M-a pus pe ganduri articolul lui Radu Georgescu, Formal sau Informal. Imi place ca e vorba de un subiect deschis, care admite o multime de pareri si nu se poate epuiza vreodata.

Premisa de la care porneste Radu este ca americanii sunt informali in atitudine si aparenta. In special oamenii din IT din California cultiva imaginea de geniu neglijent, care poarta haine din conventie si le alege gandindu-se la comoditate. Il avem ca exemplu pe Steve Jobs care isi prezinta produsele in eterna lui combinatie de helanca/maleta cu blugi.

Consider ca haina il face pe om si ca trebuie ca mereu sa fii imbracat cat se poate de bine si in ton cu contextul in care te afli. Poti mereu fi la o extrema, imbracat la costum cand iesi in parc cu prietenii, sau in pantaloni scurti si slapi la o intalnire de business, insa asta denota lipsa de respect pentru cei din jurul tau  sau neincredere totala, deci sunt situatii pe care le excludem de la bun inceput.

Americanii sunt informali, IT-stii cu atat mai mult. Sunt perfect de acord cu asta si cred ca e pacat. Pe langa glumele de rigoare legate de obezitate (cel putin inexacte in majoritatea situatiilor), nimeni nu spune ca americanii sunt foarte, foarte politicosi si foarte informali. Cu toate astea politetea are niste limite mai stricte fata de Europa, dupa care poate fi interpretata ca o agresiune. La fel, lipsa formalitatii poate parea ca transmite un anumit nivel de apropiere sau relaxare, cum se intampla "la noi", insa nu este cazul.

Oamenii din varful piramidei sociale isi pot crea propriile legi – au voie. Pentru noi, ceilalti, imitarea nu vine cu aceleasi rezultate. Adica, daca iti pui blugi si helanca, nu o sa fii perceput ca un potential Steve Jobs. Daca ii cautam pozele din tinerete o sa-l vedem in costum. Azi se deplaseaza cu un Mercedes SLK AMG, fara placute de inmatriculare, pe care il parcheaza pe locurile pentru handicapati. Doar el are voie – pentru ca poate. Serios. Deci, nu trebuie sa facem referiri la aceste exceptii cand luam decizia de a ne prezenta intr-un anumit mod.

Va pot spune experienta mea din US. Am ales sa fiu cat se poate formal, fara a exagera, oriunde m-am aflat – fie California, fie coasta de est sau zona de sud. Rezultatul este ca mai mereu mi s-a spus Sir si mereu am fost tratat politicos. Evident, cred as fi fost tratat destul de politicos in orice situatie, mai ales ca si client, deoarece exista o cultura a respectarii banului clientului. Cateva domnisoare mi-au spus ca au crezut ca sunt gay, deoarece nu m-am ferit sa deschid o usa sau sa tin haina, comportament specific celor care nu pot fi acuzati usor de hartuire sexuala ;-) In rest mi s-a spus ca par "international" sau stabilit de ceva vreme in US, ceea ce nu poate fi decat de bine. Cred ca prezenta formala este mai sigura si o prefer, indiferent de situatie si locatie. Asa cum zic americanii – You can never go wrong with it. Nu sunt de acord cu Radu care zice ca in California nimeni nu poarta costum. Multi din cei cau care m-am intalnit erau intr-un costum. Nu am vazut VC sau CEO al unei companii mari care sa nu fie imbracati in costum.

O prezenta formala implica mai multa munca si mai multa atentie, dar care trebuie expuse foarte lejer. Apreciez oamenii care fac lucrurile dificile sa para simple. mereu iau ca exemplu ceremonia ceaiului din cultura japoneza. Presupune multa munca, atentie la detalii si un rafinament extrem pentru a o face sa para simpla. Cred ca refuzul formalismului te limiteaza, dandu-ti sansa de a scapa rapid spunand Nu e pentru mine! Nimeni nu se descurca exceptional in situatii formale – poate cu  exceptia celor cu sange albastru. Ai nevoie de mult exercitiu, de ore bune in care sa te simti stanjenit si nefiind la locul tau. Trebuie sa treci prin ele si sa ajungi la stadiul la care pare ca "te-ai nascut in costum", dupa cum zicea un amic despre italieni. Oricum ar fi, trebuie sa te educi astfel incat sa te simti bine atat in situatii formale, cat si in cele informale, indiferent de preferinte.

Poarta-te ca un rege si vei fi tratat ca un rege! Asa zice un proverb. Desi sunt putine locuri in care  ne putem purta ca un rege, merita incercat. Esenta e ca tinuta si comportamentul cer reciprocitate. Merita sa te tratezi bine si sa-i tratezi pe cei din jurul tau si mai bine – asta iti castiga respect (sau cel putin tine grobienii la distanta). Daca tu nu te apreciezi, de ce crezi ca o vor face ceilalti? Va trebui sa depui un efort sustinut sa compensezi sau sa acoperi un handicap de imagine fata de altii in postura ta, deci nu merita niciodata sa lasi garda jos.

Diferenta sociala mare aparenta trezeste reactii extreme. Zic aparenta pentru ca oamenii judeca rapid dupa aparente si te crediteaza cu atribute pe care esti departe de a le avea. E foarte usor sa trezesti antipatia celor din jur daca prezenta deosebita nu e acompaniata de multa decenta si deferenta.  Un gest nepotrivit sau un cuvant deplasat e perceput altfel cand vine de la cineva foarte formal fata de atunci cand vine de la "un baiat in blugi".  Asa ca formalismul, culmea, este si un exercitiu bun de umilinta si decenta cu cei din jur. Vad des "domni" care trateaza cu dispret orice persoana care pare inferioara social. Mi se pare un semn de adanca nesimtire si ma face sa-mi pierd instant orice urma de respect. Cei care functioneaza pe sistemul "pupam sus, calcam jos" nu merita altceva decat dispret. Cea mai mare eroare pe care o fac persoanele aflate la inceput intr-o pozitie foarte formala este sa-i trateze direct/informal pe cei care sunt vizibil in inferioritate (din nou, vorbim doar de aparenta!). Pierd o sansa de a ii face pe ceilalti sa se simta deosebiti si isi castiga antipatie.

Revenind, cred ca formalitatea trebuie cultivata si este o forma de respect fata de propria persoana si cei din jur. Necesita exercitiu si sigur te va indispune o vreme, dar rasplata va fi permanenta. Cred ca manierele sunt mereu obligatorii, insa lipsa lor straluceste atunci cand esti formal.    Asadar, trebuie sa ne acordam atentia si respectul necesar si sa fim cat mai atenti cu cei din jurul nostru, indiferent de modul in care ne expunem. Nobletea obliga!

Ce este o taxa sau un impozit? Un transfer de resurse din domeniul privat in domeniul public. Acest transfer este obligatoriu (non-benevol) si nu acorda vreun beneficiu celui deposedat. Desigur, exista promisiunea generica a folosirii taxelor spre binele si folosul comunitatii. Sunt bani publici, folositi in interesul public, bani ce ajuta la cresterea societatii (scoli, spitale, infrastructura, aparare, pensii samd).

Promisiunea teoretica (binele public) are si un mijloc de control: ii alegem pe cei care au grija de banii publici. Controlul este la fel de teoretic ca si promisiunea.

Putem alege sa fim teoreticieni sau carcotasi si sa spunem ca banii din taxe sunt folositi ineficient (rareori in folosul public) si ca cei care ii gestioneaza pun propriul interes inaintea interesului public (absolut normal si explicabil). Desigur, afirmatiile de mai devreme nu se pot dovedi. Neavand o acoperire clara nu vom continua pe acest drum. Insa, mult mai simplu, putem judeca dupa rezultatele de pana acum. Daca ni se pare ca banii pe care i-am dat (fara voia noastra, sub forma de impozite) au fost cheltuiti corect – inseamna ca suntem multumiti de sistemul de taxare.

Nu voi pune la indoiala necesitatea taxelor, corectitudinea impunerii sau eficienta folosirii respectivelor sume. Sa zicem ca e perfect acceptabil sa platim taxe si ca aceste taxe chiar se transforma in beneficii pentru noi.

Se da un stat aproape falit. Banii sai provin din taxe. Taxele, cum spuneam mai devreme, sunt bani trecuti din privat la stat. Statul este aproape falit. Asta inseamna ca statul a fost o institutie condusa prost. Aici apare o situatie paradoxala:

- Platitorul (persoana fizica sau juridica privata), traind sub un stapan incapabil, ajunge sa nu-si mai poata plati taxele. Uneori este din cauza prostului sau management, alteori pentru ca statul nu-si achita datoriile. Invariabil, platitorul ajunge sa nu-si poata plati datoriile catre stat. In acel moment statul il poate executa, deposeda de tot ce are, incarcera. Platitorul este total responsabil.

- Statul, datorita prostului sau management, nu reuseste sa-si achite datoriile fata de mediul privat. Ce se intampla in acel moment? Se schimba guvernul, se tiparesc bani, se fac imprumuturi interminabile samd. Niciunul din managerii statului (cel care colecteaza si consuma) nu este responsabil cu proprietatile sale sau cu libertatea. Statul este lipsit de responsabilitate.

Nu au fost suficienti bani! sau Am avut o mostenire grea de la fostii manageri! sunt argumente aduse deseori pentru a explica dezastrul. Aceste argumente sunt irelevante, deoarece ele nu absolva de obligatii pe nimeni din mediul privat.

Trangand linie si simplificand  la maxim, eu consider ca un proprietar de afacere (platitor de taxe) are, legal, cel mai mare nivel de responsabilitate privind sanatatea economica a statului. Conducatorii sau functionarii nu au in realitate o astfel de responsabilitate. Reamintesc paradoxul de la care am pornit: platitorul de taxe nu are putere, ci doar obligatia de a plati, in timp ce statul are puterea de a lua. 

Asadar, ca platitor de taxe neputincios, imi permit macar sa fac o simpla analiza si sa ofer o idee celor care au puterea de a modela economia.

O taxa este o povara. Cata vreme nu se vede clar rasplata purtarii acestei poveri este normal ca nimeni sa nu-si doreasca sa plateasca taxe.

Ce se intampla atunci cand ti se impune ceva? Faci o alegere. Poti alege sa te supui, iar asta are un cost. Poti alege sa-ti asumi un risc, sa te sustragi, asta avand iarasi un cost. Cu cat taxele sunt mai mari, cu atat riscurile asumate prin neplata lor sunt mai bine rasplatite. Cu cat taxele sunt mai mici, cu atat nimeni nu-si mai asuma riscuri si plateste.

Cresterea taxelor la cote aberante, in speranta de a rezolva problemele financiare ale statului, seamana cu reactia unui parinte isteric care isi bate copilul pentru ca nu ia note bune. Cu cat il bate mai tare, cu atat crede ca va invata mai bine. In cele din urma rezulta un copil care-si uraste parintele si scoala. Uneori poate rezulta si un copil mort. Mediul privat romanesc este un copil batut cu salbaticie pentru a explica greselile parintilor si pentru a le plati incompetenta.

Statistic, scaderea taxelor inseamna colectare mai buna, bani mai multi incasati, un mediu privat motivat sa creasca, noi platitori, bani si mai multi samd. Asta este o relatie de prietenie cu copilul. Ajutor, incurajare pentru rezultate care apar in timp. Din pacate, cultivarea unei asemenea relatii necesita un intelect dezvoltat si o maturitate deosebita a parintilor. Varianta simpla este bataia, deoarece promite rezultate rapide atunci cand ai nevoie de rezultate.

Ce se va intampla daca vor creste (si mai mult) taxele? Cei care au foarte multi bani, copiii foarte destepti, vor sti sa se duca in familii mai tolerante. Exista zeci de jurisdictii mult mai relaxate fiscal care se bucura sa aiba clienti romani. Exista alte zeci de jurisdictii mai dure fiscal, dar care dau beneficii clare propriilor parteneri, din nou bucuroase sa aiba clienti romani. Asadar, cei cu bani vor pleca, mai ceva ca pana acum. Eu ii incurajez pe toti sa faca asta. Mi se pare foarte corect si cinstit sa raspunzi astfel unei agresiuni.

Cei care nu au foarte multi bani si care au nevoie de sustinere, vor fi doborati de povara. Putini vor mai fi care vor vrea sa le urmeze pasii. Mediul privat va fi distrus. Este intrarea intr-o spirala a distrugerii de care suntem foarte aproape.

Ce mi-as dori eu:

1. As vrea ca statul sa nu mai fie ipocrit si sa-i trateze cu mai mult respect pe cei care il intretin.
2. As vrea ca statul sa-si doreasca mai multi bani si sa faca asta cultivand mediul privat prin reduceri de taxe si de birocratie, nu bagandu-l in spirala distrugerii.
3. As vrea ca toti sa inteleaga cine plateste, iar cei care platesc sa aiba drepturile si mijloacele de control asupra propriilor bani.
4. As vrea un cod al muncii capitalist, nu unul comunist. Si as mai vrea ca angajatii sa nu fie mintiti cu promisiunea unei pensii asupra careia nimeni nu are vreun control.
5. Daca statul va continua sa fie irational si iresponsabil, as vrea ca mediul privat sa raspunda, in primul rand prin eliminarea dependentei fata de stat, deoarece exista mijloacele necesare.

Toate aceste idei sunt greu de implementat deoarece presupun schimbari fundamentale in modul in care este construit sistemul. Asa ca m-as bucura daca s-ar alege solutia simpla: Va rog, cresteti taxele! Macar asa se va alege praful de tot repede si o vom putea lua de la zero… poate chiar in alta parte.

De fix o luna sunt intr-o tech-scursie prin US. Cred ca in avion poti gandi foarte obiectiv, detasarea fizica ajutandu-te sa vezi lucrurile in asamblu. Vizitand diverse locuri am reusit sa invat mult si am avut suficient timp de gandire.

Experienta de la South by Southwest, faptul ca am am fost 9 oameni de la 6 companii in Austin si in San Francisco, interactiunea cu romanii plecati, expunerea la amalgamul etnic si tehnic din US m-au ajutat sa-mi fac o idee mai buna despre ce va urma.

Unde suntem acum? La inceput de drum. Vladimir si Dragos de la UberVU au reusit sa sparga gheata, primind finantare straina si avand prezenta internationala. Vlad si Victor de la SeedMoney au reusit sa redefineasca regulile jocului privind finantarea proiectelor. Infiintarea Bucharest Hubb ajuta la crearea primei comunitati reale a start-up-urilor. Deci in Romania se misca ceva. Faptul ca avem finalisti la Seed Camp in Londra, discutiile despre Romania din panelurile de la SXSW, discutiile cu diversi oameni din San Francisco sau din Silicon Valley mi-au confirmat ca si international miscam. Avem cateva exemple din lumea antreprenoriala, romani bine stabiliti in mediul IT din US si o reputatie tehnica foarte buna. Avem deja si companii romanesti care au facut exit sau cresc pe piata internationala. Nu sunt start-up-uri, dar sunt relevante atunci cand ne referim la industria IT si la romani. Cum zic cei de la Silicon Valley Watcher: The Romanians are coming!

Inainte sa ajungem la impresii extreme, cred ca suntem foarte la inceput si avem o scanteie care ne-ar putea face sa crestem mult in viitor. Nu sunt de acord cu cei care sustin ca Romania este complet irelevanta, insa nu agreez deloc afirmatiile de tipul "romana este a doua limba vorbita la Microsoft" pentru ca sunt complet false si nu ajuta decat la masturbarea nationala, miscarea extrema prin care ne convingem ca suntem cei mai buni, cei mai destepti si cei mai frumosi – doar ca sa vedem in prima zi de scoala ca nu e asa. Genul acesta de gandire sta la baza rasismului si naste ura si frustrare.

Cum trecem de la scanteie la explozie? Asta e intrebarea care ma framanta, mai ales ca simt ca suntem aproape.

Zilele trecute am citit urmatorul proverb somalez: Eu si cu Somalia impotriva lumii. Eu si cu tribul meu impotriva Somaliei. Eu si cu familia mea impotriva tribului meu. Eu si cu fratele meu impotriva familiei noastre. Eu impotriva fratelui meu! Cred ca e foarte usor  de transformat intr-un proverb romanesc.

Am constatat ca romanii au trasaturi cu doua taisuri: perseverenta, inteligenta (medie, dar amplificata  ambitie), deschidere, competitivitate etc. Toate astea te ajuta daca vrei sa reusesti international. Mediul romanesc este unul cu un nivel scazut de incredere, lipsit de etica si norme morale. Ne dezvoltam trasaturile adaptandu-ne la mediu, pentru ca adaptarea este esentiala supravietuirii. Din pacate, fara schimbari dramatice din/in exterior mediul nostru ne programeaza pentru autodistrugere, ca in proverbul de mai sus. De aceea nu vom avea niciodata succese notabile de unii singuri si nici nu vom fi profeti in tara noastra.

Avem cateva exemple in istorie de schimbari dramatice provocate de un grup mic de oameni. Punctele comune au fost dorinta de a schimba, experienta, educatia si influenta internationala, nevoia de volum si trecerea la calitate. Pastrand proportiile, cred ca miscarea online romaneasca poate invata din lectiile oferite de istorie.

Lipsa de incredere, competitivitatea, dar si invidia si sentimentele (nefondate) de superioritate sunt trasaturi clare ale oamenilor din online/IT care se invart in mediul romanesc. Din nou, este un cerc vicios, in care trasaturile negative sunt influentate de mediul negativ – si invers. Totusi, duse international, aceste trasaturi se manifesta ca si calitati.

Ca o suma a ideilor de mai sus – sunt convins ca nu vom reusi niciodata sa avem o mare miscare unita de internationalizare a start-up-urilor romanesti, indiferent daca o pornim local sau din strainatate. Mereu vor exista diferente de opinie si abordare, sentimente negative intre participanti, tradari, revolutii in revolutii samd. Ca sa reusim trebuie sa incercam sa transformam dezavantajele in avantaje, sa le izolam sau sa le minimizam.

Solutia? Impreuna, pe  cont propriu. E clar ca avem nevoie sa fim pe cont propriu ca sa putem evolua. E la fel de limpede ca trebuie si o munca de echipa pentru a fi eficienti, pentru a nu incepe mereu de la zero, pentru a reusi sa construim.

Sper ca oamenii implicati in Bucharest Hubb si in alte comunitati sa sustina practic aceasta deschidere – impreuna. Pana se va intampla acest lucru, promit sa ajut cu ce pot orice persoana care crede ca poate invata ceva de la mine – pe cont propriu. Cred ca e esential sa ai contacte si persoane cu expunere internationala pentru a reusi – impreuna. La fel, cred ca fiecare este responsabil doar pentru el si trebuie sa traga cat poate de tare – pe cont propriu.

Asadar, la drum, impreuna, pe cont propriu!

28 Martie 2010, Sunnyvale, CA

De vreun an sunt cu capul in nori. Pe langa curcubee, unicorni si alte fantasme online, e mereu nevoie de servicii tehnice care sa functioneze. Simplu in teorie, greu in practica. Ma fascineaza fenomenul Cloud Computing tocmai pentru ca redefineste piata IT-ului, afectand major serviciile online. Pe cat de neclar suna, pe atat de concreta si tangibila este activitatea de cloud provider.

Desi incepusem deja sa merg spre nori, confirmarea legata de Cloud Computing mi-a venit la Gartner ITXpo in Orlando. L-am vazut pe CIO-ul Americii, Vivek Kundra, vorbind despre migrarea spre cloud si cele 932 de centre de date ale Guvernului SUA. L-am vazut pe Eric Schmidt, CEO-ul Google, vorbind despre cloud, Google Apps si viziunea Google despre viitorul lumii online. Viziune este un cuvant fumat, insa cand vorbeste Schmidt despre cum Google lucreaza activ la a schimba lumea (n.r.: si reuseste) iti dai seama usor ce va urma: Cloud Computing. Oriunde, peste tot, oricand, incepand de acum!

Si Romania? Activitatea mea din U.S. este deja legata de servicii de Cloud. De azi, activitatea mea din Romania va fi legata tot de Cloud. Imi face placere sa anunt proiectul in care sunt implicat deja de 3 luni: Appnor – primul integrator de servicii cloud din Romania. Am inceput printr-un parteneriat Google, insa vom merge mai departe, integrand rapid solutii critice pentru business. In maxim doua luni urmeaza si serviciul de backup online nelimitat. Pe moment avem in vedere o solutie de CRM in cloud, facturare si putere de calcul la cerere. Vom lasa piata sa decida care solutie este necesara pe plan local.

In acest moment Appnor furnizeaza local solutiile Google de business, Google Apps. Setul de aplicatii colaborative contine: Google Mail, Google Docs, Google Video, Google Calendar, Google Sites si Google Talk.

De ce este nevoie de un integrator de solutii cloud? Nu putem toti folosi deja aplicatiile cloud? Desigur, aplicatiile pot fi folosite deja. Providerii mari de cloud computing isi ofera resursele la preturi extrem de avantajoase, profitand de economia de scara data de dimensiunea la care opereaza. Volumul acesta imens este cheia serviciilor performante si a preturilor mici, insa face imposibila oferirea unor servicii avansate de suport tehnic, implementare sau migrare.

Utilizatorii au nevoie de suport, educatie tehnica si asistenta. Din acest motiv exista integratorii de cloud, companii mici care pot servi o zona sau o nisa de piata. E un joc din care castiga atat providerii cat si clientul final, pentru ca se poate oferi un serviciu extraordinar, cu suport extraordinar, la un pret extraordinar. Sa fim sinceri, mai extraordinar de atat nici ca se poate ;-)

Lipsa reprezentarii locale a providerilor complica foarte mult adoptia solutiilor de cloud. Practic, nici macar nu poti plati serviciile, pentru ca plata online in strainatate, cu carduri romanesti, nu este acceptata. Factura de la o firma locala, termene de plata, instrumente de plata diferite de card, comisioane decente – toate acestea sunt posibile doar cand se lucreaza cu un integrator.

Suportul tehnic in limba romana este, iarasi, esential pentru folosirea serviciilor de Cloud Computing. Ca partener al providerilor, Appnor ofera suport localizat pentru toate serviciile oferite pe piata din Romania. Serviciul este oferit contra cost, pe baza de abonament sau plata la interventie. Cei care dispun de expertiza tehnica necesara se vor bucura sa afle ca oferim serviciu de DNS Gratuit pentru orice varianta de Google Apps (functioneaza si daca nu folosesti Google Apps, dar asta e secret ;-)

10.000 de EURO credit pentru suport tehnic, acordat primilor 200 de clienti care folosesc Google Apps Standard sau Premier prin Appnor. Asa ca nimic nu va impiedica sa migrati acum la Google. Daca vi se pare ca e-mailul este un cosmar si ca lucrul in echipa inseamna reply-to-all si 12 documente atasate, inseamna ca inca nu ati migrat spre Google Apps. Tic, tac, tic, tac.

Appnor este un serviciu oferit de Sinergetic Clouds SRL. Le multumesc tuturor celor care au participat la implementare. In cateva luni serviciul Appnor va fi disponibil si in U.S.

PS: Fiind totul la inceput, s-ar putea sa existe mici disfunctionalitati. Apreciem orice feedback si va rugam sa aruncati cu pietricele mai mici pentru inceput.

Mi-am amintit la sfarsit de petrecerea Google de la Disneyland. Cumva, doar cele doua poze de mai jos sunt suficient de decente pentru a fi facute publice.

Ieri, la Netcamp 2009, am avut o prezentare despre echipa tehnica. Slideurile pot fi downloadate, insa reprezinta 5% din informatia expusa. Reactiile au fost pozitive – nu am fost agresat de nimeni, in mod suprinzator. Pentru ca si oameni tehnici si oameni de business mi-au cerut mai multe detalii, m-am hotarat sa dau din casa si sa public topul minciunilor intalnite de la oameni tehnici, in ordinea pericolului.

*** Top 7 minciuni de la tehnic ***

7. Dureaza 3-6-12 luni.

Durerea: Estimarile sunt in 99% din cazuri punctul slab al echipelor IT. Niciodata nu ai o estimare de timp clara, pe care sa te poti baza. Totul pare sa dureze prea mult de la bun inceput si ajunga sa dureze mereu si mai mult.

Pastila: Orice estimare exprimata in luni/ani trebuie tratata ca fiind falsa. Munca este mereu facuta stundenteste, in ultimele zile inainte de deadline. Se defineste un termen de realizare a proiectului. Se comunica o perioada mai scurta la tehnic si mai lunga la client. Proiectule ste impartit in bucati digerabile. Se stabilesc deadlineuri la maxim 1-2 saptamani. Deadlineurile se comunica clientului. Nimic nu se lasa la mila auto-organizarii timpului de catre executantul tehnic.

6. Lucram la backend.

Durerea: Se munceste de mult timp, se plateste deja, nu se poate utiliza nimic. Proiectele IT sunt ca un iceberg, mare parte nu e la vedere. Totusi, daca un client neavizat nu poate vedea rezultatele, sansele sunt ca acestea sa nu existe. Uneori se fac eforturi, nu este doar o minciuna sfruntata. Eforturile sunt irelevante cata vreme nu se vede ce s-a realizat. Afirmatia de mai sus este clasica in proiecte scapate de sub control pentru ca ascunde mizeria sub presul nestiintei tehnice a managerilor.

Pastila: Se definesc si urmaresc rezultatele implementarii unor bucati din proiect. Se trece rapid la partea de frontend pentru a se balansa munca. Ti se va spune ca nu se poate pana nu este terminat backendul. Daca pozitia este ireconciliabila inseamna ca proiectul este complet deraiat si trebuie rupta pisca (schimbati responsabili, delegat etc).

5. Trebuie sa cumparam echipamentul X, softul Y si solutia Z.

Durere: Costurile sar prin tavan datorita unor achizitii costisitoare. Mereu se prezinta solutii scumpe sau echipamente scumpe. Ai nevoie de investitii mari pentru rezultate mici. Stii ca e bine sa investesti in informatizare, insa ti-e greu sa gasesti justificarea economica.

Pastila: Avem 2 vinovati: indragostitul de tehnologie si incompetentul. Indragostitul vrea sa cumpere orice gadget de sute/mii/zeci de mii de euro pentru a se juca. Incompetentul cauta solutii complexe pentru a rezolva probleme simple. Solutiile complexe au costuri complexe, mai ales cand sunt in grija incompetentilor. Orice achizitie este refuzata cata vreme nu e insotita de o argumentatie puternica. Se cer pareri din exterior. Consultanta specializata este optinea cea mai ieftina. E acceptabila cumpararea unor maruntisuri, chiar daca exista solutii alternative mai ieftine. Partea de cercetare ar costa prea mult. Achizitiile IT nu trebuie sa fie niciodata lasate total in mana unei singure persoane tehnice.

4. Trebuie (re)-scris/facut de la zero.

Durere: In urma unei analize rapide se constata ca solutia curenta este inutilizabila si trebuie schimbata sau ca nu exista nicio alternativa buna, deci trebuie dezvoltata una proprie de la zero. Asa se nasc CMS-uri proprii, frameworkuriproprii, infrastructura hardware proprie samd.  – cu costuri foarte mari si cu existenta scurta si chinuita.

Pastila: Oricand ti se spune ca trebuie luat ceva de la zero tragi aer in piept si te relaxezi 10 minute. Urmeaza o cercetare de piata. Identifici toate solutiile posibile deja existente, chiar daca par imperfecte sau improprii. Acestea trebuie testate atent. Poti trece la munca de la zero doar daca ai inteles solutiile alternative, stii cum sunt structurate si nu au nicio necunoscuta tehnica. Solutia usoara este adaptarea rapida a unei solutii existente. Lucrurile care trebuie refacute sunt deseori inventii prostesti facute la randul lor de la zero. Cand este necesar, reinventeaza folosind prefabricate, bucati gata existente. Inovatia tehnologica facuta de oameni incapabili sa intelega tehnolgia din jurul lor este cel mai mare dusman in IT.

