdictii mai dure fiscal, dar care dau beneficii clare propriilor parteneri, din nou bucuroase sa aiba clienti romani. Asadar, cei cu bani vor pleca, mai ceva ca pana acum. Eu ii incurajez pe toti sa faca asta. Mi se pare foarte corect si cinstit sa raspunzi astfel unei agresiuni.

Cei care nu au foarte multi bani si care au nevoie de sustinere, vor fi doborati de povara. Putini vor mai fi care vor vrea sa le urmeze pasii. Mediul privat va fi distrus. Este intrarea intr-o spirala a distrugerii de care suntem foarte aproape.

Ce mi-as dori eu:

1. As vrea ca statul sa nu mai fie ipocrit si sa-i trateze cu mai mult respect pe cei care il intretin.
2. As vrea ca statul sa-si doreasca mai multi bani si sa faca asta cultivand mediul privat prin reduceri de taxe si de birocratie, nu bagandu-l in spirala distrugerii.
3. As vrea ca toti sa inteleaga cine plateste, iar cei care platesc sa aiba drepturile si mijloacele de control asupra propriilor bani.
4. As vrea un cod al muncii capitalist, nu unul comunist. Si as mai vrea ca angajatii sa nu fie mintiti cu promisiunea unei pensii asupra careia nimeni nu are vreun control.
5. Daca statul va continua sa fie irational si iresponsabil, as vrea ca mediul privat sa raspunda, in primul rand prin eliminarea dependentei fata de stat, deoarece exista mijloacele necesare.

Toate aceste idei sunt greu de implementat deoarece presupun schimbari fundamentale in modul in care este construit sistemul. Asa ca m-as bucura daca s-ar alege solutia simpla: Va rog, cresteti taxele! Macar asa se va alege praful de tot repede si o vom putea lua de la zero… poate chiar in alta parte.

Ieri, la Netcamp 2009, am avut o prezentare despre echipa tehnica. Slideurile pot fi downloadate, insa reprezinta 5% din informatia expusa. Reactiile au fost pozitive – nu am fost agresat de nimeni, in mod suprinzator. Pentru ca si oameni tehnici si oameni de business mi-au cerut mai multe detalii, m-am hotarat sa dau din casa si sa public topul minciunilor intalnite de la oameni tehnici, in ordinea pericolului.

*** Top 7 minciuni de la tehnic ***

7. Dureaza 3-6-12 luni.

Durerea: Estimarile sunt in 99% din cazuri punctul slab al echipelor IT. Niciodata nu ai o estimare de timp clara, pe care sa te poti baza. Totul pare sa dureze prea mult de la bun inceput si ajunga sa dureze mereu si mai mult.

Pastila: Orice estimare exprimata in luni/ani trebuie tratata ca fiind falsa. Munca este mereu facuta stundenteste, in ultimele zile inainte de deadline. Se defineste un termen de realizare a proiectului. Se comunica o perioada mai scurta la tehnic si mai lunga la client. Proiectule ste impartit in bucati digerabile. Se stabilesc deadlineuri la maxim 1-2 saptamani. Deadlineurile se comunica clientului. Nimic nu se lasa la mila auto-organizarii timpului de catre executantul tehnic.

6. Lucram la backend.

Durerea: Se munceste de mult timp, se plateste deja, nu se poate utiliza nimic. Proiectele IT sunt ca un iceberg, mare parte nu e la vedere. Totusi, daca un client neavizat nu poate vedea rezultatele, sansele sunt ca acestea sa nu existe. Uneori se fac eforturi, nu este doar o minciuna sfruntata. Eforturile sunt irelevante cata vreme nu se vede ce s-a realizat. Afirmatia de mai sus este clasica in proiecte scapate de sub control pentru ca ascunde mizeria sub presul nestiintei tehnice a managerilor.

Pastila: Se definesc si urmaresc rezultatele implementarii unor bucati din proiect. Se trece rapid la partea de frontend pentru a se balansa munca. Ti se va spune ca nu se poate pana nu este terminat backendul. Daca pozitia este ireconciliabila inseamna ca proiectul este complet deraiat si trebuie rupta pisca (schimbati responsabili, delegat etc).

5. Trebuie sa cumparam echipamentul X, softul Y si solutia Z.

Durere: Costurile sar prin tavan datorita unor achizitii costisitoare. Mereu se prezinta solutii scumpe sau echipamente scumpe. Ai nevoie de investitii mari pentru rezultate mici. Stii ca e bine sa investesti in informatizare, insa ti-e greu sa gasesti justificarea economica.

Pastila: Avem 2 vinovati: indragostitul de tehnologie si incompetentul. Indragostitul vrea sa cumpere orice gadget de sute/mii/zeci de mii de euro pentru a se juca. Incompetentul cauta solutii complexe pentru a rezolva probleme simple. Solutiile complexe au costuri complexe, mai ales cand sunt in grija incompetentilor. Orice achizitie este refuzata cata vreme nu e insotita de o argumentatie puternica. Se cer pareri din exterior. Consultanta specializata este optinea cea mai ieftina. E acceptabila cumpararea unor maruntisuri, chiar daca exista solutii alternative mai ieftine. Partea de cercetare ar costa prea mult. Achizitiile IT nu trebuie sa fie niciodata lasate total in mana unei singure persoane tehnice.

4. Trebuie (re)-scris/facut de la zero.

Durere: In urma unei analize rapide se constata ca solutia curenta este inutilizabila si trebuie schimbata sau ca nu exista nicio alternativa buna, deci trebuie dezvoltata una proprie de la zero. Asa se nasc CMS-uri proprii, frameworkuriproprii, infrastructura hardware proprie samd.  – cu costuri foarte mari si cu existenta scurta si chinuita.

Pastila: Oricand ti se spune ca trebuie luat ceva de la zero tragi aer in piept si te relaxezi 10 minute. Urmeaza o cercetare de piata. Identifici toate solutiile posibile deja existente, chiar daca par imperfecte sau improprii. Acestea trebuie testate atent. Poti trece la munca de la zero doar daca ai inteles solutiile alternative, stii cum sunt structurate si nu au nicio necunoscuta tehnica. Solutia usoara este adaptarea rapida a unei solutii existente. Lucrurile care trebuie refacute sunt deseori inventii prostesti facute la randul lor de la zero. Cand este necesar, reinventeaza folosind prefabricate, bucati gata existente. Inovatia tehnologica facuta de oameni incapabili sa intelega tehnolgia din jurul lor este cel mai mare dusman in IT.

3. Totul este sub control. Proiectul e 95% gata.

Durere: Termenele se depasesc si sfarsitul proiectului e un miraj. Tehnicul e multumit si spune ca e aproape gata, dar proiectul e inutilizabil. Alternativ, proiectul pare utilizabil dar inca nu e folosit de nimeni si mai trebuie facute mici modificari.

Pastila: Livrarea trebuie setata cu mult inainte de darea in functiune oficiala. Proiectul trebuie utilizat/testat in stadiu alfa/beta cat mai serios (cu testeri sau utilizatori finali reali). Trebuie cunoscute deja partile care chiar functioneaza. Un proiect IT nu este o masina de serie care mai are nevoie de vopsea si scaune, ci un avion experimental. E gata doar atunci cand se poate folosi comod. 95% gata = 15% gata = neterminat/inutilizabil.

2. Am testat, functioneaza.

Durere: Prima versiune este un esec total. Ce parea functional este respins de utilizatori. In afara oamenilor tehnici oricine eticheteaza proiectul ca munca neterminata si aleg sa-l ignore pana chiar functioneaza. Ti s-a spus ca totul este testat si functional.

Pastila: E absolut normal si previzibil ca avionul experimental sa nu poata transporta pasageri cand se lanseaza oficial. Solutia este ca proiectul sa fie deja dat in functiune pe bucati, testat atent de utilizatori reali. Se va considera final atunci cand utilizatorii spun ca functioneaza, nu tehnicii, nu testerii.

1. Ne intereseaza proiectul!

Durerea: Tehnicul pare nemotivat sau neinteresat de proiect. Importanta proiectului este cruciala ca business, insa dintr-un motiv necunoscut nu poti transmite asta mai departe astfel incat sa fie receptionata si aplicata de tehnic.

Pastila: Echipa tehnica e mereu de parere ca are in fata un idiot iremediabil (clientul, omul de business). Singurul lucru care trezeste interesul unui om foarte tehnic este o provocare tehnica, data de tehnologie sau de un coordonator foarte capabil. Altfel, proiectele sunt plictisitoare, clientii imbecili, iar banii nu au vreo relevanta cata vreme iti acoperi nevoile de baza (casa, masa, computer cu internet). Asdar, singurele proiecte de care chiar le pasa oamenilor tehnici sunt cele extrem de tehnice, care foarte rar au o valoare comerciala concreta intr-o companie obisnuita. Solutia este gasirea tehnicilor motivati si de altceva, lucru greu de facut. Alternativ, poti accepta ca nu ii intereseaza si ca vor trata proiectul ca niste mercenari. E perfect cata vreme ai de a face cu mercenari profesionisti ;-)

Definitii: Tehnicul – omul tehnic, echipa tehnica, departamentul tehnic.  Proiect – orice sarcina ce trebuie indeplinita, fie aplicatie software, hardware, infrastructura sau serviciu.

Nu toti oamenii tehnici mint (in permanenta ;-) ! S-ar putea sa para jignitoare cele spuse de mine, insa oricine are un strop de experienta stie ca sunt foarte adevarate. Exista (rareori) echipte tehnice cu experinta indelungata, cu un management foarte bun, care nu cad in capcanele miniciunilor de mai sus. Exista (rareori) cand formularile de mai sus sunt adevarate. Rareori!

Minciunile de mai sus ne sunt servite de la tehnic. Noua ne plac, pentru ca o minciuna este o justificare, iar o scuza solida este cel mai facil inlocuitor al unui rezultat. Problema cu scuzele si minciunile este ca nu pot inlocui adevarul sau rezultatele necesare pe termen lung.

Blamarea tehnicului este o … justificare ;-) deci nu rezolva nimic. E necesar sa cunoastem cum suna o minciuna credibila pentru a o identifica rapid. In cele din urma problema interna este una de management, nu una tehnica. Asadar, responsabilul final pentru rezultatele proiectelor si digererea minciunilor este persoana din management. Iti poti asuma costul acestor minciuni?

P.S. Daca ai injurat in gand citind acest articol ai gastigat 20 RON! sub forma unui voucher de la libraria online Okian.ro, valid pentru cumparaturi de peste 100 RON. Le multumesc celor de la Okian.ro pentru ca imi alimenteaza colectia de carti tehnice si de business. Comanda repede doarece sunt doar 20 de vouchere -> MANAC-OKIAN-052J5TE

Ce gresesc? Daca ai lucrat in mediul online in ultimii cativa ani, cu siguranta ti-ai pus intrebarea asta. Vad o multime de oameni talentati, cu proiecte interesante si foarte muncite, care nu reusesc sa aiba succes asa cum si-au imaginat. Desi aparent fac tot ceea ce trebuie, nu reusesc sa aiba rezultatele asteptate. Asadar, undeva se face o greseala.

Orice carte, orice prezentare, orice site sau orice sursa de informare despre antreprenoriat o sa-ti spuna care sunt metodele si uneltele pentru a dezvolta un business online eficient. Asta auzim si citim zilnic. Retetele exista. Ele sunt incercate cu rezultate exceptionale de geniile antreprenoriale. Toti ii admiram pe Steve Jobs, Richard Branson sau Larry Page. Ei sunt dovada faptului ca se poate. Chiar daca nu e vorba despre cei mai influenti antreprenori la nivel mondial, exista persoane ca Seth Godin, Guy Kawasaki sau Paul Graham care ne arata cum poti avea o viata implinita fara a fi miliardar, multumindu-te cu cateva (zeci de) milioane din munca pe care o faci cu pasiune. Putem merge mai departe cu nominalizarile, insa ideea se pastreaza: ai un concept bun, il pui in aplicare si ajungi (dupa multiple iteratii si lectii invatate) sa ai succes.

Ne intoarcem acasa, punem in aplicare teoria, iar rezultatele intarzie sa apara. Sa studiem un pic succesele online romanesti: siteuri de joburi, siteuri de dating, siteuri de vandut masini second hand, publisheri foarte mari de content generic, siteuri de comert electronic. Cand spun siteuri ma refer la 1-2, maxim 3 astfel de siteuri. Se observa un model – toate aceste siteuri raspund unor nevoi primare: loc de munca, sex (adica prietenie), stiri (economie-scandal-sport), achizitii importante (masina, computer).

Cu cat avansam spre segmente sau nise in onlineul romanesc, cu atat avem de a face cu proiecte mai frumoase, mai bine executate si mai ineficiente ca si rezultat. Daca analizam in general in economia romaneasca a ultimilor ani putem vedea domeniile de succes: imobiliare (casa), retail (haine, mobila, mancare), banci (bani pentru nevoile primare), telecom (comunicare, statut social). Modelul se pastreaza si la televiziuni, unde avem cele 3 tipuri: ProTV, OTV si Acasa.

Sa ne imaginam un Skype facut in Romania, pentru piata locala, care in timp sa prinda international. Sau un Digg romanesc. Trilulilu ca prima aparitie mondiala pe content video. Un TechCrunch romanesc. Un Apple romanesc. Un eBay romanesc. Un Google romanesc. Cat se poate de serios, incercati sa faceti un exercitiu mental si sa vedeti toate aceste branduri pornind din Romania. Pare ridicol? Pentru toate aceste servicii exista un corespondent romanesc, mai bine sau mai slab facut. Ce rezultate au proiectele romanesti echivalente? De obicei nu au nici o masa minima de utilizatori, iar cand o au, nu o pot monetiza.

Acum, sa trecem la cifre! PIB-ul Romaniei 264 mld USD. PIB-ul SUA 14230 mld USD. De ce SUA? Pentru ca majoritatea proiectelor mari, populare mondial, isi au originea in SUA. Alti indicatori:

• raport US/RO PIB pe cap de locuitor 4:1

• raport vorbitori engleza/romana 70:1

• raport populatie US/RO 17:1

• raport acces internet US/RO 35:1

• costul vietii New York – Washington DC / Bucuresti 1.5:1

• beneficiile aduse de publicitatea online in US depasesc cu 10-15% PIB-ul Romaniei

Fara a avea pretentia unor indicatori foarte stiintifici, cifrele de mai sus impreuna cu lista succeselor pentru consumatorii locali online si offline ne ajuta sa tragem niste concluzii simple:

1. Piata romaneasca este foarte mica. Romania are o populatie mica, cu o putere de cumparare mica. Asta dicteaza un volum si niste obiceiuri de achizitie – respectiv clientii isi cheltuiesc putinii bani pentru a-si acoperi nevoile de baza. Asadar, abia putem sa vorbim de segmentarea pieteii, iar din segmentele formate foarte putine sunt profitabile.

2. Costul de a face business in Romania este considerabil. Chiar daca salariile sunt relativ mici in comparatie cu pietele externe, costurile totale sunt mari. Asadar, avand costuri mari, atacarea unui segment restrans sau a unei nise este o eroare majora. Presupunand ca ai atinge nivelul maxim posibil de succes, tot abia ti-ai acoperi costurile – capcana in care cad majoritatea proiectelor online romanesti.

3. Limitarile limbii, ale culturii si ale pietei sunt dramatice. Poti accesa doar piata minuscula cu putere mica de cumparare. Pentru a adresa piata internationala deja trebuie depasite doua obstacole majore: cultura de business occidentala (mult mai evoluata si mai sofisticata) si folosirea limbii engleze (nefiind nativa, tranzitia este costisitoare).

Aceste diferente nu sunt prezentate de niciun autor de carti de succes in limba engleza si de niciun strain venit sa vorbeasca la conferinte locale. Este normal, deoarece ei au experienta pietelor proprii, in care teoria lor functioneaza, avand o baza imensa de consumatori si putere mare de cumparare. De cele mai multe ori noi aplicam teoria respectiva fara a lua in considerare particularitatile pietei locale, care fac respectivele teorii inutilizabile.

Facand o paralela simpla, noi ne asteptam sa construim Empire State Building in Bragadiru si sa exploatam comercial aceasta realizare. Desi e vorba de o constructie in Bragadiru, costurile totale vor fi imense (sub cele din US cu cateva procente, daca asta ne incanta cu ceva). Beneficiile potentiale vor fi la nivelul localitatii Bragadiru, unde doar BCA-ul, vodca sau cartofii au un potential comercial ridicat (desi limitat de numarul de locuitori). Pare aberanta comparatia, dar nu este. Aberant este sa avem asteptari necorelate cu realitatea locala, doar pentru ca urmarim exemple si retete straine.

Ce trebuie facut? Greseala esentiala este faptul ca nu punem corect lucrurile in context. Asadar, putem sa ne adaptam contextului, facand produse mass market la nivelul, asteptarile si nivelul financiar ale potentialilor clienti locali. Asa s-au nascut (intentionat sau din intamplare) succesele online si offline din Romania. Alternativ, putem sa schimbam contextul si sa folosim teoria din carti pe piata in care a fost gandita, suportand barierele, costurile si riscurile unei astfel de mutari.

Un lucru este sigur: nu trebuie sa privim piata unidimensional si nu trebuie sa ignoram cifrele, altfel vom ajunge din nou sa ne intrebam ce gresim. Ar fi pacat, pentru ca si asa irosim o gramada de munca si talent adresand incorect piata.

2009 a fost un an dezastruos pentru antreprenori. Recesiunea a lovit cel mai puternic in cei care sustineau activitatea economica. Efectele sunt dezastruoase. O multime de firme au incetat activitatea. Toata lumea si-a redus costurile. Majoritatea angajatilor si-au vazut beneficiile reduse, in cazul fericit in care au reusit sa-si pastreze locul de munca. Cred ca la mai bine de un an de declansarea haosului toti am inteles seriozitatea situatiei.

Efectul pozitiv al recesiunii este normalizarea a mediului de afaceri. Datorita socurilor brutale putem spune ca piata s-a mai cernut. Incepem sa putem distinge intre vis, abur si realitate. Specula si speculantii s-au separat de cei care chiar incearca sa construiasca. Lipsa resurselor ii face pe antreprenori sa-si evalueze corect investitiile si sa se indrepte catre eficienta, nu crestere cu orice pret. Putem asemana aceasta perioada cu inghetul care omoara bacteriile si insanatoseste mediul inconjurator. Din pacate aici se termina beneficiile generale. Oricat de optimisti am fi, oricat am incerca sa vedem oportunitatea si jumatatea plina a paharului, lucrurile stau foarte prost.

Antreprenorii sunt perceputi ca un rau inevitabil, intruparea lacomiei si a abuzului. Rareori exista apreciere sincera pentru realizarile lor. Invidia, dispretul si ura sunt sentimentele care ies cel mai usor la iveala. E simplu sa vezi masina sau haina cuiva si pe asta sa-ti bazezi un sir de judecati. Perceptia este intr-o anumita masura indreptatita si are radacini puternice:

• propaganda comunista a prezentat mereu omul de afaceri capitalist ca suma si sursa raului in lume, omul care exploateaza oamenii
• noii oameni de afaceri au fost vechi performeri ai sistemului, deseori pastrand cultura si apucaturile, schimbandu-si doar functia
• valorile cu care au fost crescuti cei de peste 35-40 de ani sunt diametrial opuse performantei intr-o piata libera (locul de munca asigurat, irelevanta performantei, lipsa educatiei ulterioare, existenta sistemului care asigura minimul necesar, lipsa nevoii de schimbare etc.)

In ciuda perceptiei proaste a mediului de afaceri, initiativa privata sustine economia tarii. Daca am lua 10 angajati azi, 7 dintre ei ar lucra in mediul privat, iar 3 ar lucra la stat. Din acestia 7, in ultimul an, 2 au ramas fara loc de munca. Impreuna ei sustin financiar si 11 pensionari. Cat din ceea ce cheltuie statul este castig generat in sistem? Cat din ceea ce cheltuie statul este produs de cei 5 ramasi angajati in mediul privat? Cat de eficient e statul in sustinerea si incurajarea celor 5 angajati? Ce importanta are angajatorul celor 5?… Un sir lung de intrebari, ale caror raspunsuri te fac sa realizezi importanta mediului privat si a antreprenorilor, cei care isi asuma riscul de a porni si sustine afaceri noi.

Un mediu de afaceri sanatos nu poate exista intr-o societate nesanatoasa. Judecand dupa mediul social si politic in care facem business in Romania, nu putem decat sa ajungem la concluzia (evidenta) ca mediul de afaceri sufera foarte tare. Desi este calul de munca, singura sursa reala de bani, mediul privat este aproape de a fi asasinat de ignoranta intregii societati si de actiunile mediului politic. Situatia este impinsa la limita de dificultatile economice mondiale, care s-au dovedit un prilej foarte bun de a rasuci cutitul intr-o noua rana adanca, prin actiuni politice anti-business (letargie, suprataxare, birocratizare etc).

Un antreprenor care nu-si plateste impozitele sau angajatii la timp e vazut ca un jefuitor al statului. Oricine aude o astfel de situatie o pune pe seama rea vointei, avaritiei sau a incompetentei. Nu poti da 2 bani pe o astfel de persoana (care printre altele conduce o masina scumpa si poarta costum, desi nu-si plateste darile).

Statul nu a returnat TVA aproape 1 an de zile. Statul intarzie in mod constant cu 6-9 luni platile catre mediul privat. Statul nu plateste niciodata penalizari cand nu-si respecta termenele, el doar percepe penalizari samd. E totusi de inteles, statul are probleme.

Situatia prezentata intr-un mod simplist mai sus este congruenta cu perceptia generala, conform caruia problemele statului sunt de inteles, insa probleme celor din mediul privat sunt strict responsabilitatea oamenilor de afaceri, acea specie parvenita greu de digerat. Ironia este ca lucrurile stau invers. Intr-o situatie generala foarte proasta, statul a ajuns repede la fundul sacului si s-a vazut nevoit sa-si bata cu bestialitate calul (mediul privat), sa-l priveze de hrana pe care si-o castigase singur si sa-i mai puna cateva pietre de gat, in speranta ca acesta din urma va suporta si va merge mai departe, ca de obicei. Asadar, mare parte din greul si disperarea situatiei se duce in mediul privat, la antreprenori si angajatii lor.

Cine este statul? Cu siguranta nu profesorii sau politistii sau multi alti bugetari. Statul este mediul politic, aparatul care ia decizii si sistemul prin care le implementeaza. Asadar, avem la varf un set de manageri care au o problema majora de management, problema care ii depaseste in intregime – judecand dupa rezultate.

Ce va face antreprenorul roman in 2010? Va fi managerul a noi probleme, daca reuseste sa supravietuiasca pana atunci.

Sa punem lucrurile in perspectiva. A trecut un an de scadere economica dramatica. In acest an masurile politice nu au facut decat sa agraveze situatia. Mediul privat s-a adaptat fortat, suportand pierderi masive. Problemele politice ne pun in situatia de a petrece toamna anului in haos, prelungind sangerarea economica. Urmeaza alegerile prezidentiale, care vor produce un presedinte, nu vor rezolva imediat nicio problema. Apoi, sunt sarbatorile de iarna. Dupa sarbatorile de iarna avem cateva luni in care (speram ca) se aseaza praful din urma luptei prezidentiale. Asadar, ne vom regasi in primavara, dupa o agonie indelungata, fara coerenta si consistenta politica in ultimele 6 luni si fara o sursa reala de bani (imprumuturile nu se califica drept castiguri, presupunand ca te mai poti imprumuta). Cum va arata mediul privat atunci? Estimarea mea e ca va fi mai rau ca in 2009, un an care nu a fost roz deloc. Desigur, exista sansa unor probleme sociale foarte mari, sansa unui sir de greve sau a unei confruntari politice prelungite. Toate acestea nu pot decat sa faca si mai adanca prapastia.

Prima jumatate a lui 2010 va fi dramatica pentru antreprenori. Nu trebuie sa fii clarvazator pentru a-ti da seama de acest lucru. Pur si simplu nu exista niciun alt scenariu posibil. Poate ca in a doua jumatate lucrurile se vor calma si economia va creste din nou. Am indoieli, ramane de vazut, insa trebuie sa ne pregatim pentru si mai rau. Sper ca acest an a fost un bun educator pentru toti antreprenorii. Imi doresc ca majoritatea sa nu mai fie deconectata de la lumea reala, ca anul trecut, si sa reuseasca sa reziste unui nou sir de grave turbulente.

Solutia? Cred in existenta unei solutii reale pe termen lung. Solutia este aplicarea unor reguli simple, respectiv diversificarea riscului si gasirea unor oportunitati noi, adica trecerea de la piata local la cea regionala (EU) sau mondiala. Stiu ca suna nerealist, dar cu putina sansa si multa determinare vom ajunge sa fim nevoiti sa comunicam intr-o limba straina cu clientii nostri si sa fim in situatia de a fi un producator si exportator relevant.

Trucul? Spuneam mai devreme ca statul are o problema de management imensa. Antreprenorii si toti cei din mediul privat, ca rezultat, vor fi nevoiti sa faca managementul unor situatii si mai grave. Tentatia e sa crezi ca alegand o anumita persoana sau un anumit partid, problema de management a statului se va rezolva. Eu sunt convins ca nu vom scapa prea curand de problema de management a statului. Mediul politic, adica managerul statului, nu lucreaza si nu isi doreste sa rezolve problemele mediului privat, doar sa le tina la stadiul la care societatea nu se dezintegreaze. Acest lucru se va intampla cata vreme nu alegem lideri intr-un sistem guvernat de meritocratie, ci suntem nevoiti sa alegem aceleasi persoane intr-o democratie usor de manevrat prin populism.

Tragand linie, indiferent de cat de bine am alege, prima parte a lui 2010 va fi absolut dramatica si trebuie sa ne pregatim. Deoarece sansele ca mediul politic sa se schimbe fundamental sunt minime, solutia pe termen lung este sa limitam la maxim influenta incompetentiei si instabilitatii locale asupra businessului nostru.

Ora 8.45, miercuri dimineata, sub dus, dupa 4 ore de somn, a treia noapte dormita pe jumatate si 7 ani de incercari. Atunci m-a lovit! Desi a trecut aproape un an de cand am inceput sa-mi restructurez activitatea, desi am descoperit cate bucati de puzzle, niciodata pana atunci nu am reusit sa vad totul atat de clar. Avusese loc revelatia. Din acea miercuri dimineata lucrurile nu au mai fost niciodata la fel.

Eram pe drumul gresit. Pe scurt, asta e toata revelatia. Ma aflam intr-un business fara viitor, fara posibilitati de scalare, fara vreo mare pasiune, cu nervii tociti, satul de artificii financiare si cu o ura ascunsa pentru neputinta mea si a celor din jurul meu. Aparent nu ai nevoie de 7 ani sa-ti dai seama de asta. Eu am avut. Perseverenta extrema si incrancenarea de a supravietui m-au determinat sa nu cedez. Am reusit performanta de a ramane in viata, castigand cate ceva si avand un job plin de incercari, drama si nervi. Asta mi-a dat ideea ca sunt pe drumul cel bun si ca trebuie doar sa ma perfectionez. In acest fel am ajuns sa pierd timp, ani, resursa cea mai pretioasa.

Educatia aplicata, asta mi-a oferit aceasta experienta. Sunt multumit ca am trecut prin toate, ca am experimentat ratari si succese, ca am luat decizii foarte proaste si decizii foarte bune, ca am avut de a face cu oameni si situatii de tot felul. Desi toate au avut un cost asociat, ma bucur ca am trecut prin ele si am putut sa suport consecintele. Sunt convins ca-mi va fi mult mai usor sa trec prin orice de acum incolo avand experienta.

Deodata, pasul urmator a devenit foarte clar. Stiu ce pot face si ce urmeaza sa fac. O noua etapa, de data aceasta pe drumul care ajunge acolo unde imi doresc (sper).

Fascinatia mea pentru tehnic si implicarea in fenomenul Linux si Open Source mi-au oferit punctul de plecare si m-au ajutat mult sa invat. Totusi, inclinatiile tehnice excesive sunt cel mai des o bariera in business, asa ca am ales sa ma distantez cat mai mult de tehnologie. Incredibil cata libertate si ce privire de ansamblu iti ofera ignorarea pasiunilor/apucaturilor tehnice. 

Business Advisor to Technology Startups. Asa m-am definit pe LinkedIn. Ce inseamna asta? Ca ma consider in pozitia de a-i sfatui pe alti tineri antreprenori cum sa-si organizeze si manageze unele parti ale business-ului propriu. Nu cred ca sunt vreun consultant deosebit, doar o persoana cu ceva experienta, care poate scuti 2-3 ani de incercari unora aflati la inceput. Voi participa intr-un proiect dedicat ce va fi anuntat in perioada urmatoare si sunt deschis oricui considera folositor ajutorul meu.

Antreprenoriatul ramane in continuare una din prioritatile mele. Desi renunt la activitatea curenta, ma voi implica direct in noi proiecte. Renunt pentru ca am fost pe drumul gresit si nu as fi ajuns niciunde. Voi continua intr-o formula noua, insa facand business asa cum trebuie, fiindca am trecut suficient prin bootstraping. Cand voi avea ceva concret voi anunta (pentru cei care ma suna ca sa scrie ceva senzational).

Ce urmeaza? Pe termen scurt voi incepe sa-mi iau in serios rolul de advisor (sfetnic ;-) si voi prezenta si reprezenta ideile, conceptele si produsele proprii sau ale celor cu care lucrez. Pe termen mediu-lung intentionez sa-mi mut activitatea pe piata externa, acolo unde inca sunt novice. Ma bucur foarte tare ca in fiecare luna pana la sfarsitul anului am o locatie importanta de vizitat. Dupa o gramada de vreme sunt incarcat maxim cu energie si pot vedea lucrurile clar -  senzatia de high on life care-mi lipsea.

Toate aceste evenimente m-au determinat sa scriu mai rar. Voi anunta in curand si mutarea blogului spre varianta in engleza, iar in romana voi scrie (si) mai rar.

Imi pare rau daca dezamagesc cu aceste schimbari. Cu siguranta am stricat cateva planuri ale colaboratorilor in ultima vreme, insa ma asigur ca totul ramane in grija unor oameni cel putin la fel de competenti ca si mine. Revelatia de miercuri dimineata m-a facut sa vad calea si o voi urma, indiferent de consecinte.

Va urma …

Diverse persoane ma roaga sa scriu un follow-up la articolele de anul trecut legate de vesnica dilema “Cumperi sau stai cu chirie”. Situatia s-a schimbat dramatic in anul care a trecut de cand am scris articolele. Subiectul in sine a prins si e repetat si re-calculat in diverse articole mai originale (sau nu).

Ce inseamna o decizie proasta? Depinde de importanta deciziei. O decizie proasta care iti marcheaza viata inseamna foarte mult. Exemple: unde te stabilesti, ce profesie iti alegi, cu cine te casatoresti sau ce apartament in rate iti cumperi samd. Desi toate sunt decizii reversibile, inertia si frica de schimbare le agraveaza mereu.

 A cargo cult is a type of religious practice that may appear in tribal societies in the wake of interaction with technologically advanced, non-native cultures. The cults are focused on obtaining the material wealth of the advanced culture through magical thinking, religious rituals and practices, believing that the wealth was intended for them by their deities and ancestors …. via Wikipedia.

Reactiile dupa ultimul Net Start-Up (vezi articolul de pe reFresh.Ro) si intalnirile avute in ultima vreme la evenimentele de online m-au pus pe ganduri. Vad cateva grupuri de oameni care interactioneaza si ajung la rezultate ciudate. Am mentionat Net Start-Up pentru ca avem marturia video a micro-cosmosului de care vorbesc.

Cei 2-3 ani de cand fac parte din mediul online, alaturi de cei 7 ani de antreprenoriat mi-au dat sansa de a vedea de aproape aceasta lume – fie ca simplu spectator, fie ca participant. Fara sa am pretentia ca spun vreun adevar, vreau sa-mi prezint impresia despre antreprenoriatul in online-ul romanesc.

I. Scena

Pe scurt, avem de a face cu:

• start-up-erii -> oameni care vor sa-si creeze/dezvolte o afacere in mediul online romanesc, avand nevoie de …
• banii pentru sustinerea proiectelor online, apartinand unor investitori, si …
• intelepciunea unor antreprenori sau profesionisti cu experienta.

E un model care functioneaza cu succes in tarile civilizate si pe care incercam sa-l importam. Exista start-up-uri romanesti care au reusit afara, deci se poate!

Personajele acestei scene sunt foarte diferite ca provenienta: tehnici, publicitari, oameni de media sau oameni de business, varii corporatisti. Gasim de la programatori la ziaristi, si de la designeri la oameni de afaceri.

Nu este nimic rau ca s-au strans toti acesti oameni. Singura problema este ca fiecare isi apreciaza excesiv mediul si tinde sa minimizeze importanta celorlalti. Astfel apar si se alimenteaza tabere si preconceptii care ingreuneaza comunicarea.

De remarcat este si faptul ca mai toti oamenii au roluri multiple si in continua schimbare, fiind destul de greu sa identifici/cataloghezi o persoana.

II. Actiunea

Cei care doresc finantare sau sfaturi isi prezinta ideile in fata unor investitori si a unor antreprenori. Aceste prezentari au loc in cadrul unor evenimente sau prin abordare directa.

Problema fundamentala este ca nu se intampla nimic. Aici se opreste actiunea. Aici se opresc rezultatele. Aici ramanem blocati intr-un loop infinit (la fereastra, la fereastra, la fereastra, la fereastra …).

Ca sa reusim sa depasim aceasta situatie trebuie sa incepem prin a ne opri sa o analizam. Voi trisa si va voi spune raspunsul de la inceput: Traim fenomenul de Cargo Cult Entrepreneurship. Nu cred ca e doar un pas intermediar, cred ca multi dintre noi suntem pe calea gresita, imitand in loc sa intelegem si fiind emotionali in loc sa fim rationali.

III. Problemele

A. Antreprenorii vechi

Se cer sfaturi si bani si de la cei care au experienta si resurse financiare. E minunat ca se intampla acest lucru, insa:

1. Media si blogurile au fabricat cateva modele pentru antreprenori, deoarece exista nevoia de modele. Acesti oameni dau sfaturi insa o fac fara sa aiba statutul necesar. Nu sunt impostori cu buna stiinta, insa sunt considerati altceva decat ceea ce sunt in realitate, iar asta le dauneaza celor care primesc sfaturile si isi bazeaza deciziile pe intelepciunea lor neverificata. Da, ma puteti include si pe mine aici. Apreciez oamenii de acest fel pentru ca unii chiar incearca sa fie modele. E mai bine asa decat sa fii un monument de ipocrizie importat din alte timpuri si domenii.
2. Povestea antreprenorului paleste inaintea faptelor. Foamea de senzational a dus la simplificari grotesti care dau impresia ca orice se poate fara prea multa munca. E mai usor sa prezinti succesul fabricat decat niste calcule seci care demonteaza orice afacere senzationala in cateva minute.
3. Antreprenorii cu experienta nu se inteleg cu tinerii deoarece au asteptari total diferite, iar asta creeaza frustrare de ambele parti. Cand stii cat ai muncit pentru cateva zeci de mii de euro cifra de afaceri iti vine greu sa discuti cu un pusti care isi evalueaza la cateva sute de mii ideea sa neimplementata/nedemonstrata/necalculata/neaprofundata. Discutiile care deriva de aici nu au vreun viitor sau vreo valoare. Putini dintre antreprenorii locali au reusit cu adevarat in vreun proiect. Asadar, se intalneste o viitoare tanara speranta cu un sfatuitor mort tanara speranta.

B. Start-up-erii sau antreprenorii noi

Pleaca de la ideea ca lucrurile functioneaza "as seen on the Internet". Cred in modelul strain, in banii multi care vin usor si nu inteleg tratamentul de care au parte din partea batranilor. Probabil il asociaza cu pseudo-ratarea lor sau cu fenomenul de haita primitiva din care fac parte "vedetele". Erorile fundamentale sunt:

1. Asteptarile care sunt total necoplanare cu experienta si profunzimea ideii pe care o vand. Tinerii compenseaza experienta printr-un avant admirabil si o siguranta pe sine ruda cu inconstienta. Toti am fost acolo. Sentimentele astea sunt frumoase, dar total contraproductive. Mai rau, te ajuta sa vinzi o iluzie si altora, iar batranii adora sa se lase vrajiti de ele.
2. Inflatia de idei. Orice tanar antreprenor are 6-12 idei la care lucreaza cateva minute pe saptamana. Orice idee e prezentata semi "la misto" si implementata pana la un alfa proof of concept. Orice idee e inlocuibila, de obicei de o idee care necesita resurse mai mari pentru implementare. Orice idee esueaza doar datorita celorlalti!
3. Lipsa consistentei. Pe cat de categorice sunt ideile prezentate, pe atat de moale este totul in jurul lor. Ele nu se vor executa niciodata (deseori din lipsa de resurse, cauzata de un mediu inchistat, condus de o haita de redusi). Pentru ca toti vrem sa fim toate si sa stim orice nu vom avea oameni despre care sa spunem ca stim ce fac, cu ce se ocupa, la ce lucreaza. Toti acesti oameni care nu au un proiect clar, o meserie clara sau o sursa de venit certa pot fi denumiti "oameni din online" in asteptarea loviturii de milioane de dolari.

C. Investitorii

Oamenii cu bani, cei care pot face visul sa devina realitate! Selectionati din randul antreprenorilor sau ca reprezentanti ale unor entitati care se presupune ca au bani, acestia sunt vazuti ca salvatori. Cred ca titlul de investitor il merita doar un numar foarte-foarte mic de persoane. Restul, impartasesc urmatoarele mici secrete murdare:

1. Investitorii nu au bani. Problema esentiala e ca investitorilor le lipsesc banii si le prisosesc sfaturile. Cei cativa care ar avea niste bani (desi rareori pentru investitii de acest gen) sunt invitati si abuzati la orice eveniment. Fara a avea vreo experienta serioasa, ajung sa fie inutili si ca sfatuitori in domeniu. Interesant e ca investitori sunt considerati doar cei care au bani, desi lipsurile strat-up-urilor depasesc cu mult nevoile financiare.
2. Investitorii sunt cumparatori. La fel cum unii mananca boabele in loc sa le planteze, exista in piata multi care se folosesc de teoria investitiei pentru a cumpara o participare intr-o afacere. Se ajunge la control asupra afacerii sau la folosirea ei pentru in-sourcing, variante foarte triste pentru tanarul antreprenor, care devine tanar salariat la patron, fericit ca a vandut afacerea pe 3.7 lei.
3. Investitorii nu au consistenta. Am vazut investitori care intra doar pentru ca e la moda, fara sa inteleaga, controleze un start-up. Desi cu bune intentii, ajungi sa fii partener cu unul care stie la fel de putin despre online pe cat stii tu despre business in general. Desi banii asigura plutirea, o astfel de afacere se scufunda dupa o vreme, din lipsa de interes sau bani.

D. Galeria sau Personajul Colectiv

La galerie ii includ pe cei care fac parte din toata povestea, insa nu sunt nici antreprenori tineri, nici cu experienta si nici investitori. Totusi, influenta lor asupra fenomenului online local este decisiva. Roluri foarte importante au:

1. Angajatii. Nu stiu cum altfel sa le spun celor care se afla in slujba unor companii si au influenta directa in piata prin prisma postului ocupat. Din orgoliu sau interes se intampla sa pozeze in investitori sau antreprenori. In ciuda exceptiilor, cred ca e nesanatoasa aceasta pozitionare. Desi sunt manageri buni si opereaza in companii foarte mari, cred ca nu aduc beneficii majore antreprenoriatului online.
2. Ziaristii si bloggerii. Foarte vocali si foarte prezenti, reusesc sa creeze si sa intretina hype si buzz in jurul unor oameni, proiecte sau evenimente. Se amesteca usor cu mediul si ajung sa aiba opinii si sa scrie despre lucruri aparent accesibile, dar pe care nu le cunosc (ex: business online, tehnica) alimentand imaginea feerica folosita ca baza pentru visele tinerilor antreprenori de profesie sau ocazie.
3. Aspirantii. Sunt cei care stau pe bara si se pregatesc sa porneasca un proiect mic cu o idee mare. Neavand nicio experienta cred usor in povestea fabulosului mediu online in care poti sa te imbogatesti peste noapte. Fiind multi, asigura un trai linistit intregii industrii media din jurul fenomenului. Plus, ei sunt ciclul viitor de noi sperante.

 IV. Punctul culminant

Intalnirile sau discutiile dintre start-up-eri si antreprenori + investitori sunt pentru mine punctul culminant al acestei situatii.

Atitudinea de "la pamant si da-mi 10 flotari!" vs. "nu ati inteles nimic, va spun eu ca o sa mearga!" ma face sa fiu din ce in ce mai putin interesat de zona asta si sa-i compatimesc pe cei implicati. Imi pare rau de antreprenori si investitori pentru ca le este facut capul calendar cu naivitati sau prostii. La fel de mult regret ca unii aflati la inceput trec prin tot felul de experiente umilitoare cand nu este cazul, pentru ca unii au impresia ca asa se fac lucrurile.

 V. Deznodamantul

Suntem departe de incheiere. Cred ca ne aflam la stadiul in care mimam disperati antreprenoriatul. Avem conferinte, avem idei, avem prezentari, avem incercari. Rareori avem si succese. Cred ca succesele vin de la cei care au inteles care le este meseria si rolul. Nu-i vad ca fiind prima recolta, ci mai degraba alte mere in alta traista.

Gravide cu batrani in brate – asa prezinta un prieten o scena tipica de disperare. Cred ca acolo suntem si noi cu antreprenoriatul online. Desi virtualul ne e usor accesibil, cred ca trebuie sa ne intoarcem la concret. Visele indraznete si ideile revolutionare sunt bune, insa numai insotite de:

• un model viabil de a produce bani
• minime cunostinte economice si tehnice
• suport din partea unor oameni cu experienta
• evaluari realiste ale unor vise/idei
• perseverenta intr-o singura directie
• implementari in loc de povesti si dorinte

Nu pot decat sa sper ca o sa reusim intr-o zi sa facem ceva relevant. Vorbesc aici in primul rand pentru mine. Ma incearca un sentiment de vinovatie ca am participat la toata povestea asta si abia acum mi-am dat seama unde duce (niciunde)…

"If hard work were such a wonderful thing, surely the rich would have kept it all to themselves."

Nota: Acest post este inspirat de o discutie avuta ieri cu un amic aflat cu cativa ani buni inaintea mea.

De ce muncim? Pare o intrebare absolut banala, dar are raspunsuri complexe. Am facut un mic studiu intre prieteni si am obtinut o lista de motive pentru care oamenii muncesc: pentru bani, pentru a iesi la pensie si a fi linistiti, pentru a-si acoperi nevoile, din frica, pentru familie, pentru placerile proprii,  din inertie sau pentru a nu se plictisi, din dorinta de afirmare, pentru a avea un scop, pentru a se simti utili samd.

O sa sarim peste teoria motivatiei si piramida lui Maslow. Ar fi raspunsul simplu, de la scoala, care ne ofera doar explicatiile de baza si ne impiedica sa aprofundam problema.

Muncim pentru a ne acoperi nevoile primare. Asta pare a fi explicatia simpla si rapida. Totusi, acoperirea nevoilor primare este extrem de facila astazi. E suficient ca putini sa munceasca efectiv pentru a produce necesarul tuturor, mai ales intr-o societate evoluata. Risc sa spun ca pentru un om apt si inteligent nevoile de baza nu sunt o provocare, doar o scuza.

Muncim pentru familie, pensie, linistea viitoare. Pare a fi o motivatie valida, insa presupune faptul ca muncim pentru o rasplata din viitor sau pentru altcineva (familie). Asta ne scuteste de alte intrebari si ne ofera comoditatea de a regreta decizia peste zeci de ani – daca avem norocul sa iesim la pensie.

Muncim pentru bani. Banii ne sunt necesari pentru a acoperi nevoile primare, nevoile curente (usor expandabile) si pentru a contribui la fondul pentru pensionare (viitorul incert). Aici apar cateva intrebari:

• Din cei care "muncesc pentru bani" oare cati castiga cu adevarat bani? Presupun ca daca te-ai considera un pescar bun sau profesionist nu ai arata prea bine in breasla cu 3 pesti mici prinsi lunar. Astfel, daca muncesti pentru bani, ar trebui sa castigi o suma semnificativa.
• Ce valoare au acei bani pentru tine? Nu ma refer la valoarea de piata, ci la ceea ce faci efectiv cu banii. Presupun ca nimeni nu munceste pentru a fi cel mai bogat din cimitir sau #1 in vreun Top Hagi Tudose. Ai banii. Stii sa ii folosesti? Ii folosesti cum trebuie pentru a trai? Sau te folosesc ei pe tine, cunoscandu-ti slabiciunea?
• Cand te opresti? Teoria amicului meu este ca daca reusesti sa castigi ~10.000 EUR pe luna ai acces la 98% din ceea ce-ti poate oferi lumea. Tind sa fiu de acord. Oricum ceilalti 2% iti permit calatorii in spatiu, avion privat mic vs. business class  sau acces la proprietati si cluburi exclusiviste – asadar o lume care ofera prea putin in comparatie cu costurile sale. Plus, ai nevoie de mult timp sa reusesti sa traiesti un pic din cei 98% disponibili, asa ca nu-ti ramane timp pentru grija a ceea ce nu poti face.

Muncim pentru a ne auto-valida, pentru a ne afirma, pentru a invata. Din nou, o motivatie frumoasa si valida. E minunat daca reusim sa muncim din acest motiv si sa ne indeplinim propriile scopuri. De multe ori ajungem sa spunem asta doar ca sa sune bine, iar cand intram in amanunte constatam ca nu ne place deloc munca noastra si ca ne-am indepartat de obiectivul initial (afirmarea, validarea, cunoasterea) si ajungem sa ne scuzam folosind celelalte motivatii la indemana.

De ce muncesc eu? Aproape toti m-au intrebat Dar tu de ce muncesti?. Raspunsul meu la intrebarea asta:

• Muncesc pentru bani. Vreau banii respectivi pentru a putea avea acces la domenii sau locuri noi. Am trecut de multa vreme de muncesc pentru a-mi acoperi nevoile, deoarece mi se pare o gandire distructiva/limitativa, indiferent de suma vehiculata.
• Muncesc pentru a crea sisteme care functioneaza (produse, servicii, etc) atat de bine incat nu sunt observate (serios!). Lucrurile complexe si bine facute in care sunt implicat imi dau o satisfactie interioara deosebita (chiar si atunci cand nu produc bani).
• Muncesc pentru ca e o metoda practica de a intalni oameni, de a lega prietenii si de a socializa in general. Nu sunt izolat, insa cred ca e mult mai usor ca muncind sa gasesti oameni cu interese si aspiratii comune. Plus, imbini utilul cu placutul.
• Muncesc pentru ca munca ma ajuta sa-i pot ajuta pe altii si sa am grija de ai mei.

Totusi. De ce muncim? Daca renuntam la raspunsurile formale, sunt cateva motive clare pentru care muncim:

1. Muncim din inertie, pentru ca asta am fost invatati ca trebuie sa facem. Daca nu am munci am fi stigamatizati social. Eu nu cred in ce trebuie social, insa sunt putini cei care pot rezista fara aprobarea celor din jur.
2. Muncim din frica deoarece ni se pare ca fara respectiva munca nu o sa ne mai putem acoperi nevoile primare (vom muri de foame, singuri, mizerabili, dispretuiti de cei din jur).
3. Muncim pentru ca e alegerea usoara. Munca ne ofera scuza perfecta de a nu face ceea ce ne dorim. Muncim, deci pare ca facem fix ceea ce trebuie. Nu avem rezultate in directia dorita deoarece muncim cat sa ne mintim singuri, nu sa realizam ceea ce ne-am propus (pentru ca e mult mai greu sa afli si apoi sa faci ce-ti doresti decat sa muncesti 4-8-12 ore pe zi).
4. Muncim pentru ca am facut asta mereu, iar daca nu am mai face-o ne-am pierde identitatea. Acesta este cel mai bun semn ca esti nimeni sau ca esti doar ceea ce faci (ambele ipostaze lasa mult loc de mai bine).

De ce ar trebui sa muncim? Pentru a obtine ceea ce ne dorim – si spun NU oricarui alt motiv! Poate ne dorim faima – pentru faima nu ai neaparata nevoie de bani. Poate ne dorim putere – pentru putere nu ai neaparata nevoie de bani. Poate ne dorim o viata linistita – pentru o viata linistita nu ai decat nevoi minimale. Poate ne dorim o viata in care sa avem parte de 99% din ce ofera Terra – avem nevoie fie de bani, fie de putere, fie de faima intr-o doza sanatoasa, dar destul de usor de atins.  Pana acum nu am contrazis cu nimic motivele anterioare, insa …

Munca este un mijloc prin care ne indeplinim obiectivele in viata. Cred ca asta ar fi o buna viziune asupra muncii. Neaparat trebuie sa definim acele obiective. Fara ele vom folosi munca drept scuza, iar munca se va transforma din unealta in proprietar de sclavi. Obiectivele pot fi variabile, la fel si volumul de munca, cata vreme le dozam potrivit.

Muncim cu adevarat pentru ceea ce ne dorim atunci cand munca noastra are si beneficii imediate. Nu spun ca trebuie sa lucram doar pentru castigul pe termen scurt – doar ca existenta acestuia ne asigura ca suntem pe drumul cel bun. Rareori poti obtine imediat toate roadele muncii tale. Atunci cand nu castigi nici macar o particica din ceea ce-ti doresti inseamna ca nu muncesti pentru ceea ce trebuie. Poti sa te minti gandindu-te la rezultatele viitoare, dar nu o sa o faci decat sa-ti amani deziluzia. Nu e nevoie sa astepti pensia pentru a te bucura de viata. O poti face imediat ce ai inceput sa muncesti pentru visele tale, deoarece imediat vor aparea si roadele muncii tale (mijloacele).