3. Totul este sub control. Proiectul e 95% gata.

Durere: Termenele se depasesc si sfarsitul proiectului e un miraj. Tehnicul e multumit si spune ca e aproape gata, dar proiectul e inutilizabil. Alternativ, proiectul pare utilizabil dar inca nu e folosit de nimeni si mai trebuie facute mici modificari.

Pastila: Livrarea trebuie setata cu mult inainte de darea in functiune oficiala. Proiectul trebuie utilizat/testat in stadiu alfa/beta cat mai serios (cu testeri sau utilizatori finali reali). Trebuie cunoscute deja partile care chiar functioneaza. Un proiect IT nu este o masina de serie care mai are nevoie de vopsea si scaune, ci un avion experimental. E gata doar atunci cand se poate folosi comod. 95% gata = 15% gata = neterminat/inutilizabil.

2. Am testat, functioneaza.

Durere: Prima versiune este un esec total. Ce parea functional este respins de utilizatori. In afara oamenilor tehnici oricine eticheteaza proiectul ca munca neterminata si aleg sa-l ignore pana chiar functioneaza. Ti s-a spus ca totul este testat si functional.

Pastila: E absolut normal si previzibil ca avionul experimental sa nu poata transporta pasageri cand se lanseaza oficial. Solutia este ca proiectul sa fie deja dat in functiune pe bucati, testat atent de utilizatori reali. Se va considera final atunci cand utilizatorii spun ca functioneaza, nu tehnicii, nu testerii.

1. Ne intereseaza proiectul!

Durerea: Tehnicul pare nemotivat sau neinteresat de proiect. Importanta proiectului este cruciala ca business, insa dintr-un motiv necunoscut nu poti transmite asta mai departe astfel incat sa fie receptionata si aplicata de tehnic.

Pastila: Echipa tehnica e mereu de parere ca are in fata un idiot iremediabil (clientul, omul de business). Singurul lucru care trezeste interesul unui om foarte tehnic este o provocare tehnica, data de tehnologie sau de un coordonator foarte capabil. Altfel, proiectele sunt plictisitoare, clientii imbecili, iar banii nu au vreo relevanta cata vreme iti acoperi nevoile de baza (casa, masa, computer cu internet). Asdar, singurele proiecte de care chiar le pasa oamenilor tehnici sunt cele extrem de tehnice, care foarte rar au o valoare comerciala concreta intr-o companie obisnuita. Solutia este gasirea tehnicilor motivati si de altceva, lucru greu de facut. Alternativ, poti accepta ca nu ii intereseaza si ca vor trata proiectul ca niste mercenari. E perfect cata vreme ai de a face cu mercenari profesionisti ;-)

Definitii: Tehnicul – omul tehnic, echipa tehnica, departamentul tehnic.  Proiect – orice sarcina ce trebuie indeplinita, fie aplicatie software, hardware, infrastructura sau serviciu.

Nu toti oamenii tehnici mint (in permanenta ;-) ! S-ar putea sa para jignitoare cele spuse de mine, insa oricine are un strop de experienta stie ca sunt foarte adevarate. Exista (rareori) echipte tehnice cu experinta indelungata, cu un management foarte bun, care nu cad in capcanele miniciunilor de mai sus. Exista (rareori) cand formularile de mai sus sunt adevarate. Rareori!

Minciunile de mai sus ne sunt servite de la tehnic. Noua ne plac, pentru ca o minciuna este o justificare, iar o scuza solida este cel mai facil inlocuitor al unui rezultat. Problema cu scuzele si minciunile este ca nu pot inlocui adevarul sau rezultatele necesare pe termen lung.

Blamarea tehnicului este o … justificare ;-) deci nu rezolva nimic. E necesar sa cunoastem cum suna o minciuna credibila pentru a o identifica rapid. In cele din urma problema interna este una de management, nu una tehnica. Asadar, responsabilul final pentru rezultatele proiectelor si digererea minciunilor este persoana din management. Iti poti asuma costul acestor minciuni?

P.S. Daca ai injurat in gand citind acest articol ai gastigat 20 RON! sub forma unui voucher de la libraria online Okian.ro, valid pentru cumparaturi de peste 100 RON. Le multumesc celor de la Okian.ro pentru ca imi alimenteaza colectia de carti tehnice si de business. Comanda repede doarece sunt doar 20 de vouchere -> MANAC-OKIAN-052J5TE

Ce gresesc? Daca ai lucrat in mediul online in ultimii cativa ani, cu siguranta ti-ai pus intrebarea asta. Vad o multime de oameni talentati, cu proiecte interesante si foarte muncite, care nu reusesc sa aiba succes asa cum si-au imaginat. Desi aparent fac tot ceea ce trebuie, nu reusesc sa aiba rezultatele asteptate. Asadar, undeva se face o greseala.

Orice carte, orice prezentare, orice site sau orice sursa de informare despre antreprenoriat o sa-ti spuna care sunt metodele si uneltele pentru a dezvolta un business online eficient. Asta auzim si citim zilnic. Retetele exista. Ele sunt incercate cu rezultate exceptionale de geniile antreprenoriale. Toti ii admiram pe Steve Jobs, Richard Branson sau Larry Page. Ei sunt dovada faptului ca se poate. Chiar daca nu e vorba despre cei mai influenti antreprenori la nivel mondial, exista persoane ca Seth Godin, Guy Kawasaki sau Paul Graham care ne arata cum poti avea o viata implinita fara a fi miliardar, multumindu-te cu cateva (zeci de) milioane din munca pe care o faci cu pasiune. Putem merge mai departe cu nominalizarile, insa ideea se pastreaza: ai un concept bun, il pui in aplicare si ajungi (dupa multiple iteratii si lectii invatate) sa ai succes.

Ne intoarcem acasa, punem in aplicare teoria, iar rezultatele intarzie sa apara. Sa studiem un pic succesele online romanesti: siteuri de joburi, siteuri de dating, siteuri de vandut masini second hand, publisheri foarte mari de content generic, siteuri de comert electronic. Cand spun siteuri ma refer la 1-2, maxim 3 astfel de siteuri. Se observa un model – toate aceste siteuri raspund unor nevoi primare: loc de munca, sex (adica prietenie), stiri (economie-scandal-sport), achizitii importante (masina, computer).

Cu cat avansam spre segmente sau nise in onlineul romanesc, cu atat avem de a face cu proiecte mai frumoase, mai bine executate si mai ineficiente ca si rezultat. Daca analizam in general in economia romaneasca a ultimilor ani putem vedea domeniile de succes: imobiliare (casa), retail (haine, mobila, mancare), banci (bani pentru nevoile primare), telecom (comunicare, statut social). Modelul se pastreaza si la televiziuni, unde avem cele 3 tipuri: ProTV, OTV si Acasa.

Sa ne imaginam un Skype facut in Romania, pentru piata locala, care in timp sa prinda international. Sau un Digg romanesc. Trilulilu ca prima aparitie mondiala pe content video. Un TechCrunch romanesc. Un Apple romanesc. Un eBay romanesc. Un Google romanesc. Cat se poate de serios, incercati sa faceti un exercitiu mental si sa vedeti toate aceste branduri pornind din Romania. Pare ridicol? Pentru toate aceste servicii exista un corespondent romanesc, mai bine sau mai slab facut. Ce rezultate au proiectele romanesti echivalente? De obicei nu au nici o masa minima de utilizatori, iar cand o au, nu o pot monetiza.

Acum, sa trecem la cifre! PIB-ul Romaniei 264 mld USD. PIB-ul SUA 14230 mld USD. De ce SUA? Pentru ca majoritatea proiectelor mari, populare mondial, isi au originea in SUA. Alti indicatori:

• raport US/RO PIB pe cap de locuitor 4:1

• raport vorbitori engleza/romana 70:1

• raport populatie US/RO 17:1

• raport acces internet US/RO 35:1

• costul vietii New York – Washington DC / Bucuresti 1.5:1

• beneficiile aduse de publicitatea online in US depasesc cu 10-15% PIB-ul Romaniei

Fara a avea pretentia unor indicatori foarte stiintifici, cifrele de mai sus impreuna cu lista succeselor pentru consumatorii locali online si offline ne ajuta sa tragem niste concluzii simple:

1. Piata romaneasca este foarte mica. Romania are o populatie mica, cu o putere de cumparare mica. Asta dicteaza un volum si niste obiceiuri de achizitie – respectiv clientii isi cheltuiesc putinii bani pentru a-si acoperi nevoile de baza. Asadar, abia putem sa vorbim de segmentarea pieteii, iar din segmentele formate foarte putine sunt profitabile.

2. Costul de a face business in Romania este considerabil. Chiar daca salariile sunt relativ mici in comparatie cu pietele externe, costurile totale sunt mari. Asadar, avand costuri mari, atacarea unui segment restrans sau a unei nise este o eroare majora. Presupunand ca ai atinge nivelul maxim posibil de succes, tot abia ti-ai acoperi costurile – capcana in care cad majoritatea proiectelor online romanesti.

3. Limitarile limbii, ale culturii si ale pietei sunt dramatice. Poti accesa doar piata minuscula cu putere mica de cumparare. Pentru a adresa piata internationala deja trebuie depasite doua obstacole majore: cultura de business occidentala (mult mai evoluata si mai sofisticata) si folosirea limbii engleze (nefiind nativa, tranzitia este costisitoare).

Aceste diferente nu sunt prezentate de niciun autor de carti de succes in limba engleza si de niciun strain venit sa vorbeasca la conferinte locale. Este normal, deoarece ei au experienta pietelor proprii, in care teoria lor functioneaza, avand o baza imensa de consumatori si putere mare de cumparare. De cele mai multe ori noi aplicam teoria respectiva fara a lua in considerare particularitatile pietei locale, care fac respectivele teorii inutilizabile.

Facand o paralela simpla, noi ne asteptam sa construim Empire State Building in Bragadiru si sa exploatam comercial aceasta realizare. Desi e vorba de o constructie in Bragadiru, costurile totale vor fi imense (sub cele din US cu cateva procente, daca asta ne incanta cu ceva). Beneficiile potentiale vor fi la nivelul localitatii Bragadiru, unde doar BCA-ul, vodca sau cartofii au un potential comercial ridicat (desi limitat de numarul de locuitori). Pare aberanta comparatia, dar nu este. Aberant este sa avem asteptari necorelate cu realitatea locala, doar pentru ca urmarim exemple si retete straine.

Ce trebuie facut? Greseala esentiala este faptul ca nu punem corect lucrurile in context. Asadar, putem sa ne adaptam contextului, facand produse mass market la nivelul, asteptarile si nivelul financiar ale potentialilor clienti locali. Asa s-au nascut (intentionat sau din intamplare) succesele online si offline din Romania. Alternativ, putem sa schimbam contextul si sa folosim teoria din carti pe piata in care a fost gandita, suportand barierele, costurile si riscurile unei astfel de mutari.

Un lucru este sigur: nu trebuie sa privim piata unidimensional si nu trebuie sa ignoram cifrele, altfel vom ajunge din nou sa ne intrebam ce gresim. Ar fi pacat, pentru ca si asa irosim o gramada de munca si talent adresand incorect piata.

2009 a fost un an dezastruos pentru antreprenori. Recesiunea a lovit cel mai puternic in cei care sustineau activitatea economica. Efectele sunt dezastruoase. O multime de firme au incetat activitatea. Toata lumea si-a redus costurile. Majoritatea angajatilor si-au vazut beneficiile reduse, in cazul fericit in care au reusit sa-si pastreze locul de munca. Cred ca la mai bine de un an de declansarea haosului toti am inteles seriozitatea situatiei.

Efectul pozitiv al recesiunii este normalizarea a mediului de afaceri. Datorita socurilor brutale putem spune ca piata s-a mai cernut. Incepem sa putem distinge intre vis, abur si realitate. Specula si speculantii s-au separat de cei care chiar incearca sa construiasca. Lipsa resurselor ii face pe antreprenori sa-si evalueze corect investitiile si sa se indrepte catre eficienta, nu crestere cu orice pret. Putem asemana aceasta perioada cu inghetul care omoara bacteriile si insanatoseste mediul inconjurator. Din pacate aici se termina beneficiile generale. Oricat de optimisti am fi, oricat am incerca sa vedem oportunitatea si jumatatea plina a paharului, lucrurile stau foarte prost.

Antreprenorii sunt perceputi ca un rau inevitabil, intruparea lacomiei si a abuzului. Rareori exista apreciere sincera pentru realizarile lor. Invidia, dispretul si ura sunt sentimentele care ies cel mai usor la iveala. E simplu sa vezi masina sau haina cuiva si pe asta sa-ti bazezi un sir de judecati. Perceptia este intr-o anumita masura indreptatita si are radacini puternice:

• propaganda comunista a prezentat mereu omul de afaceri capitalist ca suma si sursa raului in lume, omul care exploateaza oamenii
• noii oameni de afaceri au fost vechi performeri ai sistemului, deseori pastrand cultura si apucaturile, schimbandu-si doar functia
• valorile cu care au fost crescuti cei de peste 35-40 de ani sunt diametrial opuse performantei intr-o piata libera (locul de munca asigurat, irelevanta performantei, lipsa educatiei ulterioare, existenta sistemului care asigura minimul necesar, lipsa nevoii de schimbare etc.)

In ciuda perceptiei proaste a mediului de afaceri, initiativa privata sustine economia tarii. Daca am lua 10 angajati azi, 7 dintre ei ar lucra in mediul privat, iar 3 ar lucra la stat. Din acestia 7, in ultimul an, 2 au ramas fara loc de munca. Impreuna ei sustin financiar si 11 pensionari. Cat din ceea ce cheltuie statul este castig generat in sistem? Cat din ceea ce cheltuie statul este produs de cei 5 ramasi angajati in mediul privat? Cat de eficient e statul in sustinerea si incurajarea celor 5 angajati? Ce importanta are angajatorul celor 5?… Un sir lung de intrebari, ale caror raspunsuri te fac sa realizezi importanta mediului privat si a antreprenorilor, cei care isi asuma riscul de a porni si sustine afaceri noi.

Un mediu de afaceri sanatos nu poate exista intr-o societate nesanatoasa. Judecand dupa mediul social si politic in care facem business in Romania, nu putem decat sa ajungem la concluzia (evidenta) ca mediul de afaceri sufera foarte tare. Desi este calul de munca, singura sursa reala de bani, mediul privat este aproape de a fi asasinat de ignoranta intregii societati si de actiunile mediului politic. Situatia este impinsa la limita de dificultatile economice mondiale, care s-au dovedit un prilej foarte bun de a rasuci cutitul intr-o noua rana adanca, prin actiuni politice anti-business (letargie, suprataxare, birocratizare etc).

Un antreprenor care nu-si plateste impozitele sau angajatii la timp e vazut ca un jefuitor al statului. Oricine aude o astfel de situatie o pune pe seama rea vointei, avaritiei sau a incompetentei. Nu poti da 2 bani pe o astfel de persoana (care printre altele conduce o masina scumpa si poarta costum, desi nu-si plateste darile).

Statul nu a returnat TVA aproape 1 an de zile. Statul intarzie in mod constant cu 6-9 luni platile catre mediul privat. Statul nu plateste niciodata penalizari cand nu-si respecta termenele, el doar percepe penalizari samd. E totusi de inteles, statul are probleme.

Situatia prezentata intr-un mod simplist mai sus este congruenta cu perceptia generala, conform caruia problemele statului sunt de inteles, insa probleme celor din mediul privat sunt strict responsabilitatea oamenilor de afaceri, acea specie parvenita greu de digerat. Ironia este ca lucrurile stau invers. Intr-o situatie generala foarte proasta, statul a ajuns repede la fundul sacului si s-a vazut nevoit sa-si bata cu bestialitate calul (mediul privat), sa-l priveze de hrana pe care si-o castigase singur si sa-i mai puna cateva pietre de gat, in speranta ca acesta din urma va suporta si va merge mai departe, ca de obicei. Asadar, mare parte din greul si disperarea situatiei se duce in mediul privat, la antreprenori si angajatii lor.

Cine este statul? Cu siguranta nu profesorii sau politistii sau multi alti bugetari. Statul este mediul politic, aparatul care ia decizii si sistemul prin care le implementeaza. Asadar, avem la varf un set de manageri care au o problema majora de management, problema care ii depaseste in intregime – judecand dupa rezultate.

Ce va face antreprenorul roman in 2010? Va fi managerul a noi probleme, daca reuseste sa supravietuiasca pana atunci.

Sa punem lucrurile in perspectiva. A trecut un an de scadere economica dramatica. In acest an masurile politice nu au facut decat sa agraveze situatia. Mediul privat s-a adaptat fortat, suportand pierderi masive. Problemele politice ne pun in situatia de a petrece toamna anului in haos, prelungind sangerarea economica. Urmeaza alegerile prezidentiale, care vor produce un presedinte, nu vor rezolva imediat nicio problema. Apoi, sunt sarbatorile de iarna. Dupa sarbatorile de iarna avem cateva luni in care (speram ca) se aseaza praful din urma luptei prezidentiale. Asadar, ne vom regasi in primavara, dupa o agonie indelungata, fara coerenta si consistenta politica in ultimele 6 luni si fara o sursa reala de bani (imprumuturile nu se califica drept castiguri, presupunand ca te mai poti imprumuta). Cum va arata mediul privat atunci? Estimarea mea e ca va fi mai rau ca in 2009, un an care nu a fost roz deloc. Desigur, exista sansa unor probleme sociale foarte mari, sansa unui sir de greve sau a unei confruntari politice prelungite. Toate acestea nu pot decat sa faca si mai adanca prapastia.

Prima jumatate a lui 2010 va fi dramatica pentru antreprenori. Nu trebuie sa fii clarvazator pentru a-ti da seama de acest lucru. Pur si simplu nu exista niciun alt scenariu posibil. Poate ca in a doua jumatate lucrurile se vor calma si economia va creste din nou. Am indoieli, ramane de vazut, insa trebuie sa ne pregatim pentru si mai rau. Sper ca acest an a fost un bun educator pentru toti antreprenorii. Imi doresc ca majoritatea sa nu mai fie deconectata de la lumea reala, ca anul trecut, si sa reuseasca sa reziste unui nou sir de grave turbulente.

Solutia? Cred in existenta unei solutii reale pe termen lung. Solutia este aplicarea unor reguli simple, respectiv diversificarea riscului si gasirea unor oportunitati noi, adica trecerea de la piata local la cea regionala (EU) sau mondiala. Stiu ca suna nerealist, dar cu putina sansa si multa determinare vom ajunge sa fim nevoiti sa comunicam intr-o limba straina cu clientii nostri si sa fim in situatia de a fi un producator si exportator relevant.

Trucul? Spuneam mai devreme ca statul are o problema de management imensa. Antreprenorii si toti cei din mediul privat, ca rezultat, vor fi nevoiti sa faca managementul unor situatii si mai grave. Tentatia e sa crezi ca alegand o anumita persoana sau un anumit partid, problema de management a statului se va rezolva. Eu sunt convins ca nu vom scapa prea curand de problema de management a statului. Mediul politic, adica managerul statului, nu lucreaza si nu isi doreste sa rezolve problemele mediului privat, doar sa le tina la stadiul la care societatea nu se dezintegreaze. Acest lucru se va intampla cata vreme nu alegem lideri intr-un sistem guvernat de meritocratie, ci suntem nevoiti sa alegem aceleasi persoane intr-o democratie usor de manevrat prin populism.

Tragand linie, indiferent de cat de bine am alege, prima parte a lui 2010 va fi absolut dramatica si trebuie sa ne pregatim. Deoarece sansele ca mediul politic sa se schimbe fundamental sunt minime, solutia pe termen lung este sa limitam la maxim influenta incompetentiei si instabilitatii locale asupra businessului nostru.

Ora 8.45, miercuri dimineata, sub dus, dupa 4 ore de somn, a treia noapte dormita pe jumatate si 7 ani de incercari. Atunci m-a lovit! Desi a trecut aproape un an de cand am inceput sa-mi restructurez activitatea, desi am descoperit cate bucati de puzzle, niciodata pana atunci nu am reusit sa vad totul atat de clar. Avusese loc revelatia. Din acea miercuri dimineata lucrurile nu au mai fost niciodata la fel.

Eram pe drumul gresit. Pe scurt, asta e toata revelatia. Ma aflam intr-un business fara viitor, fara posibilitati de scalare, fara vreo mare pasiune, cu nervii tociti, satul de artificii financiare si cu o ura ascunsa pentru neputinta mea si a celor din jurul meu. Aparent nu ai nevoie de 7 ani sa-ti dai seama de asta. Eu am avut. Perseverenta extrema si incrancenarea de a supravietui m-au determinat sa nu cedez. Am reusit performanta de a ramane in viata, castigand cate ceva si avand un job plin de incercari, drama si nervi. Asta mi-a dat ideea ca sunt pe drumul cel bun si ca trebuie doar sa ma perfectionez. In acest fel am ajuns sa pierd timp, ani, resursa cea mai pretioasa.

Educatia aplicata, asta mi-a oferit aceasta experienta. Sunt multumit ca am trecut prin toate, ca am experimentat ratari si succese, ca am luat decizii foarte proaste si decizii foarte bune, ca am avut de a face cu oameni si situatii de tot felul. Desi toate au avut un cost asociat, ma bucur ca am trecut prin ele si am putut sa suport consecintele. Sunt convins ca-mi va fi mult mai usor sa trec prin orice de acum incolo avand experienta.

Deodata, pasul urmator a devenit foarte clar. Stiu ce pot face si ce urmeaza sa fac. O noua etapa, de data aceasta pe drumul care ajunge acolo unde imi doresc (sper).

Fascinatia mea pentru tehnic si implicarea in fenomenul Linux si Open Source mi-au oferit punctul de plecare si m-au ajutat mult sa invat. Totusi, inclinatiile tehnice excesive sunt cel mai des o bariera in business, asa ca am ales sa ma distantez cat mai mult de tehnologie. Incredibil cata libertate si ce privire de ansamblu iti ofera ignorarea pasiunilor/apucaturilor tehnice. 

Business Advisor to Technology Startups. Asa m-am definit pe LinkedIn. Ce inseamna asta? Ca ma consider in pozitia de a-i sfatui pe alti tineri antreprenori cum sa-si organizeze si manageze unele parti ale business-ului propriu. Nu cred ca sunt vreun consultant deosebit, doar o persoana cu ceva experienta, care poate scuti 2-3 ani de incercari unora aflati la inceput. Voi participa intr-un proiect dedicat ce va fi anuntat in perioada urmatoare si sunt deschis oricui considera folositor ajutorul meu.

Antreprenoriatul ramane in continuare una din prioritatile mele. Desi renunt la activitatea curenta, ma voi implica direct in noi proiecte. Renunt pentru ca am fost pe drumul gresit si nu as fi ajuns niciunde. Voi continua intr-o formula noua, insa facand business asa cum trebuie, fiindca am trecut suficient prin bootstraping. Cand voi avea ceva concret voi anunta (pentru cei care ma suna ca sa scrie ceva senzational).

Ce urmeaza? Pe termen scurt voi incepe sa-mi iau in serios rolul de advisor (sfetnic ;-) si voi prezenta si reprezenta ideile, conceptele si produsele proprii sau ale celor cu care lucrez. Pe termen mediu-lung intentionez sa-mi mut activitatea pe piata externa, acolo unde inca sunt novice. Ma bucur foarte tare ca in fiecare luna pana la sfarsitul anului am o locatie importanta de vizitat. Dupa o gramada de vreme sunt incarcat maxim cu energie si pot vedea lucrurile clar -  senzatia de high on life care-mi lipsea.

Toate aceste evenimente m-au determinat sa scriu mai rar. Voi anunta in curand si mutarea blogului spre varianta in engleza, iar in romana voi scrie (si) mai rar.

Imi pare rau daca dezamagesc cu aceste schimbari. Cu siguranta am stricat cateva planuri ale colaboratorilor in ultima vreme, insa ma asigur ca totul ramane in grija unor oameni cel putin la fel de competenti ca si mine. Revelatia de miercuri dimineata m-a facut sa vad calea si o voi urma, indiferent de consecinte.

Va urma …

Diverse persoane ma roaga sa scriu un follow-up la articolele de anul trecut legate de vesnica dilema “Cumperi sau stai cu chirie”. Situatia s-a schimbat dramatic in anul care a trecut de cand am scris articolele. Subiectul in sine a prins si e repetat si re-calculat in diverse articole mai originale (sau nu).

Ce inseamna o decizie proasta? Depinde de importanta deciziei. O decizie proasta care iti marcheaza viata inseamna foarte mult. Exemple: unde te stabilesti, ce profesie iti alegi, cu cine te casatoresti sau ce apartament in rate iti cumperi samd. Desi toate sunt decizii reversibile, inertia si frica de schimbare le agraveaza mereu.

Cine este gorila? Oligopolul format de operatorii de telefonie mobila. La mai bine de 10 ani de la aparitia industriei telefoniei mobile pe piata din Romania operatorii au ajuns sa fie colosii industriei IT&Comunicatii. Cu un profit cumulat de peste 1 miliard de dolari anual, o baza solida de clienti si o prezenta media imposibil de evitat, operatorii de telefonie mobila par a fi o forta mereu crescatoare in intreaga economie.

2009 este anul care va schimba radical operatorii de telefonie mobila. Barierele mari de intrare pe piata, alaturi de convenabila lipsa de interventie a organismelor de reglementare, precum si politica “utilizatorilor prizonieri” au permis formarea unui oligopol pe piata telefoniei mobile. Oligopolul i-a rasplatit pe cei cativa operatori cu un nivel al profitului foarte bun rezultat din impunerea unor preturi mari pe o piata restrictionata.

Consider pozitia operatorilor ca fiind nejustificat privilegiata, deoarece cresterea lor s-a bazat pe o concurenta voit imperfecta, iar cei care au platit pretul au fost chiar utilizatorii de telefonie mobila. Tariful mare de interconectare (convorbiri dintr-o retea in alta) si tarifele imense de roaming voce/date sunt doua exemple de practici anti-client foarte profitabile. Pentru a-si intari pozitia, operatorii au facut tot ce se putea sa atraga clientii si sa-i pastreze in reteaua lor. Cei care aveau baza de utilizatori dictau preturile si regulile. Evident, ceilalti au fortat adoptia pornind un razboi al preturilor.

Fixarea unor preturi maxime de interconectare sau portabilitatea numerelor au fost miscari bune, desi mult intarziate si timid facute. Adevarata schimbare a venit anul acesta si a fost rezultatul cumulat al:

• presiunii asupra preturilor facuta de operatorii fara o baza de clienti consistenta

• supra-saturarii pietei de telefonie mobila (penetrare peste 100%)

• scaderii economiei ce a impus reducerea costurilor (comoditatea a fost prima afectata)

• nevoii de a raporta “la centru” cresterile constante cu care s-au obisnuit (comunism 2.0?)

• influentei pietei gri, care profita chiar de tactica pastrarii clientilor ca prizonieri

• influentei crescande a Internetului mobil si a telefoniei VoIPlipsei de loialitate fata de brand (normala cata vreme nimeni nu s-a diferentiat cu adevarat).