Asadar, pentru a raspunde corect la intrebarea "De ce muncim?" nu ne ramane decat sa ne definim si sa ne masuram obiectivele in viata (macar 1 data pe an ;-) Aici situatia se clarifica sau se complica extrem. Va las sa va ganditi!

Cred ca sunt atras de domeniile la inceput de drum. Asta sau, poate, imi place tehnica, iar aici totul este la inceput de drum. In ultimii ani am fost implicat in comunitatea de Linux, in proiecte web si in advertising online. Implicarea asta mi-a permis sa vad niste modele de comportament. Apreciez mult toate aceste domenii si oamenii implicati, tocmai de asta as vrea sa subliniez niste erori comune. Am sa ma opresc asupra publicitatii online, deoarece ea pare a fi cea mai discutata in ultima vreme.

Bannerul a murit! Toata lumea iti va spune asta, fara exceptie. Consider ca bannerul seamana cu heroina, pornografia si banii: mereu vrei mai mult, dar "mai mult" nu e neaparat "mai bine". Bannerele tot mai mari, tot mai agasante, tot mai "bogate" au ajuns sa scarbeasca utilizatorii. Asta nu inseamna ca bannerul nu functioneaza sau ca va muri maine.

Marile avantaje ale bannerului:

• model simplu de inteles, vizual, derivat din print/tv
• usor de observat, masurat/numarat
• usor de produs deoarece materialele vizuale exista mereu in cadrul unei campanii generice
• prima forma de advertising online, inertie mare

Din aceste avantaje esentiale rezulta si dezavantajul major: usurinta de a abuza de bannere. Iar aceasta usurinta a facut ca bannerul sa ajunga undeva langa spam ca popularitate. La fel ca si emailul, bannerul este in esenta o unealta buna, dar poate fi prost folosita cu usurinta. Nu va muri, ci se va aseza acolo unde ii este locul, atunci cand vom invata sa-l folosim la potentialul corect. Cand se va intampla asta? Imediat dupa momentul in care toti zic ca va muri ( in maxim 2-4 ani). 

Clientul nu intelege (si este prost)! Auzim asta in multe domenii. E usor sa spunem ca nu intelege clientul, mai ales cand noi nu intelegem:

• cum sa-i explicam serviciul/produsul
• cum sa-i aducem beneficii directe, clare, cuantificabile
• situatia clientului, oamenii clientului, pregatirea clientului, limbajul clientului … samd

Daca un client refuza sa foloseasca o unealta care ii aduce beneficii inseamna ca este un prost manager al propriului business. De multe ori refuzul nu vine din nestiinta sa, ci din nestiinta celor angajati de el sa-i prezinte si sa foloseasca noile unelte. Oricum, nu trebuie sa-i plangem noi soarta, ca profesionisti. Ar trebui sa ne bucuram de atitudinea sa, cata vreme exista concurenta sa care stie sa foloseasca aceste noi unelte si e gata sa plateasca.

Sunt ani de zile in care clientul a digerat siteuri in flash (cand trebuia text) sau mizerii SEO (cand informatia s-a pierdut in text). In acesti ani nu a avut neaparat rezultate majore, insa a avut cu siguranta costuri. Sa-l faci prost si incapabil de a intelege este cel putin ipocrit, cata vreme reticenta lui este construita pe esecurile tale.

Sunt prea putini bani! Adevarul e ca fiecare industrie atrage, in medie, cam atati bani cat merita. Sunt prea putini bani fata de ce? Fata de dorintele, aspiratiile si inchipuirile noastre. Nu cred ca sunt prea putini bani fata de realizari. Cred ca un client cand are rezultate cuantificabile, directe, plateste. Cu cat are mai multe rezultate – cu atat  mai mult plateste.

Putem iesi din cercul vicios al banilor livrand calitate si rezultate si fiind platiti in consecinta. Desigur, daca industria in sine creste (aproape mereu conjunctural, fara meritul nostru) vor exista mai multi bani, dar si mai multi aspiranti.

Capcana rezultatelor. Ideea simpla care se desprinde acum din piata (si din spusele mele de mai sus) este ca trebuie sa mergem pe o plata a rezultatelor. De aici se trage concluzia ca orice client trebuie sa plateasca doar atunci cand are un rezultate si numai pentru rezultatele obtinute. Ca sa nu cadem intr-o capcana, trebuie sa analizam situatia simplificata la maxim:

1. Exista o companie care doreste sa vanda un anumit produs utilizatorilor de internet (castraveti)
2. Exista agentiile media, aflate in slujba companiilor, care fac strategia de comunicare si vanzare a produsului, inclusiv pe Internet (producatorul bannerului cu castraveti)
3. Exista publisherii, cei care ofera spatiul efectiv (gardul pe care se afiseaza bannerul cu castraveti).

Ciclul actual este urmatorul: compania vanzatoare de castraveti merge la o agentie, agentia face un banner cat mai mare si mai interactiv, bannerul este afisat de mii de ori pe siteurile publisherilor.

Banii curg astfel: compania vanzatoare plateste agentia pentru creatia bannerului si pentru cumparat spatiul de la publisheri.

Rezultatele? Se vand (sau nu) produsele. Daca nu se vand, clientul este nemultumit de Internet si vrea preturi mai mici la spatiile de afisare si afise mai mari, sperand ca astfel va vinde mai mult. Agentia pune presiune pe publisher si cumpara mai mult spatiu cu mai putini bani, ruleaza noi campanii, rezultatele risca iar sa fie slabe, asa ca se pune si mai multa presiune – si tot asa.

Solutia pare a fi plata la rezultate. Ok. Dar plata catre cine? Plata catre publisheri bazata pe rezultate este solutia simpla, insa, deseori, incorecta. De ce incorecta? Pentru ca s-ar putea ca reclama sa fie prost facuta si neinteresanta, iar strategia propusa de agentie – nepotrivita. Chiar daca reclama va fi afisata de 1 milion de ori pe tot ecranul, ea nu va vinde, ci doar va irita potentialii clienti (care isi formeaza o parere proasta si despre vanzator, si despre publisher).

Plata la rezultate catre agentie este cheia eficientei. O reclama buna vinde bine. Daca ai costuri de achizitie mici si o reclama buna vei reusi sa vinzi mult platind putin.  Daca platesti mult pentru rezultate, chiar si publisherul este interesat sa ajute la promovare cu idei si pozitionare cat mai buna, pentru a te taxa cat mai mult, oferind un maxim de rezultate.

In fine, discutia poate continua la infinit. Publisherul poate oferi spatii pozitionate prost, agentia poate face bannere slabe si iritante pe care se da click doar accidental, iar vanzatorul poate insista sa comunice/vanda intr-un mod ineficient (dar in ton cu cultura organizationala sau varii apucaturi interne).

Ce incerc sa subliniez este ca atunci cand se doreste plata rezultatelor trebuie analizate atent implicarea fiecarei entitati, ce trebuie sa livreze fiecare, in ce masura se indeplinesc obligatiile si obiectivele. Vina poate fi mereu a oricui, in orice doza, insa succesul este posibil doar atunci cand toate cele (minim) 3 entitati implicate isi fac bine datoria.

Pana la urma vom trece de toate aceste dificultati. Se va intra in etapa de maturizare in care vom vedea altfel piata, clientii, serviciile noastre. Totusi, domeniul in sine va fi permanent afectat de anii tineretii, de aceea cred ca e momentul sa constientizam problemele si sa nu le agravam alegand solutia simpla: tipetele si aratatul cu degetul.

Avem oferte de criza, meniuri de criza, salarii de criza, preturi de criza, bauturi de criza si orice-te-poti-gandi de criza. Nici nu trebuie sa gandesti prea mult. E cea mai la indemana formulare (ceva + criza => wow!) si toti cred ca folosind-o dau direct intr-un marketing genial mustind de spiritualitate. Adaugand criza cu criza, repetand criza, tipand criza, trezindu-ne si culcandu-ne in criza, am ajuns sa fiu satul de criza. Cu sau fara substanta, cu sau fara exagerare media, criza (ca laitmotiv) incepe sa fie depasita si obositoare.

Anul trecut, cand pe la noi totul era infloritor, un prieten imi spunea ca legatura lui din China asteapta sa treaca Olimpiada pentru a-si da seama daca nu cumva ne indreptam spre catastrofa. In decembrie vorbeam de sange pe perete in timp ce toata lumea era perfect convinsa ca nu va fi mare lucru. In februarie eram intr-o plina criogenie financiara. Zilele astea legatura din China spunea ca incepe treaba sa reintre in normal. Nu spun ca perioadele grele s-au terminat. Totusi, problemele economice personale si mondiale nu mai sunt o noutate, asa ca e timpul sa nu mai tipam "Sariti ca ne mananca pe toti".

Tot felul de teorii mi-au trecut pe la urechi. Le citez pe cele extreme:

• nu exista o criza, e totul fabricat si de asta profita toata lumea pentru a nu-si plati facturile
• capitalismul a luat sfarsit, e nevoie de interventia statului (o placa veche ce ne-a adus deja bucurie, pionieri si egalitate)
• sunt urmele decaderii societatii umane, iar in 2012 o sa murim toti (yeey!)
• ne pregatim pentru un razboi mondial cauzat de foamete …

Incredibil cat de rau pot devia oamenii cand sunt confruntati cu o situatie necunoscuta. Aberatiile cu sfarsitul lumii si al capitalismului ajung sa intre usor in discutie si sa fie validate de unii.

In 2007-2008 multi plangeau dupa anii ‘90 cand se faceau carute de bani avand minime cunostinte de business. Nu vedeam ca suntem pe varful unui val. Acum se plange dupa anii trecuti de crestere, in loc sa fim multumiti ca in sfarsit stim (mai mult ca niciodata) ce se intampla. Variatiile ridicole raportate in Romania fac totul sa para si mai dramatic. O scadere cu 70%! Dupa ani de crestere cu 234%. Am avut un tanc si acum avem 5? Crestere de 500%. Urmeaza o crestere negativa de 200% daca incep toate sa rugineasca. Explicatia simpla? Aztecii, 2012, conspiratie mondiala. Orice numai bun simt, un strop de matematica si de economie – nu!

Trebuie sa ne adaptam la normalitate. In sfarsit urmeaza sa avem si normalitate! E bine pentru ca dispar baloanele de sapun, banii facuti din nimic si oamenii de afaceri care tin invers pixul in mana, dar au pamant si geamantane cu bani. Scapam si de presiunea isterica legata de crestere, de extinderea cu orice pret. Multi vor iesi din joc, ramanand cei capabili sa-si gestioneze afacerea.

Daca inca nu e clar ca toti trebuie sa ne reevaluam activitatea, piata, clientii, personalul, chiria si restul bugetului inseamna ca n-am inteles nimic. Nu-i bai, ne vor rezolva rapid timpurile. La fel cum frigul iernii ne scuteste de boli primavara, perioada aceasta ne va insanatosi fortat, daca nu reuseste sa ne omoare.

Lamentarile nesfarsite despre greutati si vremuri, invocarea crizei ca pretext si scuza pentru orice denota o lipsa totala de profesionalism. Esti in rahat? Fruntea sus! E cea mai buna si mai productiva atitudine. N-o sa mai fie cum a fost! Ne ducem in jos! S-a stricat piata! Mi-au micsorat salariul! Suna familiar? Asta este reactia celor care sunt mereu calariti de timpuri. Anul trecut era aiurea ca nu erau platiti la adevarata valoare si ca BNR-ul nu-i lasa sa se indatoreze 137% sau ca nimeni nu le intelegea viziunea antreprenoriala.

Daca ai o activitate care produce un bun sau un serviciu util societatii si esti in stare sa o intelegei si sa o tii sub control vei trece de orice perioada proasta. E atat de simplu. N-ai nevoie de o diploma de la Harvard ca sa stii asta. Din contra, exemplul de anul trecut ne spune ca daca ai o diploma de la Harvard tinzi sa crezi ca se pot face bani dintr-un nimic elaborat, ambalat pretentios si prezentat complex.

Acum, dupa ce am plans si am tipat toti, e timpul sa ne apucam de treaba, sa ne intoarcem la oile, aurul si petrolul nostru si sa tragem tare, pentru ca in sfarsit avem sansa de a da lovitura, cat adversarii sunt inca ametiti!

Au trecut vreo 10 ani de cand am inceput sa lucrez intr-o companie si mai am putin si fac 7 ani de cand am propria firma. In tot timpul asta pot spune ca am reusit un singur lucru: sa invat.

Cand am pornit afacerea aveam un singur tel – sa devin milionar si sa plec in Caraibe. Era o poveste frumoasa care-mi oferea motivatia necesara. Cine nu-si doreste sa devina milionar? Cine nu vrea sa-si petreaca vacanta pe in o insula exotica? Sau sa se plimbe cu un yacht? Probabil un miliardar mexican cu rau de mare ;-) Totusi, pentru restul planetei e un vis frumos care nu se concretizeaza niciodata.

Dupa 7 ani nu am devenit atat de milionar cum imi imaginam si n-am ajuns in Caraibe, insa am reusit mult mai mult. De exemplu, am reusit sa ma asigur ca nu voi mai fi niciodata sarac (si asa am scapat de cea mai mare frica). Am invatat cum sa vorbesc si cum sa tratez oamenii. Am invatat cum sa deosebesc oamenii. Am invatat cum sa duc lucrurile la bun sfarsit. Am ajuns chiar sa invat cum sa ignor si cum sa ma detasez (asta a fost mereu o provocare pentru mine). Am invatat cum sa-mi inving frica si cum sa evoluez. Cu ce stiu pana acum voi trece usor de tintele anterioare. Cu ce mai am de invatat voi reusi orice imi propun, iar asta ma linisteste.

Frica de ratare m-a motivat mereu. Ce reprezinta ratarea?

• Stagnarea sau dezvoltarea intr-o singura directie – sa fii cel mai frumos sau cel mai destept sau cel mai puternic.
• Incapacitatea sistematica de a reusi sa duci un lucru la bun sfarsit (idee, proiect, sarcina).
• Lipsa unei vieti sociale sau sentimentale.
• Neputinta de a face sau a fi ceea ce-ti doresti.

Poate sunt arogant, insa consider ca majoritatea oamenilor se condamna singuri la ratare. Societatea in sine impune niste norme care te imping spre ratare, asa ca daca faci ceea ce ti se spune sau ce este normal/trebuie vei ajunge cu siguranta sa-ti ratezi intreaga viata.

Experienta te ajuta sa-ti construiesti caracterul. Ratarea te convinge ca detii caracterul perfect, chiar atunci cand iti lipseste cu desavarsire.

Ratarea devine realitate si viata de milionar ramane vesnica dorinta atunci cand nu faci nimic pentru a-ti urma visul. Presupunem ca toti vrem sa ducem o viata lipsita de apasari financiare, plina de vacante relaxante, presarata cu aventuri extraordinare, in care sa fim adorati de cei din jur si iubiti de persoana perfecta. Trebuie sa fim milionari ca sa ne permitem asta? Presupunand ca maine avem X milioane, ni se indeplinesc automat toate dorintele de mai sus? Nu. Deci e si mai usor! Nu trebuie sa ne propunem tinte financiare extreme. Trebuie doar sa facem ceva pentru a transforma realitatea. Trebuie sa faci in fiecare zi cativa pasi in directia in care-ti doresti sa ajungi. E suficient. Dar putini sunt cei care fac asta … Multi fixeaza un tel irealizabil (milioane, varsta, functie, studii etc.) dupa indeplinirea caruia intentioneaza sa se bucure de viata, cand ar putea-o face de maine.

Imagineaza-ti in detaliu o persoana asa cum vrei tu sa fii. Acum, gandeste-te daca poti sa abordezi si sa sustii o conversatie de 2 minute cu o asemenea persoana. Gandeste-te daca poti purta hainele sale comod, fara sa simti ca mergi la nunta sau la banchet. Imagineaza-ti cum e sa petreci o zi de vacanta cu prietenii acelei persoane. Plus, gandeste-te ce scoti pe gura cand va trebui sa dai un interviu. Imagineaza-ti o intalnire romantica cu iubita/iubitul acelui ipotetic-tu. Neplacut exercitiu, nu? Oamenii  nu sunt pregatiti pentru a fi ceea ce isi doresc. Mai mult, nici macar nu se pregatesc, nu se educa in directia asta.

Daca maine ar aparea zana cea buna si ti-ar indeplini toate dorintele, vei constata ca esti depasit de realitate si te vei retrage in cochilia ta, unde gasesti mereu scuzele si explicatiile potrivite, nascute pentru a te face sa te simti bine acolo unde esti si vei ramane. Singurele tale evolutii vor fi bazate pe suturi in cur sau determinate de mila intamplarii…

Unii construiesc o imagine care sa se potriveasca cu rolul pe care si-l doresc. Daca ajung sa se indentifice cu imaginea, reusesc chiar sa traiasca rolul. Multimea nu face diferenta intre continut si ambalaj, deoarece nu este capabila sa inteleaga continutul si nici procesul de fabricare al ambalajului.

Pentru cei din jur milionarul este imaginea. Asadar, poti trece usor ca milionar daca reusesti sa intelegi si sa joci corect rolul, avand mare grija la ambalaj. Pentru cei care sunt deja milionari, de la un punct, diferenta este data de calitatea persoanei, nu de cifre. Omul de rand tanjeste dupa beneficiile imaginii si crede ca atunci cand va avea banii va trai povestea minunata prezentata de imaginea mult visata.

Realitatea e ca banii nu fac diferenta. Poti fi extrem de bogat, urmand retete simple care si-au dovedit eficienta la nivel national si mondial, si, totusi, departe de ceea ce-ti doreai sa devii. Poti fi implinit si fara milioane de euro, cata vreme reusesti sa inveti, sa evoluezi si sa-ti indeplinesti dorintele cele mai indraznete.

Renunta la ideile cu care ai fost crescut! Nu ai nevoie de hartii, de recunoastere formala, de un sistem de valori impus. Poti sa ai orice iti doresti. Vrei sa traiesti intr-o insula? Cauta-ti destinatia si ia-ti biletul de avion! Vrei sa ai o anumita masina? O poti avea cu putin efort si multa creativitate. Nu e nevoie sa platesti rata la apartament in Militari toata viata pentru ca asa ti-au spus parintii si colegii, iar tu nu vrei sa-i dezamagesti. Nu trebuie sa te simti vinovat pentru ceea ce iti doresti, mai ales atunci cand dorinta ta incalca normele. Oamenii care urmeaza toate normele platesc rate, lucreaza 8 ore incarcate de ura si se hranesc pana la sfarsitul vietii din rezerva lor nesecata cu scuze perfecte pentru "de ce nu" .

Pornisem de la exemplul meu. Am incalcat toate sfaturile si am luat o multime de decizii proaste. Dupa zece ani de munca sunt, ca mai mereu, undeva in apropierea lui zero – am pornit de la zero si inca mai ai mare parte din el. Diferenta este ca am invatat cum zero poate sa inglobeze o evolutie fantastica si sa-ti ofere o multime de bucurii. Faptul ca (nu) ai bani nu ar trebui sa te impiedice de la nimic, nici macar de la a avea lucruri care costa extrem de mult. In cele din urma nu ai decat o multime de experiente. Pe nimic altceva nu esti stapan. Se spune ca nu iei nimic cu tine. Daca nu iei nimic cu tine, de ce ar trebui sa te zbati mereu pentru a avea ceva material?  De ce asociezi avutul material cu realizarea?

Asadar, ca sa ai e suficient sa reusesti sa utilizezi ce-ti doresti si sa traiesti ce visezi, iar toate astea se pot face cu costuri materiale mici. Prin urmare, am stabilit ca deja ai toata bogatia pe care ti-o poti dori. Nu-ti ramane decat sa inveti sa o folosesti si sa gasesti un model simplu de a castiga minimul necesar pentru a o intretine :)

Ratat sau bogat?!

O sa raspund direct, ca sa nu va chinuiti sa cititi articolul pana la sfarsit: Pentru ca nu-l intelegem!

stau oricand la dispozitieCunoasteti drama fabricii de biscuiti? Niciodata nu va reusi sa angajeze un profesionist ca sa fie IT Manager, director la departamentul informatic compus din 2 oameni sau CIO (cum vreti sa-i spuneti). Versiunea extinsa a dramei: nu e vorba doar despre fabrica de biscuiti. Cu cateva exceptii notabile, nicio companie mica sau medie nu poate atrage profesionisti IT. Nu e vorba de bani si nici de HR nefunctional. Explicatia e simpla: un profesionist IT nu vine sa lucreze intr-o fabrica de biscuiti. Va merge sa se angajeze intr-un mamut comercial, intr-o banca, intr-un telco sau la o companie mica de profil, deoarece doar acolo poate invata, poate evolua si poate avea provocari legate de meseria sa. O fabrica, un comerciant, chiar si o institutie media mica, vor avea mereu probleme pentru ca vor atrage doar oameni cu pregatire slaba sau medie care se instaleaza linistiti in starea de confort, indiferent cat de mult sunt platiti.

Cunoasteti drama departamentului contabil? Niciodata nu vor reusi sa aiba o relatie buna cu baietii de la tehnic, pentru ca aparent IT-stii sunt batuti in cap, impertinenti si incapabili sa rezolve problemele departamentului contabil. Nu am intalnit pana acum o firma in care sa nu existe o astfel de ura interdepartamentala mocnita.

Deci IT-ul nu va functiona niciodata bine intr-o firma mica? Ba da, va functiona. Doar ca, pentru a avea un departament IT eficient, managementul trebuie sa-i inteleaga rolul, structura si oamenii.

Rolul – aparent evident, este acela de a oferi suportul necesar pentru desfasurarea activitatii care produce bani. E important ca cei de la tehnic sa inteleaga ca au un rol de suport si ca firma functioneaza pentru a produce bani, nu de dragul tehnologiei. E la fel de important ca managementul sa realizeze ca nu trebuie sa cada in capcana tehnologiei-inutilizabile-mancatoare-de-bani, ci sa eficientizeze activitatea folosind tehnologia.

Structura – e destul de simpla in general, existand: suportul tehnic (helpdesk – nivel 1) si administratorii (sysadmin – nivel 2). Daca nu realizezi ca exista o diferenta intre cei care alcatuiesc departamentul tehnic vei ajunge sa angajezi omul gresit pentru slujba potrivita, lucru din care rezulta (in cazul cel mai fericit) doar ineficienta si frustrare.

Oamenii – sunt usor de gasit daca intelegi de cine ai nevoie:

• Helpdesk, adica personal care sa intervina daca s-a blocat un programel, nu merge imprimanta, a disparut o iconita samd. Practic, e vorba de un tehnician cu o pregatire medie, care poate rezolva rapid 90% din problemele curente. Personal capabil sa faca helpdesk poti gasi usor, cata vreme recrutarea e facuta de un specialist.
• Sysadmin, mai precis coordonatorul, persoana care poate face fata taskurilor dificile. Deoarece e foarte greu de gasit, angajat si motivat un personaj profesionist care sa lucreze intr-o companie neintriganta dpdv tehnic, sfatul meu este ca rolul sau sa fie externalizat catre o companie de profil. Avantajele? Mai multe persoane disponibile oricand, nivel tehnic foarte ridicat, costuri reduse prin plata unui abonament lunar sau a interventiilor.

Secretul construirii unui departament tehnic bun este sa externalizezi munca dificila si sa internalizezi munca simpla de volum. Pentru companiile mici are sens sa externalizezi si partea de helpdesk. Pentru companiile medii are sens sa existe un IT Manager care sa aiba functie de management, nu tehnica. Altfel, sarcinile legate de achizitii si decizii tehnice se pot transfera catre personalul administrativ al companiei care poate fi indrumat de sysadmin/helpdesk, dupa caz.

Controlul departamentului este esential, pentru ca atunci cand managementul realizeaza ca nu poate avea control isi pierde increderea in tehnic. Chiar si fara cunostinte tehnice te poti asigura ca iei decizii bune. Angajezi un auditor extern la inceput. Ceri referinte si analizezi mai multe companii pentru externalizare. Angajezi helpdeskul doar cu aprobarea colaboratorilor externi (sysadmin, auditor). E important sa nu depinzi niciodata de decizia unei singure entitati. Daca reusesti sa ataci provocarea "prin doua parti" vei reusi mereu sa o si stapanesti.

Helpdeskul nu functioneaza? Foarte probabil te vei gasi in aceasta situatie mai devreme sau mai tarziu. Potentiale motive: lipsa interesului, lipsa motivarii, lipsa cunostintelor. Totusi, prioritizarea este cea care schimba balanta si perceptia din "merge" in "nu merge". Rezolvare rapida:

1. Sistem de ticketing. Orice cerinta trebuie sa devina un ticket. Mai multe despre ticketing intr-un post viitor.
2. Desemnarea clara a unei persoane care sa se ocupe de tickete, intr-un interval dat, cu timpi de raspuns predefiniti.
3. Prioritizarea cererilor. Pe foarte scurt: cererile mici care pot fi rezolvate rapid se vor face pe loc, cererile care dureaza (proiecte) primesc un timp realist estimat de rezolvare, ziua/oamenii sunt impartiti intre cereri rapide si proiecte.
4. Definirea unor metode clare de a avea mereu persoana de la helpdesk la indemana (mail, telefon, mesagerie instant).
5. Impunerea prioritatilor de catre helpdesk, chiar si atunci cand totul pare ca "arde" si exista numai "urgente"

Bonus: Orice cerere urgenta care nu este urgenta primeste o amanare de cel putin 2 ore a rezolvarii. Asta ii potoleste pe cei care abuzeaza sistemul si se considera centrul universului.

Ar mai fi multe de zis, insa ma limitez la asta, urmand sa dezvolt subiectul in posturi viitoare. Intamplator am avut de a face cu clienti-problema care m-au sunat de 50 de ori in 4 ore in prima de zi de lucru, dar si cu clienti model, care erau perfect resemnati cu ineficienta IT-ului. Am pus pe picioare multe sisteme de suport care functioneaza si am reusit si sa vad contabili fericiti. Daca aveti nevoie de asemenea servicii, de la audit la helpdesk, va pot da oricand o mana de ajutor. Daca nu, incercati sa le organizati cat mai eficient pentru a da un nume mai bun baietilor de la tehnic ;-)

E clara treaba, a inceput! Ca la orice prabusire serioasa, trebuie sa stam cu ochii pe instrumentele de bord si sa ne dam cat mai bine seama ce se intampla.

Omul de afaceri, personajul negativ al capitalismului, s-a tot dezvoltat in ultimii ani. Dezvoltarea a insemnat un volum tot mai mare de business, datorii mai mari, realizari mai mari, extindere la maxim. Putini au fost cei care si-au tinut in frau entuziasmul si nu au pariat pe crestere continua. Reactia a fost normala. Daca nu te dezvolti nu poti sa tii pasul cand toata lumea creste. Daca nu tii pasul, nu mai ai nicio sansa pe termen lung, iar posibilitatile de crestere pareau nelimitate.

Ce inseamna cresterea? Inseamna joc la zero. Reinvestesti tot ce ai si te extinzi cat mai mult cu putinta. Iti folosesti toti banii, ba chiar imprumuti, ca sa poti avea un loc bun pe piata. Nu ai alta optiune. Cine isi doreste sa aiba o companie mica? Ce om de afaceri face niste bani dupa care ii pune pe toti la banca? Cine nu reinvesteste tot sau nu consuma? Aproape nimeni. Ce patesc toti cei care au adoptat strategia asta? Risca sa intre rapid in imposibilitate de plata, isi distrug cashflowul si asa firav, falimenteaza – adica ce vedem ca se intampla azi in mediul de afaceri local.

Da-i dracu’ cu banii lor cu tot! spune cetateanul. Ce ne pasa noua ca dau toti faliment? Pai, ne pasa. De ce? Pentru ca in anii de dezvoltare 2 lucruri s-au intamplat negresit:

1. S-au platit impozite. Impozitele au ajuns la bugetul statului. Mai departe putem banui ce s-a intamplat cu ele.
2. S-au platit salarii. Salariile au ajuns aberante, iar oamenii au putut sa se imprumute sume aberant de mari.

Suna nasol. Adica oamenii de afaceri s-au extins prosteste, iar angajatii au fost platiti cat nu trebuia si au ajuns sa se indatoreze peste putinta. Nimeni nu vrea sa accepte asta. Speranta putea fi, macar partial, in stat. Insa, cum banii sunt gestionati de angajatii statului roman, e realist sa ne setam la minim asteptarile. Cel putin stim ca statul si-a permis sa angajeze mult, sa plateasca bine si sa aiba rezultate minime. Asadar, acum cel putin o parte din cetateni sunt la adapostul stapanului suprem care nu iese niciodata din afaceri si nu trebuie sa dea socoteala nimanui.

Oricat am uri patronii trebuie sa acceptam faptul ca negresit aproximativ o treime din bani se duc la impozite, iar o treime la salariati. Restul circula si ajung sa faca averi fabuloase, sa cumpere masini scumpe si sa permita o viata de lux. Sau nu. Nu, pentru ca pe termen mediu/lung castigul obinut din activitatea comerciala tinde spre zero, fiind compensat de pierderi, falimente, decizii proaste de business samd.

Esecurile curente si viitoare din mediul privat vor fi puse cu usurinta in carca intreprinzatorilor. S-au intins pana nu le-a mai ajuns plapuma. Si-au cheltuit aiurea banii. Nu si-au vazut lungul nasului! va zice romanul socialist. Adevarat. Deseori asa s-a intamplat. Cu toate astea, datorita lor s-au platit salariile si impozitele, iar statul a avut pe mana niste bani cu care a putut face ceva. La fel s-a intamplat si cu angajatii, care au ales sa ia imprumuturi, sa-si cumpere casa, sa investeasca in termopane samd. Faptul ca realizarile statului sunt mult sub cele ale mediului privat, desi statul traieste in buna masura de pe urma mediului privat, demonstreaza ca statul este un (mult mai)/(cel mail) prost manager.

In cine ne punem speranta? In stat si conducatorul iubit? In biserica, armata si politie. In formatorii de opinie? In vedete si TV? Gresit. Cel mai usor o sa fie sa plangem si sa cerem ajutorul. Ocazie buna pentru actuali si viitori salvatori de a se pune la carma si a nu se justifica nimanui. Trecand de inclinatia naturala, ar trebui sa ne punem speranta in mediul privat si intr-o colaborare stransa si eficienta a mediului privat cu statul, care la randul lui trebuie sa fie un manager excelent. E singura combinatie castigatoare. Numai ca … mediul privat e tanar si nepregatit, iar statul e plin de oameni prea batrani si prea pregatiti.

Ce e de facut? Cu siguranta nu putem influenta nicio decizie majora, nimic ceea ce ar putea schimba lucrurile in bine. Putem fi destul de convinsi ca sub obladuirea actuala lucrurile vor merge spre mai prost cata vreme exista loc de mai prost. Si atunci? Nu ne ramane decat sa ne facem atent calculele. Asta si sa nu credem scandalurile, povestile si miracolele ce vor continua sa se inmulteasca in vremurile tulburi.

E criza! Stim asta, ne-o spune toata media. Mereu e ceva: e summit, e campionat, e uniune samd. Nici nu mai stii ce e real si ce e isterie, in ce sa crezi si pentru ce sa te pregatesti. Presa a reusit sa faca din orice potential eveniment important o scena din Petrica si Lupul.

Nu e criza si nu va fi o criza majora in Romania. Noi oricum avem in mare o economie feudala, multi bani la ciorap si crestem puternic pentru a recupera handicapul fata de UE. Aceasta e versiunea optimista pe care o tot aud in ultima vreme. S-ar putea ca timpul sa ne demostreze ca este si previziunea corecta.

Exemplul pacientului care se duce la doctor in ultimul stadiul al bolii nu ne este strain. La fel, nu putem nega o potentiala boala doar pentru ca unele simptome lipsesc. Cum stam? Momentan bine, semnele crizei nu se vad prea puternic. Poate ca nu e criza. Insa, la fel de bine s-ar putea sa ne amagim cu banii adusi de alegeri si sarbatori, care dau o aparenta stare de bine. Pomenile electorale si risipa de sarbatori sunt traditionale la romani. Ca sa fii ales dai pomeni si cand nu ai de unde sau reduci taxe pana esti ales, ca sa le poti tripla rapid dupa. Cert e ca se cheltuie bani buni in perioada electorala, in toate directiile. La fel, isteria belsugului de sarbatori scoate bani grei din buzunarele clientilor. Asadar, e foarte greu acum sa vedem direct impactul crizei.

Cand se vor putea vedea ravagiile crizei? Cred eu ca la inceputul primaverii. Traditional, ianuarie este o luna moarta, iar februarie este inca foarte rece. In martie businessul decoleaza. S-ar putea ca la anul sa nu mai decoleze si sa fim nevoiti sa asteptam pana in septembrie, luna in care activitatea are din nou o crestere majora. Ce inseamna asta? Ca s-ar putea ca 6 luni sa functionam in regim de avarie. Cate companii pot sa se sustina vreme de 6 luni cu incasarile sub jumatate? Extrem de putine, restul mor.

18 luni dureaza o perioda de recesiune, in medie. Asta inseamna ca 2009 va fi un an prost, oricat de plini de speranta am fi. Companiile sunt foarte sensibile la un asemenea cutremur al pietei, asa ca trebuie sa se pregateasca foarte bine daca vor sa supravietuiasca. De unde sensibilitatea asta? Pai simplu: daca vinzi produse tangibile, vezi deja cum scad vanzarile din cauza lipsei de bani. Chiar daca nu scad vanzarile, risti o cadere in domino din cauza blocajului financiar al pietei si al partenerilor. Daca vinzi servicii, e foarte posibil ca plecandu-ti cativa clienti sa fii destabilizat. Daca nu asta, atunci intarzierile de plata sau scaderea sumelor cheltuite de clienti iti vor afecta dramatic activitatea.

Va fi criza? Tot aud intrebarea asta in ultima vreme. Cred ca nu trebuie sa avem un raspuns, deoarece intrebarea este gresita. Intrbarea corecta este: Cum ne pregatim pentru criza? Trebuie sa ne pregatim pentru ce e mai rau si sa speram numai la bine.

Cum ne pregatim pentru criza? E o intreaga teorie in spate, dar cred ca masurile cele mai simple sunt cele mai eficiente:

• calcule si bugete clare pentru toata perioada urmatoare, fara a te baza pe vreo crestere
• mai putine accente pe vise si afaceri fara monetizare sau profit, mai mult accent pe munca batraneasca
• incasari constante, abonamente sau contracte cat mai sigure
• acumularea unei rezerve consistente de bani pentru zilele negre ce vor veni
• pragmatism, nu viziuni fara modele de business samd

Netcamp 2 mi-a dat ocazia sa vorbesc despre criza in online. Prezentarea s-a numit Sange pe perete si este disponibila pentru download (fara vorbe, ~3Mb). Mi s-a spus dupa ca exagerez si ca habar nu am despre ce vorbesc. Mi-as dori sa fie asa. Am mai avut posturi controversate despre chirii si imobiliare sau despre economie, in perioada feerica, inainte ca problemele semnalate sa fie extrem de vizibile. 

Da, criza este si o oportunitate, o modalitate de a se schimba clasamentul, o perioada de selectie naturala. Inainte de a admira frumusetea leului, ar trebui sa verificam daca nu cumva noi avem rolul micului dejun. Cam asta le-as spune celor care vad doar oportunitatea si minimizeaza aspectele negative ale potentialei crize.

Pe scurt: Pregateste-te pentru criza! Daca nu va fi, ramai cu proviziile facute si cu un business sanatos. Daca va fi, ramai in viata. Totul e sa fii pregatit!

Intamplarea face ca in trecutul nu prea indepartat sa fi scris despre economie si finante personale.

Acum mai bine de o luna vorbeam despre Lectia de Economie. Ce s-a inteles? Ca am o problema cu pensionarii. Astazi suntem in plina criza, pensionarii si-au primit "cresterile", la fel si profesorii. In schimb inflatia si perioada instabila o sa-i lase si mai saraci in cateva luni.

In mai, deci acum 5 luni, aduceam in discutie alternativa de a sta in chirie, intr-o piata efervescenta, supraevaluata. Cred ca am sters 100 de comentarii pline de injuraturi, in care mi se spunea cat de naiv sau prost sunt, cat de mult vor creste preturile imobiliarelor si cum induc eu lumea in eroare. Azi piata este intr-o criza majora, preturile au scazut dramatic, dobanda a crescut infiorator si incep sa apara dramele celor care nu au stiut sa aiba grija de bani.

Lipsa de educatie financiara este unul din motivele principale pentru care suntem atat de expusi problemelor "cu banii", lucru care in sine hraneste dezechilibrul economic. Ce e de facut? Sa invatam mai mult despre finantele personale.

Solvabil.ro este primul site de finante personale din Romania. Puteti afla povestea lui, in exclusivitate, pe Startups.ro. Va pot spune doar ca este un proiect de educatie la care lucrez de cateva luni, fara a avea ca scop principal sau imediat profitul.

Azi il lansam neoficial, iar saptamana viitoare va urma si comunicatul de presa. Daca aveti feedback legat de site va rog sa ne contactati. Nu oferim optiunea de comentariu, doar formulare de feedback. In masura in care il consideram util va fi inclus in materiale, dandu-se credit autorilor.

Sper sa fie resursa de informatie alba pentru zile negre, mai ales ca suntem intr-o perioada innorata economic. Vizitati Solvabil.ro!

Teoria Egoismului si Teoria Bunului Simt sunt cele doua teorii simple pe care le folosesc oricand trebuie sa aflu rezolvarea unei situatii complexe. Deseori sunt intrebat de diverse persoane ce parere am despre anumite lucruri. Considera ei ca le pot da raspunsuri inteligente ;-) Trucul este ca pentru a raspunde  aplic rapid aceste doua teorii (aproape) simpliste. 

Teoria Bunului Simt suna asa: 99% din intrebari, provocari, probleme si dileme au o rezolvare simpla, evidenta atunci cand aplici filtrul bunului simt.

Desigur, pentru a afla rezolvarea de bun simt, este necesar sa (iti) pui cat mai multe intrebari. Raspunsurile lor sincere vor avea ca rezultat final rezolvarea mult asteptata. Pe langa asta, trebuie sa aplici cateva reguli simple (tot de bun simt).

Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face. Pe cat de vechi si de simplu e acest proverb, pe atat e ignorat ramane in practica. Ne asteptam ceilalti sa reactioneze bine la lucruri care pe noi de obosesc si deranjeaza. Putem lua exemple de la publicitatea omniprezenta pana la birocratia excesiva.

Orice este important pentru tine este important doar pentru tine. Celoralti nu le pasa. Stiu, greu de crezut. Chiar daca ne place ca noi sa vorbim si sa fim ascultati, ca problemele noastre sa fie cele mai importante, ca universul sa graviteze in jurul nostru, adevarul e ca asta nu intereseaza pe nimeni (exceptie fac, uneori, familia si prietenii apropiati). Teoria Egoismului functioneaza 24/7!

Pentru a intelege trebuie sa intelegi in primul rand contextul. Orice actiune, orice lucru se intampla intr-un context. Daca reusesti sa intelegi si sa-ti explici acest context, iti va fi foarte usor sa intelegi actiunile celorlalti. Spre exemplu: suntem indignati cand vanzatoarele nu ne zambesc si e coada la casierie. Totusi, cand noi interactionam cu ceilalti, nu suntem o mare de zambete. Ar trebui sa intelegem starea de spirit a vanzatoarei, modul in care e rasplatita pentru munca ei, cultura din care face parte, personalitatea si aspiratiile ei, organizatia in care lucreaza, nivelul de educatie samd. O gramada de lucruri de luat in consideratie despre un om inainte de a-i pune eticheta de prost, obraznic, idiot doar pentru ca nu a facut ceea ce ne doream noi (sau ar fi fost normal sa faca).

Daca ai fi tu? O sa-ti fie foarte usor sa intelegi totul daca faci acest exercitiu simplu: te pui in locul celor afectati de actiunile tale. E o postura in care-ti convine sa fii? Cum reactionezi acum? Fiind in postura celorlalti va fi usor sa iti dai seama de potentialele lor reactii.

In fine, ca de obicei, teoria e simpla si practica ne omoara. Nu e vreo mare filozofie in toate aceste teorii, doar niste sfaturi simple si practice ce te ajuta sa intelegi, pentru ca lipsa intelegerii e baza majoritatii problemelor si frustrarilor noastre.

Teoria Egoismului si Teoria Bunului Simt sunt cele doua teorii simple pe care le folosesc oricand trebuie sa aflu rezolvarea unei situatii complexe. Deseori sunt intrebat de diverse persoane ce parere am despre anumite lucruri. Considera ei ca le pot da raspunsuri inteligente ;-) Trucul este ca pentru a raspunde  aplic rapid aceste doua teorii (aproape) simpliste. 

Teoria Egoismului suna asa: Cea mai importanta persoana pentru orice om este el insusi, iar actiunile sale vor reflecta mereu acest lucru. Desigur, exceptie o fac copiii, credinta sau rudele si prietenii apropiati, care uneori au intaietate in anumite decizii. Stiind acest lucru comportamentul si majoritatea reactiilor unei persoane sunt usor previzibile.

Care e descoperirea? Niciuna majora. Numai ca oamenii tind sa uite acest lucru elementar de fiecare data cand sunt in fata unor situatii complexe. Omul alege calea cea mai usoara, drumul cel mai scurt, cel mai putin efort. Ati vazut potecile din parcuri? Sau de pe strazi? Ele exista pentru ca oamenii aleg sa le fie usor, pentru ca le pasa mai mult de ei si de comoditatea lor decat o regula impusa de un arhitect prost.

Legile, fie cele emise de stat, fie de biserica, fie populare, sunt deseori facute impotriva instinctului natural uman. Unele sunt necesare pentru a putea trai intr-o societate. Altele exista doar pentru ca servesc scopurilor unor oameni. Multe exista din inertie sau prostie. Sa impui o regula nu inseamna ca va fi respectata. Daca ar fi fost asa, s-ar fi gasit de ceva timp regulile perfecte din care ar fi rezultat lumea perfecta.

Deciziile sau regulile care ignora Teoria Egoismului sunt sortite esecului. Cu suficienta forta ele pot fi aplicate o vreme. Toti le vor uri, multi le vor ocoli, majoritatea se va supune. Cu toate astea in ziua in care vor dispare nu vor fi regretate de nimeni, nu se va resimti nicio pierdere, pentru ca au fost o piedica in calea modului natural de desfasurare a lucrurilor. Fara a intra in teoria liberalismului (care ma incita foarte mult) si fara exceptiile corecte, se pot vedea cu ochiul liber incalcarile Teoriei Egoismului.

Sa luam cateva exemple simple. Ca si consumatori alegem calea cea mai simpla. Ca si ofertanti de servicii, ignoram mereu calea simpla. De ce? Pentru ca punem egoismul nostru mai presus de egoismul utilizatorilor/clientilor. Desigur, ei sunt mai multi si castiga, iar noi ramanem sa ne intrebam "De ce n-a mers?!".

Magazinele cu "cea mai mare varietate de produse si servicii" sunt un exemplu bun. Cei care le administreaza considera ca daca au mai multe produse si, implicit, clienti dispusi mai rapid sa cumpere, pentru ca vor gasi fix ceea ce isi doresc. Adica: "Le vindem tot! Aducem 1000 de televizoare si 500 de imprimante si sigur vor cumpara". Nimic mai fals. Orice studiu privind teoria alegerii releva paradoxul alegerii, clientul fiind mai putin satisfacut cu cat numarul optiunilor creste. Desigur, clientul isi doreste rapid un produs de care sa fie multumit. Vanzatorul egoist se gandeste la el si la cum ar putea sa-i vanda cat mai mult din ce vrea. Clientul nu stie ce vrea. Rezolvarea e simpla: putine produse si multa vanzare. Vanzare prin care ii explici clientului lucrurile de baza despre produse, deoarece 99% din cumparatori nu sunt si nu vor sa fie cultivati sau interesati de 99% din domenii. Ii vinzi, il multumesti, il faci fericit, te gandesti la el inaintea lui. Doar asa va fi multumit. Egoismul functioneaza! Magazinele sau companiile de dimensiuni apocaliptice, care produc si vand totul mor peste tot in lume. In locul lor apar cele de nisa. De ce? Pentru ca stiu sa adreseze foarte bine o nevoie a clientului.

Websiteurile sunt iarasi un exemplu ilustrativ. Cate pagini web nu ati citit care sa descrie misiunea companiei? Cate opere de arta ratata in Flash nu ati vazut pana acum? Sunt miliarde de exemple. In schimb, de cate ori nu ai gasit informatii extrem de utile in pagini simple, urate? Google stie lectia asta bine, de aceea interfetele lor nu sunt flashy, ci simple. Utilizatorii acceseaza pagini web pentru ca au un anumit scop. Egoismul celor care le produc ii determina sa creada ca lumea ii viziteaza datorita imaginii sau prezentei lor extraordinare. Egoismul utilizatorului il determina sa inchida in 0.5 secunde orice pagina din care nu intelege nimic, care nu-i spune nimic sau care nu-l ajuta cu nimic la indeplinirea scopului. Ca arata bine sau nu, e irelevant in 99% din cazuri. Daca e util, e bun si e folosit, iar daca e tampit e sarit. De cate ori nu ati renuntat la o pagina sau un serviciu web pentru ca cereau "log-in" (adica inscriere). E mai usor sa treci mai departe decat sa-ti faci inca un cont. Cate formulate tampite de sute de randuri nu ati completat? Cum te numesti? Elvis Presley. Anul nasterii? 1907 toamna. samd. Mii de intrebari nesimtite au mii de raspunsuri sictirite, datorita egoismului unora.

Companiile de telefonie mobila pot fi luate ca si exemplu. Fac totul pentru a inchide utilizatorul. Ii ofera minute in retea si tarife prohibitive in afara sa. Ce fac oamenii? Tin 3 telefoane, sau unul cu 2 SIMM-uri, chiar daca e incomod. Sunt dispusi sa-si sacrifice comoditatea pentru a taia din elanul celor care vor mai mult decat merita din banii lor pe servicii care nu merita mai mult. In timp aceste bariere de pret vor disparea datorita concurentei si a celor care inteleg ca inainte de toate trebuie pus interesul clientului, altfel iti va fi greu sa-l faci sa-ti plateasca multa vreme.

Din cauza egoismului oamenii migreaza, isi schimba serviciul, devin antreprenori, calca spatiul verde, cumpara de la altii, iau spaga, manaca ce nu e bun pentru ei si fumeaza ;-) samd. Chiar daca nu iti convine, trebuie sa respecti acest lucru. Toate actiunile tale trebuie formulate tinand cont de egoismul celorlalti, nu al tau. Construieste-o si vor veni?! Vor veni sa-ti ceara banii, unii, si sa te inchida, altii. Ofera-le un lucru de care au nevoie si vor veni? Cu siguranta. Orice serviciu, fie pe web, fie in viata reala, trebuie sa raspunda unei nevoi, chiar si daca acea nevoie este de a te simti amuzat, aerian sau speriat.

Interesul poarta fesul, zice un proverb vechi. Asa e, iar daca vrem sa avem succes in actiunile noastre trebuie sa vedem cum putem face in primul rand ca cei cu care interactionam sa-si poata hrani egoismul. Cum putem sa le oferim ceva? Cum pot ei castiga de pe urma noastra? Daca gasim aceste metode si un mod prin care si noi sa castigam din asta, am facut o afacere buna, care va merge mereu. Important e "sa apucam cutitul de partea cu manerul", altfel ne vom rani si ne vom plange ca lumea functioneaza impotriva noastra. Desigur, cata vreme noi functionam doar pentru noi si impotriva tuturor, va fi greu sa realizam ceva.

Insist asupra faptului ca Teoria Egoismului nu are a face cu ceea ce este moral sau etic. Ambele sunt notiuni superioare, care au mai putina importanta atunci cand omul trebuie sa-si satisfaca nevoile de baza. Poate ca nu e etic sa dai spaga, dar functioneaza. De ce? Pentru ca functionarul de stat este mai degraba interesant de banii pe care-i poate castiga nelegitim, decat de potentiala pedeapsa. In plus, la randul lui si el da o spaga unui superior, si tot asa. De ce? Pentru ca statul este suficient de egoist incat sa creada ca poate impune o lege fara sa-si rasplateasca angajatii suficient (discutabil cat e suficient). In unele tari plata este suficient de mare ca tentatia sa fie mult mai mica. De aceea programe precum Nu Da Spaga nu vor functiona niciodata, pentru ca trateaza egosit problema egoismului.

Culmea, la fel cum la motociclete trebuie sa impingi stanga pentru a vira la dreapta, si Egoismul poate fi stapanit numai atunci cand este hranit si multumit, ceea ce nu poti face avand o atitudine … egoista. Oamenii tind sa aprecieze mai mult ceea ce vad materializat rapid. Ideile marete palesc des in fata unor mici atentii din partea unor parveniti (vezi diversi giboni romani si reactia publicului, sau mafiotii adorati de comunitate). 

Revenim. Ce trebuie retinut? Ca prima regula pentru a reusi e sa te gandesti la ceilalti inaintea ta. Daca le va fi lor comod, usor si bine, iti va fi si tie foarte bine. Cata vreme nu reusesti sa realizezi asta o sa ai doar realizari mici sau fortate si pline de veninul celor pe care ii depravezi de timp, bani si efort.