Rezultatul este ca in sfarsit s-a declansat razboiul total al preturilor intre operatori. Culmea, oricat de mult au fost evitate, fortele concurentei au reusit sa strice sistemul care se dovedise atat de puternic si de profitabil.

Inertia si umflarea statisticilor fac sa para normala perioada prin care trecem. Adevarul este ca suntem intr-un punct de inflexiune. Acest lucru nu se vede deoarece inca exista o multime de utilizatori care sunt prinsi in contracte pe 1-2 ani extrem de dezavantajoase fata de folosirea unei cartele preplatite (astazi data gratis la orice chiosc cu numar, credit de cativa euro si sute de minute si SMS-uri – doar de dragul/frica raportarii cresterii pietei). Ca abonat vechi nu poti decat sa te simti inselat si fortat, iar asta nu te face decat sa vrei sa pleci. Cifrele inca arata bine, insa coruptia interna va topi picioarele de lut pe care stau operatorii.

Coruptie intr-un sistem privat? Desigur. Sumele incasate de operatori nu au fost rezultatul pur al eficientei, beneficiului si calitatii oferite utilizatorului, ci ale abuzului de putere in relatia cu clientii. Aceasta situatie a nascut asteptari constant crescatoare fata de businessul de telefonie mobila, a atrofiat capacitatea si disponibilitatea de a oferi serviciile dorite si necesare utilizatorilor si a cultivat la extrem sentimentul de aroganta totala a organizatiilor, sentiment transmis angajatilor si reflectat in modul in care aceste corporatii fac business. Lipsa de valoare, decuplarea de la realitate si profitul mare au creat terenul perfect pentru coruptie. Angajatii, piata gri, colaboratorii, distribuitorii, toti au vrut o parte din banii usor castigati, iar actiunile lor constante accelereaza declinul actual. Ei sunt rezultatul mediului in care s-au aflat, iar mediul este rezultatul politicilor si al practicilor operatorilor.

Ce vor face operatorii? Acum se arunca tot mai adanc in razboiul ofertelor si al preturilor. Isi reduc drastic profitul si devin irelevanti pentru utilizatorii noi, reusind sa-i indeparteze pe cei vechi, inca tinuti cu forta. Asadar, au pornit pe un drum la capatul caruia nu vor intalni nimic bun. Atrofierea capacitatii de a oferi utilizatorilor servicii de care au nevoie ii face si sa concureze intre ei in termeni care nu creeaza niciun beneficiu pentru utilizatori, deci sunt cu atat mai putin interesanti. Cui ii pasa daca are 450 de minute si SMS-uri nelimitate sau 620 de minute si 730 de SMS-uri? Cred ca in curand doar companiilor de telefonie mobila si publicitarilor (care se vor chinui sa comunice glumet o noua oferta irelevanta). Cu siguranta ca urmand acest model, in maxim 2 ani (cand scapa din lesa clientii capturati) totul se duce de rapa.

Solutia? Simpla: sa devina din companii care fac bani abuzand piata, companii care fac bani din servicii utile, necesare, dorite. Avantajele majore ale operatorilor de telefonie mobila:

• acoperire foarte mare

• retea vasta de parteneri si distribuitori

• baza de clienti foarte mare (aproape toata lumea)

• sistem de billing deja pus la punct

• prezenta in mintea tuturor utilizatorilor

• comoditatea extrema data de folosirea telefonului mobil

Pornind de la aceste avantaje companiile de telefonie mobila trebuie sa se repozitioneze in ofertanti de servicii mobile. Sa dam cateva exemple:

1. Servicii de telefonie si mesagerie text, nelimitate, pentru un abonament fix lunar. Oricum ajungem acolo; cu limite decente de utilizare stabilite, se poate oferi acest serviciu din care se castiga relaxarea mentala a clientilor si o suma fixa lunara, altfel greu de obtinut.

2. Servicii de Internet. Compania de telefonie mobila trebuie sa fie un ISP mobil, care sa-ti ofere usor, oriunde vrei, pe telefon sau computer, o conexiune rapida pentru o suma fixa lunara. In regim roaming s-ar putea percepe o extra-taxa fixa pe zi de 1-2 euro. Desi s-au facut pasi in acest sens acum suntem inca la stadiul de gluma, cu limitari constante si preturi ridicole.

3. Servicii online, bazate pe Internet. Email, retele sociale, multimedia, servicii pe care oricum le folosesc utilizatorii de internet, facute accesibile pentru telefoanele mobile si oferite ca standard, inlocuind PC-ul in cea mai mare parte a zilei.

4. Ringtone-uri si alte servicii cu valoare adaugata, oferite direct sau prin provideri specializati. Exista in acest moment, dar peste 50% din incasari merg la operatorii de telefonie mobila, iar partenerii sunt acceptati cu greu si tratati foarte prost.

5. Radio, TV, pay-per view, servicii de streaming multimedia. Din nou exista inceputuri timide, dar nu ca o comoditate, ci foarte scumpe si limitate.

6. Plati prin SMS sau microplati cu telefonul mobil. Aici acoperirea si sistemele de taxare puse la punct ofera o pozitie extrem de buna operatorilor. Rezultatul? Acum iau ca taxa peste 50% din incasari (nu profit!); e aproape imposibil sa lucrezi cu ei sau cu integratorii, iar o taxa atat de mare limiteaza extrem numarul de business-uri care accepta o colaborare. Daca ar fi vorba de 10% in loc de 50%, impreuna cu un program simplu de parteneriere, piata ar exploda.

7. Plata facturilor si plati online cu telefonul mobil. Inlocuirea cardului, pe care il avem si care pare greu de folosit si nesigur, cu telefonul. Exista acoperirea necesara, exista tehnologia necesara, se poate integra cu efort relativ mic un astfel de serviciu cu orice comerciant. Desigur, partea de colectare s-ar complica un pic, insa operatorii ar castiga cateva procente la orice plata, mai bine ca orice banca!

Putem continua cu exemplele. Doua lucruri sunt comune si esentiale: mutarea catre sisteme de tarifare fixe cu aproape-totul inclus si extinderea pe piata serviciilor, fie prin oferirea lor directa, fie prin facilitati aduse comerciantilor in interactiunea cu clientii posesori de telefoane mobile.

Desigur, aceste schimbari implica iesire din zona de comfort, repozitionare, modele noi de business, intrarea pe piete adiacente si, mai ales, un cutit adanc infipt in ego. Cu siguranta ar aduce un venit per utilizator mai mare (ARPU) si mai multa apreciere din partea clientilor.

Concurenta? Nu ceilalti operatori sunt concurenta. In acest moment concurenta este tehnologia si Internetul. Tehnologia deoarece face vocea un serviciu banal peste date si Internetul deoarece a transformat retelele de date intr-o comoditate. Ca infrastructura Internetul a demonstrat ca o piata fara reglementari, standardizata si concurentiala, produce servicii mai bune peste infrastructuri si mai rapide si mai ieftine. Telefonia a devenit un simplu serviciu, iar operatorii de telefonie fixa, starurile de alta data, a fost redefinita de tehnologie si Internet. Schimbarile dramatice ale operatorilor de telefonie fixa nu pot fi decat lectii pentru operatorii de telefonie mobila.

Lipindu-se de ideea de online, schimband modul de lucru si profitand de bazele existente, operatorii de telefonie mobila se pot reinventa in jurul comoditatii si al mobilitatii, nu in jurul telefoniei. Modele exista!

 A cargo cult is a type of religious practice that may appear in tribal societies in the wake of interaction with technologically advanced, non-native cultures. The cults are focused on obtaining the material wealth of the advanced culture through magical thinking, religious rituals and practices, believing that the wealth was intended for them by their deities and ancestors …. via Wikipedia.

Reactiile dupa ultimul Net Start-Up (vezi articolul de pe reFresh.Ro) si intalnirile avute in ultima vreme la evenimentele de online m-au pus pe ganduri. Vad cateva grupuri de oameni care interactioneaza si ajung la rezultate ciudate. Am mentionat Net Start-Up pentru ca avem marturia video a micro-cosmosului de care vorbesc.

Cei 2-3 ani de cand fac parte din mediul online, alaturi de cei 7 ani de antreprenoriat mi-au dat sansa de a vedea de aproape aceasta lume – fie ca simplu spectator, fie ca participant. Fara sa am pretentia ca spun vreun adevar, vreau sa-mi prezint impresia despre antreprenoriatul in online-ul romanesc.

I. Scena

Pe scurt, avem de a face cu:

• start-up-erii -> oameni care vor sa-si creeze/dezvolte o afacere in mediul online romanesc, avand nevoie de …
• banii pentru sustinerea proiectelor online, apartinand unor investitori, si …
• intelepciunea unor antreprenori sau profesionisti cu experienta.

E un model care functioneaza cu succes in tarile civilizate si pe care incercam sa-l importam. Exista start-up-uri romanesti care au reusit afara, deci se poate!

Personajele acestei scene sunt foarte diferite ca provenienta: tehnici, publicitari, oameni de media sau oameni de business, varii corporatisti. Gasim de la programatori la ziaristi, si de la designeri la oameni de afaceri.

Nu este nimic rau ca s-au strans toti acesti oameni. Singura problema este ca fiecare isi apreciaza excesiv mediul si tinde sa minimizeze importanta celorlalti. Astfel apar si se alimenteaza tabere si preconceptii care ingreuneaza comunicarea.

De remarcat este si faptul ca mai toti oamenii au roluri multiple si in continua schimbare, fiind destul de greu sa identifici/cataloghezi o persoana.

II. Actiunea

Cei care doresc finantare sau sfaturi isi prezinta ideile in fata unor investitori si a unor antreprenori. Aceste prezentari au loc in cadrul unor evenimente sau prin abordare directa.

Problema fundamentala este ca nu se intampla nimic. Aici se opreste actiunea. Aici se opresc rezultatele. Aici ramanem blocati intr-un loop infinit (la fereastra, la fereastra, la fereastra, la fereastra …).

Ca sa reusim sa depasim aceasta situatie trebuie sa incepem prin a ne opri sa o analizam. Voi trisa si va voi spune raspunsul de la inceput: Traim fenomenul de Cargo Cult Entrepreneurship. Nu cred ca e doar un pas intermediar, cred ca multi dintre noi suntem pe calea gresita, imitand in loc sa intelegem si fiind emotionali in loc sa fim rationali.

III. Problemele

A. Antreprenorii vechi

Se cer sfaturi si bani si de la cei care au experienta si resurse financiare. E minunat ca se intampla acest lucru, insa:

1. Media si blogurile au fabricat cateva modele pentru antreprenori, deoarece exista nevoia de modele. Acesti oameni dau sfaturi insa o fac fara sa aiba statutul necesar. Nu sunt impostori cu buna stiinta, insa sunt considerati altceva decat ceea ce sunt in realitate, iar asta le dauneaza celor care primesc sfaturile si isi bazeaza deciziile pe intelepciunea lor neverificata. Da, ma puteti include si pe mine aici. Apreciez oamenii de acest fel pentru ca unii chiar incearca sa fie modele. E mai bine asa decat sa fii un monument de ipocrizie importat din alte timpuri si domenii.
2. Povestea antreprenorului paleste inaintea faptelor. Foamea de senzational a dus la simplificari grotesti care dau impresia ca orice se poate fara prea multa munca. E mai usor sa prezinti succesul fabricat decat niste calcule seci care demonteaza orice afacere senzationala in cateva minute.
3. Antreprenorii cu experienta nu se inteleg cu tinerii deoarece au asteptari total diferite, iar asta creeaza frustrare de ambele parti. Cand stii cat ai muncit pentru cateva zeci de mii de euro cifra de afaceri iti vine greu sa discuti cu un pusti care isi evalueaza la cateva sute de mii ideea sa neimplementata/nedemonstrata/necalculata/neaprofundata. Discutiile care deriva de aici nu au vreun viitor sau vreo valoare. Putini dintre antreprenorii locali au reusit cu adevarat in vreun proiect. Asadar, se intalneste o viitoare tanara speranta cu un sfatuitor mort tanara speranta.

B. Start-up-erii sau antreprenorii noi

Pleaca de la ideea ca lucrurile functioneaza "as seen on the Internet". Cred in modelul strain, in banii multi care vin usor si nu inteleg tratamentul de care au parte din partea batranilor. Probabil il asociaza cu pseudo-ratarea lor sau cu fenomenul de haita primitiva din care fac parte "vedetele". Erorile fundamentale sunt:

1. Asteptarile care sunt total necoplanare cu experienta si profunzimea ideii pe care o vand. Tinerii compenseaza experienta printr-un avant admirabil si o siguranta pe sine ruda cu inconstienta. Toti am fost acolo. Sentimentele astea sunt frumoase, dar total contraproductive. Mai rau, te ajuta sa vinzi o iluzie si altora, iar batranii adora sa se lase vrajiti de ele.
2. Inflatia de idei. Orice tanar antreprenor are 6-12 idei la care lucreaza cateva minute pe saptamana. Orice idee e prezentata semi "la misto" si implementata pana la un alfa proof of concept. Orice idee e inlocuibila, de obicei de o idee care necesita resurse mai mari pentru implementare. Orice idee esueaza doar datorita celorlalti!
3. Lipsa consistentei. Pe cat de categorice sunt ideile prezentate, pe atat de moale este totul in jurul lor. Ele nu se vor executa niciodata (deseori din lipsa de resurse, cauzata de un mediu inchistat, condus de o haita de redusi). Pentru ca toti vrem sa fim toate si sa stim orice nu vom avea oameni despre care sa spunem ca stim ce fac, cu ce se ocupa, la ce lucreaza. Toti acesti oameni care nu au un proiect clar, o meserie clara sau o sursa de venit certa pot fi denumiti "oameni din online" in asteptarea loviturii de milioane de dolari.

C. Investitorii

Oamenii cu bani, cei care pot face visul sa devina realitate! Selectionati din randul antreprenorilor sau ca reprezentanti ale unor entitati care se presupune ca au bani, acestia sunt vazuti ca salvatori. Cred ca titlul de investitor il merita doar un numar foarte-foarte mic de persoane. Restul, impartasesc urmatoarele mici secrete murdare:

1. Investitorii nu au bani. Problema esentiala e ca investitorilor le lipsesc banii si le prisosesc sfaturile. Cei cativa care ar avea niste bani (desi rareori pentru investitii de acest gen) sunt invitati si abuzati la orice eveniment. Fara a avea vreo experienta serioasa, ajung sa fie inutili si ca sfatuitori in domeniu. Interesant e ca investitori sunt considerati doar cei care au bani, desi lipsurile strat-up-urilor depasesc cu mult nevoile financiare.
2. Investitorii sunt cumparatori. La fel cum unii mananca boabele in loc sa le planteze, exista in piata multi care se folosesc de teoria investitiei pentru a cumpara o participare intr-o afacere. Se ajunge la control asupra afacerii sau la folosirea ei pentru in-sourcing, variante foarte triste pentru tanarul antreprenor, care devine tanar salariat la patron, fericit ca a vandut afacerea pe 3.7 lei.
3. Investitorii nu au consistenta. Am vazut investitori care intra doar pentru ca e la moda, fara sa inteleaga, controleze un start-up. Desi cu bune intentii, ajungi sa fii partener cu unul care stie la fel de putin despre online pe cat stii tu despre business in general. Desi banii asigura plutirea, o astfel de afacere se scufunda dupa o vreme, din lipsa de interes sau bani.

D. Galeria sau Personajul Colectiv

La galerie ii includ pe cei care fac parte din toata povestea, insa nu sunt nici antreprenori tineri, nici cu experienta si nici investitori. Totusi, influenta lor asupra fenomenului online local este decisiva. Roluri foarte importante au:

1. Angajatii. Nu stiu cum altfel sa le spun celor care se afla in slujba unor companii si au influenta directa in piata prin prisma postului ocupat. Din orgoliu sau interes se intampla sa pozeze in investitori sau antreprenori. In ciuda exceptiilor, cred ca e nesanatoasa aceasta pozitionare. Desi sunt manageri buni si opereaza in companii foarte mari, cred ca nu aduc beneficii majore antreprenoriatului online.
2. Ziaristii si bloggerii. Foarte vocali si foarte prezenti, reusesc sa creeze si sa intretina hype si buzz in jurul unor oameni, proiecte sau evenimente. Se amesteca usor cu mediul si ajung sa aiba opinii si sa scrie despre lucruri aparent accesibile, dar pe care nu le cunosc (ex: business online, tehnica) alimentand imaginea feerica folosita ca baza pentru visele tinerilor antreprenori de profesie sau ocazie.
3. Aspirantii. Sunt cei care stau pe bara si se pregatesc sa porneasca un proiect mic cu o idee mare. Neavand nicio experienta cred usor in povestea fabulosului mediu online in care poti sa te imbogatesti peste noapte. Fiind multi, asigura un trai linistit intregii industrii media din jurul fenomenului. Plus, ei sunt ciclul viitor de noi sperante.

 IV. Punctul culminant

Intalnirile sau discutiile dintre start-up-eri si antreprenori + investitori sunt pentru mine punctul culminant al acestei situatii.

Atitudinea de "la pamant si da-mi 10 flotari!" vs. "nu ati inteles nimic, va spun eu ca o sa mearga!" ma face sa fiu din ce in ce mai putin interesat de zona asta si sa-i compatimesc pe cei implicati. Imi pare rau de antreprenori si investitori pentru ca le este facut capul calendar cu naivitati sau prostii. La fel de mult regret ca unii aflati la inceput trec prin tot felul de experiente umilitoare cand nu este cazul, pentru ca unii au impresia ca asa se fac lucrurile.

 V. Deznodamantul

Suntem departe de incheiere. Cred ca ne aflam la stadiul in care mimam disperati antreprenoriatul. Avem conferinte, avem idei, avem prezentari, avem incercari. Rareori avem si succese. Cred ca succesele vin de la cei care au inteles care le este meseria si rolul. Nu-i vad ca fiind prima recolta, ci mai degraba alte mere in alta traista.

Gravide cu batrani in brate – asa prezinta un prieten o scena tipica de disperare. Cred ca acolo suntem si noi cu antreprenoriatul online. Desi virtualul ne e usor accesibil, cred ca trebuie sa ne intoarcem la concret. Visele indraznete si ideile revolutionare sunt bune, insa numai insotite de:

• un model viabil de a produce bani
• minime cunostinte economice si tehnice
• suport din partea unor oameni cu experienta
• evaluari realiste ale unor vise/idei
• perseverenta intr-o singura directie
• implementari in loc de povesti si dorinte

Nu pot decat sa sper ca o sa reusim intr-o zi sa facem ceva relevant. Vorbesc aici in primul rand pentru mine. Ma incearca un sentiment de vinovatie ca am participat la toata povestea asta si abia acum mi-am dat seama unde duce (niciunde)…

"If hard work were such a wonderful thing, surely the rich would have kept it all to themselves."

Nota: Acest post este inspirat de o discutie avuta ieri cu un amic aflat cu cativa ani buni inaintea mea.

De ce muncim? Pare o intrebare absolut banala, dar are raspunsuri complexe. Am facut un mic studiu intre prieteni si am obtinut o lista de motive pentru care oamenii muncesc: pentru bani, pentru a iesi la pensie si a fi linistiti, pentru a-si acoperi nevoile, din frica, pentru familie, pentru placerile proprii,  din inertie sau pentru a nu se plictisi, din dorinta de afirmare, pentru a avea un scop, pentru a se simti utili samd.

O sa sarim peste teoria motivatiei si piramida lui Maslow. Ar fi raspunsul simplu, de la scoala, care ne ofera doar explicatiile de baza si ne impiedica sa aprofundam problema.

Muncim pentru a ne acoperi nevoile primare. Asta pare a fi explicatia simpla si rapida. Totusi, acoperirea nevoilor primare este extrem de facila astazi. E suficient ca putini sa munceasca efectiv pentru a produce necesarul tuturor, mai ales intr-o societate evoluata. Risc sa spun ca pentru un om apt si inteligent nevoile de baza nu sunt o provocare, doar o scuza.

Muncim pentru familie, pensie, linistea viitoare. Pare a fi o motivatie valida, insa presupune faptul ca muncim pentru o rasplata din viitor sau pentru altcineva (familie). Asta ne scuteste de alte intrebari si ne ofera comoditatea de a regreta decizia peste zeci de ani – daca avem norocul sa iesim la pensie.

Muncim pentru bani. Banii ne sunt necesari pentru a acoperi nevoile primare, nevoile curente (usor expandabile) si pentru a contribui la fondul pentru pensionare (viitorul incert). Aici apar cateva intrebari:

• Din cei care "muncesc pentru bani" oare cati castiga cu adevarat bani? Presupun ca daca te-ai considera un pescar bun sau profesionist nu ai arata prea bine in breasla cu 3 pesti mici prinsi lunar. Astfel, daca muncesti pentru bani, ar trebui sa castigi o suma semnificativa.
• Ce valoare au acei bani pentru tine? Nu ma refer la valoarea de piata, ci la ceea ce faci efectiv cu banii. Presupun ca nimeni nu munceste pentru a fi cel mai bogat din cimitir sau #1 in vreun Top Hagi Tudose. Ai banii. Stii sa ii folosesti? Ii folosesti cum trebuie pentru a trai? Sau te folosesc ei pe tine, cunoscandu-ti slabiciunea?
• Cand te opresti? Teoria amicului meu este ca daca reusesti sa castigi ~10.000 EUR pe luna ai acces la 98% din ceea ce-ti poate oferi lumea. Tind sa fiu de acord. Oricum ceilalti 2% iti permit calatorii in spatiu, avion privat mic vs. business class  sau acces la proprietati si cluburi exclusiviste – asadar o lume care ofera prea putin in comparatie cu costurile sale. Plus, ai nevoie de mult timp sa reusesti sa traiesti un pic din cei 98% disponibili, asa ca nu-ti ramane timp pentru grija a ceea ce nu poti face.

Muncim pentru a ne auto-valida, pentru a ne afirma, pentru a invata. Din nou, o motivatie frumoasa si valida. E minunat daca reusim sa muncim din acest motiv si sa ne indeplinim propriile scopuri. De multe ori ajungem sa spunem asta doar ca sa sune bine, iar cand intram in amanunte constatam ca nu ne place deloc munca noastra si ca ne-am indepartat de obiectivul initial (afirmarea, validarea, cunoasterea) si ajungem sa ne scuzam folosind celelalte motivatii la indemana.

De ce muncesc eu? Aproape toti m-au intrebat Dar tu de ce muncesti?. Raspunsul meu la intrebarea asta:

• Muncesc pentru bani. Vreau banii respectivi pentru a putea avea acces la domenii sau locuri noi. Am trecut de multa vreme de muncesc pentru a-mi acoperi nevoile, deoarece mi se pare o gandire distructiva/limitativa, indiferent de suma vehiculata.
• Muncesc pentru a crea sisteme care functioneaza (produse, servicii, etc) atat de bine incat nu sunt observate (serios!). Lucrurile complexe si bine facute in care sunt implicat imi dau o satisfactie interioara deosebita (chiar si atunci cand nu produc bani).
• Muncesc pentru ca e o metoda practica de a intalni oameni, de a lega prietenii si de a socializa in general. Nu sunt izolat, insa cred ca e mult mai usor ca muncind sa gasesti oameni cu interese si aspiratii comune. Plus, imbini utilul cu placutul.
• Muncesc pentru ca munca ma ajuta sa-i pot ajuta pe altii si sa am grija de ai mei.

Totusi. De ce muncim? Daca renuntam la raspunsurile formale, sunt cateva motive clare pentru care muncim:

1. Muncim din inertie, pentru ca asta am fost invatati ca trebuie sa facem. Daca nu am munci am fi stigamatizati social. Eu nu cred in ce trebuie social, insa sunt putini cei care pot rezista fara aprobarea celor din jur.
2. Muncim din frica deoarece ni se pare ca fara respectiva munca nu o sa ne mai putem acoperi nevoile primare (vom muri de foame, singuri, mizerabili, dispretuiti de cei din jur).
3. Muncim pentru ca e alegerea usoara. Munca ne ofera scuza perfecta de a nu face ceea ce ne dorim. Muncim, deci pare ca facem fix ceea ce trebuie. Nu avem rezultate in directia dorita deoarece muncim cat sa ne mintim singuri, nu sa realizam ceea ce ne-am propus (pentru ca e mult mai greu sa afli si apoi sa faci ce-ti doresti decat sa muncesti 4-8-12 ore pe zi).
4. Muncim pentru ca am facut asta mereu, iar daca nu am mai face-o ne-am pierde identitatea. Acesta este cel mai bun semn ca esti nimeni sau ca esti doar ceea ce faci (ambele ipostaze lasa mult loc de mai bine).

De ce ar trebui sa muncim? Pentru a obtine ceea ce ne dorim – si spun NU oricarui alt motiv! Poate ne dorim faima – pentru faima nu ai neaparata nevoie de bani. Poate ne dorim putere – pentru putere nu ai neaparata nevoie de bani. Poate ne dorim o viata linistita – pentru o viata linistita nu ai decat nevoi minimale. Poate ne dorim o viata in care sa avem parte de 99% din ce ofera Terra – avem nevoie fie de bani, fie de putere, fie de faima intr-o doza sanatoasa, dar destul de usor de atins.  Pana acum nu am contrazis cu nimic motivele anterioare, insa …

Munca este un mijloc prin care ne indeplinim obiectivele in viata. Cred ca asta ar fi o buna viziune asupra muncii. Neaparat trebuie sa definim acele obiective. Fara ele vom folosi munca drept scuza, iar munca se va transforma din unealta in proprietar de sclavi. Obiectivele pot fi variabile, la fel si volumul de munca, cata vreme le dozam potrivit.

Muncim cu adevarat pentru ceea ce ne dorim atunci cand munca noastra are si beneficii imediate. Nu spun ca trebuie sa lucram doar pentru castigul pe termen scurt – doar ca existenta acestuia ne asigura ca suntem pe drumul cel bun. Rareori poti obtine imediat toate roadele muncii tale. Atunci cand nu castigi nici macar o particica din ceea ce-ti doresti inseamna ca nu muncesti pentru ceea ce trebuie. Poti sa te minti gandindu-te la rezultatele viitoare, dar nu o sa o faci decat sa-ti amani deziluzia. Nu e nevoie sa astepti pensia pentru a te bucura de viata. O poti face imediat ce ai inceput sa muncesti pentru visele tale, deoarece imediat vor aparea si roadele muncii tale (mijloacele).

Asadar, pentru a raspunde corect la intrebarea "De ce muncim?" nu ne ramane decat sa ne definim si sa ne masuram obiectivele in viata (macar 1 data pe an ;-) Aici situatia se clarifica sau se complica extrem. Va las sa va ganditi!

Cat de mult succes credeti ca ar avea primul provider de Internet de la noi care ar oferi o solutie de filtrare a continutului web clientilor lor? Cred ca o multime de parinti ar alege sa limiteze accesul copiilor la unele tipuri de continut, iar providerul poate asigura cel mai bine acest serviciu (software-ul local nu este o piedica). Livigent e prima solutie de acest fel care intelege si continutul in limba romana.

Livigent este si unul dintre cele mai complexe proiecte tehnice la care am lucrat. Am participat la partea initiala de cercetare pentru acest produs care face analiza traficului web al unei retele, depisteaza in timp real tipul continutului si schimba sau blocheaza continutul nepotrivit.

Toate astea se intamplau acum 3 ani. Din proiectul de cercetare inceput de noi s-a creat o companie, luand o parte din oamenii din proiect si angajand altii. Compania se numeste RnD Software. Timp de 3 ani s-a format o echipa extrem de competenta, avand angajati cativa dintre oamenii cei mai inteligenti pe care-i cunosc. Rezultatul muncii lor, cuplat cu o investitie considerablia (cred ca $1-2M), este Livigent.