PS: O sa fiu criticat de punditi, teoreticieni si filozofi. Am pus in ciorba denumita egoism si nevoia, interesul propriu, placerea, individualismul, chiar si lacomia. Stiu asta, dar cred in simplificare si accesibilitate, asa ca am prezentat o idee simpla, nu o biblioteca de teorii filozofice greu de digerat. Sper sa fiu scuzat ca nu am despicat firul de par in particule, din lipsa de accelerator, spatiu si cunostinte.

Intr-o dimineata, pe Antena 3, era un domn de la un partid de stanga, cu camasa cu patratele si maneci suflecate, cu ochelari de profesor, cu hartii in mana, care explica modul in care pensionarii au fost privati de cresterea pensiilor, ce li se cuvenea. Asta venea dupa ce s-a votat rapid cresterea cu 20% a pensiilor, in scop de pomana electorala populista (pleonasm?). Domnul respectiv a facut si un calcul despre cum pensia defapt e mult sub ce ar trebui sa fie, iar guvernantii au furat 100 RON anul asta de la pensionari, nemajorand la timp. Fabulos!

Intr-o alta zi citesc despre cum economia romaneasca a crescut cu peste 8% in 2008, intrecand varii asteptari. Incredibil, economira romaneasca, cea care:

• se desfasoara mai mult subteran decat oficial datorita fiscalitatii aberante si obisnuintei,
• suporta in fiecare an variatii de +/- 10% la cursul monedei,
• are 3-5-7 miliarde de euro veniti din munca si lucarari in Spania si Italia,
• e influentata de legi care se schimba de la o zi la alta,
• are taxe si costuri pentru imobiliare si bunuri de baza mai mari ca in US si Germania,
• are o bursa care e intr-o continua si catastrofala scadere,
• e controlata autoritati mai corupte decat in multe tari africane,
• e reglementata de politicieni care pot preda demagogia in tarile sudamericane,
• descurajeaza prin orice forma posibila initiativa privata

… e in crestere cu peste 8%! Conform zicalei: Asa, si?! Ce relevanta are aceasta crestere? Cat dureaza? Pe ce e fundamentata? Aici e problema de baza. Economia romaneasca e bazata pe mult prea multi factori necunoscuti, oscilanti si potrivnici. Din acest motiv variatiile performantei sale pot fi considerate drept glume grotesti. Intrebati-i pe cei care exporta si suporta diferentele de curs valutar ce parere au despre evolutia fascinanta a economiei. Sau pe cei care sunt permanent haitutiti de insititutiile statului pentru ca incearca sa faca ceva, mai ales in provincie unde foamea autoritatilor e mult mai mare.  Exemplele pot continua.

Bine ca se maresc pensiile! Din ce se maresc pensiile?! Din contributiile muncitorilor. Intrebati orice angajator despre cum e sa dea 70% la stat si o sa va impartaseasca opinia lui despre fondurile de pensii. In sine, ideea e buna. Numai ca banii se platesc acum, se cheltuiesc maine si datoria din viitor creste. Asta inseamna mai multe impozite. Desigur, la un moment dat se sare calul si multi prefera sa gaseasca metode alternative (mai mult sau mai putin legale) pentru a-si reduce costurile (sau birurile). Intram intr-o spirala fara iesire. Deja in Romania exista mult mai multi pensionari decat angajati. Intr-un fel sun necesari: trebuie sa li se plateasca pensiile si sa li se ia voturile!

Pe termen scurt. Asta e cheia. Politica se face mereu pe termen scurt. Pe termen scurt crestem pensiile. Pe termen lung habar nu avem de unde le crestem. Pe termen scurt crestem impozitele. Pe termen lung nu ne intereseaza. Se vor mai gasi idioti care sa porneasca o afacere in loc sa se angajeze, vom avea de unde lua si mai multi bani! E foarte bine ca pe termen scurt economia creste si pensiile cresc. E foarte bine ca din termen scurt in termen scurt vin noi alegeri care determina noi spoieli, noi imprumuturi, necesitatea unor noi taxe samd.

Cat timp iti ia sa-i explici unui pensionar ca nu cresterea pensiei sale e solutia si ca, de fapt, o sa-l doara mai tare pe termen lung? Cat timp iti ia sa-l convingi de asta? Mult mai mult timp decat sa-l faci sa se bucure de o pomana care ne costa scump pe toti. De asta orice politician o sa creasca pensiile, pentru ca votul unui pensionar e la fel de bun ca votul unui economist, al unui profesor sau al unui inginer. Slava Cerului ca sunt suficienti pensionari si muritori de foame, plus oameni needucati, care pot fi usor prostiti cu binele pe termen scurt, cat sa li se ia voturile. Cat vor plati pe termen lung pentru asta, e doar problema lor.

Grea economia asta. Grea educatia in general. Daca inveti mai multe, esti tocilar. Daca stii prea multe, esti periculos. Daca incerci sa explici, esti nesuferit, infumurat si insensibil la greutatile omului de rand. Indobitocirea e mult mai usoara, iar subiectul mult mai cooperant. E mai usor sa-i dai sport din plin, putina paine, mult circ, icoane pupate si binefacatori, disparitii, demagogie in limbaj de clasa a 6-a samd. Asta construieste o clasa speciala, denumita tot de un domn politic pulime. E jignitor ca suntem bagati toti in procesul de pulimizare, iar eu sunt printre cei care prefera educatia in locul demagogiei, desi inteleg mai greu si nu am o minte prea agila.

Nu am nimic cu pensionarii, cu muncitorii, sau cu oamenii cu venituri foarte mici. Cu siguranta nivelul meu de trai este mult mai bun. Desi aparent ce sustin e impotriva lor, in realitate e spre binele tuturor. Toti meritam o viata linistita si, mai ales, ani de batrene tihniti. Numai ca, fara educatie, toti oamenii acestia devin masa de manevra pentru clasa politica, iar asta ne costa pe toti, iar din toti pe ei ii costa cel mai mult.

Pentru cei care vor sa inteleaga usor cum functioneaza economia si de ce nu functioneaza cea romaneasca, am descoperit o carte fascinanta. Desi e scrisa in 1946 si updatata zeci de ani mai tarziu, transcede timpul, e mereu perfect actuala. Daca as fi fost capabil sa inteleg cartea asta acum 10 ani, as fi fost mult mai linistit si mai realizat azi. Cu siguranta e una din cele mai bune zece carti pe care le-am citit vreodata. Iar, daca poti sa te detasezi de ceea ce realizezi ca se intampla in jurul nostru, ajungi sa-ti dai seama cum trebuie abordata realitatea economica pentru a fi cat mai putin afectat. In plus, o sa va ajute sa va dati seama ca multe din materialele economice prezentate in media sau in scoli sunt un mare bullshit, cum zic americanii.

Asadar, va las placerea de a citi Economics in One Lesson, de Henry Hazlitt. Pentru 19 lei o puteti cumpara in limba romana, sub titlul Economia intr-o lectie.

PS: Cu ocazia asta vedeti si ce ar trebui sa faca o guvernare liberala adevarata. Pacat ca in Romania libelarismul e tot un fel de populism anarhic.
 

Vad o multime de oameni care vor bani. Bani sa-si urmeze visele, sa-si creasca afacerea, sa plece in calatorii, sa … orice, cata vreme aproape orice se poate daca ai suficienti bani.

Ce nu vad niciunde este un semn mare care sa-ti spuna: Oricine iti da bani iti va lua mai multi inapoi, indiferent de gaura prin care o sa ti-i scoata. Si credeti-ma, o sa-i scoata!

Institutiile formale (si mai putin formale) de creditate, dau bani pentru a face profit. Dupa se poate observa cu ochiul liber, bancile au in general profituri sanatoase, asadar activitatea de creditare e un succes. Oamenii iau bani si-i dau inapoi. Ii iau in 24 de ore, in 2 saptamani, fie si o luna. Ii dau ani de-a randul, stand la cozi, refacandu-si bugetul, avand rata ca grija primara.

In afaceri povestile sunt vopsite cu si mai mult roz. Daca esti la inceput, cauti oamenii cu bani. Fie asta fie faci investitii imprumutand si garantand cu bunurile personale. Mai departe, apar doua posibilitati. Fie iti merge bine, iar atunci ajungi sa dai banii inapoi sau sa-ti para rau ca ai vandut mult pentru prea putin, fie iti merge rau si situatia se agraveaza pentru ca trebuie sa-ti platesti datoriile.

Nici macar in online nu exista investitorii mirifici care vin cu milioane de "internet money" care sa-ti creasca tie afacerea. Iti vinzi afacerea pentru a o creste, in cele mai multe cazuri. Atunci cand, printr-un miracol, creste, tu vei avea putin din altceva decat ti-ai fi dorit la inceput.

Cine are foarte multi bani si e dispus sa-i ofere are si mecanismele pentru a-i recupera, iar cei care nu au si totusi investesc sau imprumuta ajung sa creeze situatii si mai dramatice. Indiferent, rar vei vedea bani dati degeaba sau sume luate si nejustificate. Se intampla cand ai de a face cu prosti si hoti. In rest, profesionistii isi fac treaba curat, iar cine trebuie sa plateasca va plati negresit.

Banii sunt o arma cu doua taisuri. In plus, provoaca dependenta. Pot fi cea mai tare arma a ta, dar pot lucra la fel de bine impotriva ta daca nu stii cum sa-i manuiesti. Intr-un limbaj colocvial, daca nu-i faci tu pe ei, te vor face ei pe tine.

Drama e ca banii nu sunt reali, insa consecintele lor sunt extrem de reale. Imbogatirea rapida e o fantezie frumoasa si puerila. Cei care au trait-o au invatat sa nu o idealizeze si ii simt si reversul. Pentru ceilalti ramane o poveste, o scuza sau o motivatie.

Pentru mine banii sunt niste cifre. Sume. O problema de matematica al carei rezultat trebuie sa fie + ceva. Daca e plus mult poti sa tragi linie si sa scrii multumit QED. Reteta lor? Nu o stiu. Am invatat pana acum destul de multe despre ingredientele care sigur nu fac parte din reteta.  Inca mi se pare o victorie sa fii la zero ;-)

Conteaza? Nu, pentru ca atunci cand ajunge sa conteze ai devenit sclavul lor. Detasare. Totusi, nu exista bani gratis!

Urmare a:  Cumperi sau stai cu chirie?

Postul anterior a avut 200 de comentarii in mai putin de o zi. Observ ca am atins o coarda sensibila si ca multi au luat o problema de planficare financiara extrem de personal. Am sters o multime de comentarii absolut deplasate si am lasat unele doar deplasate. Nu inteleg de ce oamenii isi argumenteaza alegerile pe "idiotule / habar nu ai / bai baitzashule / esti un ratat / absolut penibil" samd. In fine, nu e scopul meu sa dau lectii de cultura civica, constat doar si mi se pare trist.

Romania a evoluat mult in ultimii ani. Schimbarile sunt dramatice, istorice. Implicit si piata imobilara a fost afectata. Presupunerile mele se bazau pe studierea unor piete externe mature, capitaliste de zeci de ani. Detaliile despre ce a fost pana anul trecut sunt irelevante. E vorba de ocazii de boom rare pe parcursul unei vieti. Felicitari celor care au cumparat la timp. Problemele nu sunt ale lor, ci ale celor care azi dau sume extrem de mari de bani (imprumutati) pe niste apartamente.

Nu am spus sa nu cumperi apartamente. Nu am spus sa nu investesti in imobiliare. Am spus doar ca e o decizie majora si pripita cumpararea unui apartament la preturile de azi in conditiile in care nici macar nu dispui de banii necesari.

Cumpararea unui teren, constructia in regim propriu a unei case, cumpararea si renovarea unui apartament intr-o zona subevaluata – toate acestea sunt solutii bune. Se pot califica drept investitii.

Cei care sustin ca o rata la un apartament e cu siguranta o investitie … nu sunt investitori. Serios. Eu am avut privilegiul de a invata un minim legat de business din experienta legata de oameni care au investit si castigat multe milioane de (orice valuta vrei), in Romania sau in jurul lumii. Daca am avea un pic de experienta si un strop de detasare am vedea altfel lucrurile, peste indarjire si "penibilitate". Argumentatiile bazate pe injuraturi si "stiu eu mai bine, baietas" citite azi in unele comentarii ma determina sa cred ca unii oameni sunt totali lipsiti de obiectivitate si nu inteleg in adancime realitatea inconjuratoare. Va rog, vorbiti cu orice investitor si cereti-i parerea, o sa va surprinda modul lui de a vedea lucrurile si sfaturile date.

Personal am investit in imobiliare, am cumparat, am vandut. As face asta oricand bazandu-ma pe o cercetare atenta, consultanta din partea unora mai priceputi si gasirea sau specularea unor oportunitati reale.  Daca ar fi sa vand acum tot as face pe termen scurt mult mai multi bani din real estate decat din IT, cu mult mai putina munca.  Nu sunt dusmanul proprietarilor sau unul care nu intelege ce inseamna a investi. In schimb, am o problema cu irosirea banilor si limitarea optiunilor, indiferent cat de nobile sunt (aparent) scopurile.

Chiria ca gulag – e o tema recurenta. Experientele bune sau proaste tin si de oamenii cu care ai de a face, dar, mai ales, de felul tau de a fi. Unora li se intampla mereu nenorociri, altora nu. Eu am stat cu chirii incredibil de mici (si inca mai stau), pentru ca am stiut sa gasesc locul potrivit, proprietarul potrivit si sa mentin placuta relatia cu el. Nimeni nu vrea sa te de afara din casa, toti vor sa castige bani. Legea privind contractele de inchiriere exista si e suficienta, chiar daca nu e perfecta. Povestile de groaza cu datul afara in ziua in care naste sotia sunt … povesti (iar daca ti se intampla asa ceva inseamna ca esti cel putin naiv). Daca platesti un avocat (simbolic) o sa-ti faca un contract de chirie suficient de bun incat proprietarul sa fie la mana ta, nu invers. Cei 16% nedeclarati? Nu sunt 16% ci 75% din 16%, adica 12%. Cei cu care am avut eu de a face au declarat mereu. Daca nu vor sa declare integral, ii poti convinge sa declare o parte mai mica cu contract, astfel incat sa-ti poti exercita drepturile contractuale (si sa-i dai mai putini bani o perioada, daca vrea sa te dea afara pe nedrept). In fine, oricand exista si bune si rele. La fel de bine poti sa fii proprietar intr-un bloc cu tot felul de vecini care se simt proprietari la tine sau supraveghetori. Nu pot spune ca am intalnit oameni mult mai buni sau mult mai rai atunci cand am cumparat sau inchiriat. Argumentul mioritic nu e valid, doar daca esti slab de fel si preferi sa te izolezi de lumea reala.

Evolutia economica a tarii e greu de prevazut. Exemple bune sunt statele care au trecut prin cateva ciclcuri economice. Vedeti evolutia imobiliarelor in USA si Japonia in ultimii 30 de ani. De acolo putem invata, nu din balade. Deja preturile locale sunt mult peste cele din tarile civilizate. In decurs de 30 de ani toate aceste declaje se vor regla si va exista un echilibru intre piata locala si cea internationala. Nu trebuie sa ne comportam ca o intr-o padure departe de lume. Din cate stiu (o sa caut studiile cu pricina) pretul imobiliarelor a crescut (afara) in ritm cu inflatia.  Perioadele  de recesiune  apar  de 1-2 ori grav si de inca 1-2 ori mai soft in 30 de ani. Din nou, date verificabile in tari/economii reale, mature.

Existenta unei familii e si mai apasatoare din punct de vedere psihologic. Cu toate astea, nu cred ca e drept ca  sa-ti limitezi viata la un mini-apartament intr-un cartier marginas de Bucuresti  pentru ca asta iti permiti pentru familia ta.  Evolutia nu strica.  In plus, daca incepi sa muncesti devreme ai timp sa fii pregatit financiar pentru responsabilitatea de a avea o familie.  Altfel, o sa ajungi  la 30 de ani sa-ti permiti sa te imprumuti pentru inca 30 ca sa-ti cresti copiii, viitorul glorios (pe care tu n-ai fost capabil sa-l realizezi).

Cum imi permit ca student chiria in Bucuresti? Nu stiu. Ce stiu e ca nu e datoria nimanui sa gaseasca o solutie la asta, cu exceptia ta. Poti sta in camin o vreme. Poti inchiria o camera intr-un apartament. Poti lucra in timp ce inveti. Stiu, suna cinic, dar asta e viata, nu e datoare sa fie buna cu noi, nici ea, nici statul, nici lumea in general. Daca nu reusesti, te intorci in provincie si stai ieftin cu parintii sau cu chirie. Am trecut prin povestea asta si eu, fara sa fiu tinut de mana, m-am descurcat, cu sacrificii importante si fara sa ma plang.

Casa, mostenire pentru copii. Si ai mei au crezut chestia asta, pana am reusit sa-i conving ca nu ma intereseaza. Cand tu ai 55 de ani, copilul tau are 25-30, adica nu mai e copil. Nu traim la sat, nu avem nevoie de vatra familiei, casa pentru toti. E problema copiilor ce o sa faca. Cu siguranta nu vor sa stea cu parintii lor depasiti. Poate primesc o bursa la Paris. Poate vor sa se mute la munte. Poate lucreaza in alt oras. Poate le e jena sa stea cu parintii. Poate vor sa-si demonstreze ca sunt adulti la 30 de ani, nu copii si se descurca si singuri. Nu am spus sa stai cu chirie si sa cheltui tot. Dimpotriva, am incurajat analiza atenta a costurilor, economisirea si investirea.  Daca nu esti un parinte iresponsabil, copilul va putea mosteni ceva de la tine, pe langa bani/casa. Daca esti usor iresponsabil sau comod, te va admira in floarea varstei cum te duci sa-ti platesti ultima rata.

Am fost prea acid in comentariile de mai sus. Uneori am fortat sau simplifcat comparatiile. Scopul insa a fost indeplinit, unii vad lucrurile din alta perspectiva acum si sunt mai atenti inainte de a lua decizii majore. Pana la urma, asta e cel mai important: sa iei deciziile potrivite, calculate, nu sa faci ce "crede lumea" ca ar trebui sa faci.

Sunt cateva exagerari pe care mi le asum. Nu castigi 10% pentru euro la banca, mai putin. Castigi 10% la RON. Poti imparti in 4 suma disponibila si poti investi la bursa, tine la banca, investi in fonduri mai agresive. Nu poti sa-ti iei nici macar apartament cu 2 camere cu 100.000 de euro. Eu dau mult sub o mie de euro chirie  intr-un apartament la 3 minute pe jos pasi de firma. Nu as da niciodata peste 200.000+ de euro pe acel apartament. E utilat, mobilat, are electrocasnice, canapea de piele, aer conditionat ultra-thin,  am primit o plasma  noua cand m-am mutat. Pot sa-l cumpar? Da, dar nu o fac, prefer sa investesc real banii in domenii care produc rapid, nu sa risc zeci de ani cu acest apartament. In plus, datorita locatiei castig 2 ore de productivitate sau liniste zilnic.

Insist sa fiti independenti in luarea deciziilor, sa vi le asumati, sa munciti, sa investiti, sa fiti gata pentru oportunitati, sa va asigurati libertatea financiara, pentru ca doar astfel poti avea confortul psihologic si material necesar unei vieti frumoase.

Eu mi-am ignorat parintii si prietenii apropiati in materie de decizii financiare. Cand ei mi-au spus sa tin, am vandut. Cand m-au sfatuit sa fiu angajat intr-un post serios (la o banca), m-am apucat de afaceri. Cand mi-au spus sa nu risc, am riscat … si tot asa. In ultimii ani am castigat de cateva ori mai mult decat au facut ei intr-o viata intreaga. De ce? Pentru ca am renuntat la viziunea impusa de viata traita in comunismul inca prezent in noi, care ne-a invatat ca meritam si ni se va da minimul, iar asta ne va face fericiti. Nu e timpul sa scapam de modul asta de gandire? Nu e cazul sa invatam sa facem bani? Nu e momentul sa inlocuim agresiunea cu gandire?

In ultimii ani am vazut o multime de tineri prieteni imprumutand bani buni pentru a-si cumpara o casa. Motivarea a fost mereu aceeasi: de ce sa platesc chirie cuiva in loc sa platesc ratele la banca pentru casa mea?  Sunt multe motive si le voi enumera mai jos.

Cumpararea unei case este o decizie grea. Financiar vorbind, pentru multi este cea mai mare investitie a vietii. Tinerii se grabesc sa-si cumpere case, impinsi de sfaturile parintilor si de presiunea culturala si sociala. Esti nimeni fara casa ta!  Lumea te va arata cu degetul, ca fiind incapabil de a avea o casa. Lucrurile se agraveaza cu atat mai mult atunci cand intemeiezi o familie si iti doresti copii. 

Perioada speculei imobiliare a trecut pe zona apartamentelor  de 2-3 camere.  Cei care au cumparat cu 20.000$ au facut o afacere buna. Cei care cumpara anul acesta, se indeparteaza de castigul rapid din imobiliare, ramanand doar cu responsabilitatea financiara a achizitiei.

Un apartament decent de doua camere, intr-un bloc nu foarte vechi (20 ani), costa 100.000 de euro. De dragul sumelor rotunde vom aproxima, desi de obicei costurile sunt mai mari. Avem, asadar, o suma serioasa. O decizie de 100.000+ de euro trebuie bazata pe un calcul atent, nu pe ce crede lumea sau "vocea poporului".

Dilema: Stam cu chirie sau cumparam?  Nu spun ca trebuie sa faci intr-un fel sau altul, doar ca trebuie sa alegi foarte atent.  Ai nevoie de o estimare a costurilor pentru 30 de ani de acum inainte!

Ce inseamna sa stai cu chirie? Sa platesti lunar o chirie fixa. Sa te muti din cand in cand.  Sa ai totul de-a gata, pregatit. Sa folosesti un serviciu.

Ce avantaje ai daca stai in chirie? La intamplare, cele mai importante:

• Ai mobilitate – poti pleca oricand iti doresti.
• Poti sa cresti sau sa-ti reduci costurile cu chiria, in functie de situatia financiara de moment.
• Costurile sunt clare: platesti chiria si utilitatile. Nu platesti impozite, reparatii, utilare, interventii de urgenta samd.
• Nu trebuie sa-ti cumperi electrocasnice sau mobila (consumabile), le poti inchiria la pachet.

Dezavantajele inchirierii:

• Nu stai in casa ta. E un dezavantaj psihologic, deoarece lumea nu se schimba cu nimic daca stai intr-o casa proprietate personala sau nu.
• Nu ai libertate totala pentru reamenajare sau modificari.
• Nu esti proprietar, deci nu esti in pozitia de a avea o investitie imobiliara pe termen lung.

Se mai poate adauga continut la ambele capitole. Cu toate astea, tu vrei sa cumperi. Ok. Sa facem un calcul!

100.000 de euro. Va trebui sa-i imprumuti, cu 20% avans. Greu de crezut ca ai deja avansul de 20.000, deci il vei imprumuta mascat si pe acela sau poate, vei avea un credit cu avans 0%. Apartamentul de vis va fi al tau! Cat te costa?

Presupunem ca imprumuti toti banii si ca dobanda efectiva este de 10%, fara alte taxe ascunse. Asta inseamna ca vei plati o rata lunara de 845 euro. Dupa 30 de ani, vei fi platit 304.200 euro. 

Cumpararea efectiva presupune plata unui comision de 3% catre agentia imobiliara si a altor ~2% catre stat/notar. Asta inseamna inca 5.000 de euro bani de care ai nevoie cash, la inceput.

Impozit si asigurare pentru locuinta? Desi in momentul acesta impozitele sunt inca mici, e de asteptat ca acestea sa ajunga undeva la 1% din valoarea cladirii, anual, fiind astfel sub nivelul international de impozitare. Cum Romania este foarte dornica de aliniere si depasire a nivelului european de impozitare, inseamna  ca  in medie, vei mai cheltui inca 1.000 de euro pe an cu asigurarea si impozitul. Nici nu luam in calcul asigurarea de viata de care ai nevoie sa faci imprumutul. Asadar, plus 30.000.

Amenjarea interioara, mobila, electrocasnicele. Toate astea dureaza 5 ani in medie. Dupa trebuie schimbate. Costul initial de amenajare, minim 15.000. Inca 5000 la fiecare 5 ani. Plus 40.000. Tevi, dus, usa, televizor, incalzire, bucatarie. Aparent nu au cum sa coste atat de mult. In practica, cu acesti bani se poate pastra un nivel de decent, nimic extravagant.

Ignor multe alte mici cheltuieli. Pastram investitia la minim. Costuri: 304.200 + 5.000 + 30.000 + 40.000 = 379.200  euro. Pentru ce? Pentru un umil apartament de 2 camere, amenajat binisor.

Investitie? Consolarea tuturor este ca peste 30 de ani, cand deja ai vreo 60 de ani, ai apartamentul tau, pe care-l poti vinde. Sa vedem … un apartament de 50 de ani, in blocuri care noi au garantie 50 de ani. Destul de bine intretinut, dar incomparabil ca si comoditate sau calitate cu restul apartamentelor construite in anul …. 2035. Cu cat il poti vinde?  Eu zic ca esti norocos daca mai iei 150.000 de euro pe el.  Asadar, vei fi cheltuit  379.200 – 150.000 = 229.000, adica 636 euro pe luna.

Nu putem prevedea evolutia inflatiei, evolutia constructiilor in 30 de ani, cutremure. Ce putem afla statisic, este ca vom avea cel putin 4 perioade de recesiune. Ce inseamna asta? Ca in 30 de ani vor fi sigur 4 perioade in care iti va fi foarte greu sa-ti platesti cei 1000 de euro lunar, costul de a sta in propria casa! Tot in acele perioade apartamentele ca al tau se vor vinde la preturi foarte mici …

Ce mai stim:

• Ca daca 30 de ani de acum inainte nu ai 845 de euro lunar, vei ramane fara casa.
• Ca tu nu esti proprietarul casei, ci banca. Tu esti proprietarul unui imprumut.
• Ca in primii 15 ani vei plati mai mult de 636 de euro doar dobanda lunara la imprumut.
• Ca daca platesti imprumut mai rapid, vei mai achita cateva mii in comisioane.
• Ca in fiecare luna cumperi valuta, in ultima zi, la cel mai prost curs, sa-ti platesti imprumutul (cam 2% din 304.200 + comisioane de transfer).
• Ca daca ai vecini care nu-ti plac, bloc cu probleme, vedere la ghena, sobolani … ramai cu ele.
• Ca nu mai poti face alte imprumuturi mari, deorece ai o ipoteca imensa.
• Ca s-ar putea sa-ti vinzi apartamentul invechit cu mai putin decat l-ai cumparat, ignorand inflatia.

Ce poti face cu 636 de euro pe luna?

• Poti inchiria un apartament utilat integral, ca cel cumparat.
• Te poti muta oricand vrei, oriunde vrei.
• Poti lasa proprietarul sa plateasca asigurare, impozite, reparatii, renovari.
• Iti poti deconta chiria pe firma, contabil mult mai avantajos decat o amortizare a unei cladiri.
• Poti sa te muti intr-o garsoniera cand nu ai bani
• Poti sa-i spui proprietarului ca e recesiune si daca nu vrea sa-ti reduca chiria te vei multa altundeva, unde ti se ofera aceleasi conditii cu mai putini bani.

Imprumutul ipotecar are o mare calitate: Te obliga sa platesti. Economisire fortata. Dar, decat sa cheltuiesti 1000+ de euro pentru rate, mai bine stai in aceleasi conditii cu chirie si …

• Depui in banca in fiecare luna 400 de euro, cu 10% dobanda (pe langa banii dati pe chirie!).
• Poti sari din plati, nu te obliga nimeni sa depui banii in ultima zi sau in fiecare luna.
• In zece ani vei fi economisit 82.000 de euro, sau mai mult daca ii investesti la bursa (ex: 8% anual peste inflatie in USA in ultimii 30 de ani).
• Cu 82.000 de euro, intr-o perioada de recesiune, vei putea cumpara un apartament cu banii jos.
• Poti face un imprumut mult mai mic pentru un teren intr-o zona care se va dezvolta puternic peste 5-10 ani.
• Investesti in propria afacere, care poate avea cel mai mare nivel de castiguri.
• Ai 300 de euro lunar pentru o masina mereu noua in leasing si 1200 de euro anual pentru o vacanta.
• samd …

Casa ta? Nu merci. De multe ori nu merita. Poate  … daca o construiesti tu, daca o cumperi la un pret foarte bun, daca e o adevarata investitie (unii ar zice specula).  Altfel, chiria e o solutie foarte buna.

NOTA: Am luat in calcul evolutiile pe termen lung din pietele straine, deoarece Romania nu are inca o perioada de capitalism relevanta. Se porneste de la situatia de anul acesta, nu cea din trecut, cand se putea cumpara pentru mult mai putin. Calculul e facut de azi inainte pentru Bucuresti. In provincie exista o proportie intre costurile de achizitie ale apartamentelor si chirii.

URMARE: Cumperi sau stai cu chirie? Nuante

*** ACTUL I ***

Maine e Marti, 13 Mai, 2008. Nu sunt superstitios, dar mi se pare usor amuzant, pentru ca de maine renuntam la un proiect in care am crezut destul de mult.

Toate prezentarile mele despre mediul online au idei putine si fixe. Una dintre idei este ca orice serviciu trebuie lansat, testat, validat de utilizatori. Acestia iti ofera feedback si iti spun incotro sa dezvolti pentru a-i multumi. Daca proiectul merge, utilizatorii il folosesc. Daca are sanse, utilizatorii ti-o spun. Daca are lipsuri, utilizatorii ti le subliniaza. Reciproca e valabila, daca nu merge, tot utilizatorii o sa ti-o spuna prin rata de adoptie, entuziasmul, comportamentul celor care il folosesc.

Imi urmez teoriile, asa ca de maine vom inchide goSMS, pentru ca este un proiect care nu a confirmat asteptarile (mele, in primul rand). Nu a iesit din beta, dar va iesi din productie. Recomand pe mai departe serviciile comerciale ale SMSHighway.ro, platforma tehnica sustinuta de SNS si apartinand unui client foarte activ in piata de High Volume SMS. goSMS isi baza serviciile pe SMSHighway, asa ca puteti fi siguri de calitate tehnica a serviciului oferit (la un pret foarte bun).

Pe scurt, e o idee care nu se sustine in cifre, desi suna frumos. Nu am gasit companii care sa fie dispuse sa faca publicitate prin acest mediu. Reglarea stocului de SMS-uri platite este foarte dificila. Dupa cum zicea Orlando la o intalnire de acum un an, Excelul ne-a demonstrat ca nu avem dreptate.  Consider ca nu merita efortul de promovare si ca mobilele sunt suficient de aproape de full-Internet ca  SMS-urile sa-si piarda din atractivitate.

Le urez succes celor care au copiat serviciul ;-) Imi cer scuze utilizatorilor si promit ca-i vom uimi cu alte servicii, din ce in ce mai tari. Le multumesc pentru feedback.

Tragic.

*** ACTUL II ***

Pierdut.

Dramatic.

*** ACTUL III ***

Diverse:

1. Web Club, beton, mi-a placut. Sper sa nu-l regularizeze prea tare si nici sa nu devina forum, cel mult grup pe LinkedIN. Imi plac evenimentele pe baza de bere si no-bull (sau macar less bull). Bravo lui Vladimir pentru prezentare si lui Manafu pentru organizare. In rest, cool crowd. Incep sa regret ca am fost rautacios cu Calin Fusu, omul m-a abordat de fiecare data foarte jovial.
    
2. OpenCoffee Club + Lansare eOK, joi dimineata. Abia astept sa particip la ambele. O sa fiu total ne-cool, un-gangsta si anti-biz pt. ca o sa-l sustin pe Florin Grozea si siteul lui de 400.000 de euro ;-)
    
3. Lucrez din greu la un nou proiect pe care sper sa-l lansez in maxim o saptamana. O sa va placa, pentru ca o sa va aduca indirect bani si relaxare.
    
4. Am facut o sectiune de Publicitate pe site. Contine lamuriri si preturi obscene. Rog nu dati cu pietre, am avut suficiente cereri incat sa merita sa regularizez subiectul. Extra: Am updatat linkurile din blogroll, sunt doar (ne)cunoscuti care imi plac.
    
5. Acum cateva minute am fost instiintat ca am primit un cadou super tare, un Jaguar XJ Sovereign clasic, de la un stimabil gentilom englez.  Din nefericire trebuie sa astept o luna si ceva pana ajunge in Romania.  Trebuie sa-mi updatez telurile si dorintele in viata si sa ma duc sa sarbatoresc. O sa detaliez subiectul cand am masina.  Caut garaj!

Comic.

Mi se cere des sfatul de catre oameni care au probleme grave. Gravitatea lor e raportata la nivelul la care traiesc respectivele persoane. Unii cred ca au probleme cand datoreaza 10.000 de RON si nu se pot tine de treaba. Altii cred ca au probleme cand datoreaza 100.000 si tot asa. Toti au ceva in comun: sunt depasiti de situatie si de amploarea lucrurilor.

E imposibil sa oferi reteta succesului sau solutii universale, insa cred ca sunt niste pasi prin care trebuie sa treci pentru a-ti rezolva orice probleme, indiferent cat de mari sunt.

Pasul 1: Analizeaza atent situatia actuala si firul intamplarilor care au generat-o. Facand asta iti vei identifica greselile, putand mai apoi sa repari o parte din consecinte si sa rezolvi sursa lor. Acum recunosti daca ai o problema sau nu. Daca refuzi sa-ti accepti problemele sau obligatiile ele nu vor disparea, dimpotriva, se vor intoarce sa te vaneze, mai puternice si mai insistente.

Pasul 2: Evalueaza pragmatic situatia in care te afli. Cat sau ce ai pierdut? Care este ritmul cu care pierzi? Vei sti astfel cat si ce trebuie sa compensezi pentru a ajunge la zero. Foloseste mereu cel mai sumbru scenariu in aceasta evaluare.

Pasul 3: Propune-ti o tinta pe o perioada medie/lunga. Pe termen scurt prioritatea este sa ajungi la zero, dar nu trebuie sa ai asta ca ultim scop. Vrei sa-ti rezolvi problemele si sa treci mai departe. Avand o tinta si identificand pozitia actuala poti determina ce traiectorie vei urma.

Pasul 4: Treci pe avarie. Renunta la tot ce poti renunta si incepe sa-ti achiti datoriile sau obligatiile. Va trebui sa muncesti mai mult, sa dormi mai putin, sa renunti la unele obiecte sau obiceiuri. Nu te enerva, e o situatie temporara. Totusi, nu exagera pana la punctul in care sa-ti faci rau singur, altfel iti pierzi cel mai mare aliat, pe tine insuti.

Pasul 5: Negociaza-ti pozitia fata de persoanele sau institutiile cu care ai probleme. Poti achita o parte din obligatii, infima, si poti cere o amanare, luandu-ti angajamente dure pe care trebuie mai apoi sa le respecti. Demonstrand bunavointa si buna intentie vei fi pasuit. Oricum, niciun creditor nu vrea sa-si piarda si ultima speranta ca-si poate recupera imprumutul.

Pasul 6: Incearca sa apelezi la noi resurse. Nu noi imprumuturi, nu prelungirea obligatiilor pe mai multi ani! Poti sa ceri mai mult de la cei cu care lucrezi deja. Pentru a obtine mai mult trebuie sa oferi mai mult, uneori chiar mai ieftin. Fii pregatit sa livrezi, sa nu-i dezamagesti pe cei care te crediteaza in viitor.

Pasul 7: Incearca sa castigi mai mult. Un alt job part time, o marire meritata, implicarea in proiecte care sunt platite extra. Le poti spune celor cu care lucrezi de la bun inceput ca vrei mai mult si esti pregatit sa te implici pe masura. Oricine e de acord sa plateasca extra pentru un efort semnificativ. Deseori nici macar nu e vorba de intensitatea efortului tau, ci de modul in care te organizezi si-ti prioritizezi munca.

Pasul 8: Ramai pe avarie. Achita-te de tot la timp, asta o sa-ti castige aprecierea celorlalti. Tot de aici vin si noi oportunitati. Odata ce-ti asumi problemele si le rezolvi cei de langa tine vor observa si vor capata mai multa incredere in tine. E indicat sa nu obosesti repede si nici sa te renunti din comoditate dupa cateva luni, cand lucrurile par ca incep sa se rezolve.

Pasul 9: Citeste, invata, cere sfatul celor din jurul tau mai bine pregatiti sau mai experimentati. De unul singur ai sansa de a intra intr-o spirala a disperarii. La fel si cand interactionezi doar cu cei foarte apropiati. Mai exista alte 6 miliarde de persoane in afara de ei. Daca ajungi sa cunosti inca 100 din aceste persoane, aflate in zona ta, vei gasi  cel putin 100 de  idei, sugestii si sanse de a-ti rezolva problemele. Incearca doar sa fii deschis la cunoastere, sub orice forma.

Pasul 10: Treci de zero si indeplineste-ti tintele, visele. Cu atitudinea potrivita vei reusi absolut orice. Daca te mentii intr-o stare de negativism si plangere de mila vei fi etichetat si tratat de toti ca un incapabil, inutil, o povara. Nu spun ca gandirea pozitiva iti va rezolva problemele. Spun doar ca gandind pozitiv poti sa realizezi cel putin la fel de mult ca atunci cand gandesti negativ (ZZ).

Cum iti rezolva cei 10 pasi problemele? Cateva sfaturi, generale, pe care oricum le stiai – cum te ajuta practic pe tine? Ei bine, nu ele te ajuta. Tu te ajuti singur, practic, daca vrei. Adica, daca vrei sa-ti admiti si evaluezi problemele, daca vrei sa-ti asumi angajamentele de a rezolva si daca esti dispus sa ceri mai mult de la tine.

Stiu, e un cerc vicios. Totusi, doar tu pot iesi din respectivul cerc. Cunosc senzatia, e neplacuta. Vrei mereu mai mult si risti. Nu casitigi mereu. Uneori te alegi doar cu datorii si obligatii. Imprumuturile apasatoare nu sunt solutia. Depresia si disperarea nu au ajutat vreodata. Sinuciderea e un pret mult prea mare pentru ce ai rezolva oricum in cativa ani de munca, in cel mai rau caz.

Cunosc oameni care au ajuns la minus cateva milioane si au reusit sa se intoarca la zero si sa treaca mult pe plus. Fiecaruia problemele proprii i se par cele mai mari din lume, dar putem sta linistiti, problemele noastre sunt nesemnificative. Pana la urma, cata vreme ai mintea intreaga si limpede, poti face orice.

Pentru ca vreau mult, repede, risc. Riscurile uneori costa. Am facut toate greselile din carte si am reusit sa le platesc pe toate pana acum. Cheia a fost a in aplica teoria de mai sus. Daca a mers la mine (si la cei din jurul meu)  sunt convins ca va merge si pentru voi.

Asadar, la treaba!

Exemple

Greva salariatilor Dacia (via autosport.ro)- citind articolul aflam cifrele acestei povesti: 10 milioane de euro pe zi pierdere, revendicari insumate de 24 de milioane de euro. Conform celor relatate, in 3 zile s-au pierdut 30 de milioane de euro. Doar cu aceste informatii iti dai seama ca ceva e putred. Apar si alte cifre: 8% profit pentru Dacia, 100 de milioane pierderi in 3 zile, participare la profit cu 5% (nota: comunismul nu ne-a iesit din sange).

Ce intelegem din povestile legate de Dacia? Ca uzina pierde o gramada de bani. Cum s-a facut estimarea? Simplu: se produc 1.000 de masini pe zi, iar o masina costa in media 10.000 de euro. Asadar, 10 milioane pierderi pe zi. Un calcul pe care doar un copil de gradinita il poate accepta ca adevarat. 8% profit inseamna ca 8% din cei 10 milioane sunt potentiale pierderi, adica 0.8 milioane. Mai mult, s-ar putea ca fabrica sa poata produce 1500 de masini pe zi, in loc de cele 1000 produse acum, la actuala capacitate, caz in care in cateva saptamana "paguba" ar fi "recuperata". Desigur, realitatea e mult mai complexa: poate ca nu era necesar sa se produca acele masini, poate ca intarzierea are costuri mai mari prin neindeplinirea unui angajament de livrare samd. Cert e ca pierderile nu sunt de 10 milioane pe zi, si, probabil, nu vor insuma cateva milioane pe toata durata grevei. Extrapoland: Dacia castiga 3.650 miliarde de euro pe an, ceea ce la 8% profit inseamna ~45 miliarde cifra de afaceri anuala, adica aproape jumatate din produsul intern brut al tarii. Sau: 3 zile de  proteste costa mai mult decat majorarea pe un an. Cine nu ar majora salariile instantaneu in acest caz?

Crestere PIB, Inflatie (via topbusiness.ro)- citind articolul aflam tot felul de procente si evolutii in ani. E un articol clasic, in care cunosti toate diferentele, dar nu ai nicio baza de comparatie. A crescut cu 5%! Fata de ce? Fata de anul trecut. Cu ce ma afecteaza? Nu se spune. Cum schimba asta situatia generala? Nu se spune. Avem doar cifre, pe care le pot interpreta doar cunoscatorii domeniului. Daca ti s-ar explica ce inseamna inflatia si care este legatura ei cu dobanda oferita de banci si economiile tale, ai intelege ceva. Altfel, ai ecuatii cu N necunoscute, care suna a stire.

Factura NATO: 700 euro pentru fiecare roman (via cotidianul.ro) – fiecare roman plateste 700 de euro pentru NATO, aparent. Citind articolul aflam ca pana acum costurile de modernizare a armatei au ajuns la o suma, care, impartita la numarul populatiei, da 700. Un calcul simplu si irelevant, neavand scenarii alternative viabile de lucru. Foarte usor cine a citit jumatate din titlu a ramas cu ideea, auzita de mine la radio cel putin, ca summitul costa 700 de euro de persoana… Pai nu mai bine ne ofereau noua cate 350 de euro si renuntau la summit?!

Stirile de la TV sunt pline de astfel de cifre: 36 de miliarde de euro podul de la Maracineni, 2 milioane de euro metroul spre Otopeni, pagube de zeci de milioane de lei in urma unui incendiu samd. Ce poti intelege din ele? Nimic. Nu au explicatii, nu au termen de comparatie, nu au sens, nu au relevanta. Nici macar nu conteaza ca sunt raportate gresit.

Nu mai vorbesc de estimarile de piata, de diferenta intre estimarile in euro sau dolari, de pierderile calculate ca si castiguri nerealizate conform prognozei samd. 

Concluzia?

Cifrele seci sunt inutile. Cifrele raportate la alte cifre si fara a fi puse intr-un context, sunt inutile. Asa ca, ori de cate ori auzim o suma sau o cifra, ar trebui, mai intai de toate, sa o gandim, inainte de a o asimila.

Experienta te invata. Pe mine m-a invatat, in cativa ani, cum sa pun preturi si cum sa-mi vand munca si produsele. E un subiect foarte larg, pe care o sa insist, dar acum vreau sa ofer cateva sfaturi simple care o sa-ti schimbe modul in care iti alegi clientii. Poti extrapola si adapta la activitatile tale, daca nu esti un mic antreprenor din zona serviciilor.

1. O afacere mica de succes vinde scump (cu toate implicatiile: profesionalism, tehnica, volum, management etc). Daca esti mic si vinzi ieftin nu vei avea vreun succes rasunator, ci un simplu job. Daca nu poti sa vinzi scump, ia-ti un simplu job, fara riscurile  antreprenoriatului.
2. Fa-ti calculele, afla cat te costa desfasurarea activitatii, include un coeficient de risc. Cosiderand un nivel scazut-mediu de incarcare/succes, afla cat te costa in realitate o ora de munca sau vanzarea unui produs. Tocmai ai obtinut pretul minim sau adaosul cu care poti vinde. Stiu, e mereu mult mai mare fata de ce credeai!
3. Stabileste pretul. Nu-ti fie jena sa ceri cat crezi ca meriti. Unii clienti vor zice pas, e alegerea lor. Acesta e momentul esential in care scapi de cei care vor reduceri dramatice sau au alte sisteme de referinta si evaluare a activitatilor sau produselor.
4. Cauta referinte despre client. El poate sustine ca fuge de la un contractor prost, cand defapt el este un client insuportabil si altuia ca tine i s-a acrit de "colaborare". Asigura-te ca plateste la timp si ca e serios. Cere-i garantii de la bun inceput daca pare a nu fi de incredere. Daca refuza sau devine incordat, renunta.
5. Incheie un contract cu clientul, dupa un model verificat de un avocat. Nu te apuca de munca fara semnatura clientului, cata vreme nu ai o agentie de recuperari a la Soprano’s.  Tergiversarea si comentarea excesiva a contractului trebuie sa-ti aprinda beculetele de Atentie!
6. Incaseaza un avans. Nu trebuie sa insisti foarte tare pe avans.  Trebuie sa-i castigi increderea clientului. Poti face o mica parte din ceea ce ti s-a cerut, inainte de avans, pentru a-ti demonstra seriozitatea. Dupa acest pas incasezi avansul. Avansul trebuie sa-ti acopere in mare parte cheltuielile in cazul cel mai neplacut, atunci cand colaborarea este incheiata inainte de termen.
7. Livreaza, factureaza, incaseaza si pastreaza ritmul. Trebuie sa livrezi, facturezi si incasezi des. Astfel, problemele apar repede si pot fi remediate repede. Evident, daca nu-ti faci treaba bine, daca nu facturezi cand trebuie sau daca nu-ti plateste clientul, pierderea va fi mai mare cu trecerea timpului, pentru ca iti vei da seama ca trebuie sa renunti prea tarziu.
8. Noteaza tot ce faci. Tine o evidenta stricta a cererilor si spune de fiecare data cand faci lucruri care nu se incadreaza in intelegerea initiala. Documente, hartii, emailuri, fax-uri, baga totul frumos la dosar, niciodata nu stii cand ai nevoie de ele.
9. Nu oferi reduceri. Chiar daca sunt probleme, te costa mai putin sa muncesti in plus decat sa reduci onorariul. Nu oferi cadouri, nici macar de sarbatori, oricum nimeni nu tine cont de ele, iar cand vin valuri e imposibil sa fie constientizate si contabilizate corect.
10. Premiaza-ti clientii care te trateaza bine. Ofera-le mai mult, depaseste-ti un pic obligatiile. Le arati astfel ca apreciezi modul in care lucreaza cu tine. Mai mult, ii determini sa-si pastreze bunele obiceiuri.

Sfaturile sunt simple. Aplicarea lor este, in schimb, foarte complexa.  Desi le predic rareori le fac.  Asa m-am trezit  de  cateva ori cu clienti care ba s-au razgandit la pret, ba s-au razgandit la plata, ba s-au razgandit  la cereri samd.

Spre bucuria mea George a facut un calcul pe care-l discutam de multa vreme. Rezultatul? A aflat cat costa in realitate ora de munca si de ce nu ar trebui sa-i fie jena sa ceara un anumit pret clientului. Mancare pentru gandire ;-)

Atentie: Contine laude si pareri subiective despre proprii-mi clienti.

Mereu ne-au lipsit resursele reale pentru a invata despre antreprenoriat. International sunt o multime de siteuri dedicate celor care sunt la inceput de drum sau isi doresc sa porneasca o afacere. La noi au existat doar ceva reviste despre cum sa cresti cartite si cum sa-ti faci o fabricuta de pungi acasa sau articole create din traduceri si combinatii de taste (ex: CTRL+C/CTRL+V).

Anul trecut ne-a batut la usa un client nou, Cristina Alexandru. Intalnirea de atunci m-a surprins: clientul isi facuse extraordinar de bine temele si nu vroia in ruptul capului sa spuna despre ce e proiectul. Cand discutam contractul am aflat numele domeniului: Startups.ro! Ce super tare! mi-am zis. Suna foarte bine. Au inceput sa-mi vina ideile de ce s-ar putea face pe un asemenea site. Desigur, prea tarziu, Crstina se gandise in detaliu la toate. Asta i-a tradat anii de jurnalism serios pe care ii avea in spate deja.

Meticulozitate si corectitudine exagerata. Asta a fost impresia cu care am ramas dupa inceputul lucrului. Structura siteului, interatii de dezvoltare intr-un cerc restrans, adunarea atenta a materialelor, pregatirea pentru beta etc. Nu am avut vreun proiect la care clientul sa fie atat de atent la toate detaliile ;-) In cele din urma a aparut versiunea beta, pe care va invit sa o vizitati.

Imi place Startups.ro pentru ca are continut original, scris profesionist, interviuri, analize, informatii de care chiar ai nevoie (cum sa obtii finantari, ce inseamna o franciza, cum faci un plan de afaceri samd). Practic, sunt toate acele informatii pe care o publicatie de business se lauda ca le are si in locul carora gasim articole fara finalitate scrise la norma/numar de cuvinte. Ups, imi re-manifest nemultumirile deja …

I-am laudat destul. Urmeaza exinderea siteului si ogramada de facilitati noi de care nu am voie sa vorbesc altfel platesc 10.000€ despagubiri :)

Long story short: Intrati, cititi, dati feedback.- www.startups.ro

PS: Multumesc colegei mele Cristina Insuratelu, care se ocupa de Simplissimo.ro, pentru ca e mereu uimitor de prompta,  atenta, muncitoare si care da 145% zilnic, reusind ocazional si sa updateze si blogul Simplissimo!

Stiati gluma aceea cu clientul nostru? Clientul nostru – stapanul nostru, varianta pentru public. Clientul nostru – prostul nostru, varianta pentru noi. Cele mai mari adevaruri sunt spuse in gluma, iar gluma asta ascunde un imens adevar.