Livigent este un produs care face Intelligent Web Control, adica filtreaza accesul la internet pe baza unor criterii (tip de continut al paginilor, trafic p2p sau mesagerie instant, program orar, banda utilizata, etc.), in timp real (asta inseamna incredibil de multa munca) pentru retelele corporate, provideri de internet sau utilizatori business. Partea interesanta este ca produsul nu functioneaza ca un blacklist cu URL-uri, ci detecteaza si analizeaza cuvintele, ceea ce-l face foarte flexibil ca utilizare si extrem de inteligent. Cum se face asta in cateva milisecunde, insesizabil pentru utilizator si inlocuindu-se imaginile cu porn? Aici s-au cheltuit banii pe dezvoltare :) si s-a hackuit o gramada kernelul Linux.

Avantajul? Cresterea productivitatii, risc scazut de infectare cu malware via web, control asupra timpului petrecut online (fie si numai prin analizarea rapoartelor de trafic). Poate ca nu pare a fi direct o problema, dar un astfel de produs devine necesar atunci cand copilul tau acceseaza pornografie, cand angajatii pierd timp pe bloguri ;-) (sau pron) sau cand risti sa fii dat in judecata pentru ca din compania ta se downloadeaza filme sau muzica piratata (lucru comun si la noi in tara).

Livigent il are ca investitor pe Zelig Rosenthal, un domn din New York extrem de bun businessman. Recunosc ca o multime din ceea ce stiu astazi legat de business stiu datorita lui. Dupa glumele colegilor, s-a intalnit scoala evreiasca cu cea olteneasca.

Dl. Rosenthal detine si un provider de Internet special ce opereaza in US si Canada, denumit The Jnet, care ofera Internet filtrat comunitatilor evreiesti ortodoxe. Mai nou folosesc o versiune speciala de Livigent pentru a oferi produsul. Serviciul are un succes extraordinar pe nisa sa in SUA. Asta ma face sa raspund la intrebarea din deschidere: cred ca si in Romania exista o piata foarte buna pentru acest serviciu.

Puteti testa Livigent online ca proxy sau analizand cate un URL vizitand www.livigent.com. Va recomand sa cititi si White Paper-urile pentru exemple de aplicabilitate practica. Produsul ruleaza pe un appliance dedicat, ca proxy sau ca router, in interiorul companiei sau la ISP. Costurile serviciului sunt reduse, fiind comparabile cu cele ale unui antivirus.

Compania cauta distributiori si clienti locali! Foarte probabil in perioada urmatoare partea de vanzari se va muta la New York. Am tinut sa scriu despre Livigent deoarece ingineresc este un produs extraordinar, iar pe nisa sa eu il consider echivalent cu Bitdefender ca antivirus. Vreau sa-l laud cat inca mai are eticheta de  "made in Romania" pe el si ma bucur ca am ajutat la inceputurile sale.

Mi se cere deseori sa scriu despre un anumit produs, serviciu, site sau initiativa. Am o audienta de nisa, trafic suficient de bun, iar recomandarile facute de mine s-au bucurat de succes in trecut. Asta e motivul pentru care am chiar si o sectiune Publicitate pe blog. Mereu am discutia asta:

- Cat costa sa scrii ceva despre X?
- Cel putin 500 de euro si scriu ce-mi trece prin cap.
- Pai si da cineva atatia bani?
- Nu!
- Pai si?
- Pai si e foarte bine, fix asta urmaresc!
- … Nu e de mirare ca nu ai publicitate pe blog!

E bine pentru ca nu tin mortis sa fac vreun ban din blog sau sa particip in campanii. Poate suma de mai sus e exagerata. Poate e mica sau mare. E irelevant. Eu sper sa fie suficient de mare incat sa filtrez potentialii cumparatori – care trebuie sa tinda spre zero. De ce? Nu pentru ca am eu o impresie buna despre mine sau pentru ca mi se pare ca sunt extrem de valoros. Scriind pe blog castig o audienta. Pentru acesti oameni care imi citesc blogul publicitatea fara cap este echivalenta cu o otrava care ii face sa-si piarda interesul pentru blog, iar mie imi scade credibilitatea. Asadar are un cost extrem de mare pentru mine, motiv pentru care incerc sa o tin la minim. In afara de o plimbare cu un Rexton si pizza n-am castigat mai nimic pana acum din blog. Si e bine, mai ales ca scriu foarte rar.

Exemple de campanii la care mi s-a cerut sa particip sunt zeci. O sa mentionez extremele. Despre unele am scris pe Twitter (ma costa mult mai putin).

SCUZA

Mircea Scarlatescu cu Flori la Bucuresti. M-a bagat intr-un program, i-am luat florile si nu am scris ;-) Scuze Mircea. Felicitari pentru proiect si pentru eforturile de promovare. Serviciul si ideea sunt foarte bune si sunt convins ca o sa ai succes.

Multi care m-au rugat sa scriu si meritau o mentiune, dar pentru care nu pot face un articol (si nici macar o mentiune) sunt nevoit sa refuz sau sa aman cererile lor. Deoarece cred ca relatia cu publicitatea la mine pe blog e de tip broasca si scorpionul, ii rog sa inteleaga motivele pentru care nu pot scrie (ofer free-twitting la 7-800 de followeri)

ASA DA

Okian.ro este o librarie virtuala de limba engleza cu peste 1 milion de carti. Pentru cei care nu vor sa treaca prin interesantul proces de a comanda de pe Amazon e o alegere excelenta. Daca stiam ca exista i-as fi folosit si eu pentru ca sunt satul de asteptat 2 luni dupa 3 carti. Preturile sunt foarte bune, iar pentru mine au trecut testul suprem: au Biblia Sysadminului (daca esti sysadmin si nu ai citit-o poti sa-ti iei vacanta).

Cei de la Okian.ro m-au contactat printr-o persoana in care am incredere (buna miscare) si mi-au propus un targ bun: castig 1000 de RON si 10% discount permanent (nu sunt 500 de euro dar merita oboseala). Si s-au gandit sa-mi dea si ceva pentru cititori (si mai inteligent!), adica 20 de cupoane de reducere 10% pentru o comanda (cu oricate carti). Codul este OKIAN-26JVP-MANAC si-l puteti folosi pana se termina ;-)

Au venit cu un incentive bun pentru mine, au venit cu o oferta buna pentru cititori, nu au cerut sa semnez un NDA si sa fac endorsment produsului lor. Plus, cea mai importanta parte, au o oferta unica, extrem de necesara pe piata si foarte utila tuturor (presupun ca toata lumea e ca mine si cheltuie nesabuit cand intra intr-o librarie buna). Bravo lor si succes! Sper sa adauge o functie de wishlist si sa intre in sistemul de afiliere de la 2parale ca sa avem si noi un Amazon mai danubian si bloggeri care sa castige din recomandari serioase de carti.

ASA NU

Incepand cu:

• comunicate de presa trimise catre bloggeri
• invitatii de a scrie ce vrei despre produsul/siteul/manifestatia X
• concursuri in care scrii despre X si poti fi unul din castigatori daca razuiesti un talon si mentionezi de 16 ori (cu link la site) numele produsului
• promovarea de evenimente (mai ales comerciale) care nu ma intereseaza
• intalniri cu bloggeri care vor vedea produsul X in persoana si vor putea scrie dupa aceea parerea lor despre produs
• lansari si evenimente la care poti sa fii un fel de presa si primesti un pix cadou

… si terminand cu:

Campaniile umanitare de orice fel (stiu, sunt inuman!). Cu mici exceptii sunt doar manipulari emotionale. Se vinde drama cu pretul rezolvarii problemei unui amarat. Cand 100 se aduna sa faca bine unuia in vazul si cu banii a 1 milion de oameni se petrece un act la care eu nu vreau sa particip pentru ca e injositor pentru toti, chiar daca pe multi o astfel de actiune ii face sa doarma mai bine.

Campaniile umanitare sunt pentru mine la limita deoarece rareori poti ajuta cu adevarat si pentru ca ti se transmite ideea ca esti responsabil pentru un sistem stricat (sistem pe care tu oricum il sponsorizezi fortat).

Viitorul publicitatii in general nu este pe bloguri. Chiar daca unii bloggeri au influenta, sunt bine indexati si sunt luati ca referinta de diversi internauti, publicitatea pe bloguri nu se va lupta cu outdoorul (de exemplu) vreodata. Sunt nise in care acest tip de publicitate merge, la fel cum sunt domenii intregi pentru care e inutila, avand efecte nesesizabile.

Probabil moda publicitatii pe bloguri va trece, asa cum a trecut nebunia viralelor si isteria siteurilor in Flash. Primul pas e sa intelegem ca prin bloguri:

• poti vinde unei audiente restranse dar foarte educate in domeniu, iar daca asta e piata ta, ai dat lovitura
• poti face senzatie o singura data venind cu ceva absolut nou
• poti ajunge usor in atentia media cata vreme blogurile sunt inca la moda
• iti asumi riscul/beneficiul subiectivismului bloggerilor, iar acesta creste de obicei odata cu audienta
• ai costuri variabile; deseori bloggerii inca nu stiu cat valoreaza (pentru tine), ori se supraapreciaza

Se potriveste asta cu strategia de promovare a produsului tau? Daca da, nu ai decat sa incerci. Daca nu, nu-ti pierde timpul. Oricum, fa o strategie de promovare cu cap, nu cu oricine, nu platind cu eugenii, nu doar gandindu-te la tine si la produs, ci si la bloggeri si la cititori (in primul si in ultimul rand).

Avem oferte de criza, meniuri de criza, salarii de criza, preturi de criza, bauturi de criza si orice-te-poti-gandi de criza. Nici nu trebuie sa gandesti prea mult. E cea mai la indemana formulare (ceva + criza => wow!) si toti cred ca folosind-o dau direct intr-un marketing genial mustind de spiritualitate. Adaugand criza cu criza, repetand criza, tipand criza, trezindu-ne si culcandu-ne in criza, am ajuns sa fiu satul de criza. Cu sau fara substanta, cu sau fara exagerare media, criza (ca laitmotiv) incepe sa fie depasita si obositoare.

Anul trecut, cand pe la noi totul era infloritor, un prieten imi spunea ca legatura lui din China asteapta sa treaca Olimpiada pentru a-si da seama daca nu cumva ne indreptam spre catastrofa. In decembrie vorbeam de sange pe perete in timp ce toata lumea era perfect convinsa ca nu va fi mare lucru. In februarie eram intr-o plina criogenie financiara. Zilele astea legatura din China spunea ca incepe treaba sa reintre in normal. Nu spun ca perioadele grele s-au terminat. Totusi, problemele economice personale si mondiale nu mai sunt o noutate, asa ca e timpul sa nu mai tipam "Sariti ca ne mananca pe toti".

Tot felul de teorii mi-au trecut pe la urechi. Le citez pe cele extreme:

• nu exista o criza, e totul fabricat si de asta profita toata lumea pentru a nu-si plati facturile
• capitalismul a luat sfarsit, e nevoie de interventia statului (o placa veche ce ne-a adus deja bucurie, pionieri si egalitate)
• sunt urmele decaderii societatii umane, iar in 2012 o sa murim toti (yeey!)
• ne pregatim pentru un razboi mondial cauzat de foamete …

Incredibil cat de rau pot devia oamenii cand sunt confruntati cu o situatie necunoscuta. Aberatiile cu sfarsitul lumii si al capitalismului ajung sa intre usor in discutie si sa fie validate de unii.

In 2007-2008 multi plangeau dupa anii ‘90 cand se faceau carute de bani avand minime cunostinte de business. Nu vedeam ca suntem pe varful unui val. Acum se plange dupa anii trecuti de crestere, in loc sa fim multumiti ca in sfarsit stim (mai mult ca niciodata) ce se intampla. Variatiile ridicole raportate in Romania fac totul sa para si mai dramatic. O scadere cu 70%! Dupa ani de crestere cu 234%. Am avut un tanc si acum avem 5? Crestere de 500%. Urmeaza o crestere negativa de 200% daca incep toate sa rugineasca. Explicatia simpla? Aztecii, 2012, conspiratie mondiala. Orice numai bun simt, un strop de matematica si de economie – nu!

Trebuie sa ne adaptam la normalitate. In sfarsit urmeaza sa avem si normalitate! E bine pentru ca dispar baloanele de sapun, banii facuti din nimic si oamenii de afaceri care tin invers pixul in mana, dar au pamant si geamantane cu bani. Scapam si de presiunea isterica legata de crestere, de extinderea cu orice pret. Multi vor iesi din joc, ramanand cei capabili sa-si gestioneze afacerea.

Daca inca nu e clar ca toti trebuie sa ne reevaluam activitatea, piata, clientii, personalul, chiria si restul bugetului inseamna ca n-am inteles nimic. Nu-i bai, ne vor rezolva rapid timpurile. La fel cum frigul iernii ne scuteste de boli primavara, perioada aceasta ne va insanatosi fortat, daca nu reuseste sa ne omoare.

Lamentarile nesfarsite despre greutati si vremuri, invocarea crizei ca pretext si scuza pentru orice denota o lipsa totala de profesionalism. Esti in rahat? Fruntea sus! E cea mai buna si mai productiva atitudine. N-o sa mai fie cum a fost! Ne ducem in jos! S-a stricat piata! Mi-au micsorat salariul! Suna familiar? Asta este reactia celor care sunt mereu calariti de timpuri. Anul trecut era aiurea ca nu erau platiti la adevarata valoare si ca BNR-ul nu-i lasa sa se indatoreze 137% sau ca nimeni nu le intelegea viziunea antreprenoriala.

Daca ai o activitate care produce un bun sau un serviciu util societatii si esti in stare sa o intelegei si sa o tii sub control vei trece de orice perioada proasta. E atat de simplu. N-ai nevoie de o diploma de la Harvard ca sa stii asta. Din contra, exemplul de anul trecut ne spune ca daca ai o diploma de la Harvard tinzi sa crezi ca se pot face bani dintr-un nimic elaborat, ambalat pretentios si prezentat complex.

Acum, dupa ce am plans si am tipat toti, e timpul sa ne apucam de treaba, sa ne intoarcem la oile, aurul si petrolul nostru si sa tragem tare, pentru ca in sfarsit avem sansa de a da lovitura, cat adversarii sunt inca ametiti!

Astazi e o zi speciala pentru Ghelir.ro. Magazinul care vinde un singur produs pe zi s-a mutat intr-o casa noua, intr-o configuratie noua, care va asigura produse mai bune, preturi mai mici pentru produse, preturi mai mici pentru livrare si un program de lucru cu clientii mult mai bun.

Cum s-a intamplat asta? De ceva vreme sunt in discutii pentru o colaborare sau vanzarea Ghelir.ro. Lucrul cu clienti persoane fizice, retail-ul, n-a fost niciodata punctul meu forte. Neavand un volum imens si un aparat bine pus la punct nu am reusit sa eficientizez operatiunile Ghelir la nivelul la care mi-am dorit. Acesta este motivul pentru care am ales sa ma concentrez pe zona de business to business, unde am activat mereu, iar Ghelir sa functioneze intr-un parteneriat cu o companie specializata pe vanzari online. Asadar, de astazi, noul operator al Ghelir.ro este Kelion Online Management, o companie solida, condusa de oameni cu experienta, care sunt sigur ca va deveni in perioada urmatoare #1 in vanzari online in Romania. De retinut ca activitatea Ghelir nu va fi inglobata sau amestecata cu cea a altor initiative comerciale ale Kelion sau ale tertilor, ramanand un business separat.

Zilele acestea ne-am concentrat pe migrare. Va exista un nou sediu, la strada, usor accesibil. Echipa care se ocupa de Ghelir.ro se va extinde. Serviciul isi va mentine calitatea. Partenerii vor castiga mai mult pentru ca de azi comisionul de partener este de 3%! S-au reactivat alertele SMS gratuite. Prin volumul rulat, Kelion poate asigura oferte mult mai bune ca pana acum. Vom face un push de marketing in perioada urmatoare pentru a creste baza de utilizatori. O multime de vesti bune! La fel de important, conceptul de baza al Ghelirului nu se va schimba, doar vom trece la urmatorul nivel de dezvoltare.

S-ar putea sa fi omis unele detalii in frenezia upgradeului. Va rugam sa ne comunicati orice problema detectata. In plus, asteptam feedbackul util cu care ne-ati obisnuit.

Au trecut vreo 10 ani de cand am inceput sa lucrez intr-o companie si mai am putin si fac 7 ani de cand am propria firma. In tot timpul asta pot spune ca am reusit un singur lucru: sa invat.

Cand am pornit afacerea aveam un singur tel – sa devin milionar si sa plec in Caraibe. Era o poveste frumoasa care-mi oferea motivatia necesara. Cine nu-si doreste sa devina milionar? Cine nu vrea sa-si petreaca vacanta pe in o insula exotica? Sau sa se plimbe cu un yacht? Probabil un miliardar mexican cu rau de mare ;-) Totusi, pentru restul planetei e un vis frumos care nu se concretizeaza niciodata.

Dupa 7 ani nu am devenit atat de milionar cum imi imaginam si n-am ajuns in Caraibe, insa am reusit mult mai mult. De exemplu, am reusit sa ma asigur ca nu voi mai fi niciodata sarac (si asa am scapat de cea mai mare frica). Am invatat cum sa vorbesc si cum sa tratez oamenii. Am invatat cum sa deosebesc oamenii. Am invatat cum sa duc lucrurile la bun sfarsit. Am ajuns chiar sa invat cum sa ignor si cum sa ma detasez (asta a fost mereu o provocare pentru mine). Am invatat cum sa-mi inving frica si cum sa evoluez. Cu ce stiu pana acum voi trece usor de tintele anterioare. Cu ce mai am de invatat voi reusi orice imi propun, iar asta ma linisteste.

Frica de ratare m-a motivat mereu. Ce reprezinta ratarea?

• Stagnarea sau dezvoltarea intr-o singura directie – sa fii cel mai frumos sau cel mai destept sau cel mai puternic.
• Incapacitatea sistematica de a reusi sa duci un lucru la bun sfarsit (idee, proiect, sarcina).
• Lipsa unei vieti sociale sau sentimentale.
• Neputinta de a face sau a fi ceea ce-ti doresti.

Poate sunt arogant, insa consider ca majoritatea oamenilor se condamna singuri la ratare. Societatea in sine impune niste norme care te imping spre ratare, asa ca daca faci ceea ce ti se spune sau ce este normal/trebuie vei ajunge cu siguranta sa-ti ratezi intreaga viata.

Experienta te ajuta sa-ti construiesti caracterul. Ratarea te convinge ca detii caracterul perfect, chiar atunci cand iti lipseste cu desavarsire.

Ratarea devine realitate si viata de milionar ramane vesnica dorinta atunci cand nu faci nimic pentru a-ti urma visul. Presupunem ca toti vrem sa ducem o viata lipsita de apasari financiare, plina de vacante relaxante, presarata cu aventuri extraordinare, in care sa fim adorati de cei din jur si iubiti de persoana perfecta. Trebuie sa fim milionari ca sa ne permitem asta? Presupunand ca maine avem X milioane, ni se indeplinesc automat toate dorintele de mai sus? Nu. Deci e si mai usor! Nu trebuie sa ne propunem tinte financiare extreme. Trebuie doar sa facem ceva pentru a transforma realitatea. Trebuie sa faci in fiecare zi cativa pasi in directia in care-ti doresti sa ajungi. E suficient. Dar putini sunt cei care fac asta … Multi fixeaza un tel irealizabil (milioane, varsta, functie, studii etc.) dupa indeplinirea caruia intentioneaza sa se bucure de viata, cand ar putea-o face de maine.

Imagineaza-ti in detaliu o persoana asa cum vrei tu sa fii. Acum, gandeste-te daca poti sa abordezi si sa sustii o conversatie de 2 minute cu o asemenea persoana. Gandeste-te daca poti purta hainele sale comod, fara sa simti ca mergi la nunta sau la banchet. Imagineaza-ti cum e sa petreci o zi de vacanta cu prietenii acelei persoane. Plus, gandeste-te ce scoti pe gura cand va trebui sa dai un interviu. Imagineaza-ti o intalnire romantica cu iubita/iubitul acelui ipotetic-tu. Neplacut exercitiu, nu? Oamenii  nu sunt pregatiti pentru a fi ceea ce isi doresc. Mai mult, nici macar nu se pregatesc, nu se educa in directia asta.

Daca maine ar aparea zana cea buna si ti-ar indeplini toate dorintele, vei constata ca esti depasit de realitate si te vei retrage in cochilia ta, unde gasesti mereu scuzele si explicatiile potrivite, nascute pentru a te face sa te simti bine acolo unde esti si vei ramane. Singurele tale evolutii vor fi bazate pe suturi in cur sau determinate de mila intamplarii…

Unii construiesc o imagine care sa se potriveasca cu rolul pe care si-l doresc. Daca ajung sa se indentifice cu imaginea, reusesc chiar sa traiasca rolul. Multimea nu face diferenta intre continut si ambalaj, deoarece nu este capabila sa inteleaga continutul si nici procesul de fabricare al ambalajului.

Pentru cei din jur milionarul este imaginea. Asadar, poti trece usor ca milionar daca reusesti sa intelegi si sa joci corect rolul, avand mare grija la ambalaj. Pentru cei care sunt deja milionari, de la un punct, diferenta este data de calitatea persoanei, nu de cifre. Omul de rand tanjeste dupa beneficiile imaginii si crede ca atunci cand va avea banii va trai povestea minunata prezentata de imaginea mult visata.

Realitatea e ca banii nu fac diferenta. Poti fi extrem de bogat, urmand retete simple care si-au dovedit eficienta la nivel national si mondial, si, totusi, departe de ceea ce-ti doreai sa devii. Poti fi implinit si fara milioane de euro, cata vreme reusesti sa inveti, sa evoluezi si sa-ti indeplinesti dorintele cele mai indraznete.

Renunta la ideile cu care ai fost crescut! Nu ai nevoie de hartii, de recunoastere formala, de un sistem de valori impus. Poti sa ai orice iti doresti. Vrei sa traiesti intr-o insula? Cauta-ti destinatia si ia-ti biletul de avion! Vrei sa ai o anumita masina? O poti avea cu putin efort si multa creativitate. Nu e nevoie sa platesti rata la apartament in Militari toata viata pentru ca asa ti-au spus parintii si colegii, iar tu nu vrei sa-i dezamagesti. Nu trebuie sa te simti vinovat pentru ceea ce iti doresti, mai ales atunci cand dorinta ta incalca normele. Oamenii care urmeaza toate normele platesc rate, lucreaza 8 ore incarcate de ura si se hranesc pana la sfarsitul vietii din rezerva lor nesecata cu scuze perfecte pentru "de ce nu" .

Pornisem de la exemplul meu. Am incalcat toate sfaturile si am luat o multime de decizii proaste. Dupa zece ani de munca sunt, ca mai mereu, undeva in apropierea lui zero – am pornit de la zero si inca mai ai mare parte din el. Diferenta este ca am invatat cum zero poate sa inglobeze o evolutie fantastica si sa-ti ofere o multime de bucurii. Faptul ca (nu) ai bani nu ar trebui sa te impiedice de la nimic, nici macar de la a avea lucruri care costa extrem de mult. In cele din urma nu ai decat o multime de experiente. Pe nimic altceva nu esti stapan. Se spune ca nu iei nimic cu tine. Daca nu iei nimic cu tine, de ce ar trebui sa te zbati mereu pentru a avea ceva material?  De ce asociezi avutul material cu realizarea?

Asadar, ca sa ai e suficient sa reusesti sa utilizezi ce-ti doresti si sa traiesti ce visezi, iar toate astea se pot face cu costuri materiale mici. Prin urmare, am stabilit ca deja ai toata bogatia pe care ti-o poti dori. Nu-ti ramane decat sa inveti sa o folosesti si sa gasesti un model simplu de a castiga minimul necesar pentru a o intretine :)

Ratat sau bogat?!

O sa raspund direct, ca sa nu va chinuiti sa cititi articolul pana la sfarsit: Pentru ca nu-l intelegem!

stau oricand la dispozitieCunoasteti drama fabricii de biscuiti? Niciodata nu va reusi sa angajeze un profesionist ca sa fie IT Manager, director la departamentul informatic compus din 2 oameni sau CIO (cum vreti sa-i spuneti). Versiunea extinsa a dramei: nu e vorba doar despre fabrica de biscuiti. Cu cateva exceptii notabile, nicio companie mica sau medie nu poate atrage profesionisti IT. Nu e vorba de bani si nici de HR nefunctional. Explicatia e simpla: un profesionist IT nu vine sa lucreze intr-o fabrica de biscuiti. Va merge sa se angajeze intr-un mamut comercial, intr-o banca, intr-un telco sau la o companie mica de profil, deoarece doar acolo poate invata, poate evolua si poate avea provocari legate de meseria sa. O fabrica, un comerciant, chiar si o institutie media mica, vor avea mereu probleme pentru ca vor atrage doar oameni cu pregatire slaba sau medie care se instaleaza linistiti in starea de confort, indiferent cat de mult sunt platiti.

Cunoasteti drama departamentului contabil? Niciodata nu vor reusi sa aiba o relatie buna cu baietii de la tehnic, pentru ca aparent IT-stii sunt batuti in cap, impertinenti si incapabili sa rezolve problemele departamentului contabil. Nu am intalnit pana acum o firma in care sa nu existe o astfel de ura interdepartamentala mocnita.

Deci IT-ul nu va functiona niciodata bine intr-o firma mica? Ba da, va functiona. Doar ca, pentru a avea un departament IT eficient, managementul trebuie sa-i inteleaga rolul, structura si oamenii.

Rolul – aparent evident, este acela de a oferi suportul necesar pentru desfasurarea activitatii care produce bani. E important ca cei de la tehnic sa inteleaga ca au un rol de suport si ca firma functioneaza pentru a produce bani, nu de dragul tehnologiei. E la fel de important ca managementul sa realizeze ca nu trebuie sa cada in capcana tehnologiei-inutilizabile-mancatoare-de-bani, ci sa eficientizeze activitatea folosind tehnologia.

Structura – e destul de simpla in general, existand: suportul tehnic (helpdesk – nivel 1) si administratorii (sysadmin – nivel 2). Daca nu realizezi ca exista o diferenta intre cei care alcatuiesc departamentul tehnic vei ajunge sa angajezi omul gresit pentru slujba potrivita, lucru din care rezulta (in cazul cel mai fericit) doar ineficienta si frustrare.

Oamenii – sunt usor de gasit daca intelegi de cine ai nevoie:

• Helpdesk, adica personal care sa intervina daca s-a blocat un programel, nu merge imprimanta, a disparut o iconita samd. Practic, e vorba de un tehnician cu o pregatire medie, care poate rezolva rapid 90% din problemele curente. Personal capabil sa faca helpdesk poti gasi usor, cata vreme recrutarea e facuta de un specialist.
• Sysadmin, mai precis coordonatorul, persoana care poate face fata taskurilor dificile. Deoarece e foarte greu de gasit, angajat si motivat un personaj profesionist care sa lucreze intr-o companie neintriganta dpdv tehnic, sfatul meu este ca rolul sau sa fie externalizat catre o companie de profil. Avantajele? Mai multe persoane disponibile oricand, nivel tehnic foarte ridicat, costuri reduse prin plata unui abonament lunar sau a interventiilor.

Secretul construirii unui departament tehnic bun este sa externalizezi munca dificila si sa internalizezi munca simpla de volum. Pentru companiile mici are sens sa externalizezi si partea de helpdesk. Pentru companiile medii are sens sa existe un IT Manager care sa aiba functie de management, nu tehnica. Altfel, sarcinile legate de achizitii si decizii tehnice se pot transfera catre personalul administrativ al companiei care poate fi indrumat de sysadmin/helpdesk, dupa caz.

Controlul departamentului este esential, pentru ca atunci cand managementul realizeaza ca nu poate avea control isi pierde increderea in tehnic. Chiar si fara cunostinte tehnice te poti asigura ca iei decizii bune. Angajezi un auditor extern la inceput. Ceri referinte si analizezi mai multe companii pentru externalizare. Angajezi helpdeskul doar cu aprobarea colaboratorilor externi (sysadmin, auditor). E important sa nu depinzi niciodata de decizia unei singure entitati. Daca reusesti sa ataci provocarea "prin doua parti" vei reusi mereu sa o si stapanesti.

Helpdeskul nu functioneaza? Foarte probabil te vei gasi in aceasta situatie mai devreme sau mai tarziu. Potentiale motive: lipsa interesului, lipsa motivarii, lipsa cunostintelor. Totusi, prioritizarea este cea care schimba balanta si perceptia din "merge" in "nu merge". Rezolvare rapida:

1. Sistem de ticketing. Orice cerinta trebuie sa devina un ticket. Mai multe despre ticketing intr-un post viitor.
2. Desemnarea clara a unei persoane care sa se ocupe de tickete, intr-un interval dat, cu timpi de raspuns predefiniti.
3. Prioritizarea cererilor. Pe foarte scurt: cererile mici care pot fi rezolvate rapid se vor face pe loc, cererile care dureaza (proiecte) primesc un timp realist estimat de rezolvare, ziua/oamenii sunt impartiti intre cereri rapide si proiecte.
4. Definirea unor metode clare de a avea mereu persoana de la helpdesk la indemana (mail, telefon, mesagerie instant).
5. Impunerea prioritatilor de catre helpdesk, chiar si atunci cand totul pare ca "arde" si exista numai "urgente"

Bonus: Orice cerere urgenta care nu este urgenta primeste o amanare de cel putin 2 ore a rezolvarii. Asta ii potoleste pe cei care abuzeaza sistemul si se considera centrul universului.

Ar mai fi multe de zis, insa ma limitez la asta, urmand sa dezvolt subiectul in posturi viitoare. Intamplator am avut de a face cu clienti-problema care m-au sunat de 50 de ori in 4 ore in prima de zi de lucru, dar si cu clienti model, care erau perfect resemnati cu ineficienta IT-ului. Am pus pe picioare multe sisteme de suport care functioneaza si am reusit si sa vad contabili fericiti. Daca aveti nevoie de asemenea servicii, de la audit la helpdesk, va pot da oricand o mana de ajutor. Daca nu, incercati sa le organizati cat mai eficient pentru a da un nume mai bun baietilor de la tehnic ;-)

UPDATE: Citeste si urmarea – Zaza Pizza loveste din nou

Tocmai ai castigat o pizza. Cea mai mare, cea mai scumpa, asa cum o vrei. Dar, inainte sa continuam cu detaliile picante, simt nevoia sa spun cate ceva despre Zaza Pizza.

Veti spune ca e un post platit sau din care eu castig ceva. Neadevarat. Am auzit de ea la o petrecere, cand aproape ajunsesem invizibil. Asa a inceput romanta noastra culinara. Totul a fost fabulos, in afara faptului ca frunzele din salata erau taiate in bucati prea mari pentru gustul meu. Mi-am propus sa-l gasesc pe omul care a decis asta si sa-l fac sa le taie mai mici. Nu am apucaturi de acest gen, insa pizza a fost exceptionala, salata la fel, iar singurul lucru care mi-a lipsit pentru a spune ca a fost cea mai reusita comanda din viata mea a fost marimea frunzei. Stiu, sunt carcotas, dar doream sa simt ca am facut o comanda la pizza si a fost 100% ceea ce ar fi trebuit sa fie, fara regrete.

Vlad Telibasa se numeste omul care a hotarat marimea optima a frunzei din salata. L-am identificat si l-am apostrofat. Mi-a explicat de ce e necesar ca salata sa aiba frunzele mari: pentru a pastra aspectul placut atunci cand este livrata. N-am reusit sa-l conving sa le faca mai marunte pentru toata lumea, insa a pus mentiunea vrea salata taiata marunt in profilul meu de client. Super tare! Salata a venit cu frunza taiata fix pe gustul meu la urmatoarele comenzi.

Mereu am vrut sa am o pizzerie. Asa ca am inceput sa-l terorizez pe Vlad cu intrebari. Am aflat o gramada de lucruri, printre care faptul ca a scazut in ultimele luni consumul de pizza. I-am spus ca trebuie sa facem ceva ca intreaga lume sa afle despre cea mai buna pizza si cea mai buna salata. A fost amuzat de ideea mea cu intreaga lumea, dar mi-a atras atentia ca deocamdanta nu poate livra decat in cateva zone ale Bucurestiului (apar pe site).

Azi am facut o intelegere cu Vlad. Ma lasa sa fac cinste cu o pizza tuturor cititorilor blogului meu care inca nu au aflat cat de buna este o Zaza Pizza. Cum functioneaza? Doi pasi simpli:

1. Intri pe zazapizza.ro si iti alegi pizza preferata, ce urmeaza a-ti fi livrata gratuit. Trebuie sa fie prima comanda la ei si poate fi sub limita de 19 RON (comanda minima in mod obisnuit).
2. Suni la 021/335.77.77 sa faci comanda si incepi prin a spune corect parola: POPOKATEPETL (cu K ;-) pentru a beneficia de gratuitate.

Daca alegi sa comanzi mai mult de o pizza, tine minte ca pentru cea mai scumpa pizza din cele comandate nu trebuie sa platesti, ea fiind livrata gratuit.

Cred in recomandarea mea. Daca nu ti se pare ca pizza si salata merita si ultimul banut cerut de Zaza Pizza, te rog lasa un comentariu si o sa ma asigur ca o sa primesti de la mine toti banii inapoi, inclusiv costul pentru prima pizza livrata gratuit. Oferta de returnare a banilor este limitata la primele 5 produse din comanda plus o motivatie rezonabila (sa evit glumele). Atentie! E o pizza la cuptor cu lemne, cu blat subtire, asa cum italienii au vrut ca pizza sa fie. Nu comandati daca va asteptati la un cozonac american pufos cu branza si salam sau daca nu sunteti din Bucuresti (scuze, astept sa se extinda in toata tara mai intai).

De ce fac asta? Pentru ca imi plac mancarea lor si modul in care incearca sa-si castige clienti. Ofera un produs excelent, un serviciu la fel de bun, intr-un ambalaj impecabil. Cred ca Zaza Pizza merita sa fie recomandata. Pariez pe asta si sunt dispus sa platesc din buzunarul meu orice client care nu este multumit 110%. Ei sunt foarte amabili si vor plati pentru fiecare client pizza preferata. Oferta este valabila pana duminica, 25.01.2009, in limita a 1000 de pizza comandate gratuit (ca sa nu-l falimentez pe om ;-).

Ce vreau la schimb? Ce crezi ca merita. O poti recomanda sau o poti critica. O poti ignora daca nu ti-a trezit entuziasmul. Eu sunt sigur ca o vei re-comanda.

Asadar, comanda-ti acum cel putin o pizza. Nu te costa nimic! Preiau eu riscul. Pofta buna!

Nota: Fiti ingaduitori cu timpul de livrare, deoarece vor fi tone de comenzi zilele astea :)

UPDATE: Citeste si urmarea – Zaza Pizza loveste din nou

E clara treaba, a inceput! Ca la orice prabusire serioasa, trebuie sa stam cu ochii pe instrumentele de bord si sa ne dam cat mai bine seama ce se intampla.

Omul de afaceri, personajul negativ al capitalismului, s-a tot dezvoltat in ultimii ani. Dezvoltarea a insemnat un volum tot mai mare de business, datorii mai mari, realizari mai mari, extindere la maxim. Putini au fost cei care si-au tinut in frau entuziasmul si nu au pariat pe crestere continua. Reactia a fost normala. Daca nu te dezvolti nu poti sa tii pasul cand toata lumea creste. Daca nu tii pasul, nu mai ai nicio sansa pe termen lung, iar posibilitatile de crestere pareau nelimitate.

Ce inseamna cresterea? Inseamna joc la zero. Reinvestesti tot ce ai si te extinzi cat mai mult cu putinta. Iti folosesti toti banii, ba chiar imprumuti, ca sa poti avea un loc bun pe piata. Nu ai alta optiune. Cine isi doreste sa aiba o companie mica? Ce om de afaceri face niste bani dupa care ii pune pe toti la banca? Cine nu reinvesteste tot sau nu consuma? Aproape nimeni. Ce patesc toti cei care au adoptat strategia asta? Risca sa intre rapid in imposibilitate de plata, isi distrug cashflowul si asa firav, falimenteaza – adica ce vedem ca se intampla azi in mediul de afaceri local.

Da-i dracu’ cu banii lor cu tot! spune cetateanul. Ce ne pasa noua ca dau toti faliment? Pai, ne pasa. De ce? Pentru ca in anii de dezvoltare 2 lucruri s-au intamplat negresit:

1. S-au platit impozite. Impozitele au ajuns la bugetul statului. Mai departe putem banui ce s-a intamplat cu ele.
2. S-au platit salarii. Salariile au ajuns aberante, iar oamenii au putut sa se imprumute sume aberant de mari.

Suna nasol. Adica oamenii de afaceri s-au extins prosteste, iar angajatii au fost platiti cat nu trebuia si au ajuns sa se indatoreze peste putinta. Nimeni nu vrea sa accepte asta. Speranta putea fi, macar partial, in stat. Insa, cum banii sunt gestionati de angajatii statului roman, e realist sa ne setam la minim asteptarile. Cel putin stim ca statul si-a permis sa angajeze mult, sa plateasca bine si sa aiba rezultate minime. Asadar, acum cel putin o parte din cetateni sunt la adapostul stapanului suprem care nu iese niciodata din afaceri si nu trebuie sa dea socoteala nimanui.

Oricat am uri patronii trebuie sa acceptam faptul ca negresit aproximativ o treime din bani se duc la impozite, iar o treime la salariati. Restul circula si ajung sa faca averi fabuloase, sa cumpere masini scumpe si sa permita o viata de lux. Sau nu. Nu, pentru ca pe termen mediu/lung castigul obinut din activitatea comerciala tinde spre zero, fiind compensat de pierderi, falimente, decizii proaste de business samd.

Esecurile curente si viitoare din mediul privat vor fi puse cu usurinta in carca intreprinzatorilor. S-au intins pana nu le-a mai ajuns plapuma. Si-au cheltuit aiurea banii. Nu si-au vazut lungul nasului! va zice romanul socialist. Adevarat. Deseori asa s-a intamplat. Cu toate astea, datorita lor s-au platit salariile si impozitele, iar statul a avut pe mana niste bani cu care a putut face ceva. La fel s-a intamplat si cu angajatii, care au ales sa ia imprumuturi, sa-si cumpere casa, sa investeasca in termopane samd. Faptul ca realizarile statului sunt mult sub cele ale mediului privat, desi statul traieste in buna masura de pe urma mediului privat, demonstreaza ca statul este un (mult mai)/(cel mail) prost manager.

In cine ne punem speranta? In stat si conducatorul iubit? In biserica, armata si politie. In formatorii de opinie? In vedete si TV? Gresit. Cel mai usor o sa fie sa plangem si sa cerem ajutorul. Ocazie buna pentru actuali si viitori salvatori de a se pune la carma si a nu se justifica nimanui. Trecand de inclinatia naturala, ar trebui sa ne punem speranta in mediul privat si intr-o colaborare stransa si eficienta a mediului privat cu statul, care la randul lui trebuie sa fie un manager excelent. E singura combinatie castigatoare. Numai ca … mediul privat e tanar si nepregatit, iar statul e plin de oameni prea batrani si prea pregatiti.

Ce e de facut? Cu siguranta nu putem influenta nicio decizie majora, nimic ceea ce ar putea schimba lucrurile in bine. Putem fi destul de convinsi ca sub obladuirea actuala lucrurile vor merge spre mai prost cata vreme exista loc de mai prost. Si atunci? Nu ne ramane decat sa ne facem atent calculele. Asta si sa nu credem scandalurile, povestile si miracolele ce vor continua sa se inmulteasca in vremurile tulburi.

E criza! Stim asta, ne-o spune toata media. Mereu e ceva: e summit, e campionat, e uniune samd. Nici nu mai stii ce e real si ce e isterie, in ce sa crezi si pentru ce sa te pregatesti. Presa a reusit sa faca din orice potential eveniment important o scena din Petrica si Lupul.

Nu e criza si nu va fi o criza majora in Romania. Noi oricum avem in mare o economie feudala, multi bani la ciorap si crestem puternic pentru a recupera handicapul fata de UE. Aceasta e versiunea optimista pe care o tot aud in ultima vreme. S-ar putea ca timpul sa ne demostreze ca este si previziunea corecta.

Exemplul pacientului care se duce la doctor in ultimul stadiul al bolii nu ne este strain. La fel, nu putem nega o potentiala boala doar pentru ca unele simptome lipsesc. Cum stam? Momentan bine, semnele crizei nu se vad prea puternic. Poate ca nu e criza. Insa, la fel de bine s-ar putea sa ne amagim cu banii adusi de alegeri si sarbatori, care dau o aparenta stare de bine. Pomenile electorale si risipa de sarbatori sunt traditionale la romani. Ca sa fii ales dai pomeni si cand nu ai de unde sau reduci taxe pana esti ales, ca sa le poti tripla rapid dupa. Cert e ca se cheltuie bani buni in perioada electorala, in toate directiile. La fel, isteria belsugului de sarbatori scoate bani grei din buzunarele clientilor. Asadar, e foarte greu acum sa vedem direct impactul crizei.

Cand se vor putea vedea ravagiile crizei? Cred eu ca la inceputul primaverii. Traditional, ianuarie este o luna moarta, iar februarie este inca foarte rece. In martie businessul decoleaza. S-ar putea ca la anul sa nu mai decoleze si sa fim nevoiti sa asteptam pana in septembrie, luna in care activitatea are din nou o crestere majora. Ce inseamna asta? Ca s-ar putea ca 6 luni sa functionam in regim de avarie. Cate companii pot sa se sustina vreme de 6 luni cu incasarile sub jumatate? Extrem de putine, restul mor.

18 luni dureaza o perioda de recesiune, in medie. Asta inseamna ca 2009 va fi un an prost, oricat de plini de speranta am fi. Companiile sunt foarte sensibile la un asemenea cutremur al pietei, asa ca trebuie sa se pregateasca foarte bine daca vor sa supravietuiasca. De unde sensibilitatea asta? Pai simplu: daca vinzi produse tangibile, vezi deja cum scad vanzarile din cauza lipsei de bani. Chiar daca nu scad vanzarile, risti o cadere in domino din cauza blocajului financiar al pietei si al partenerilor. Daca vinzi servicii, e foarte posibil ca plecandu-ti cativa clienti sa fii destabilizat. Daca nu asta, atunci intarzierile de plata sau scaderea sumelor cheltuite de clienti iti vor afecta dramatic activitatea.

Va fi criza? Tot aud intrebarea asta in ultima vreme. Cred ca nu trebuie sa avem un raspuns, deoarece intrebarea este gresita. Intrbarea corecta este: Cum ne pregatim pentru criza? Trebuie sa ne pregatim pentru ce e mai rau si sa speram numai la bine.

Cum ne pregatim pentru criza? E o intreaga teorie in spate, dar cred ca masurile cele mai simple sunt cele mai eficiente:

• calcule si bugete clare pentru toata perioada urmatoare, fara a te baza pe vreo crestere
• mai putine accente pe vise si afaceri fara monetizare sau profit, mai mult accent pe munca batraneasca
• incasari constante, abonamente sau contracte cat mai sigure
• acumularea unei rezerve consistente de bani pentru zilele negre ce vor veni
• pragmatism, nu viziuni fara modele de business samd

Netcamp 2 mi-a dat ocazia sa vorbesc despre criza in online. Prezentarea s-a numit Sange pe perete si este disponibila pentru download (fara vorbe, ~3Mb). Mi s-a spus dupa ca exagerez si ca habar nu am despre ce vorbesc. Mi-as dori sa fie asa. Am mai avut posturi controversate despre chirii si imobiliare sau despre economie, in perioada feerica, inainte ca problemele semnalate sa fie extrem de vizibile. 

Da, criza este si o oportunitate, o modalitate de a se schimba clasamentul, o perioada de selectie naturala. Inainte de a admira frumusetea leului, ar trebui sa verificam daca nu cumva noi avem rolul micului dejun. Cam asta le-as spune celor care vad doar oportunitatea si minimizeaza aspectele negative ale potentialei crize.

Pe scurt: Pregateste-te pentru criza! Daca nu va fi, ramai cu proviziile facute si cu un business sanatos. Daca va fi, ramai in viata. Totul e sa fii pregatit!

Stiti bancul acela cu romanii la cazan? Morala e ca romanii nu trebuie paziti pentru a nu se organiza in scopuri marete, ei sunt capabili sa ramana mereu invrajbiti si dezorganizati.

Intr-un fel il inteleg pe cel care mi-a tras o cheie lunga si sanatoasa pe masina. Era parcata corect, era proaspat spalata, stralucea si, mai ales, nu era a lui. A facut un pic de dreptate personala si a mers mai departe. Cred ca ii inteleg si pe cei care au spart-o, pe cei care mi-au furat laptopurile din firma sau banii din buzunar. Poate sunt niste amarati,  poate asta e singurul mod de a trai invatat, poate mureau de foame sau nu mai aveau bani de droguri. Ma frustreaza extrem faptele lor, pentru ca am pierdut de pe urma lor, dar intr-un fel, pot sa inteleg si sa explic acest tip de comportament.

Ce nu pot intelege, insa, este faptul ca mentalitatea ramane aceeasi, chiar si atunci cand oamenii evolueaza dramatic si activeaza intr-un domeniu mult mai solicitant intelectual: IT/Online. Stiu ca e exagerata comparatia, dar rautatea si ura se manifesta la fel de intens.

Consider ca mediul online romanesc e incarcat de ura si rautate. De ce? Din cauza neputintei si lipsei de intelegere. Cele doua merg mana in mana, neputinta fiind sursa primara, iar lipsa de intelegere catalizatorul.

Lipsa de intelegere isi are radacinile in lipsa de expunere la ceva mai bun, in faptul ca inca suntem foarte saraci si aproape de foamea primordiala si in increderea orbeasca in faptul ca stim mai bine. Tin sa subliniez faptul ca cea mai mare capcana (in care riscam sa cadem toti) este de a ne considera mai intai stiutori, mai apoi a-multe-situtori, iar, in final, a-tot-stiutori, ca manifestare a faptului ca nu stim si nu ne dam seama ca nu stim.

Neputinta este lipsa capacitatii de a face ceva relevant in domeniul in care activezi. Ce inseamna relevant? Capabil sa-ti aduca multumirea si recunoasterea pe care o cauti de la familie, prieteni, tara, univers samd.

Orice proiect online are o multime de nevoi:

• una sau mai multe idei, baza pe care acesta este creat
• o suma de tehnologii esentiale pentru indeplinirea sa
• o echipa competenta de programatori
• design, prezentare, expunere, promovare
• utilizatori, feedback, promovare samd.
• bani, mereu mai multi bani pentru a cumpara resursele necesare

Cei care pornesc astfel de proiecte vin dintr-un anumit mediu si stiu sa planifice si sa execute bine doar o parte, cel mult doua, din lucrurile necesare proiectului: idei/viziune, design/interfata, prezentare/promovare, tehnologie/programare sau finantare/bani. Culmea e ca, oricat ai fi de priceput, poti face bine cel mult jumatate din lucrurile de care ai nevoie. E imposibil sa fii programator genial, om de PR genial, finantist genial si designer genial. Exista cazuri, vezi Paul Graham, de genii polivalente, dar nici macar acestia nu reunesc toate calitatile si abilitatile necesare.

Asadar, un proiect online de succes se bazeaza pe colaborare. Extrapoland, un mediu online de succes se bazeaza pe colaborari. Acesta este punctul critic, unde lucrurile o iau razna in proiectele online romanesti si in mediul online romanesc.

In loc sa colaboram, ne subminam reciproc:

• Oamenii care fac prezentarea, expunerea, promovarea (direct sau indirect) sunt mereu sictiriti de orice proiect ce nu le apartine sau nu le este cunoscut direct. Bloggerii ar putea fi speranta in asemenea situatii, dar experienta ne arata ca ei dau tonul si adancesc aceasta manifestare.
• Oamenii care fac design si imagine nu inteleg uzabilitate si nu reusesc sa discute cu programatorii.
• Oamenii care fac programare sunt rari si scumpi si nu reusesc sa se inteleaga cu cei care fac partea de design.
• Oamenii care au idei cred ca doar ele conteaza si uita ca viziunea fara executie e halucinatie.
• Oamenii care au bani nu investesc in toata amestecatura asta, fie pentru ca nu inteleg, fie pentru ca nu vad potentialul unei industrii mici cu iz de camp de lupta.

Exista si exceptii, nu contest acest lucru. Totusi, majoritatea proiectelor sufera dramatic din cauzele enumerate mai sus. Si, pentru ca ne aflam intr-una din tabere, suntem mereu frustrati din cauza celorlalti. Ii criticam, ii injuram, le minimizam importanta, eforturile si reusitele. Rezultatul final? Progrese mici, incetinirea intregii industrii si reusite serioase mai mult afara decat in tara. Pe scurt: Neputinta. Nu reusim sa construim, nu reusim sa ne ridicam, nu reusim sa realizam. Adaugam si lipsa de intelegere la asta, felul cum fiecare stie mai mult si mai bine, iar ce se intampla in ziua de azi cu mediul online romanesc nu ar trebui sa ne mai mire.

Aici apare diferenta fundamentala intre ceea ce se intampla pe online in Romania si ceea ce se intampla in afara tarii.

Solutia? Trebuie sa scapam de ura si rautate si sa trecem peste neputinta care aproape paralizeaza mediul online romanesc. Poate ca asta nu se va intampla niciodata, deoarece ar presupune o schimbare fundamentala a societatii romanesti. Cu toate astea, fiecare din noi poate incerca sa se schimbe pe sine.

Cateva idei:

• Nu criticati munca altora in domenii pe care nu le cunoasteti si nu le stapaniti. Incercati sa faceti o prezentare in fata a 100 de oameni inainte de a rade de prezentarile altora. Incercati sa faceti un design de pagina web inainte de a rade de paginile altora. Incercati sa programati un formular de feedback simplu si fara gauri de securitate inainte de a rade de programatorii altora. Incercati sa vedeti ce inseamna 2000 de vizitatori simultani pe pagina voastra web inainte de a rade de serverele altora. Incercati sa faceti o campanie de promovare a unei idei inainte de a rade de campaniile altora. Incercati sa veniti cu o idee care sa atraga 1000 de vizite intr-o saptamana, inainte de a rade de ideile altora. Incercati sa strangeti 10.000 de euro si sa-i distribuiti astfel incat sa sustina proiectul vostru 2-3 luni, inainte sa aratati cu degetul la investitiile si finantarile altora. In 99% din cazuri nu veti reusi, iar trebuie sa va dea mult de gandit.
• Nu criticati oamenii fara sa-i cunoasteti. E foarte usor sa spui despre X, Y si Z ca sunt prosti, fufe si imbecili. Inainte de a face asta, stati macar cateva ore pe langa respectivii (daca puteti) sau puneti-va in locul lor. Credeti ca ati reusi mult mai mult? Daca da, trageti omul respectiv de mana si spuneti-i ce ar trebui sa schimbe. Faceti asta de cateva ori, discutati, si daca nimic nu se schimba, puteti spune ca respectivul este nepriceput si autist. Doar atat, pentru ca epitetele de tipul papagal, fufa, prost etc. nu sunt decat divertisment redus.
• Nu subestimati importanta lucrurilor pe care nu le stapaniti. Aveti nevoie de ceilalti, din celelalte domenii. Fara ei, ideea voastra e zero. Daca atitudinea de inceput este "sunt niste dobitoci", va fi foarte greu sa realizati vreodata ceva fara sprijinul lor, iar sentimentul de neputinta se va adanci.
• Nu va supraevaluati ideile, importanta si cunostintele. Un om genial, care le stie si le face pe toate perfect, de unul singur, va reusi mereu. Pacat ca acest om nu exista in realitate. Contributia voastra este la fel de importanta ca a celorlalti si veti reusi doar daca sunteti capabili de a-i face pe toti sa comunice si sa se inteleaga (individual si reciproc).
• Nu va apucati sa propovaduiti prostia si esecul altora, indiferent cat de evidente va par. E foarte riscant sa evaluezi lucruri si oameni bazandu-te pe cunostinte superficiale. Exista o gramada de exemple de proiecte care au inceput intr-o directie gresita si au descoperit succesul pe drum (Flickr sau PayPal). Exista o gramada de oameni care s-au modelat in timp si in mers. Nu e datoria noastra colectiva sa le rupem picioarele daca ni se pare ca merg intr-o directie cu care nu suntem de acord. E frumos sa ne exprimam opiniile, mai intai intr-un mediu privat, in dialog cu cei care "gresesc", dandu-le sansa sa-si analizeze mai atent munca. Pot accepta ca ulterior aceste pareri sa fie facute si publice, dar prezentante cu mult bun simt, alaturi de potentiale solutii. De aici si pana la a da in cap, e cale lunga. In plus, aplicand un astfel de tratament nu te poti astepta decat sa-l gusti si tu din cand in cand.
• Concentrati-va pe munca voastra, nu pe a altora. E foarte usor sa vezi cum industria e gresita, cum prostii ies in fata, cum nulitatile sunt afirmate samd. Dar, cum se face ca cei care spun asta nu sunt deja in fata? Cum se face ca presupusa valoare nu are intaietate? Adevarul e ca in timp lucrurile valoroase ies la suprafata, se afirma. Ce avem acum este ce s-a putut mai bine. Daca tu poti mai mult si mai bine, vei reusi in scurt timp. Va fi apoi randul tau sa fii considerat epitomul prostiei iesite in fata si sa fii inlocuit de unul si mai bun. Acesta e ciclul natural. Insa, daca noi consideram ca suntem geniali si ca societatea ne impiedica sa ne afirmam, inseamna ca suntem nuli si neaveniti.

Afirmarea si validarea nu sunt date de cei iesiti in fata in acest moment. Sigur, ei pot crea niste valuri si pot promova usor lucruri cu o valoare incerta. In cele din urma, afirmarea e data de piata, de numarul de utilizatori, de volumul de business, de schimbarea pe care o poti face in viata celor care iti folosesc produsul (fie el si un serviciu sau o opera artistica). Cand esti validat astfel, toti cei iesiti in fata vor fi bucurosi, pe buna dreptate, sa te valideze si ei.

Tin sa remarc un lucru, anume ca si lumea online (indiferent de locatie) are "la varf" niste oameni care inteleg bine industria, traiesc din ea si vor activa multa vreme. Daca te grabesti sa-i faci prostovani inainte de a-i intelege si de a discuta cu ei, s-ar putea sa te trezesti ca ti-ai ars poduri foarte importante in viitorul tau. Nu e o amenitate voalata si nu ma refer la mediul romanesc in special. E o simpla teorie a networkingului, combinata cu consecintele nefaste ale unui creier in crestere al unui om care deja are o gura mare, aflata in apogeul dezvoltarii.