Prin prisma slujbelor noastre suntem deseori nevoiti sa schimbam cele doua posturi, fiind ba clienti, ba furnizori. Nici nu trebuie sa caut prea departe pentru exemple, eu fiind zilnic in ambele ipostaze. De obicei regula e simpla: te astepti sa primesti cele mai bune servicii si urli daca nu e asa, insa la randul tau nu vrei sa fii foarte deranjat de cei care-ti sunt clienti.

Azi am avut de a face cu un client care a pus problema intr-un mod foarte simplist: Ma inselati, ma furati, va spun pe bloguri! Am luat-o razna de furie si l-am rugat sa spuna ce si cui vrea. In cele din urma, dupa cateva mailuri si telefoane, totul s-a rezolvat. Clientul a ramas cu ideea lui, ca cineva vrea sa-l insele. Ma doare sa vad ca unii s-au obisnuit cu ideea ca toti vor sa te insele si urla Lupul! chiar si atunci cand ei sunt lupii sau, mai comun, nu si-au evaluat corect situatia.

Tot azi a trebuit sa scriu un soi de reclamatie catre seful de service de la Automobile Bavaria, pentru ca din cauza unei greseli de montare a sistemului de distributie de catre service am ajuns la sfatul  Mai bine schimbati motorul, ceea ce extrem de neplacut, fiind vorba de un motor foarte scump, pe care nu eu l-am stricat si nu eu ar trebui sa-l platesc. Desi initial am fost furstrat si infuriat la maxim, m-am obisnuit cu ideea ca trebuie sa fiu decent si rational in demersul meu, altfel nu voi reusi sa port un dialog civilizat si nici sa-mi rezolv problema.

Problemele legate de serviciul clienti au darul de a te dezbraca rapid de caracter si de a-ti tulbura luciditatea. Analizand la rece aceste situatii am ajuns la cateva concluzii pe mi le repet constant inainte de a ma afunda in vreun conflict.

1. Toti oamenii vor sa-si rezolve problemele. Nimeni nu vrea sa fie vorbit de rau, sa se trezeasca cu articole malitioase online sau in presa. Fie si de nevoie, orice entitate va incerca in ansamblul ei sa-si rezolve problemele cu clientii. Rareori mi-a fost dat sa am de a face cu o organizatie rea/putreda la toate nivelele. Poate fi cazul unor firme mici, unde exista sanse matematice ca absolut toti membrii organizatiei sa fie nepasatori, rau intentionati sau pur si simplu incompetenti.
2. Organizatiile sunt compuse din oameni ce relationeaza. Desi spui ca ai vorbit la RDS sau la Romtelecom, in realitate ai vorbit cu 2-3 oameni din RDS/Romtelecom, de obicei aflati la un nivel inferior si care trateaza mii de probleme similare. Deseori nu sunt pregatiti, motivati sau claificati. Pentru ei e jobul de la 9 la 5 de care abia asteapta sa scape, chiar daca pentru tine internetul, masina sau mancarea de care companiile lor sunt responsabile sunt esentiale.
3. Exista responsabili de relatii cu clientii. Fie ca sunt sefi de departamente sau proprietari, acestia sunt oamenii carora le pasa de organizatie si de satisfactia clientului si care vor interveni pentru solutionarea conflictelor. La ei trebuie sa ajunga plangerea sau cererea, nu la nivelul care a creat problema de la bun inceput.
4. Trebuie sa-ti faci temele. Daca ai o nemultumire trebuie sa o formulezi, ideal in scris, inainte de a o transmite. Acest proces iti va da sansa sa vezi unde gresesti si sa-ti construiesti o argumentatie solida. In plus, poate reusesti sa gasesti o veriga din interiorul organizatiei cu care ai de a face.
5. Trebuie sa stii ce vrei. Prezinti problema si propui o rezolvare, decenta, rezonabila. Stii la ce sa te astepti si ce sa ceri de la bun inceput. Altfel ajungi la Nu ma intereseaza! si Eu vreau sa vie!, iar atitudinile tip Dl. Goe nu-ti vor servi, chiar atunci cand ai perfecta dreptate.
6. Trebuie sa accepti greseala. E neplacut ca ti se intampla tie, dar si tu, la randul tau, gresesti, neintentionat, iar greselile tale ii afecteaza pe altii. Cata vreme exista bunavointa de ambele parti, orice situatie neplacuta poate fi adresata si rezolvata (greselile noastre si ale gresitilor nostri).
7. Persevereaza in a-ti rezolva problema. Nu trebuie sa renunti! Chiar daca e vorba de un mic abuz, mergi pana la capat si obtine-ti dreptatea, asta ii va invata pe toti ca trebuie sa-si respecte clientii. Exista organe competente, internet, media si puterea cuvantului si a recomandarilor.  Orice companie face parte dintr-un lant comercial, iar atunci cand te nemultumesc poti sa te adresezi celor superiori comercial.
8. Persevereaza in rezolvarea plangerilor clientilor tai. Da-le mai mult, premiaza-i pentru ca au suportat un serviciu slab. Vor fi multumiti si dintr-un denigrator vor deveni un promotor. Ciudat, un client care intampina o dificultate ce este rezolvata prompt este mult mai multumit de un serviciu decat cel care caruia ii este oferit ireprosabil, de la bun inceput.
9. Pune-te mereu in situatia celui cu care discuti. Doar asa poti identifica rapid pozitia sa si potentialele solutii. Asta te va impiedica de la a veni cu cereri aberante si de la a escalada conflictul.
10. Asteapta-te ca altii sa-ti ofere calitatea in termenii si conditiile in care si tu o oferi, la randul tau. Niciodata sa nu crezi ca tu iti poti trata prost clientii, dar meriti sa fii tratat bine ca si client.

Bazandu-ma pe aceste mici legi  am reusit sa rezolv majoritatea conflictelor comerciale avute pana acum. Au existat si cazuri de firme de care nu vreau sa mai aud, dar m-am asigurat ca le pot afecta prin recomandari activitatea, macar in masura pagubei mele. Desigur, e o situatie in care toata lumea pierde, situatie ce ar trebui evitata cat mai mult cu putinta. Chiar si in cele mai neplacute momente e de preferat o solutionare de tip No Deal, in care toti isi iau banii/marfa inapoi si se revine la situatia initiala.

Mi-am sfatuit mereu colegii sa se poarte cu clientii cel putin la fel de bine cum se poarta cu mine, pentru ca salariul provine de la clienti. Nu se intampla mereu asa, dar cand intalnesc o situatie neplacuta pentru un client am grija sa o rezolv onorabil.  Totusi, nu sunt de acord cu atitudinea  Mi se cuvine!  pe care o vad la unii clienti, care-ti cumpara un produs sau serviciu, dupa care se comporta cu tine ca si cum ai fi un sclav venit la pachet. Cred ca asa cum clientul poate alege sa nu cumpere de la un vanzator si vanzatorul poate spune Pas! unui client care nu-l trateaza decent.

Altuia nu-i face ce tie nu-ti place! … cred ca acest proverb ilustreaza cel mai bine ce ar trebui sa insemne relatia cu clientul.

5. Omul este de 5 ori mai determinat sa nu piarda decat sa castige – consuma de 5 ori mai mult efort impiedicand o pierdere decat cosuma pentru a castiga acelasi lucru. Ce inseamna asta? Ca trebuie sa inveti sa pierzi, trebuie sa te educi sa pierzi relaxat, constant. De ce? Ca sa poti atinge nivelul maxim de … castig.

Pasul 1: Renunta. Uneori e mai constructiv sa renunti la ceva, chiar daca merge. Si in afaceri uneori iti dai seama ca nu mai are rost, nu mai are viitor, nu mai exista satisfactia de la inceput. E clar, trebuie sa renunti! Cel mai greu e sa accepti ca vrei sa renunti, sa accepti potentiala pierdere. Ca sa fii sigur, inainte de orice angajament important, imagineaza-ti ce inseamna sa renunti. Poti sa renunti? Cu exceptia cazurilor in care-ti asumi un risc foarte mare, intemeiat, nu te apuca de lucruri sau proiecte la care nu poti renunta usor. Eu spre exemplu pot sa renunt oricand la orice client, fara sa am un impact major de business. Asta ma ajuta sa dorm bine, pentru ca altfel as fi nelinistit de clipa in care el va renunta la mine (sau va folosi aceasta optiune pentru a forta unele negocieri).

Pasul 2. Masoara. Presupun ca stii regula lui Pareto. 80-20: 80% din castiguri vin de la 20% din clienti, 80% din probleme vin de la 20% din clienti samd. Daca masori antent s-ar putea sa observi ca o pierdere te elibereaza, iti face loc pentru cresteri, iti elibereaza resurse pe care le foloseai ineficient. Inainte de a lua o decizie: masoara, fa raportul, vezi ce oferi si ce primesti.

Pasul 3. Expune problema. Ai toate datele, fa-ti o prezentare a intregii probleme, vezi care sunt implicatiile. Nu e nevoie sa te alarmezi, trebuie doar sa te informezi. Fa-ti un plan de actiune, o mica strategie. Ai decis ca pierzi sau renunti, dar, poate poti castiga ceva chiar in cursul acestui proces.

Pasul 4. Sa fie ca tine! Risti sa pierzi daca ceri mai mult? Risti sa pierzi daca nu faci ceva? Discuta cu beneficiarul (uneori esti chiar tu) si vezi daca sunt acceptabili termenii care te pot face pe tine fericit. Deseori beneficiarul va sti ca esti intr-o pozitie incomoda (de care a profitat o perioada) si va fi dispus sa-ti indeplineasca cerintele. Ai nevoie de planul si de prezentarea de la punctul anterior, pentru a informa corect partenerul de discutie (ce uneori s-ar putea sa nu cunoasca exact toate datele problemei).

Pasul 5: Taie. Ai incercat totul, nu merge, renunta, spune-o clar si raspicat. Achita-te de obligatiile curente, nu distruge relatia (daca se mai poate), spune momentul din care colaborarea inceteaza. Nu e nevoie sa te lamentezi si nici nu e cazul sa nu-ti faci treaba, chiar daca te consideri dezavantajat.

Pasul 6: Mergi mai departe. Ai mai multe resurse, ai mai multe oportunitati, poti gasi situatii in care esti util, apreciat si rasplatit. Pentru ca ai invatat sa pierzi la timp ai de 5 ori mai mult timp sa-ti exploatezi adevaratele oportunitati.

Pasul 7 (sau zero): Imparte si izoleaza riscurile. Exact: Nu-ti pune toate ouale intr-un singur cos. Indiferent de cat de apetisant e un client sau o intelegere, nu-ti dedica toate resursele unui singur proiect, pentru ca vei deveni sclavul sau. Daca nu va plati la timp, vei avea mari incurcaturi. Daca nu va plati deloc, vei da faliment. Daca nu-ti vei face treaba fix asa cum si cand vrea el, vei depinde integral de … cheful sau. Daca industria va trece printr-o perioada proasta, daca el va avea probleme interne, daca va da faliment, daca, daca, daca! Orice se poate intampla gresit si se va intampla gresit la un moment dat. Atunci vrei sa ai mai multi clienti, echilibrati ca valoare si volum de business, eventual din domenii diferite, ca sa poti trece cu bine de oricare din problemele curente.

Am scris din prisma unui mic antreprenor. E la fel atunci cand vine vorba de economiile personale, salariu sau timp investit in a ajuta un ONG.

Ma simt bine cand pierd ceva. Invat din asta si deseori si castig. Nu ma streseaza deloc perspectiva unei pierderi sa a unui esec, pentru ca stiu ca am mereu solutii de rezerva. Am renuntat la un contract de 15.000$/luna cand era 50% din cifra de afaceri a firmei, am renuntat la oameni indispensabili cand aveam nevoie de ei, am renuntat la o multime de clienti pana acum. Singurul regret a fost mereu ca nu am facut-o mai devreme. Am pierdut? Pe termen scurt, poate. Pe termen lung, niciodata. In plus, a ramas ideea ca lucrurile pot avea nuante limitate de gri, mie placandu-mi cele albe sau negre.

De retinut: Nu renunta pe jumatate si nu accepta niciodata pierderi mai mici. Aplica tactica echipelor antitero rusesti: omori tot. Dai un exemplu de verticalitate, iar din asta castigi inzecit in timp.

Relaxeaza-te! Orice pierdere este o oportunitate de a castiga cel putin de 5 ori mai mult ;-)

Aveam vreo 8 ani cand am descoperit in podul bunicilor un colt cu cateva mii de carti vechi, prafuite. In fiecare zi luam cateva din ele si citeam tot ce mi se parea interesant. Fusesera publicate intre 1950 si 1970, astfel ca veneau cu un continut extrem de interesant pentru mine.

Acolo am citit povestea lui Jim Crow, baietelul care curata pantofii albilor si era batut si marginalizat de conationalii americani. Tot de acolo am invatat despre exploatarea omului de catre om si ororile capitalismului. Admiram desenele care insoteau povestile. Unul din ele prezenta un domn gras, scund, in costum, cu un trabuc (robusto ;-) in gura, cu o privire vicleana, frecandu-si mainile, stand la birou. In fata sa era muncitorul, spasit, simplu, blajin, astptand sa fie umilit si exploatat. Imi era clar, vedeam pentru prima oara cum arata porcul capitalist si cum acesta distruge oamenii comuni, ca parintii mei. Cine ar fi crezut ca intr-o zi chiar eu voi fi unul dintre acesti porci extrem de lacomi? Sa revenim!

Nu ar fi frumos daca ar trebui sa platim mai putin pentru tot ce cumparam? Mult mai putin! Eu as vrea, in permanenta, reduceri de 80%, la toate produsele. Atunci ar fi bine. Salariile ar fi suficiente, iar pensiile, crescute, vor permite un trai decent. Am putea sa angajam menajere, valeti, soferi, clovni, bucatari si antrenori personali, pe care sa-i plaim cu 100 RON! Stim ca s-ar putea, pentru ca toate serviciile si toate produsele au adaosuri mari cand ajung la noi, ca si clienti. Sunt contaminate de Adaos Barosan! Fara aceste adasouri ne-am putea permite mult mai mult.

De unde provine Adaosul Barosan? Din foamea porcului capitalist! Din nesatul sau, din dorinta de a avea mult, atat de mult incat sa se poata destrabala permanent, pe banii nostri.

Moment Stiati ca:

• Adaosul mediu practicat de magazinele traditionale este de 20%?
• Adasoul pentru produse de lux este un multiplu considerabil al costului de productie (4-10x)?
• Adaosurile mici presupun intotdeauna reduceri masive in asigurarea procesului de vanzare?

Ce se intampla daca adaosul este foarte mic? Exact ce se intampla si cand nu ai suficient sange in organism: mori. Firmele traiesc din adaos. Angajatii lor traiesc din acel adaos. Valoarea pe care o ofera prin serviciu sau produs+serviciu se regaseste in adaos. Da, alaturi de profit. Profitul, banii care permit infiintarea de noi firme, cercetarea, dezvoltarea, evolutia, recompensa.

Ce se acopera din adaos? Pai: salarii, chirii, internet, apa, gaz, lumina, benzina, masini, contabiltate, avocati, servere/computere, telefoane, software, echipamente, publicitate, imprumuturi, leasinguri, comisioane, amortizari. Nu e suficient? Sa nu uitam de impozitul pe profit/venit/dividende/cas/pensii/somaj/tva … in fine, cele 96!!! de impozite platite de o companie in Romania.

Fara sa iei in considerare niste reguli de simpla economie e foarte usor sa zici: Nesimtitilor! Lasati preturile jos, aveti de unde. In practica, cu preturi prea mici ajungi sa mori, sa faci munca in folosul comunitatii. Eu prefer sa cumpar de la oameni care stiu ca au un castig bun de pe urma mea. De ce? Ca sa pot sa cumpar si a doua oara, ca sa primesc un produs/serviciu care are premisele calitatii, ca sa-si poata plati oamenii, ca sa-i motivez sa creasca samd.

E placut pe termen scurt sa platesti mai putin, mult mai putin. E bine sa se bata vanzatorii pe tine, iar tu sa-l alegi pe cel mai ieftin. Concurenta e sanatoasa, cata vreme nu devine autodistrugere, iar autodistrugere devine cand apar cei mici cu strategia celui mai mic pret. Merg la minim, distrug piata, cresc asteptarile, ajuns sa se ruineze in timp, pentru ca nu pot sustine la nesfarsit pierderea. Da, pierderea – diferenta dintre adaosul efectiv si adaosul necesar, care e deseori mai mare fata de ce-si planifica antreprenorul neexperimentat.

Tentatia celor ce din clienti devin antreprenori este sa se comporte ca si clienti. Tinem preturile jos, practicam adaosuri mici, clientii vor navali! Surpriza: clientii nu navalesc, iar tu te ruinezi incet. Daca totusi navalesc, reusesc sa te ruineze rapid. Vei fi tu cel exploatat. Vor fi angajatii tai cei exploatati. De ce? De lacomie! Da, de lacomia de care era acuzat porcul capitalist. Sa ne bucuram ca putem cumpara mult pe mai nimic… Sunt o multime de tineri asiatici care isi vor dedica viata manufacturii, fiind in acelasi timp un model pentru muncitorii si antreprenorii locali.

Singura metoda de a prospera cu preturi mici e sa reduci la minim serviciile aditionale, sa folosesti un sistem de autoservire, sa automatizezi la maxim, si sa poti asigura un volum foarte mare. Nu, un mic magazin virtual sau unul de colt de strada nu va putea trai asa, din simplul motiv ca nu va genera niciodata un volum foarte mare.

Stiu, am exagerat. Lacomia este exagerare in cea mai pura forma. Poti fi lacom ca si client, in aceeasi masura in care poti fi lacom ca si vanzator. Pana la un punct e OK sa vrei un discount si un pret bun, la fel cum e OK sa vrei sa ai un profit bun. Cand se trece acea linie, lacomia preia comanda, iar lucrurile o iau razna. Veniti dintr-o societate comunista, cultivanduni-se dispretul pentru antreprenoriat si oameni de afaceri, foarte des acceptam irationalul, reprosam fara procesam, nu evaluam pozitia celor de la care cumparam. Rezultatul? Frustrare, de ambele parti. Faliment uneori, ignorarea clientilor alte ori, un tratament prost ca si raspuns cu aceeasi moneda.

Imi place sa incerc din cand in cand un restaurant nou, desi de obicei ma limitez la cele bine cunoscute. Vroiam sa merg la Jaristea de ceva timp, dupa diverse recomandari, cea din Ticalosii convingadu-ma ;-) Saptamana trecuta am profitat de o seara libera si un prieten bun aflat in Bucuresti si am mers sa vizitam locanta.

Ce sa comandam? Pai, pierduti in meniul foarte interesanti, am fost indrumati de chelner: nu trebuia sa ratam gustarea casei. Pe langa am comandat si cateva alte feluri care ne parusera interesante. A venit gustarea, pe un platou. Auntci m-a lovit: Platoul! Pasiunea mea pentru urmarirea costurilor m-a invatat ca cel mai scumpe alegeri sunt cele facute de altii, bazandu-se pe sistemul “cate putin din fiecare”. Platoul rece servit in restaurante e reprezentativ, are un raport cost achizitie/vanzare de 1:10, spre deosebire de traditionalul 1:4. Curiozitatea m-a impins sa iau nota de plata si sa o studiez. Platoul pentru doua persoane a costat echivalentul a 100€, restul mesei, pentru trei persoane, inclusiv bauturi, a costat aproximativ 70€. Cam mult dupa parerea mea, raportat chiar si la restaurantele straine (decente, zic eu) la care am mai mancat.

Ce invatam de la Platou?

1. Prezentarea unui pachet ingreuneaza abilitatea clientului de a lua o decizie calculata. Asadar, faceti pachete, se vand mai usor, iar daca sunt facute bine si au un pret rezonabil aduc valoare adaugata clientului, prin simpla combinare.
2. Deciziile noastre de moment sunt puternic influentate de factorii psihologici (presiune, recomandare, necunoscut, jena) – acesti factori usureaza vanzarea.
3. Nevoia de a alege din foarte multe variante genereaza indecizie si frustrare post alegere, dar si oportunitatea de a sugera clientului o alegere fericita, pe care acesta sa o accepte usor.
4. Manipularea inteligenta iti poate castiga clienti, ii poate transforma in promotori. Totusi, un truc slab descoperit va transforma clientul intr-un mic inamic.
5. Valoarea e creata, nu e intrinseca. Prezentarea, povestea, legatura cu clientul, oportunitatea, toate astea confera si cresc valoarea unui produs sau a unui serviciu.

Eu? Nu mai am acelasi entuziasm legat de Jaristea. Imi place, e OK, poate voi mai trece pe acolo. In sinea mea zgarcita si orgolioasa m-am simtit cumva nedreptatit – nu de faptul ca a fost nota de palta mare (stiam ca e un restaurant scump), ci pentru ca am avut incredere intr-o recomandare care a fost departe de ce as fi ales in cunostinta de cauza.

Se spune ca banii sunt radacina raului, ochiul dracului. Eu nu cred asta. Cred ca banii sunt un mijloc, iti faciliteaza implinirea. La fel cum poti vedea adevarata natura a unei persoane dandu-i putere, cred ca un om se poate implini total doar avand bani.

M-am intrebat mereu, de ce nu exista ghiduri, pas cu pas, despre cum sa faci bani. Sunt diverse povesti, retete magice scrise de sarlatani, multe basme si deceptie in doze mari. Intr-o zi m-am hotarat ca peste ani sa scriu eu unul, daca voi afla secretul. Intr-o alta zi am aflat ca acum mai bine de o suta de ani, cineva a scris o astfel de lucrare. Cum era de asteptat, timpul nu a schimbat regulile fundamentale. Probabil ca intr-o zi se va gasi cineva sa scrie o varianta adusa la zi a acestei lucrari. Pana atunci, ea ramane o capodopera, prin eficienta si simplitatea ei.

Autorul, PT Barnum, este un om a carui intreaga viata e o lectie pentru oricine cu aspiratii antreprenoriale.

ART OF MONEY GETTING or, Golden Rules for Making Money, a fost scrisa in 1880 de P. T. Barnum. Cartea este absolut exceptionala prin simplitatea si eficienta sfaturilor. Multe sunt lucruri de bun simt, pe care ai senzatia ca le-ai stiut mereu, insa puse cap la cap se transforma intr-un ghid practic de facut bani si orientare prin viata.

Cititi si aplicati. Sunt lectii mai valoroase decat ani de educatie formala!

Exista o stransa legatura intre bani si starile emotionale. Eu cand am probleme legate de bani sunt extrem de agitat si nervos. N-am intalnit oameni pana acum care nu fie influentati de presiunile financiare. Unii reactioneaza mai bine, altii mai prost. Evident, sunt probleme care se rezolva cu o doza buna de calm si luciditate, chiar si atunci cand situatia pare (sau este) total disperata.

Diferenta dintre ce avem si ce ne asteptam e cea care naste dramele. Practic, poti fi fericit (sau cel putin linistit) daca reusesti sa cheltuiesti mai putin fata de cat cat castigi sau daca reusesti sa castigi mereu mai mult fata de cat poti cheltui.

Cele doua abordari sunt:

1. Iti dozezi cheltuielile si stilul de viata pe masura castigurilor. SAU
2. Incerci sa-ti aduci castigurile la nivelul stilului de viata dorit.

Parintii mei au adoptat mereu prima varianta. Eu sunt adeptul celei de-a doua. Indiferent de abordare, trebuie pastrat un nivel de “exagerare”. Poti sa cheltuiesti cat iti permiti, dar ar trebui sa ai un plan de a castiga un pic mai mult, atunci cand simti ca ce-ti permiti nu este tot una cu ce iti doresti (rezonabil). De asemenea, poti sa cheltuiesti cat iti doresti, dar fara sa fii total disproportionat cu posibilitatile de castig. Daca nu faci asta vei avea drama neimplinirii financiare.

Cea mai grea incercare e sa accepti nivelul la care te afli. Vezi lumea de langa tine cheltuind la un nivel ce-ti este inaccesibil. Unii incearca sa imite si se trezesc repede fara bani si cu un sentiment de neputinta. Eu sunt convins ca luand decizii de cumprare in urma unor bune analize poti sa obtii cu bani putini o valoare pentru care altii platesc mult mai mult. Alegerea produselor, perioadele de cumparare, negocierea, alegerea furnizorilor, toate astea sunt lucruri de luat in considerare, pe care le voi aborda separat, pe viitor.