De ce mi-am permis sa spun toate astea? Pentru ca am trecut de unul singur prin toate aceste faze:

• idei prostesti si revolta asupra mediului inconjurator (tradus prin: mic lamer cu gura mare care critica orice, oricand si oriunde nu intelege)
• lipsa de cunostinte si revolta asupra cunoscatorilor (tradus prin: las’ ca stiu eu mai bine si astia sunt niste maimutoi)
• lipsa de cunoscuti si multe injuraturi la adresa lor (tradus prin: cine se cred imbecilii astia? nu vezi ce prost e X-ulescu, ha ha)
• lipsa de validare si multa frustrare (tradus prin: inca un proiect de rahat de care nu a auzit nimeni)
• idei bune care au prins partial (tradus prin: whoa! nu stiam ca asa se arata o chestie care chiar merge)
• constientizare a potentialului propriu si a realizarilor proprii (tradus prin: uite-mi lungul nasului)

Nu ma consider vreun invatat sau om de mare succes. Am inteles insa cum functioneaza un val din mediul online romanesc si, cred eu, care e problema fundamentala care ne-a adus in situatia actuala. Acest lucru m-a indemnat sa postez suma de idei de mai sus.

Haideti sa ne descarcam de ura, sa invatam sa ne masuram cuvintele, sa invatam sa dam o mana de ajutor, sa ne descoperim propria valoare, sa acceptam ca nu le stim pe toate, sa acceptam oamenii si ideile cu care nu suntem de acord, sa sprijinim un volum mare de proiecte online, din care, in cele din urma, va rezulta si valoarea atat de mult cautata.

PS: Ca sa "vin in intampinarea" unor comentarii – nu am scris acest post deoarece caut recunoastere (sunt destul de implinit din acest punct de vedere) ci pentru a ajuta la cresterea unei industrii, de pe urma careia pot castiga pe termen lung. Nici situatia actuala nu ma dezavantajeaza extrem, dar imi doresc un parcurs mai lin si mai rapid pentru cei aflati acum la inceput in activitati online. Plus, as prefera sa activez intr-un domeniu bazat pe ideea happy-go-lucky, nu pe "toti sunt prosti, numai eu sunte destept -  hai sa dezintegram capra vecinului".

Intamplarea face ca in trecutul nu prea indepartat sa fi scris despre economie si finante personale.

Acum mai bine de o luna vorbeam despre Lectia de Economie. Ce s-a inteles? Ca am o problema cu pensionarii. Astazi suntem in plina criza, pensionarii si-au primit "cresterile", la fel si profesorii. In schimb inflatia si perioada instabila o sa-i lase si mai saraci in cateva luni.

In mai, deci acum 5 luni, aduceam in discutie alternativa de a sta in chirie, intr-o piata efervescenta, supraevaluata. Cred ca am sters 100 de comentarii pline de injuraturi, in care mi se spunea cat de naiv sau prost sunt, cat de mult vor creste preturile imobiliarelor si cum induc eu lumea in eroare. Azi piata este intr-o criza majora, preturile au scazut dramatic, dobanda a crescut infiorator si incep sa apara dramele celor care nu au stiut sa aiba grija de bani.

Lipsa de educatie financiara este unul din motivele principale pentru care suntem atat de expusi problemelor "cu banii", lucru care in sine hraneste dezechilibrul economic. Ce e de facut? Sa invatam mai mult despre finantele personale.

Solvabil.ro este primul site de finante personale din Romania. Puteti afla povestea lui, in exclusivitate, pe Startups.ro. Va pot spune doar ca este un proiect de educatie la care lucrez de cateva luni, fara a avea ca scop principal sau imediat profitul.

Azi il lansam neoficial, iar saptamana viitoare va urma si comunicatul de presa. Daca aveti feedback legat de site va rog sa ne contactati. Nu oferim optiunea de comentariu, doar formulare de feedback. In masura in care il consideram util va fi inclus in materiale, dandu-se credit autorilor.

Sper sa fie resursa de informatie alba pentru zile negre, mai ales ca suntem intr-o perioada innorata economic. Vizitati Solvabil.ro!

Teoria Egoismului si Teoria Bunului Simt sunt cele doua teorii simple pe care le folosesc oricand trebuie sa aflu rezolvarea unei situatii complexe. Deseori sunt intrebat de diverse persoane ce parere am despre anumite lucruri. Considera ei ca le pot da raspunsuri inteligente ;-) Trucul este ca pentru a raspunde  aplic rapid aceste doua teorii (aproape) simpliste. 

Teoria Bunului Simt suna asa: 99% din intrebari, provocari, probleme si dileme au o rezolvare simpla, evidenta atunci cand aplici filtrul bunului simt.

Desigur, pentru a afla rezolvarea de bun simt, este necesar sa (iti) pui cat mai multe intrebari. Raspunsurile lor sincere vor avea ca rezultat final rezolvarea mult asteptata. Pe langa asta, trebuie sa aplici cateva reguli simple (tot de bun simt).

Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face. Pe cat de vechi si de simplu e acest proverb, pe atat e ignorat ramane in practica. Ne asteptam ceilalti sa reactioneze bine la lucruri care pe noi de obosesc si deranjeaza. Putem lua exemple de la publicitatea omniprezenta pana la birocratia excesiva.

Orice este important pentru tine este important doar pentru tine. Celoralti nu le pasa. Stiu, greu de crezut. Chiar daca ne place ca noi sa vorbim si sa fim ascultati, ca problemele noastre sa fie cele mai importante, ca universul sa graviteze in jurul nostru, adevarul e ca asta nu intereseaza pe nimeni (exceptie fac, uneori, familia si prietenii apropiati). Teoria Egoismului functioneaza 24/7!

Pentru a intelege trebuie sa intelegi in primul rand contextul. Orice actiune, orice lucru se intampla intr-un context. Daca reusesti sa intelegi si sa-ti explici acest context, iti va fi foarte usor sa intelegi actiunile celorlalti. Spre exemplu: suntem indignati cand vanzatoarele nu ne zambesc si e coada la casierie. Totusi, cand noi interactionam cu ceilalti, nu suntem o mare de zambete. Ar trebui sa intelegem starea de spirit a vanzatoarei, modul in care e rasplatita pentru munca ei, cultura din care face parte, personalitatea si aspiratiile ei, organizatia in care lucreaza, nivelul de educatie samd. O gramada de lucruri de luat in consideratie despre un om inainte de a-i pune eticheta de prost, obraznic, idiot doar pentru ca nu a facut ceea ce ne doream noi (sau ar fi fost normal sa faca).

Daca ai fi tu? O sa-ti fie foarte usor sa intelegi totul daca faci acest exercitiu simplu: te pui in locul celor afectati de actiunile tale. E o postura in care-ti convine sa fii? Cum reactionezi acum? Fiind in postura celorlalti va fi usor sa iti dai seama de potentialele lor reactii.

In fine, ca de obicei, teoria e simpla si practica ne omoara. Nu e vreo mare filozofie in toate aceste teorii, doar niste sfaturi simple si practice ce te ajuta sa intelegi, pentru ca lipsa intelegerii e baza majoritatii problemelor si frustrarilor noastre.

Teoria Egoismului si Teoria Bunului Simt sunt cele doua teorii simple pe care le folosesc oricand trebuie sa aflu rezolvarea unei situatii complexe. Deseori sunt intrebat de diverse persoane ce parere am despre anumite lucruri. Considera ei ca le pot da raspunsuri inteligente ;-) Trucul este ca pentru a raspunde  aplic rapid aceste doua teorii (aproape) simpliste. 

Teoria Egoismului suna asa: Cea mai importanta persoana pentru orice om este el insusi, iar actiunile sale vor reflecta mereu acest lucru. Desigur, exceptie o fac copiii, credinta sau rudele si prietenii apropiati, care uneori au intaietate in anumite decizii. Stiind acest lucru comportamentul si majoritatea reactiilor unei persoane sunt usor previzibile.

Care e descoperirea? Niciuna majora. Numai ca oamenii tind sa uite acest lucru elementar de fiecare data cand sunt in fata unor situatii complexe. Omul alege calea cea mai usoara, drumul cel mai scurt, cel mai putin efort. Ati vazut potecile din parcuri? Sau de pe strazi? Ele exista pentru ca oamenii aleg sa le fie usor, pentru ca le pasa mai mult de ei si de comoditatea lor decat o regula impusa de un arhitect prost.

Legile, fie cele emise de stat, fie de biserica, fie populare, sunt deseori facute impotriva instinctului natural uman. Unele sunt necesare pentru a putea trai intr-o societate. Altele exista doar pentru ca servesc scopurilor unor oameni. Multe exista din inertie sau prostie. Sa impui o regula nu inseamna ca va fi respectata. Daca ar fi fost asa, s-ar fi gasit de ceva timp regulile perfecte din care ar fi rezultat lumea perfecta.

Deciziile sau regulile care ignora Teoria Egoismului sunt sortite esecului. Cu suficienta forta ele pot fi aplicate o vreme. Toti le vor uri, multi le vor ocoli, majoritatea se va supune. Cu toate astea in ziua in care vor dispare nu vor fi regretate de nimeni, nu se va resimti nicio pierdere, pentru ca au fost o piedica in calea modului natural de desfasurare a lucrurilor. Fara a intra in teoria liberalismului (care ma incita foarte mult) si fara exceptiile corecte, se pot vedea cu ochiul liber incalcarile Teoriei Egoismului.

Sa luam cateva exemple simple. Ca si consumatori alegem calea cea mai simpla. Ca si ofertanti de servicii, ignoram mereu calea simpla. De ce? Pentru ca punem egoismul nostru mai presus de egoismul utilizatorilor/clientilor. Desigur, ei sunt mai multi si castiga, iar noi ramanem sa ne intrebam "De ce n-a mers?!".

Magazinele cu "cea mai mare varietate de produse si servicii" sunt un exemplu bun. Cei care le administreaza considera ca daca au mai multe produse si, implicit, clienti dispusi mai rapid sa cumpere, pentru ca vor gasi fix ceea ce isi doresc. Adica: "Le vindem tot! Aducem 1000 de televizoare si 500 de imprimante si sigur vor cumpara". Nimic mai fals. Orice studiu privind teoria alegerii releva paradoxul alegerii, clientul fiind mai putin satisfacut cu cat numarul optiunilor creste. Desigur, clientul isi doreste rapid un produs de care sa fie multumit. Vanzatorul egoist se gandeste la el si la cum ar putea sa-i vanda cat mai mult din ce vrea. Clientul nu stie ce vrea. Rezolvarea e simpla: putine produse si multa vanzare. Vanzare prin care ii explici clientului lucrurile de baza despre produse, deoarece 99% din cumparatori nu sunt si nu vor sa fie cultivati sau interesati de 99% din domenii. Ii vinzi, il multumesti, il faci fericit, te gandesti la el inaintea lui. Doar asa va fi multumit. Egoismul functioneaza! Magazinele sau companiile de dimensiuni apocaliptice, care produc si vand totul mor peste tot in lume. In locul lor apar cele de nisa. De ce? Pentru ca stiu sa adreseze foarte bine o nevoie a clientului.

Websiteurile sunt iarasi un exemplu ilustrativ. Cate pagini web nu ati citit care sa descrie misiunea companiei? Cate opere de arta ratata in Flash nu ati vazut pana acum? Sunt miliarde de exemple. In schimb, de cate ori nu ai gasit informatii extrem de utile in pagini simple, urate? Google stie lectia asta bine, de aceea interfetele lor nu sunt flashy, ci simple. Utilizatorii acceseaza pagini web pentru ca au un anumit scop. Egoismul celor care le produc ii determina sa creada ca lumea ii viziteaza datorita imaginii sau prezentei lor extraordinare. Egoismul utilizatorului il determina sa inchida in 0.5 secunde orice pagina din care nu intelege nimic, care nu-i spune nimic sau care nu-l ajuta cu nimic la indeplinirea scopului. Ca arata bine sau nu, e irelevant in 99% din cazuri. Daca e util, e bun si e folosit, iar daca e tampit e sarit. De cate ori nu ati renuntat la o pagina sau un serviciu web pentru ca cereau "log-in" (adica inscriere). E mai usor sa treci mai departe decat sa-ti faci inca un cont. Cate formulate tampite de sute de randuri nu ati completat? Cum te numesti? Elvis Presley. Anul nasterii? 1907 toamna. samd. Mii de intrebari nesimtite au mii de raspunsuri sictirite, datorita egoismului unora.

Companiile de telefonie mobila pot fi luate ca si exemplu. Fac totul pentru a inchide utilizatorul. Ii ofera minute in retea si tarife prohibitive in afara sa. Ce fac oamenii? Tin 3 telefoane, sau unul cu 2 SIMM-uri, chiar daca e incomod. Sunt dispusi sa-si sacrifice comoditatea pentru a taia din elanul celor care vor mai mult decat merita din banii lor pe servicii care nu merita mai mult. In timp aceste bariere de pret vor disparea datorita concurentei si a celor care inteleg ca inainte de toate trebuie pus interesul clientului, altfel iti va fi greu sa-l faci sa-ti plateasca multa vreme.

Din cauza egoismului oamenii migreaza, isi schimba serviciul, devin antreprenori, calca spatiul verde, cumpara de la altii, iau spaga, manaca ce nu e bun pentru ei si fumeaza ;-) samd. Chiar daca nu iti convine, trebuie sa respecti acest lucru. Toate actiunile tale trebuie formulate tinand cont de egoismul celorlalti, nu al tau. Construieste-o si vor veni?! Vor veni sa-ti ceara banii, unii, si sa te inchida, altii. Ofera-le un lucru de care au nevoie si vor veni? Cu siguranta. Orice serviciu, fie pe web, fie in viata reala, trebuie sa raspunda unei nevoi, chiar si daca acea nevoie este de a te simti amuzat, aerian sau speriat.

Interesul poarta fesul, zice un proverb vechi. Asa e, iar daca vrem sa avem succes in actiunile noastre trebuie sa vedem cum putem face in primul rand ca cei cu care interactionam sa-si poata hrani egoismul. Cum putem sa le oferim ceva? Cum pot ei castiga de pe urma noastra? Daca gasim aceste metode si un mod prin care si noi sa castigam din asta, am facut o afacere buna, care va merge mereu. Important e "sa apucam cutitul de partea cu manerul", altfel ne vom rani si ne vom plange ca lumea functioneaza impotriva noastra. Desigur, cata vreme noi functionam doar pentru noi si impotriva tuturor, va fi greu sa realizam ceva.

Insist asupra faptului ca Teoria Egoismului nu are a face cu ceea ce este moral sau etic. Ambele sunt notiuni superioare, care au mai putina importanta atunci cand omul trebuie sa-si satisfaca nevoile de baza. Poate ca nu e etic sa dai spaga, dar functioneaza. De ce? Pentru ca functionarul de stat este mai degraba interesant de banii pe care-i poate castiga nelegitim, decat de potentiala pedeapsa. In plus, la randul lui si el da o spaga unui superior, si tot asa. De ce? Pentru ca statul este suficient de egoist incat sa creada ca poate impune o lege fara sa-si rasplateasca angajatii suficient (discutabil cat e suficient). In unele tari plata este suficient de mare ca tentatia sa fie mult mai mica. De aceea programe precum Nu Da Spaga nu vor functiona niciodata, pentru ca trateaza egosit problema egoismului.

Culmea, la fel cum la motociclete trebuie sa impingi stanga pentru a vira la dreapta, si Egoismul poate fi stapanit numai atunci cand este hranit si multumit, ceea ce nu poti face avand o atitudine … egoista. Oamenii tind sa aprecieze mai mult ceea ce vad materializat rapid. Ideile marete palesc des in fata unor mici atentii din partea unor parveniti (vezi diversi giboni romani si reactia publicului, sau mafiotii adorati de comunitate). 

Revenim. Ce trebuie retinut? Ca prima regula pentru a reusi e sa te gandesti la ceilalti inaintea ta. Daca le va fi lor comod, usor si bine, iti va fi si tie foarte bine. Cata vreme nu reusesti sa realizezi asta o sa ai doar realizari mici sau fortate si pline de veninul celor pe care ii depravezi de timp, bani si efort.

PS: O sa fiu criticat de punditi, teoreticieni si filozofi. Am pus in ciorba denumita egoism si nevoia, interesul propriu, placerea, individualismul, chiar si lacomia. Stiu asta, dar cred in simplificare si accesibilitate, asa ca am prezentat o idee simpla, nu o biblioteca de teorii filozofice greu de digerat. Sper sa fiu scuzat ca nu am despicat firul de par in particule, din lipsa de accelerator, spatiu si cunostinte.

Intr-o dimineata, pe Antena 3, era un domn de la un partid de stanga, cu camasa cu patratele si maneci suflecate, cu ochelari de profesor, cu hartii in mana, care explica modul in care pensionarii au fost privati de cresterea pensiilor, ce li se cuvenea. Asta venea dupa ce s-a votat rapid cresterea cu 20% a pensiilor, in scop de pomana electorala populista (pleonasm?). Domnul respectiv a facut si un calcul despre cum pensia defapt e mult sub ce ar trebui sa fie, iar guvernantii au furat 100 RON anul asta de la pensionari, nemajorand la timp. Fabulos!

Intr-o alta zi citesc despre cum economia romaneasca a crescut cu peste 8% in 2008, intrecand varii asteptari. Incredibil, economira romaneasca, cea care:

• se desfasoara mai mult subteran decat oficial datorita fiscalitatii aberante si obisnuintei,
• suporta in fiecare an variatii de +/- 10% la cursul monedei,
• are 3-5-7 miliarde de euro veniti din munca si lucarari in Spania si Italia,
• e influentata de legi care se schimba de la o zi la alta,
• are taxe si costuri pentru imobiliare si bunuri de baza mai mari ca in US si Germania,
• are o bursa care e intr-o continua si catastrofala scadere,
• e controlata autoritati mai corupte decat in multe tari africane,
• e reglementata de politicieni care pot preda demagogia in tarile sudamericane,
• descurajeaza prin orice forma posibila initiativa privata

… e in crestere cu peste 8%! Conform zicalei: Asa, si?! Ce relevanta are aceasta crestere? Cat dureaza? Pe ce e fundamentata? Aici e problema de baza. Economia romaneasca e bazata pe mult prea multi factori necunoscuti, oscilanti si potrivnici. Din acest motiv variatiile performantei sale pot fi considerate drept glume grotesti. Intrebati-i pe cei care exporta si suporta diferentele de curs valutar ce parere au despre evolutia fascinanta a economiei. Sau pe cei care sunt permanent haitutiti de insititutiile statului pentru ca incearca sa faca ceva, mai ales in provincie unde foamea autoritatilor e mult mai mare.  Exemplele pot continua.

Bine ca se maresc pensiile! Din ce se maresc pensiile?! Din contributiile muncitorilor. Intrebati orice angajator despre cum e sa dea 70% la stat si o sa va impartaseasca opinia lui despre fondurile de pensii. In sine, ideea e buna. Numai ca banii se platesc acum, se cheltuiesc maine si datoria din viitor creste. Asta inseamna mai multe impozite. Desigur, la un moment dat se sare calul si multi prefera sa gaseasca metode alternative (mai mult sau mai putin legale) pentru a-si reduce costurile (sau birurile). Intram intr-o spirala fara iesire. Deja in Romania exista mult mai multi pensionari decat angajati. Intr-un fel sun necesari: trebuie sa li se plateasca pensiile si sa li se ia voturile!

Pe termen scurt. Asta e cheia. Politica se face mereu pe termen scurt. Pe termen scurt crestem pensiile. Pe termen lung habar nu avem de unde le crestem. Pe termen scurt crestem impozitele. Pe termen lung nu ne intereseaza. Se vor mai gasi idioti care sa porneasca o afacere in loc sa se angajeze, vom avea de unde lua si mai multi bani! E foarte bine ca pe termen scurt economia creste si pensiile cresc. E foarte bine ca din termen scurt in termen scurt vin noi alegeri care determina noi spoieli, noi imprumuturi, necesitatea unor noi taxe samd.

Cat timp iti ia sa-i explici unui pensionar ca nu cresterea pensiei sale e solutia si ca, de fapt, o sa-l doara mai tare pe termen lung? Cat timp iti ia sa-l convingi de asta? Mult mai mult timp decat sa-l faci sa se bucure de o pomana care ne costa scump pe toti. De asta orice politician o sa creasca pensiile, pentru ca votul unui pensionar e la fel de bun ca votul unui economist, al unui profesor sau al unui inginer. Slava Cerului ca sunt suficienti pensionari si muritori de foame, plus oameni needucati, care pot fi usor prostiti cu binele pe termen scurt, cat sa li se ia voturile. Cat vor plati pe termen lung pentru asta, e doar problema lor.

Grea economia asta. Grea educatia in general. Daca inveti mai multe, esti tocilar. Daca stii prea multe, esti periculos. Daca incerci sa explici, esti nesuferit, infumurat si insensibil la greutatile omului de rand. Indobitocirea e mult mai usoara, iar subiectul mult mai cooperant. E mai usor sa-i dai sport din plin, putina paine, mult circ, icoane pupate si binefacatori, disparitii, demagogie in limbaj de clasa a 6-a samd. Asta construieste o clasa speciala, denumita tot de un domn politic pulime. E jignitor ca suntem bagati toti in procesul de pulimizare, iar eu sunt printre cei care prefera educatia in locul demagogiei, desi inteleg mai greu si nu am o minte prea agila.

Nu am nimic cu pensionarii, cu muncitorii, sau cu oamenii cu venituri foarte mici. Cu siguranta nivelul meu de trai este mult mai bun. Desi aparent ce sustin e impotriva lor, in realitate e spre binele tuturor. Toti meritam o viata linistita si, mai ales, ani de batrene tihniti. Numai ca, fara educatie, toti oamenii acestia devin masa de manevra pentru clasa politica, iar asta ne costa pe toti, iar din toti pe ei ii costa cel mai mult.

Pentru cei care vor sa inteleaga usor cum functioneaza economia si de ce nu functioneaza cea romaneasca, am descoperit o carte fascinanta. Desi e scrisa in 1946 si updatata zeci de ani mai tarziu, transcede timpul, e mereu perfect actuala. Daca as fi fost capabil sa inteleg cartea asta acum 10 ani, as fi fost mult mai linistit si mai realizat azi. Cu siguranta e una din cele mai bune zece carti pe care le-am citit vreodata. Iar, daca poti sa te detasezi de ceea ce realizezi ca se intampla in jurul nostru, ajungi sa-ti dai seama cum trebuie abordata realitatea economica pentru a fi cat mai putin afectat. In plus, o sa va ajute sa va dati seama ca multe din materialele economice prezentate in media sau in scoli sunt un mare bullshit, cum zic americanii.

Asadar, va las placerea de a citi Economics in One Lesson, de Henry Hazlitt. Pentru 19 lei o puteti cumpara in limba romana, sub titlul Economia intr-o lectie.

PS: Cu ocazia asta vedeti si ce ar trebui sa faca o guvernare liberala adevarata. Pacat ca in Romania libelarismul e tot un fel de populism anarhic.
 

Pentru ca trecea vara si nu avusesem nicio vacanta, am decis sa merg intr-o minivacanta de 4 zile (Joi-Duminica) pe litoralul romanesc, pe care nu-l mai vizitasem in scopuri turistice de vreo 3-4 ani. A urmat o experienta cel putin interesanta, pe care incerc sa o prezint in acest post.

Circulatia. Probabil primul, cel mai rapid si sigur lucru care te poate omori in drum spre litoral, e circulatia. Autostrada Soarelui, desi teoretic noua, e un drum de proasta calitate. M-as multumi cu acest tip de calitate, insa nefiind terminata, exista o portiune buna de drum European (un fel de drum comunal mai lat) pe care am parcurs-o in ritm de melc, cu camioane, carute, dube, asi ai volanului, Dacii 1310, politie, resturi din masini facute praf in depasiri samd. Am ajuns in 4 ore la Eforie Nord (~250km), mergand pe toate tipurile de teren. Mi se pare fascinant modul in care sunt semnalizate strazile in Constanta. Ai nenumarate sanse de a-ti rupe masina in gropi, de a ajunge oriunde nu vrei, de a fi blocat intr-o parcare. In fine … din nou politie, amenzi, roti blocate. Din pacate indicatoarele de Bucuresti te scot spre Solbozia (nu A2), ajungi (sau nu) unde vrei daca le urmaresti. Peste toate astea sunt domnii cu masini sport (de la BMW de 20 de ani la Porsche 911) care croseteaza benzile, pline ochi. In fine, slava Domnului ca nu am zburat de pe soseaua nemarcata, ca nu mi s-au rupt rotile la masina, ca nu m-a lovit niciun camion (desi unul s-a straduit un pic). Cred sincer ca drumurile si modul in care se circula in Romania reprezinta cea mai mare amenintare la nivelul sigurantei nationale.

Cazarea. Din fericire am fost cazati intr-o pensiune foarte draguta. Am vazut in schimb niste camere de hotel de groaza. In general hotelurile, scarile si drumurile din statiuni par proiectate parca pentru a fi transformate in labirint al groazei. Esti norocos daca poti sta pe WC, daca daca nu-ti rupi gatul calcand pe scarile rupte si neregulate, de marimi aleatoare. etc. Poate sunt eu impiedicat, dar am avut mereu senzatia ca o sa-mi imprastii creierii pe piatra cubica, daca reusesc sa nu fiu lovit de titicar, biciclisti, duri, printese samd. Am scapat, insa unii nu au fost la fel de norocosi, fiind calcati de un BMW X5 pe plaja.

Locurile. Pus pe vizita, am cautat Acvariul din Constanta la puncte turistice pe GPS. Nu apare. Nici Cazinoul nu apare. Noroc cu prietenii ca am reusit sa gasesc un restaurant pescaresc (On Plonge, mancare si locatie geniala, servire execrabila). Acvariul e foarte interesant. Pentru 14 lei poti sa vezi cum se pun 30 de pesti in 40 de litri de apa sau cum poti baga la fix un peste care sa stea pe diagonala intr-un acvariu mic si murdar. Spre binele lor, sper sa fie ucisi rapid de vreo boala, altfel o sa mai fie chinuiti ani buni. Am mai vazut cum arata Cazinoul parasit, faleza neamenajata, cladiri in paragina. Totul arata rupt din Planeta Maimutelor. M-a impresionat Satul de Vacanta din Mamaia – arata a o combinatie de balci, festival etnic, maneloteca si piata Obor, totul ingropat in gunoi animal, vegetal si industrial.

Serviciile. A trecut ceva vreme de cand am zis de 40 de ori multumesc unui om fara sa-mi raspunda. Cam asta era prototipul chelnerului de la mare. Mese infecte, servire infecta, locatii infecte, mancare infecta. Am cautat cu greu cateva locuri mai spalate in care sa putem manca, cu succes limitat. Terasele de fite aveau avantajul curateniei, dar ritmurile minimal m-au terminat psihic. Oricum, toti cei din industria serviciilor sufera de o boala ceva, pentru ca sunt pe cat de tristi pe atat de sictiriti. Ar trebui sa fie fericiti la cat castiga le negru, fiindca nu am vazut vreun local in care sa platesti cu cardul sau sa primesti bon fiscal. Intamplarea a facut ca nici ATM-urile sa nu functioneze (0 din 5) si nici benzinariile sa nu accepte mereu plata cu cardul.