Drama nivelului poate fi de asemenea vindecata in mare parte lucrand la imagine. Pana la urma acel nivel, pentru multi, este imaginea pe care vor sa o proiecteze. Cunosc oameni care castiga foarte multi bani si nu sunt deloc calculati sau cumpatati, sunt mereu dezordonati, isi dau multimea de bani pe inutilitati si sunt nefericiti cu situatia lor (de obicei tineri care au o meserie foarte bine platita). La fel, cunosc oameni care cu un salariu mediu o duc foarte bine, doar pentru ca sunt mereu cumpatati (de obicei persoane un pic mai mature, care nu au o meserie sau o pregatire exceptionala). Imaginea pe care cei din urma o proiecteaza este de stabilitate si realizare. Reusesc asta cu mai putin. La fel si tu poti reusi, mai ales atunci vanitatea este cea ranita, nu nevoia fizica.

Unul din panseurile mele este ca lumea se imparte in doua: oameni care au avut jucarii cand erau mici si oameni care n-au avut jucarii cand erau mici. Eu sunt din prima a doua categorie (desi mint un pic, aveam ceva jucarii). Ideea e simpla, unii sunt invatati (nevoiti) sa-si ia, altii invatati (obisnuiti) sa li se dea. Din acest motiv, cand vine vorba de probleme cu banii, eu am tendinta de a oferi sfaturi despre cum se adreseaza situatia prezenta si cum se fac bani in viitor – cred ca e cea mai buna solutie, deoarece putini sunt printre noi cei ce si-au atins limita castigurilor (ce le sunt la indemana).

Asadar, urmeaza: cum sa cumparam inteligent, cum sa ne dozam banii, cum sa rezolvam o criza si, mai ales, cum sa facem mai multi bani!

Mirajul imbogatirii rapide ne loveste uneori. Prea frumos sa fie adevarat – zici, insa daca ti se spune o poveste suficient de frumoasa ajungi sa te convingi de unul singur ca se poate, ca iluzia va deveni realitate. O alegere buna, o investitie inspirata, o scurtatura nou aflata, toate astea iti vor schimba destinul, iti vor transforma avutia modesta sau medie intr-o mare avere.

Unul din filmele mele preferate se numeste Boiler Room. Va invit sa-l vedeti, e o lectie buna despre imbogatirea rapida.

Cum sa te imbogatesti rapid? Muncind? O abordare simpla, dar care se pare ca nu prea functioneaza (doar toata lumea munceste, nu?). Singura metoda viabila este specula. Dar ce sa speculezi? Greu de spus. Sansele sunt ca tu sa nu fii un speculant innascut. Ce-i de facut? Te uiti la altii, asculti povestile din targ. Bursa, petrolul, aurul, forex, futures. Variatiile majore de acest tip pot face averi peste noapte (la fel de bine cum pot ruina peste noapte). Implicit, toate ofertele de imbogatire rapida exploateaza speculatia pe astfel de piete. De aici s-a nascut o industrie de vandut vise si luat bani. Persoane care au ceva bani sunt tentate de investitii speculative pe piete necunoscute, in speranta ca vor da lovitura.

Vanzatorii, in toata povestea asta, sunt brokerii care speculeaza lacomia “investitorilor” dorinici sa se imbogateasca peste noapte. Brokerul te agata si-ti vinde o poveste. Cresteri fenomenale, posibilitati de specula, ziua sansei, saptamana in care vei da lovitura. Tot ce trebuie sa faci e sa investesti in ceea ce-ti propune brokerul, prietenul tau aparut din neant, cel care vrea sa te ajute sa castigi multi bani, repede.

Eram convins ca stilul acesta este pur american (sau macar vestic) si ca nu va prinde niciodata la noi. Ei bine, m-am inselat. Au inceput si la noi firme semi-fantoma de brokeraj sa contacteze posibili “speculanti”. Am si doua exemple de mentionat, ambele rupte din Boiler Room ca si tehnica de vanzare. Imi place cand cineva incearca sa ma agate folosind toate trucurile din cartuliile americane de vanzari, de la a-mi repeta obsesiv numele pana la a crea rapid constrangeri sau presiune.

Romania are deja o clasa consistenta de nouveau riche – probabil aici e mare parte din targetul brokerilor vanzatori de imbogatire rapida. Minunea face ca eu sa apar in niste baze de date cu potentiali investitori. Colliers sunt unii din cei de la care au transpirat datele mele. Banuiesc ca multi altii ar transmite informatii de acest tip odata ce le au, fie din rea vointa, fie din neglijenta.

Am doua exemple de firme straine de brokeraj, care adreseaza si piata romaneasca si care au campanii bine puse la punct de vanzare.

WBFI Trading, e o firma din Ungaria ce tranzactioneaza metale pretioase. Materialele de vanzare sunt foarte bine puse la punct. Povestea e simpla: aurul creste pe fondul deprecierii dolarului si a problemelor economice din USA. Investitia minima e de $30.000, dar pentru clienti noi exista favoruri, poti investi doar $15.000. Taxa de administrare este de 15% si se aplica o singura data, dupa care poti re/vinde fara alte comisioane. Randamentul promis: cel putin 10%, probabil 30-70% in maxim trei luni. Desigur, nu exista nicio garantie, dar nimeni nu s-a imbogatit fara riscuri. Numele brokerului? Michael Chance. Ironic, nu? Eu am ratat sansa de a fi bogat, pentru ca am considerat ca cei 15% comision upfront reprezinta un comision ridicol de mare, iar randamentul promis este usor obscen, desi abia acopera comisionul :)

Capital Partners, e o firma din Cehia care are reprezentanti ce vorbesc romaneste. Domnul Manac in sus, domnul Manac in jos, “cum merg afacerile?”, “facem bani impreuna”, “exploatam oportunitati” … am tot auzit pret de 3 convorbiri. Mi s-a propus sa cumpar Exxon la 92$, pentru ca datorita crizei petrolului actiunile lor vor ajunge “cu siguranta” la peste 120$ in trei saptamani. Am hotarat sa spun ca nu am bani de investit pe moment, dar ca astept sa vad cum evolueaza Exxon de data asta si investesc data viitoare. Desi brokerul avea inflexiuni americane, se pare ca nu scapase de caracterul romanesc, deoarece dupa ce i-am zis ca astept o tura s-a suparat si mi-a spus: Nu stiu de ce-mi pierd timpul cu dumneavoastra?! Va inchid! Si a inchis. Nici eu nu stiu de ce isi pierdea timpul, doar el sunase :) Lasand gluma, se pare ca nu toata teoria vanzarii e respectata, americanii avand bunul obicei de a nu renunta la tonul prietenos, in timp ce romanii isi afiseaza ipocrizia destul de rapid.

Sunt doar doua exemple. Cu siguranta exista zeci altele si probabil v-ati intalnit deja cu vanzatorii de sanse, cei care ofera iluzia imbogatirii (in cateva saptamani/luni), contra certitudinii unui comision extrem de mare (maine). Trist e ca uneori se gasesc oameni suficient de naivi incat sa cada in capcana si sa ramana fara o parte buna din bani.

Tentatiei de a castiga la bursa ii poti raspunde investind la bursa locala, sume mici, prin intermediul unor brokeri afirmati, care au comisioane decente si pot ajuta cu sfaturi. Sa risti o gramada de bani pe o piata pe care nu o cunosti, doar pentru ca-ti spune cineva cat de mult ai putea castiga, denota lipsa de inspiratie, cel putin.

Si cum te imbogatesti rapid? Nu stiu, insa promit ca voi spune daca aflu. Ce stiu insa e ca lacomie ta ii poate imbogati pe altii rapid.

Accidente usoare: trebuie sa mergi la unul din centrele lor. Mult succes in a gasi adresele pe site! Daca reusesti sa ajungi acolo, intalnesti niste domni bine hraniti, extrem de sictiriti, care te fac sa simti ca ai cam 4 cm inaltime in ochii lor si care imi aduc aminte de perioada de glorie a comunismului romanesc. Dar, cum tu ai nevoie de cooperarea lor, trebuie sa accepti atitudinea si modul de a discuta, usor indulcit de expresii capitaliste, care ar trebui sa te faca sa te simti in biroul unei corporatii moderne. Daca reusesti sa treci peste comportamentul uneori grobian, in cateva zeci de minute/ore ai incheiat interactiunea cu dansii. E o onoare sa fii tratat astfel!

Accidente grave: trebuie sa suni la un numar de telefon dedicat pentru a chema un agent la evaluare. Daca suni cateva zile, uneori raspunde cineva. De obicei numarul e ocupat. Daca nu e ocupat ti se face legatura cu tonul de deconectat, caci pana acum nu am intalnit o legatura la care sa raspunda cineva. Daca ti se raspunde si reusesti sa gasesti pe cineva, va trebui sa astepti sa fii contactat a doua zi. Evident, nu te contacteaza nimeni si trebuie sa incepi iarasi lungul lant al telefoanelor. O experienta minunata, care m-a costat cateva ore de on hold si multi neuroni sacrificati. Asa inteleg ei ca trebuie sa-si trateze clientul care plateste la (cred) cea mai scumpa companie de asigurari auto.

Nu-mi place sa critic, stiu ca exista sisteme care au probleme, stiu cat de greu e sa pui in functiune un asemenea colos, insa experienta mea cu ei este teribil de frustranta, pentru ca primeaza dezinteresul din partea Allianz Tiriac, de fiecare data cand incerci cu multa bunavointa sa cooperezi cu ei.

Solutia? Eu am gasit-o. In primul rand, renunt la serviciile Allianz Tiriac, acum cat am ocazia. Dupa care apelez la o firma specializata, un boker de asigurari. Intamplarea face sa o fi gasit si pe aceasta: iBroker.ro. O firma mica, cu cativa oameni foarte serviabili si foarte prompti. Am reusit sa-mi fac asigurarile via telefon/email in decurs de cateva ore. Mi se pare exceptional. Mai mult, in cazul accidentelor le revine lor bataia de cap cu serviceul si interactiunea cu personalul de inalt nivel tehnic, cu care un om simplu ca mine nu poate discuta foarte usor. Nu le-am platit comision, l-au platit cei de la firma de asigurari cu care am ales sa lucrez, adica Omniasig, care ofera conditii mai bune decat Allianz Tiriac pentru full CASCO la un pret vizibil mai mic.

In situatia asta ma intreb cat va mai dura pana serviciile publice vor ajunge sa fie digerabile, la un minim de decenta fata de consumatorul fara alternative.

Aseara am participat la Gala premiilor E-Commerce, unde ne inscrisesem cu Ghelir. A fost un eveniment sponsorizat de banci, procesatori de carduri si alte entitati din domeniu. Din nou a fost adusa in discutie povestea platilor cu cardul, care sunt la un nivel minuscul in Romania (mult sub 5%). La un moment dat mi-a explodat o mica vena in cap si am luat-o usor razna, avand o interventie destul de violenta in discutie. Simt nevoia sa detaliez subiectul, la rece.

Procesatorii, bancile si consultantii spun ca lipsa platilor cu cardul afecteaza comertul electronic romanesc. Cumva comerciantii sunt defecti, pentru ca romanul plateste mult cu cardul in afara, dar nu local. Se da vina pe lipsa educatiei, pe frica de fraude si pe lipsa de interes a comerciantilor pentru plata cu cardul… I call BS on that!

Adevarul:

Industria platilor electronice, conform statisticilor pline de sperante, e undeva la 50 milioane USD anul asta, un maxim reatins. Din acestia sub 5% sunt comisionul procesatorilor, iar din ei 1-1.5% raman la agregatori. Deci cei cativa agregatori au o piata totala de maxim 500.000 USD. Din astea GeCad ia mai bine de jumatate, DotCommerce poate o treime, iar restul se duce la ceilalti procesatori (da, mai sunt si altii). Asta ca sa stim despre ce bani vorbim, ca mi se pare ca avem de a face cu un raport vorba/bani foarte mare.

Va creste industria de 10 ori in urmatorii doi ani? Sa speram. In continuare ramane un domeniu foarte mic.

Dorinta de a plati cu cardul in strainatate nu este exemplul inteligentei comerciantilor straini si nici cel al educatiei si deschiderii cumparatorilor romani pentru piata internationala. Cei care cumpara din Romania de pe magazine straine platesc cu cardul pentru ca e cea mai simpla metoda si are comisionul cel mai mic. Alternativa este sa trimiti banii prin transfer bancar, caz in care faci un drum la banca, trebuie sa completezi niste formulare si, mai ales, platesti minim 25$ comision. Asadar, explicatia tine de comoditate si de o economie substantiala.

De ce nu se plateste cu cardul in Romania? Din cauza comisionului. E singurul motiv major valid. Da, e complicat sa inrolezi cardul, sa suni la banca, sa intelegi cum se procedeaza si sa completezi formulare. Cu siguranta si asta ii retine pe unii utilizatori sa plateasca cu cardul. Nici nu vreau sa mai aduc in discutie faptul ca romanii nu platesc cu cardul nici la POS-urile din magazinele traditionale, folosind plasticul doar pentru scoate numerar de la ATM. Pe comercianti ii retine comsionul, care variaza de la 3.7% la 5%, in functie de volum, la care se adauga si niste taxe lunare de administrare.

Comertul electronic romanesc, in acest moment, inseamna, ca numar, magazinele de IT. Aceste magazine au costuri mici de intrare pe piata, sunt fascinate de succesul eMag si vand la preturi de dumping, in speranta de a rupe piata cu cea mai ieftina oferta. Marginile vanzatorilor de IT online sunt, adesea, intre 2-3%, cel putin la produsele scumpe, cum ar fi laptopurile sau monitoarele, care constituie mare parte din volumul vanzarilor. La 3% adaos nu iti permiti sa platesti 4.5% comsion. Asta e adevarul. Mai mult, nici la 6% adaos nu e prea apetisant un comsion de 4.5% (trei sferturi din castigul tau). In plus, la acest nivel, deja nu mai esti competitiv ca pret, pentru ca ai ajuns sa ai un pret mult mai mare fata de sutele de concurenti. E doar un exemplu, mult din ce se vinde online are magini mici, implicit comisionul doare, nu numai in zona IT.

Clientii din Romania au si cateva particularitati. Prefera sa ridice produsul de la magazin, vor sa plateasca mereu cat mai putin, cred in numerar si in ramburs. Nu e vina cuiva, nu cred ca ii schimbam prin lectii moralizatoare. Am constatat pe Ghelir, unde sunt sute de comenzi saptamanal, ca nivelul platilor online este de 2%, in timp ce depunerea de numerar la ghiseul bancii este undeva la 20%. Restul sunt facute la sediu sau la curier. E mai avantajos pentru clientul de rand sa mearga pana la o banca sau chiar sa transfere online decat sa plateasca cu cardul (ca daca n-ar fi, nu s-ar intampla/povesti). Comisionul la depundere directa e de obicei zero, iar la transfer bancar e undeva la 4-5 RON, adica pentru plati mai mari de 100 RON e mai convenabil decat cardul.

Raspunsurile clasice:

1. Comerciantii online din .ro nu se pozitioneaza bine. Adica: daca s-ar pozitiona bine ar putea avea adaosuri mai mari si ar putea suporta fara proteste plata cu cardul. Sunt de acord ca avand adaosuri mari poti suporta comisioane mari. Problema e ca nu poti avea adaosuri mari prin puterea dorintei intr-o piata atat de concurentiala. Daca ar functiona sistemul asta, de repozitionare peste noapte, orice pacient s-ar duce la doctor ca sa-si spuna: Fa-te bine! si nu o sa te mai simti rau. Bun sfat, greu de aplicat.

2. Americanii accepta taxele care uneori ajung la 8%. Madalin Matica a zis acest lucru aseara si am mai auzit argumentul si cu alte ocazii. Sincer, e extraordinar ca americanii accepta si ca pot trai cu asta, dar nu schimba cu nimic situatia din Romania, unde utilizatorii au un alt comportament, iar vanzatorii un alt mediu economic si unde e imposibil sa accepti 8% comision.

Costurile de implementare ale unui sistem de plata cu cardul sunt de cateva sute de euro la inceput si de cateva zeci lunar. De ce as implementa ca si comerciant un astfel de sistem? Ca sa-mi cresc vanzarile. Lipsa optiunii de plata cu cardul scade vanzarile? Poate 1 in 100 de clienti sa nu cumpere pentru nu poate plati cu cardul. Ceilalti 99 vor accepta la fel de bucurosi metodele traditionale de plata. Merita sa fac un contract, sa platesc implementare, intretinere, facturi de comision samd pentru a castiga cativa clienti la care voi plati oricum un comision consistent? Faceti si voi calculul, eu sunt convins ca nu.

Solutii?

Prima ar fi sa nu ne mai plangem atat de mult. A doua ar fi sa analizam situatia cu ochii deschisi si sa vedem tot peisajul, nu numai ce ne convine. Altfel, va trebui sa asteptam sa se maturizeze piata, sa se obisnuiasca romanii cu cardurile in general, sa prinda local PayPal si alte modalitati de a plati electronic cu comisioane mici, sa se modifice comisioanele bancilor procesatoare, sa creasca volumul tranzactionat samd.

Felicitari pionierilor, felicitari celor care pot, vor, cred si incearca sa creasca industria si sa schimbe lucrurile. Dar, sa fim sobri, powerpointurile, statisticile si discursurile energizante nu schimba realitatea economica.

Acestia ar fi ai mei 2 eurocenti in povestea cardurilor.

Azi am fost invitat (nu in calitate de blogger ;-) la o receptie data de ambasadorul Anglei in cinstea plecarii fostului ambasador si a unei parti din personal. Cu una din aceste persoane am negociat de doua ori, la sange, la ultimul penny, un contract. L-am laudat ambasadorului pentru chibzuinta cu care cheltuieste banii statului, iar in cadrul speechului a fost felicitat ca pleaca, pentru ca altfel oamenii ca mine ar fi ramas fara camasa… Saptamana trecuta am fost in Turcia si m-am simtit in al noualea cer, pentru ca am negociat absolut orice oferta primita, cu rezultate mai mult decat onorabile. Din toate astea am ramas cu ideea ca e nevoie de mai multa deschidere spre negociere, o arta profitabila care in Romania nu o imagine si nici o traditie prea buna. Pe scurt, cateva din regulile mele de negociere:

1. (Aproape) Totul se negociaza. De la o oferta de servicii, la pretul unei camere de hotel si pana la noua masina sau rata dobanzii la un credit. Chiar daca acest lucru nu este spus, este situt. Oricine vrea sa-si castige/pastreze clientii, implicit e dispus sa negocieze – da, in Romania. Eu nu am crezut ca hotelurile iti fac reducere daca te duci de pe strada sa inchiriezi o camera, pana nu mi-a demonstrat-o un partener de afaceri evreu (aici da traditie in a negocia).

2. E datoria clientului sa incerce sa negocieze. Nu te costa nimic sa spui ca vrei un discount, ca nu-ti convine pretul, ca vrei sa mai discuti, ca astepti o oferta mai buna. Cheia e sa-ti invingi jena. Nu te va considera nimeni zgarcit, nu vor rade in urma ta, nu esti o persoana oribila (cel putin mie asa imi place sa cred). Negociind castigi mereu. In cel mai rau caz obtii o concesie mica, doar o bila alba sau exercitiu si experienta.

3. Orice negociere are limite. Teoria spune ca o negociere excelenta te aduce la un maxim de 60% din pretul solicitat initial. Desigur, e vorba de 60% din ceea ce vanzatorul adauga. Daca vrei sa obtii o reducere de 25% de la un vanzator care are o margine de 5% (ex: vanzator de computere) vei avea parte de un episod trist sau ridicol de negociere. Cand nu exista reguli iar pretul nu e afisat sau usor de determinat, poti sa te aventurezi in a obtine un pret mult mai mic (ex: in bazaruri, piete).

4. Lasa de la tine. Flexibilitatea este mama negocierii. Daca pui conditii inacceptabile, ceri prea mult si insisti, vei irita partenerul de negociere si vei pierde ocazia de a ajunge la o intelegere. Am fost in situatia de a negocia cu o persoana nepregatita/rautacioasa, iar rezultatul a fost acelasi: am zis pas, am pierdut si eu, au pierdut si ei. Ca sa ai de unde lasa ofera de la bun inceput mai putin decat esti dispus sa dai la ultima strigare.

5. Nu spune de la inceput ultimul pret. Ruinezi negocierea dezvaluind ultimul pret. O capcana clasica e sa raspunzi la intrebarea: Care e ultimul pret? pusa la inceputul negocierii. Da un raspuns deschis, cauta sa reglezi alti parametri ai discutiei astfel incat sa ajungi la un rezultat bun si sa nu-ti dai cartile pe fata din prima.

6. Negociaza mai multe atribute. Nu te limita la a negocia pretul. Modifica din cantitate, din termenii de livrare sau garantie, valuta in care este facuta tranzactia samd. Cu cat ai mai multe atribute cu atat vei putea castiga mai mult daca reusesti sa le impachetezi bine. In cel mai rau caz castigi un termen bun de plata sau garantie extinsa, altfel te limitezi la un joc al preturilor, prea usor de urmarit si prea restrictionat.

7. Lasa (si) partenerul sa castige. Trebuie sa-i dai ceva ca sa plece multumit de la o negociere. Victoriile totale iti vor aduce dusmani si putine sanse de a mai colabora in viitor. Toata lumea trebuie sa plece de la masa negocierilor cu zambetul pe buze si cu impresia ca a facut cea mai buna afacere posibila. Cei care merg pe totul sau nimic trebuie sa stie ca ard poduri in urma lor.

8. Incearca sa afli pozitia de pe care negociaza partenerul. In cel mai fericit caz ai toate informatiile, stii cat poate jongla partenerul cu termenii negocierii si-l aduci cat mai aproape de ce iti doresti. Altfel, stange atent toate indiciile si incearca sa te pozitionezi corect. Vei fi nevoit sa negociezi cu persoane care isi pot permite usor sa piarda un client, caz in care trebuie sa fii extrem de precaut, sau, cu persoana care ar face orice sa vanda, caz in care iti poti adapta oferta.

Suficient pentru inceput, voi mai reveni asupra subiectului. Pana atunci te invit sa faci mici exercitii: sa obtii o reducere pentru o oarecare achizitie – sa faci tot posibilul pentru a ajunge acolo. Fie si 2%, daca ii castigi de cateva ori ti se va deschide apetitul pentru negociere, iar de acolo cerul e limita pe viitor.

De ceva vreme ma chinui sa gasesc persoana potrivita pentru a scrie despre finante personale. Din nefericire nu am gasit pe nimeni care sa aiba timp, chef si un strop de talent la scris, doar oameni care se uita ciudat la mine. Cum trebuie ca cineva sa scrie despre finante personale am ales sa fiu eu acela, pentru ca este cu adevarat nevoie de astfel de articole.

Imi vad prietenii apropiati, tineri, cum se pierd in datorii care tind spre infinit, datorii ce le intuneca orizontul pentru zeci de ani. Cred ca in zilele noastre legarea de glie se face prin banca, iar tentatia banilor primiti repede si “degeaba” este irezistibila.

Bancile sunt cele mai prolifice institutii ale prezentului. Fac pui! Mii de pui, la orice colt de strada e o banca. In fiecare banca intra sute de oameni gata sa-si semneze singuri condamnarea la plata, pe zeci de ani. Pentru mine bancile sunt ca si alcoolul sau tigarile: folosite fara discernamant ajung sa ruineze pana si cel mai bun om. Sistemul de vanzare este atat de bine pus la punct, incat inhiba ratiunea consumatorului de rand. Practic, e greu sa-ti dai seama in ce intri. Cata vreme nu ai ajutor din exterior nu poti discerne corect.

Scoala nu te invata cum sa ai grija de banii tai. Esti obligat sa inveti economie, ar trebui sa stii ce este costul marginal sau elasticitatea indirecta, insa nu te invata nimeni cum sa-ti faci un buget, cum sa-ti prioritizezi cheltuielile, cum sa investesti samd. Sunt convins ca lectiile practice, simple, despre finantele personale, lucrul intr-o companie sau relationare ne-ar scuti pe toti de milioane de drame.

Niciodata nu am crezut in banii depusi la CEC, in pensii sau economii la saltea. Nu despre asta mi-am propus sa scriu, ci despre cum se abordeaza si trateaza problemele cu banii, despre cum iesi dintr-o groapa financiara si despre cum iti asiguri un prezent si un viitor relaxat. E suficient sa urmaresti cateva sfaturi simple si in timp situatia ta financiara se poate redresa.

In ce calitate dau aceste sfaturi? Pai, sunt un tanar antreprenor, am rulat pana acum niste sume de bani mai mari decat cele la care are acces un angajat obisnuit, am platit salarii catorva zeci de oameni si sunt fericitul posesor al unui credit ipotecar de aproape 100.000 € pe 25 de ani. Am 25 de ani, iar acum 5 ani imprumutam bani de bere (la pahar). De atunci s-au schimbat lucrurile si stiu ca pot ajuta pe oricine sa-si imbunatateasca situatia financiara, folosind aceleasi tehnici care pentru mine au dat rezultate.

Asadar … sa incepem! Am o lista de subiecte in minte. Va rog sa-mi trimiteti pe email (dragos-la-sns-punct-ro) intrebarile sau povestile voastre, imi vor servi ca material de studiu si probabil ii vor ajuta pe altii in situatii asemanatoare.