Rezultatul. In mod incredibil, statiunile erau pline, musteau de clienti. Toate locatiile de care vorbeam erau pline. Toate drumurile erau pline. Toata plaja era plina. Toate camerele erau pline. Toate locurile de parcare erau pline. Totul era ocupat… Mi se pare absolut fascinant ca exista atat de multa lume care devoreaza locurile si serviciile mizerabile de pe litoral.

De ce? Incerc sa-mi explic de ce stau lucrurile asa. Clientii cred ca vin din obisnuinta. Toata lumea vrea la mare. Toti am ajuns sa castigam suficient de bine incat sa ne permitem un scurt concediu. Toti avem masini. Bulgaria, Turcia, Grecia, Spania, Italia, Egipt … sunt prea departe. E mai ieftin si mai comod sa vii la Costinesti sau Mamaia. Cred ca e vorba doar de comoditate si obisnuinta, combinate cu un nivel de trai mai crescut.  Pe mine experianta asta m-a determinat sa fiu mai bucuros cand le dau banii stainilor, ca-i merita!

Afacerea. Desi ca turist traiesti o experienta dezolanta, pentru antreprenori litoralul este o ocazie extraordinara. E foarte mult loc de servicii de mai bune, de hoteluri mai bune, de restaurante mai bune, de diverstisment mai bun. Ma mir de nivelul extrem de scazut de acum. Singura explicatie logica ar fi faptul ca sezonul are doar 2 luni in Romania, motiv pentru care investitiile serioase sunt riscante. Poate e si faptul ca inca merge sa iei bani buni pe servicii proaste – si atunci nu are sens sa cresti, cata vreme "merge si asa". Singurul lucru bun vazut zilele astea a fost oportunitatea. Se poate creste mult si se poate castiga mult oferind calitate.

Tragand linie – te  bucuri de timpul liber, de prieteni si de apa plina de alge, pungi si tampoane. Aduni bunele si scazi relele, iar rezultatul e negativ. Cel putin mie imi este foarte clar acum ca trebuie sa-mi caut o locatie decenta pentru a ma relaxa. Vreau un loc unde sa fiu salutat, sa mi se zambeasca si sa ma bucur ca dau bacsis. Toate astea cu un nivel minim de confort si curatenie. E clar ca nu poate fi vorba de Romania. Totusi, daca as vrea sa dezvolt o afacere in turism, cred ca Romania ar fi un loc excelent, pentru ca exista o cerere extraordinara si o oferta ordinara. Pacat ca am cheltuit o gramada de bani, nervi si timp ca sa aflu asta si sa fiu mai obosit dupa vacanta decat inaintea ei.

Vad o multime de oameni care vor bani. Bani sa-si urmeze visele, sa-si creasca afacerea, sa plece in calatorii, sa … orice, cata vreme aproape orice se poate daca ai suficienti bani.

Ce nu vad niciunde este un semn mare care sa-ti spuna: Oricine iti da bani iti va lua mai multi inapoi, indiferent de gaura prin care o sa ti-i scoata. Si credeti-ma, o sa-i scoata!

Institutiile formale (si mai putin formale) de creditate, dau bani pentru a face profit. Dupa se poate observa cu ochiul liber, bancile au in general profituri sanatoase, asadar activitatea de creditare e un succes. Oamenii iau bani si-i dau inapoi. Ii iau in 24 de ore, in 2 saptamani, fie si o luna. Ii dau ani de-a randul, stand la cozi, refacandu-si bugetul, avand rata ca grija primara.

In afaceri povestile sunt vopsite cu si mai mult roz. Daca esti la inceput, cauti oamenii cu bani. Fie asta fie faci investitii imprumutand si garantand cu bunurile personale. Mai departe, apar doua posibilitati. Fie iti merge bine, iar atunci ajungi sa dai banii inapoi sau sa-ti para rau ca ai vandut mult pentru prea putin, fie iti merge rau si situatia se agraveaza pentru ca trebuie sa-ti platesti datoriile.

Nici macar in online nu exista investitorii mirifici care vin cu milioane de "internet money" care sa-ti creasca tie afacerea. Iti vinzi afacerea pentru a o creste, in cele mai multe cazuri. Atunci cand, printr-un miracol, creste, tu vei avea putin din altceva decat ti-ai fi dorit la inceput.

Cine are foarte multi bani si e dispus sa-i ofere are si mecanismele pentru a-i recupera, iar cei care nu au si totusi investesc sau imprumuta ajung sa creeze situatii si mai dramatice. Indiferent, rar vei vedea bani dati degeaba sau sume luate si nejustificate. Se intampla cand ai de a face cu prosti si hoti. In rest, profesionistii isi fac treaba curat, iar cine trebuie sa plateasca va plati negresit.

Banii sunt o arma cu doua taisuri. In plus, provoaca dependenta. Pot fi cea mai tare arma a ta, dar pot lucra la fel de bine impotriva ta daca nu stii cum sa-i manuiesti. Intr-un limbaj colocvial, daca nu-i faci tu pe ei, te vor face ei pe tine.

Drama e ca banii nu sunt reali, insa consecintele lor sunt extrem de reale. Imbogatirea rapida e o fantezie frumoasa si puerila. Cei care au trait-o au invatat sa nu o idealizeze si ii simt si reversul. Pentru ceilalti ramane o poveste, o scuza sau o motivatie.

Pentru mine banii sunt niste cifre. Sume. O problema de matematica al carei rezultat trebuie sa fie + ceva. Daca e plus mult poti sa tragi linie si sa scrii multumit QED. Reteta lor? Nu o stiu. Am invatat pana acum destul de multe despre ingredientele care sigur nu fac parte din reteta.  Inca mi se pare o victorie sa fii la zero ;-)

Conteaza? Nu, pentru ca atunci cand ajunge sa conteze ai devenit sclavul lor. Detasare. Totusi, nu exista bani gratis!

Urmare a:  Cumperi sau stai cu chirie?

Postul anterior a avut 200 de comentarii in mai putin de o zi. Observ ca am atins o coarda sensibila si ca multi au luat o problema de planficare financiara extrem de personal. Am sters o multime de comentarii absolut deplasate si am lasat unele doar deplasate. Nu inteleg de ce oamenii isi argumenteaza alegerile pe "idiotule / habar nu ai / bai baitzashule / esti un ratat / absolut penibil" samd. In fine, nu e scopul meu sa dau lectii de cultura civica, constat doar si mi se pare trist.

Romania a evoluat mult in ultimii ani. Schimbarile sunt dramatice, istorice. Implicit si piata imobilara a fost afectata. Presupunerile mele se bazau pe studierea unor piete externe mature, capitaliste de zeci de ani. Detaliile despre ce a fost pana anul trecut sunt irelevante. E vorba de ocazii de boom rare pe parcursul unei vieti. Felicitari celor care au cumparat la timp. Problemele nu sunt ale lor, ci ale celor care azi dau sume extrem de mari de bani (imprumutati) pe niste apartamente.

Nu am spus sa nu cumperi apartamente. Nu am spus sa nu investesti in imobiliare. Am spus doar ca e o decizie majora si pripita cumpararea unui apartament la preturile de azi in conditiile in care nici macar nu dispui de banii necesari.

Cumpararea unui teren, constructia in regim propriu a unei case, cumpararea si renovarea unui apartament intr-o zona subevaluata – toate acestea sunt solutii bune. Se pot califica drept investitii.

Cei care sustin ca o rata la un apartament e cu siguranta o investitie … nu sunt investitori. Serios. Eu am avut privilegiul de a invata un minim legat de business din experienta legata de oameni care au investit si castigat multe milioane de (orice valuta vrei), in Romania sau in jurul lumii. Daca am avea un pic de experienta si un strop de detasare am vedea altfel lucrurile, peste indarjire si "penibilitate". Argumentatiile bazate pe injuraturi si "stiu eu mai bine, baietas" citite azi in unele comentarii ma determina sa cred ca unii oameni sunt totali lipsiti de obiectivitate si nu inteleg in adancime realitatea inconjuratoare. Va rog, vorbiti cu orice investitor si cereti-i parerea, o sa va surprinda modul lui de a vedea lucrurile si sfaturile date.

Personal am investit in imobiliare, am cumparat, am vandut. As face asta oricand bazandu-ma pe o cercetare atenta, consultanta din partea unora mai priceputi si gasirea sau specularea unor oportunitati reale.  Daca ar fi sa vand acum tot as face pe termen scurt mult mai multi bani din real estate decat din IT, cu mult mai putina munca.  Nu sunt dusmanul proprietarilor sau unul care nu intelege ce inseamna a investi. In schimb, am o problema cu irosirea banilor si limitarea optiunilor, indiferent cat de nobile sunt (aparent) scopurile.

Chiria ca gulag – e o tema recurenta. Experientele bune sau proaste tin si de oamenii cu care ai de a face, dar, mai ales, de felul tau de a fi. Unora li se intampla mereu nenorociri, altora nu. Eu am stat cu chirii incredibil de mici (si inca mai stau), pentru ca am stiut sa gasesc locul potrivit, proprietarul potrivit si sa mentin placuta relatia cu el. Nimeni nu vrea sa te de afara din casa, toti vor sa castige bani. Legea privind contractele de inchiriere exista si e suficienta, chiar daca nu e perfecta. Povestile de groaza cu datul afara in ziua in care naste sotia sunt … povesti (iar daca ti se intampla asa ceva inseamna ca esti cel putin naiv). Daca platesti un avocat (simbolic) o sa-ti faca un contract de chirie suficient de bun incat proprietarul sa fie la mana ta, nu invers. Cei 16% nedeclarati? Nu sunt 16% ci 75% din 16%, adica 12%. Cei cu care am avut eu de a face au declarat mereu. Daca nu vor sa declare integral, ii poti convinge sa declare o parte mai mica cu contract, astfel incat sa-ti poti exercita drepturile contractuale (si sa-i dai mai putini bani o perioada, daca vrea sa te dea afara pe nedrept). In fine, oricand exista si bune si rele. La fel de bine poti sa fii proprietar intr-un bloc cu tot felul de vecini care se simt proprietari la tine sau supraveghetori. Nu pot spune ca am intalnit oameni mult mai buni sau mult mai rai atunci cand am cumparat sau inchiriat. Argumentul mioritic nu e valid, doar daca esti slab de fel si preferi sa te izolezi de lumea reala.

Evolutia economica a tarii e greu de prevazut. Exemple bune sunt statele care au trecut prin cateva ciclcuri economice. Vedeti evolutia imobiliarelor in USA si Japonia in ultimii 30 de ani. De acolo putem invata, nu din balade. Deja preturile locale sunt mult peste cele din tarile civilizate. In decurs de 30 de ani toate aceste declaje se vor regla si va exista un echilibru intre piata locala si cea internationala. Nu trebuie sa ne comportam ca o intr-o padure departe de lume. Din cate stiu (o sa caut studiile cu pricina) pretul imobiliarelor a crescut (afara) in ritm cu inflatia.  Perioadele  de recesiune  apar  de 1-2 ori grav si de inca 1-2 ori mai soft in 30 de ani. Din nou, date verificabile in tari/economii reale, mature.

Existenta unei familii e si mai apasatoare din punct de vedere psihologic. Cu toate astea, nu cred ca e drept ca  sa-ti limitezi viata la un mini-apartament intr-un cartier marginas de Bucuresti  pentru ca asta iti permiti pentru familia ta.  Evolutia nu strica.  In plus, daca incepi sa muncesti devreme ai timp sa fii pregatit financiar pentru responsabilitatea de a avea o familie.  Altfel, o sa ajungi  la 30 de ani sa-ti permiti sa te imprumuti pentru inca 30 ca sa-ti cresti copiii, viitorul glorios (pe care tu n-ai fost capabil sa-l realizezi).

Cum imi permit ca student chiria in Bucuresti? Nu stiu. Ce stiu e ca nu e datoria nimanui sa gaseasca o solutie la asta, cu exceptia ta. Poti sta in camin o vreme. Poti inchiria o camera intr-un apartament. Poti lucra in timp ce inveti. Stiu, suna cinic, dar asta e viata, nu e datoare sa fie buna cu noi, nici ea, nici statul, nici lumea in general. Daca nu reusesti, te intorci in provincie si stai ieftin cu parintii sau cu chirie. Am trecut prin povestea asta si eu, fara sa fiu tinut de mana, m-am descurcat, cu sacrificii importante si fara sa ma plang.

Casa, mostenire pentru copii. Si ai mei au crezut chestia asta, pana am reusit sa-i conving ca nu ma intereseaza. Cand tu ai 55 de ani, copilul tau are 25-30, adica nu mai e copil. Nu traim la sat, nu avem nevoie de vatra familiei, casa pentru toti. E problema copiilor ce o sa faca. Cu siguranta nu vor sa stea cu parintii lor depasiti. Poate primesc o bursa la Paris. Poate vor sa se mute la munte. Poate lucreaza in alt oras. Poate le e jena sa stea cu parintii. Poate vor sa-si demonstreze ca sunt adulti la 30 de ani, nu copii si se descurca si singuri. Nu am spus sa stai cu chirie si sa cheltui tot. Dimpotriva, am incurajat analiza atenta a costurilor, economisirea si investirea.  Daca nu esti un parinte iresponsabil, copilul va putea mosteni ceva de la tine, pe langa bani/casa. Daca esti usor iresponsabil sau comod, te va admira in floarea varstei cum te duci sa-ti platesti ultima rata.

Am fost prea acid in comentariile de mai sus. Uneori am fortat sau simplifcat comparatiile. Scopul insa a fost indeplinit, unii vad lucrurile din alta perspectiva acum si sunt mai atenti inainte de a lua decizii majore. Pana la urma, asta e cel mai important: sa iei deciziile potrivite, calculate, nu sa faci ce "crede lumea" ca ar trebui sa faci.

Sunt cateva exagerari pe care mi le asum. Nu castigi 10% pentru euro la banca, mai putin. Castigi 10% la RON. Poti imparti in 4 suma disponibila si poti investi la bursa, tine la banca, investi in fonduri mai agresive. Nu poti sa-ti iei nici macar apartament cu 2 camere cu 100.000 de euro. Eu dau mult sub o mie de euro chirie  intr-un apartament la 3 minute pe jos pasi de firma. Nu as da niciodata peste 200.000+ de euro pe acel apartament. E utilat, mobilat, are electrocasnice, canapea de piele, aer conditionat ultra-thin,  am primit o plasma  noua cand m-am mutat. Pot sa-l cumpar? Da, dar nu o fac, prefer sa investesc real banii in domenii care produc rapid, nu sa risc zeci de ani cu acest apartament. In plus, datorita locatiei castig 2 ore de productivitate sau liniste zilnic.

Insist sa fiti independenti in luarea deciziilor, sa vi le asumati, sa munciti, sa investiti, sa fiti gata pentru oportunitati, sa va asigurati libertatea financiara, pentru ca doar astfel poti avea confortul psihologic si material necesar unei vieti frumoase.

Eu mi-am ignorat parintii si prietenii apropiati in materie de decizii financiare. Cand ei mi-au spus sa tin, am vandut. Cand m-au sfatuit sa fiu angajat intr-un post serios (la o banca), m-am apucat de afaceri. Cand mi-au spus sa nu risc, am riscat … si tot asa. In ultimii ani am castigat de cateva ori mai mult decat au facut ei intr-o viata intreaga. De ce? Pentru ca am renuntat la viziunea impusa de viata traita in comunismul inca prezent in noi, care ne-a invatat ca meritam si ni se va da minimul, iar asta ne va face fericiti. Nu e timpul sa scapam de modul asta de gandire? Nu e cazul sa invatam sa facem bani? Nu e momentul sa inlocuim agresiunea cu gandire?

In ultimii ani am vazut o multime de tineri prieteni imprumutand bani buni pentru a-si cumpara o casa. Motivarea a fost mereu aceeasi: de ce sa platesc chirie cuiva in loc sa platesc ratele la banca pentru casa mea?  Sunt multe motive si le voi enumera mai jos.

Cumpararea unei case este o decizie grea. Financiar vorbind, pentru multi este cea mai mare investitie a vietii. Tinerii se grabesc sa-si cumpere case, impinsi de sfaturile parintilor si de presiunea culturala si sociala. Esti nimeni fara casa ta!  Lumea te va arata cu degetul, ca fiind incapabil de a avea o casa. Lucrurile se agraveaza cu atat mai mult atunci cand intemeiezi o familie si iti doresti copii. 

Perioada speculei imobiliare a trecut pe zona apartamentelor  de 2-3 camere.  Cei care au cumparat cu 20.000$ au facut o afacere buna. Cei care cumpara anul acesta, se indeparteaza de castigul rapid din imobiliare, ramanand doar cu responsabilitatea financiara a achizitiei.

Un apartament decent de doua camere, intr-un bloc nu foarte vechi (20 ani), costa 100.000 de euro. De dragul sumelor rotunde vom aproxima, desi de obicei costurile sunt mai mari. Avem, asadar, o suma serioasa. O decizie de 100.000+ de euro trebuie bazata pe un calcul atent, nu pe ce crede lumea sau "vocea poporului".

Dilema: Stam cu chirie sau cumparam?  Nu spun ca trebuie sa faci intr-un fel sau altul, doar ca trebuie sa alegi foarte atent.  Ai nevoie de o estimare a costurilor pentru 30 de ani de acum inainte!

Ce inseamna sa stai cu chirie? Sa platesti lunar o chirie fixa. Sa te muti din cand in cand.  Sa ai totul de-a gata, pregatit. Sa folosesti un serviciu.

Ce avantaje ai daca stai in chirie? La intamplare, cele mai importante:

• Ai mobilitate – poti pleca oricand iti doresti.
• Poti sa cresti sau sa-ti reduci costurile cu chiria, in functie de situatia financiara de moment.
• Costurile sunt clare: platesti chiria si utilitatile. Nu platesti impozite, reparatii, utilare, interventii de urgenta samd.
• Nu trebuie sa-ti cumperi electrocasnice sau mobila (consumabile), le poti inchiria la pachet.

Dezavantajele inchirierii:

• Nu stai in casa ta. E un dezavantaj psihologic, deoarece lumea nu se schimba cu nimic daca stai intr-o casa proprietate personala sau nu.
• Nu ai libertate totala pentru reamenajare sau modificari.
• Nu esti proprietar, deci nu esti in pozitia de a avea o investitie imobiliara pe termen lung.

Se mai poate adauga continut la ambele capitole. Cu toate astea, tu vrei sa cumperi. Ok. Sa facem un calcul!

100.000 de euro. Va trebui sa-i imprumuti, cu 20% avans. Greu de crezut ca ai deja avansul de 20.000, deci il vei imprumuta mascat si pe acela sau poate, vei avea un credit cu avans 0%. Apartamentul de vis va fi al tau! Cat te costa?

Presupunem ca imprumuti toti banii si ca dobanda efectiva este de 10%, fara alte taxe ascunse. Asta inseamna ca vei plati o rata lunara de 845 euro. Dupa 30 de ani, vei fi platit 304.200 euro. 

Cumpararea efectiva presupune plata unui comision de 3% catre agentia imobiliara si a altor ~2% catre stat/notar. Asta inseamna inca 5.000 de euro bani de care ai nevoie cash, la inceput.

Impozit si asigurare pentru locuinta? Desi in momentul acesta impozitele sunt inca mici, e de asteptat ca acestea sa ajunga undeva la 1% din valoarea cladirii, anual, fiind astfel sub nivelul international de impozitare. Cum Romania este foarte dornica de aliniere si depasire a nivelului european de impozitare, inseamna  ca  in medie, vei mai cheltui inca 1.000 de euro pe an cu asigurarea si impozitul. Nici nu luam in calcul asigurarea de viata de care ai nevoie sa faci imprumutul. Asadar, plus 30.000.

Amenjarea interioara, mobila, electrocasnicele. Toate astea dureaza 5 ani in medie. Dupa trebuie schimbate. Costul initial de amenajare, minim 15.000. Inca 5000 la fiecare 5 ani. Plus 40.000. Tevi, dus, usa, televizor, incalzire, bucatarie. Aparent nu au cum sa coste atat de mult. In practica, cu acesti bani se poate pastra un nivel de decent, nimic extravagant.

Ignor multe alte mici cheltuieli. Pastram investitia la minim. Costuri: 304.200 + 5.000 + 30.000 + 40.000 = 379.200  euro. Pentru ce? Pentru un umil apartament de 2 camere, amenajat binisor.

Investitie? Consolarea tuturor este ca peste 30 de ani, cand deja ai vreo 60 de ani, ai apartamentul tau, pe care-l poti vinde. Sa vedem … un apartament de 50 de ani, in blocuri care noi au garantie 50 de ani. Destul de bine intretinut, dar incomparabil ca si comoditate sau calitate cu restul apartamentelor construite in anul …. 2035. Cu cat il poti vinde?  Eu zic ca esti norocos daca mai iei 150.000 de euro pe el.  Asadar, vei fi cheltuit  379.200 – 150.000 = 229.000, adica 636 euro pe luna.

Nu putem prevedea evolutia inflatiei, evolutia constructiilor in 30 de ani, cutremure. Ce putem afla statisic, este ca vom avea cel putin 4 perioade de recesiune. Ce inseamna asta? Ca in 30 de ani vor fi sigur 4 perioade in care iti va fi foarte greu sa-ti platesti cei 1000 de euro lunar, costul de a sta in propria casa! Tot in acele perioade apartamentele ca al tau se vor vinde la preturi foarte mici …

Ce mai stim:

• Ca daca 30 de ani de acum inainte nu ai 845 de euro lunar, vei ramane fara casa.
• Ca tu nu esti proprietarul casei, ci banca. Tu esti proprietarul unui imprumut.
• Ca in primii 15 ani vei plati mai mult de 636 de euro doar dobanda lunara la imprumut.
• Ca daca platesti imprumut mai rapid, vei mai achita cateva mii in comisioane.
• Ca in fiecare luna cumperi valuta, in ultima zi, la cel mai prost curs, sa-ti platesti imprumutul (cam 2% din 304.200 + comisioane de transfer).
• Ca daca ai vecini care nu-ti plac, bloc cu probleme, vedere la ghena, sobolani … ramai cu ele.
• Ca nu mai poti face alte imprumuturi mari, deorece ai o ipoteca imensa.
• Ca s-ar putea sa-ti vinzi apartamentul invechit cu mai putin decat l-ai cumparat, ignorand inflatia.

Ce poti face cu 636 de euro pe luna?

• Poti inchiria un apartament utilat integral, ca cel cumparat.
• Te poti muta oricand vrei, oriunde vrei.
• Poti lasa proprietarul sa plateasca asigurare, impozite, reparatii, renovari.
• Iti poti deconta chiria pe firma, contabil mult mai avantajos decat o amortizare a unei cladiri.
• Poti sa te muti intr-o garsoniera cand nu ai bani
• Poti sa-i spui proprietarului ca e recesiune si daca nu vrea sa-ti reduca chiria te vei multa altundeva, unde ti se ofera aceleasi conditii cu mai putini bani.

Imprumutul ipotecar are o mare calitate: Te obliga sa platesti. Economisire fortata. Dar, decat sa cheltuiesti 1000+ de euro pentru rate, mai bine stai in aceleasi conditii cu chirie si …

• Depui in banca in fiecare luna 400 de euro, cu 10% dobanda (pe langa banii dati pe chirie!).
• Poti sari din plati, nu te obliga nimeni sa depui banii in ultima zi sau in fiecare luna.
• In zece ani vei fi economisit 82.000 de euro, sau mai mult daca ii investesti la bursa (ex: 8% anual peste inflatie in USA in ultimii 30 de ani).
• Cu 82.000 de euro, intr-o perioada de recesiune, vei putea cumpara un apartament cu banii jos.
• Poti face un imprumut mult mai mic pentru un teren intr-o zona care se va dezvolta puternic peste 5-10 ani.
• Investesti in propria afacere, care poate avea cel mai mare nivel de castiguri.
• Ai 300 de euro lunar pentru o masina mereu noua in leasing si 1200 de euro anual pentru o vacanta.
• samd …

Casa ta? Nu merci. De multe ori nu merita. Poate  … daca o construiesti tu, daca o cumperi la un pret foarte bun, daca e o adevarata investitie (unii ar zice specula).  Altfel, chiria e o solutie foarte buna.

NOTA: Am luat in calcul evolutiile pe termen lung din pietele straine, deoarece Romania nu are inca o perioada de capitalism relevanta. Se porneste de la situatia de anul acesta, nu cea din trecut, cand se putea cumpara pentru mult mai putin. Calculul e facut de azi inainte pentru Bucuresti. In provincie exista o proportie intre costurile de achizitie ale apartamentelor si chirii.

URMARE: Cumperi sau stai cu chirie? Nuante

*** ACTUL I ***

Maine e Marti, 13 Mai, 2008. Nu sunt superstitios, dar mi se pare usor amuzant, pentru ca de maine renuntam la un proiect in care am crezut destul de mult.

Toate prezentarile mele despre mediul online au idei putine si fixe. Una dintre idei este ca orice serviciu trebuie lansat, testat, validat de utilizatori. Acestia iti ofera feedback si iti spun incotro sa dezvolti pentru a-i multumi. Daca proiectul merge, utilizatorii il folosesc. Daca are sanse, utilizatorii ti-o spun. Daca are lipsuri, utilizatorii ti le subliniaza. Reciproca e valabila, daca nu merge, tot utilizatorii o sa ti-o spuna prin rata de adoptie, entuziasmul, comportamentul celor care il folosesc.

Imi urmez teoriile, asa ca de maine vom inchide goSMS, pentru ca este un proiect care nu a confirmat asteptarile (mele, in primul rand). Nu a iesit din beta, dar va iesi din productie. Recomand pe mai departe serviciile comerciale ale SMSHighway.ro, platforma tehnica sustinuta de SNS si apartinand unui client foarte activ in piata de High Volume SMS. goSMS isi baza serviciile pe SMSHighway, asa ca puteti fi siguri de calitate tehnica a serviciului oferit (la un pret foarte bun).

Pe scurt, e o idee care nu se sustine in cifre, desi suna frumos. Nu am gasit companii care sa fie dispuse sa faca publicitate prin acest mediu. Reglarea stocului de SMS-uri platite este foarte dificila. Dupa cum zicea Orlando la o intalnire de acum un an, Excelul ne-a demonstrat ca nu avem dreptate.  Consider ca nu merita efortul de promovare si ca mobilele sunt suficient de aproape de full-Internet ca  SMS-urile sa-si piarda din atractivitate.

Le urez succes celor care au copiat serviciul ;-) Imi cer scuze utilizatorilor si promit ca-i vom uimi cu alte servicii, din ce in ce mai tari. Le multumesc pentru feedback.

Tragic.

*** ACTUL II ***

Pierdut.

Dramatic.

*** ACTUL III ***

Diverse:

1. Web Club, beton, mi-a placut. Sper sa nu-l regularizeze prea tare si nici sa nu devina forum, cel mult grup pe LinkedIN. Imi plac evenimentele pe baza de bere si no-bull (sau macar less bull). Bravo lui Vladimir pentru prezentare si lui Manafu pentru organizare. In rest, cool crowd. Incep sa regret ca am fost rautacios cu Calin Fusu, omul m-a abordat de fiecare data foarte jovial.
    
2. OpenCoffee Club + Lansare eOK, joi dimineata. Abia astept sa particip la ambele. O sa fiu total ne-cool, un-gangsta si anti-biz pt. ca o sa-l sustin pe Florin Grozea si siteul lui de 400.000 de euro ;-)
    
3. Lucrez din greu la un nou proiect pe care sper sa-l lansez in maxim o saptamana. O sa va placa, pentru ca o sa va aduca indirect bani si relaxare.
    
4. Am facut o sectiune de Publicitate pe site. Contine lamuriri si preturi obscene. Rog nu dati cu pietre, am avut suficiente cereri incat sa merita sa regularizez subiectul. Extra: Am updatat linkurile din blogroll, sunt doar (ne)cunoscuti care imi plac.
    
5. Acum cateva minute am fost instiintat ca am primit un cadou super tare, un Jaguar XJ Sovereign clasic, de la un stimabil gentilom englez.  Din nefericire trebuie sa astept o luna si ceva pana ajunge in Romania.  Trebuie sa-mi updatez telurile si dorintele in viata si sa ma duc sa sarbatoresc. O sa detaliez subiectul cand am masina.  Caut garaj!

Comic.

Internetul e la moda. Blogurile sunt la moda. Afacerile online sunt la moda. Lumea vrea sa auda povesti despre online. Asa se face ca oricine are un proiectel interesant si un blog ajunge repede la ziar, la TV, in gura lumii. De aici se naste un fenomen foarte interesant, ce contine tone de exagerari, valuri de comentarii, avalanse de injuraturi. L-as numi Fenomenul Antreprenorului pe Internetul Romanesc (nu, nu e fair).

Cand unii investesc in imobiliare, altii fac software.  Din imobiliare se castiga in Romania, din software se castiga in USA. Povestile cu Bill Gates suna magnific: averi colosale facute in cativa ani de pusti teribilisti. Drama, actiune, bani, eroi neobisnuiti – avem toate ingredientele unei povesti care va fermeca publicul.

Proiectele. Impinsi de povestea castigurilor fabuloase, de dorinta de a-si urmari un vis, de vreo speranta, din inertie sau interes, exista oameni care fac proiecte online. Software, siteuri, bloguri, magazine online, publishing, jocuri – sa le zicem proiecte online. In spatele lor se gasesc antreprenori. De ce antreprenori? Pentru ca inca e o industrie mica si foarte specializata, foarte noua, foarte dinamica. Lupta nu e intre corporatii, ci intre mii de antreprenori care fac proiecte si le transforma in business-ul vietii lor sau le vand (sau le abandoneaza, 90%+). E comod si pentru corporatii, nu risca sa inoveze, pot cumpara ce merge.

Industria. Cum spuneam: oriunde pe pamant, lumea sta cu ochii pe industria online. Internetul parte din viata noastra de zi cu zi, iar importanta sa creste. Spre exemplu, fara Internet comertul, comunicatiile si media aproape ar fi aruncate in preistorie.  Averile colosale, banii care apar si dispar (Internet Money), tradeaza doua mari chestiuni. Prima, ca potentialul mediului online este fantastic, implicand direct toata umanitatea. A doua, ca  habar nu avem inseamna mediul online. Supraevaluarea dus la primul bubble. Nu-i grav, lumea functioneaza pe baza de ascensiune si recesiune. Totusi, viteza cu care se petrec schimbarile in industria online este uluitoare fata de alte industrii dinamice (auto, medical, armament).

Contextul. Traim intr-o tara in plina crestere, care incearca sa se integreze intr-o uniune Europeana mult mai evoluata. De la saracia comunismului am sarit la beneficiile capitalismului. Au aparut produsele pe care demult le visam, au aparut banii, au inceput si problemele. Nu stim sa ne dozam apetitul, nu stim sa evaluam corect. Asemenea modelelor sociale, suntem tarani parveniti, salbatici si rapaci. Gata sa ii calcam pe altii pe gat, satui de reguli si invatati cu minciuna si abuzul, ne-am adaptat la turma in care traim. 

Antreprenorul pe Internet, o specie rara, intens mediatizata si luata mereu la bani marunti, este definit de …

Trasaturi

• E tanar si poate intelege tehnologia.
• E tanar si n-a avut timp sa devina intelept sau macar rabdator.
• E tanar si vrea mult, insa nu poate stapani o afacere.
• E tanar si trebuie sa lucreze cu alti tineri, care au acelasi stil necopt si harbaret.
• Nu a avut timp sa invete management, nu a avut timp sa invete sa faca PR.
• Nu are prea multe modele la indemana, daca nu-i numaram pe  lupii deveniti profesori de etica si business.

Situatie

• Trebuie sa-si dezvolte proiectele alaturi de o echipa scumpa si romaneasca.
• Trebuie sa-si finanteze visul,  iar cand a intretine o firma cu 4 oameni  mediu pregatiti costa 100.000€/anual, are o mare problema.
• Rareori a dus un proiect la bun sfarsit, din lipsa de timp, oameni sau oportunitate.
• Lipsa de experienta in conducerea unei afaceri il costa.
• Il costa si lipsa de experienta in conducerea unei echipe de dezvoltare la randul ei neexperimentata.
• Activeaza intr-o piata mica, violenta, incomoda, trasaturi accentuate de saracie si specificul national.
• E presat sa realizeze ce si-a propus, in conditiile date.

Evaluare si valorizare

• Ziaristii vor sa stie cat valoreaza un business online, sunt avizi dupa cifre si senzatie.
• Antreprenorul isi evalueaza munca si inmulteste cu un coeficient (de subiectivitate+speranta+ochii lumii).
• Multimea aude cifrele si comenteaza … unii extaziati, altii infuriati, de obicei reactii extreme.
• Apar investitorii, cei care cumpara mult, platind putin dupa standardele internationale.
• Apar contestatorii, cei care spun ca piata e supraevaluata.
• Apar primii milionari, cei care vand pe cat face pentru investitorii straini.

Cand vine vorba de bani si de subiecte greu de inteles de public se ajunge la stiuatii cu iz de conflict, apar voci care comenteaza, dar si aplaudatori, imediat si scanteile.

Intrebari care macina publicul si raspunsul meu la ele:

I: Cat valoreaza un proiect online?
R: Orice valoreaza cat plateste un cumparator. In lipsa  unui pret dat de achizitie, face fix  cat spune  un evaluator autorizat  ca face. In lipsa unui evaluator autorizat, fie iei de buna evaluarea proprietarului, fie  faci o evaluare personala (in care esti  dispus sa crezi).

I: Este Internetul viitorul in afaceri?
R: Nu stie nimeni. Internetul are rolul sau. Nu exista inca modele noi, afirmate, de a face bani online. Merge comertul traditional si merg metodele clasice de a monetiza. Pe langa asta, pentru unii merge sa creezi o afacere pentru a o vinde, iar pana acum asa s-au facut o buna parte din banii online.

I: Exista experti de business online?
R: Nu. Exista oameni care banuiesc cate ceva, stiu cate ceva, incearca ceva, reusesc uneori. Acesti oameni dau sfaturi, isi impartasesc experienta. Nu exista experti de business online pentru ca mediul e inca neclar. Cand se va aseza praful, vom vedea care din cei de azi au fost pe drumul cel bun.

I: Sa incep o afacere online?
R: Daca nu poti sustine o afacere offline, nu are sens sa te gandesti la una online. Partea buna e ca te costa (mai) putin sa incerci online. Se poate dovedi un exercitiu bun sau chiar o initiativa de succes. Nu ai cum sa afli daca nu incerci pe propria-ti piele.

I: Chiar au copiii astia atatia bani?
R: Nu. E mult abur, multa poveste, sunt putini bani care se invart online in Romania (deocamdata). Sansele sunt ca pustii de azi sa fie milionarii de maine, judecand dupa exemplele internationale si pustii de ieri din internetul romanesc, care au inceput sa se maturizeze (inclusiv financiar).

I: Din ce se vor face urmatorii bani?
R: Din munca de ani de zile, vanduta la pachet. Tot din asta s-au facut bani si pana acum. Putin din servicii, putin din comert. Daca spargi costul total in luni de munca, in salarii, riscuri, decizii proaste samd. o sa vezi ca nu se fac gramezi nejustificate de bani. Daca iti plac sumele fara explicatii, o sa fie senzational.

I: Online sau imobiliare?
R: Imobiliare, petrol, afaceri cu statul, auto, medical, FMCG. Sunt o gramada de domenii care aduc repede mult mai multi bani. Din nefericire, sunt mult mai concrete, nu te lasa sa visezi si nu sunt atat de senzationale. IT-ul si mediul online e inca la stadiul de tanara speranta si pariu cu viitorul (daca scoatem din cifrele totale, aparent mari, pe cele obtinute de marii operatori de telefonie/infrastructura de comunicatii).

Timpul decide cine  reuseste si cine nu.  E riscant sa iei de bune povestile despre afaceri, online sau offline, create pentru a alimenta masinaria de show-biz (paine si circ, noua generatie). La fel de riscant e sa comentezi pe seama unui subiect pe care nu-l intelegi/stapanesti, mai ales fara experienta contactului direct.

Pana se difuzeaza rezultatele, eu as zice ca e momentul sa ne apucam de munca.  Indiferent ce vei face, vor fi mereu cei care vor rade, vor da cu piatra sau piciorul si vor comenta la nesfarsit. Eu ma consolez cu faptul ca stiu ca cei care vorbesc nu fac, iar cei care au realizat vreodata ceva semnficativ isi masoara atent cuvintele.  Cred ca orice antreprenor veritabil stie ca  zgomotul este muzica mediocritatii, ca pentru orice  lucru pe care-l poti face vei gasi 10 oameni care sa-ti spuna de ce sa nu-l faci sau cum sa-l faci mai bine, ca vorbele trec si doar faptele raman.

Mi se cere des sfatul de catre oameni care au probleme grave. Gravitatea lor e raportata la nivelul la care traiesc respectivele persoane. Unii cred ca au probleme cand datoreaza 10.000 de RON si nu se pot tine de treaba. Altii cred ca au probleme cand datoreaza 100.000 si tot asa. Toti au ceva in comun: sunt depasiti de situatie si de amploarea lucrurilor.

E imposibil sa oferi reteta succesului sau solutii universale, insa cred ca sunt niste pasi prin care trebuie sa treci pentru a-ti rezolva orice probleme, indiferent cat de mari sunt.

Pasul 1: Analizeaza atent situatia actuala si firul intamplarilor care au generat-o. Facand asta iti vei identifica greselile, putand mai apoi sa repari o parte din consecinte si sa rezolvi sursa lor. Acum recunosti daca ai o problema sau nu. Daca refuzi sa-ti accepti problemele sau obligatiile ele nu vor disparea, dimpotriva, se vor intoarce sa te vaneze, mai puternice si mai insistente.

Pasul 2: Evalueaza pragmatic situatia in care te afli. Cat sau ce ai pierdut? Care este ritmul cu care pierzi? Vei sti astfel cat si ce trebuie sa compensezi pentru a ajunge la zero. Foloseste mereu cel mai sumbru scenariu in aceasta evaluare.

Pasul 3: Propune-ti o tinta pe o perioada medie/lunga. Pe termen scurt prioritatea este sa ajungi la zero, dar nu trebuie sa ai asta ca ultim scop. Vrei sa-ti rezolvi problemele si sa treci mai departe. Avand o tinta si identificand pozitia actuala poti determina ce traiectorie vei urma.

Pasul 4: Treci pe avarie. Renunta la tot ce poti renunta si incepe sa-ti achiti datoriile sau obligatiile. Va trebui sa muncesti mai mult, sa dormi mai putin, sa renunti la unele obiecte sau obiceiuri. Nu te enerva, e o situatie temporara. Totusi, nu exagera pana la punctul in care sa-ti faci rau singur, altfel iti pierzi cel mai mare aliat, pe tine insuti.

Pasul 5: Negociaza-ti pozitia fata de persoanele sau institutiile cu care ai probleme. Poti achita o parte din obligatii, infima, si poti cere o amanare, luandu-ti angajamente dure pe care trebuie mai apoi sa le respecti. Demonstrand bunavointa si buna intentie vei fi pasuit. Oricum, niciun creditor nu vrea sa-si piarda si ultima speranta ca-si poate recupera imprumutul.

Pasul 6: Incearca sa apelezi la noi resurse. Nu noi imprumuturi, nu prelungirea obligatiilor pe mai multi ani! Poti sa ceri mai mult de la cei cu care lucrezi deja. Pentru a obtine mai mult trebuie sa oferi mai mult, uneori chiar mai ieftin. Fii pregatit sa livrezi, sa nu-i dezamagesti pe cei care te crediteaza in viitor.

Pasul 7: Incearca sa castigi mai mult. Un alt job part time, o marire meritata, implicarea in proiecte care sunt platite extra. Le poti spune celor cu care lucrezi de la bun inceput ca vrei mai mult si esti pregatit sa te implici pe masura. Oricine e de acord sa plateasca extra pentru un efort semnificativ. Deseori nici macar nu e vorba de intensitatea efortului tau, ci de modul in care te organizezi si-ti prioritizezi munca.

Pasul 8: Ramai pe avarie. Achita-te de tot la timp, asta o sa-ti castige aprecierea celorlalti. Tot de aici vin si noi oportunitati. Odata ce-ti asumi problemele si le rezolvi cei de langa tine vor observa si vor capata mai multa incredere in tine. E indicat sa nu obosesti repede si nici sa te renunti din comoditate dupa cateva luni, cand lucrurile par ca incep sa se rezolve.

Pasul 9: Citeste, invata, cere sfatul celor din jurul tau mai bine pregatiti sau mai experimentati. De unul singur ai sansa de a intra intr-o spirala a disperarii. La fel si cand interactionezi doar cu cei foarte apropiati. Mai exista alte 6 miliarde de persoane in afara de ei. Daca ajungi sa cunosti inca 100 din aceste persoane, aflate in zona ta, vei gasi  cel putin 100 de  idei, sugestii si sanse de a-ti rezolva problemele. Incearca doar sa fii deschis la cunoastere, sub orice forma.

Pasul 10: Treci de zero si indeplineste-ti tintele, visele. Cu atitudinea potrivita vei reusi absolut orice. Daca te mentii intr-o stare de negativism si plangere de mila vei fi etichetat si tratat de toti ca un incapabil, inutil, o povara. Nu spun ca gandirea pozitiva iti va rezolva problemele. Spun doar ca gandind pozitiv poti sa realizezi cel putin la fel de mult ca atunci cand gandesti negativ (ZZ).

Cum iti rezolva cei 10 pasi problemele? Cateva sfaturi, generale, pe care oricum le stiai – cum te ajuta practic pe tine? Ei bine, nu ele te ajuta. Tu te ajuti singur, practic, daca vrei. Adica, daca vrei sa-ti admiti si evaluezi problemele, daca vrei sa-ti asumi angajamentele de a rezolva si daca esti dispus sa ceri mai mult de la tine.

Stiu, e un cerc vicios. Totusi, doar tu pot iesi din respectivul cerc. Cunosc senzatia, e neplacuta. Vrei mereu mai mult si risti. Nu casitigi mereu. Uneori te alegi doar cu datorii si obligatii. Imprumuturile apasatoare nu sunt solutia. Depresia si disperarea nu au ajutat vreodata. Sinuciderea e un pret mult prea mare pentru ce ai rezolva oricum in cativa ani de munca, in cel mai rau caz.

Cunosc oameni care au ajuns la minus cateva milioane si au reusit sa se intoarca la zero si sa treaca mult pe plus. Fiecaruia problemele proprii i se par cele mai mari din lume, dar putem sta linistiti, problemele noastre sunt nesemnificative. Pana la urma, cata vreme ai mintea intreaga si limpede, poti face orice.

Pentru ca vreau mult, repede, risc. Riscurile uneori costa. Am facut toate greselile din carte si am reusit sa le platesc pe toate pana acum. Cheia a fost a in aplica teoria de mai sus. Daca a mers la mine (si la cei din jurul meu)  sunt convins ca va merge si pentru voi.

Asadar, la treaba!

Exemple

Greva salariatilor Dacia (via autosport.ro)- citind articolul aflam cifrele acestei povesti: 10 milioane de euro pe zi pierdere, revendicari insumate de 24 de milioane de euro. Conform celor relatate, in 3 zile s-au pierdut 30 de milioane de euro. Doar cu aceste informatii iti dai seama ca ceva e putred. Apar si alte cifre: 8% profit pentru Dacia, 100 de milioane pierderi in 3 zile, participare la profit cu 5% (nota: comunismul nu ne-a iesit din sange).

Ce intelegem din povestile legate de Dacia? Ca uzina pierde o gramada de bani. Cum s-a facut estimarea? Simplu: se produc 1.000 de masini pe zi, iar o masina costa in media 10.000 de euro. Asadar, 10 milioane pierderi pe zi. Un calcul pe care doar un copil de gradinita il poate accepta ca adevarat. 8% profit inseamna ca 8% din cei 10 milioane sunt potentiale pierderi, adica 0.8 milioane. Mai mult, s-ar putea ca fabrica sa poata produce 1500 de masini pe zi, in loc de cele 1000 produse acum, la actuala capacitate, caz in care in cateva saptamana "paguba" ar fi "recuperata". Desigur, realitatea e mult mai complexa: poate ca nu era necesar sa se produca acele masini, poate ca intarzierea are costuri mai mari prin neindeplinirea unui angajament de livrare samd. Cert e ca pierderile nu sunt de 10 milioane pe zi, si, probabil, nu vor insuma cateva milioane pe toata durata grevei. Extrapoland: Dacia castiga 3.650 miliarde de euro pe an, ceea ce la 8% profit inseamna ~45 miliarde cifra de afaceri anuala, adica aproape jumatate din produsul intern brut al tarii. Sau: 3 zile de  proteste costa mai mult decat majorarea pe un an. Cine nu ar majora salariile instantaneu in acest caz?

Crestere PIB, Inflatie (via topbusiness.ro)- citind articolul aflam tot felul de procente si evolutii in ani. E un articol clasic, in care cunosti toate diferentele, dar nu ai nicio baza de comparatie. A crescut cu 5%! Fata de ce? Fata de anul trecut. Cu ce ma afecteaza? Nu se spune. Cum schimba asta situatia generala? Nu se spune. Avem doar cifre, pe care le pot interpreta doar cunoscatorii domeniului. Daca ti s-ar explica ce inseamna inflatia si care este legatura ei cu dobanda oferita de banci si economiile tale, ai intelege ceva. Altfel, ai ecuatii cu N necunoscute, care suna a stire.

Factura NATO: 700 euro pentru fiecare roman (via cotidianul.ro) – fiecare roman plateste 700 de euro pentru NATO, aparent. Citind articolul aflam ca pana acum costurile de modernizare a armatei au ajuns la o suma, care, impartita la numarul populatiei, da 700. Un calcul simplu si irelevant, neavand scenarii alternative viabile de lucru. Foarte usor cine a citit jumatate din titlu a ramas cu ideea, auzita de mine la radio cel putin, ca summitul costa 700 de euro de persoana… Pai nu mai bine ne ofereau noua cate 350 de euro si renuntau la summit?!

Stirile de la TV sunt pline de astfel de cifre: 36 de miliarde de euro podul de la Maracineni, 2 milioane de euro metroul spre Otopeni, pagube de zeci de milioane de lei in urma unui incendiu samd. Ce poti intelege din ele? Nimic. Nu au explicatii, nu au termen de comparatie, nu au sens, nu au relevanta. Nici macar nu conteaza ca sunt raportate gresit.

Nu mai vorbesc de estimarile de piata, de diferenta intre estimarile in euro sau dolari, de pierderile calculate ca si castiguri nerealizate conform prognozei samd. 

Concluzia?

Cifrele seci sunt inutile. Cifrele raportate la alte cifre si fara a fi puse intr-un context, sunt inutile. Asa ca, ori de cate ori auzim o suma sau o cifra, ar trebui, mai intai de toate, sa o gandim, inainte de a o asimila.

Experienta te invata. Pe mine m-a invatat, in cativa ani, cum sa pun preturi si cum sa-mi vand munca si produsele. E un subiect foarte larg, pe care o sa insist, dar acum vreau sa ofer cateva sfaturi simple care o sa-ti schimbe modul in care iti alegi clientii. Poti extrapola si adapta la activitatile tale, daca nu esti un mic antreprenor din zona serviciilor.

1. O afacere mica de succes vinde scump (cu toate implicatiile: profesionalism, tehnica, volum, management etc). Daca esti mic si vinzi ieftin nu vei avea vreun succes rasunator, ci un simplu job. Daca nu poti sa vinzi scump, ia-ti un simplu job, fara riscurile  antreprenoriatului.
2. Fa-ti calculele, afla cat te costa desfasurarea activitatii, include un coeficient de risc. Cosiderand un nivel scazut-mediu de incarcare/succes, afla cat te costa in realitate o ora de munca sau vanzarea unui produs. Tocmai ai obtinut pretul minim sau adaosul cu care poti vinde. Stiu, e mereu mult mai mare fata de ce credeai!
3. Stabileste pretul. Nu-ti fie jena sa ceri cat crezi ca meriti. Unii clienti vor zice pas, e alegerea lor. Acesta e momentul esential in care scapi de cei care vor reduceri dramatice sau au alte sisteme de referinta si evaluare a activitatilor sau produselor.
4. Cauta referinte despre client. El poate sustine ca fuge de la un contractor prost, cand defapt el este un client insuportabil si altuia ca tine i s-a acrit de "colaborare". Asigura-te ca plateste la timp si ca e serios. Cere-i garantii de la bun inceput daca pare a nu fi de incredere. Daca refuza sau devine incordat, renunta.
5. Incheie un contract cu clientul, dupa un model verificat de un avocat. Nu te apuca de munca fara semnatura clientului, cata vreme nu ai o agentie de recuperari a la Soprano’s.  Tergiversarea si comentarea excesiva a contractului trebuie sa-ti aprinda beculetele de Atentie!
6. Incaseaza un avans. Nu trebuie sa insisti foarte tare pe avans.  Trebuie sa-i castigi increderea clientului. Poti face o mica parte din ceea ce ti s-a cerut, inainte de avans, pentru a-ti demonstra seriozitatea. Dupa acest pas incasezi avansul. Avansul trebuie sa-ti acopere in mare parte cheltuielile in cazul cel mai neplacut, atunci cand colaborarea este incheiata inainte de termen.
7. Livreaza, factureaza, incaseaza si pastreaza ritmul. Trebuie sa livrezi, facturezi si incasezi des. Astfel, problemele apar repede si pot fi remediate repede. Evident, daca nu-ti faci treaba bine, daca nu facturezi cand trebuie sau daca nu-ti plateste clientul, pierderea va fi mai mare cu trecerea timpului, pentru ca iti vei da seama ca trebuie sa renunti prea tarziu.
8. Noteaza tot ce faci. Tine o evidenta stricta a cererilor si spune de fiecare data cand faci lucruri care nu se incadreaza in intelegerea initiala. Documente, hartii, emailuri, fax-uri, baga totul frumos la dosar, niciodata nu stii cand ai nevoie de ele.
9. Nu oferi reduceri. Chiar daca sunt probleme, te costa mai putin sa muncesti in plus decat sa reduci onorariul. Nu oferi cadouri, nici macar de sarbatori, oricum nimeni nu tine cont de ele, iar cand vin valuri e imposibil sa fie constientizate si contabilizate corect.
10. Premiaza-ti clientii care te trateaza bine. Ofera-le mai mult, depaseste-ti un pic obligatiile. Le arati astfel ca apreciezi modul in care lucreaza cu tine. Mai mult, ii determini sa-si pastreze bunele obiceiuri.

Sfaturile sunt simple. Aplicarea lor este, in schimb, foarte complexa.  Desi le predic rareori le fac.  Asa m-am trezit  de  cateva ori cu clienti care ba s-au razgandit la pret, ba s-au razgandit la plata, ba s-au razgandit  la cereri samd.

Spre bucuria mea George a facut un calcul pe care-l discutam de multa vreme. Rezultatul? A aflat cat costa in realitate ora de munca si de ce nu ar trebui sa-i fie jena sa ceara un anumit pret clientului. Mancare pentru gandire ;-)

Eram la o cafea acum ceva vreme cu o persoana care mi-e foarte draga. Ajunsesem la trecutul in revista al intamplarilor din ultima vreme. Laudaros cum ma stiu, m-am apucat sa povestesc despre un nou proiect pe care-l lucram pentru X, un nou client pe care si umila mea cunostinta il stia "din auzite". A urmat o intrebare grea: De ce lucrezi cu acel client?  Nu stii ca nu e foarte simpatizat? Dupa vreo doua secunde alocate gandirii am si raspuns: Pentru ca plateste bine si la timp. Asta e singurul motiv. Consternare. Cu dificultate am reluat discutia, gandindu-ma la o droaie de explicatii savante pentru alegerea de a lucra cu respectivul client.

Mi-a ramas in minte intrebarea de mai sus. Oare de ce lucrez cu unii clienti? Analizez o multime de proiecte incheiate, insa raspunsul e mereu acelasi: Pentru ca platesc bine si la timp. Aparent e o explicatie simplista, daca nu chiar usor tampita. Are si profunzime. In profunzime poti spune despre cineva care isi alege clientii pe criteriul banilor e cinic, usor mercenar si  lipsit de  viziune.  Experienta mea spune altceva.

Experienta m-a invatat sa apreciez clientul. La inceput il apreciam pentru cat de mult era entuziasmat de modul inteligent si ieftin in care firma noastra ii rezolva taskurile. Il iubeam pentru cat de mult ne iubeste. Ne simteam destepti. Plata ramanea mereu la urma, iar cel mai des eram plini de apreciere si lipsiti de monetar. Ne avantam in tot felul de proiecte foarte interesante, a caror unica si sigura finalitate era timpul pierdut si platit de noi.

Invatand, mi-am dat seama ca cel mai valoros client este cel care-si plateste facturile. Dintre toti cei care platesc, aceia care platesc bine si la timp au intaietate. Cand clientul plateste bine si la timp, tu ai cu ce sa iti platesti oamenii, furnizorii si creditorii la timp. Daca toate problemele financiare de baza ale unei companii sunt acoperite, activitatea se poate desfasura relaxat. Nu se creeaza isterii, nu apar nemultumiti si nemultumiri, nu este afectata sau constransa echipa.

Nu toate proiectele sunt interesante. Nu toti clientii sau managerii de proiect au cele mai inspirate viziuni. Asa e, unii au idei care noua ni se par catastrofale. Le spunem asta SI ATAT. Oricat de mult ne-am aprecia, nu suntem capabili sa luam mereu deciziile perfecte pentru noi, daramite pentru altii. Cata vreme clientul plateste, el are dreptate (dar si feedback cu opinii personale). Am o reala problema cu oamenii care stiu mai bine pe banii altora. Mi-am propus ca eu sa nu fiu unul dintre ei. Deciziile le iei pe banii tai, responsabilitatea si dreptatea absoluta trebuie asadar limitate la gradina proprie.

Cred in respectul pentru client. Cred, deoarece clientul plateste munca direct si, indirect, banii lui imi platesc mie chiria,  imprumuturile, benzina, restaurantul, excursia si gadgeturile inutile.  Faptul ca piata nu-l simpatizeaza sau ca are idei necongruente cu ale mele ma face doar sa-i fac niste recomandari. Mai departe e decizia si responsabilitatea lui, nu a mea. Eu sunt multumit cata vreme am de lucru, livrez si sunt platit.

Mai mult, voi face orice pot pentru a-mi servi clientul, cata vreme se opereaza in limite legale si morale. Chiar daca piata il dispretuieste sau il subestimeaza, chiar daca oamenii sai nu cred in el, chiar daca  are antecendete, eu voi continua sa-mi fac treaba si sa-i servesc ceea ce a platit, chiar sa-l ajut.  Si DA, mi se pare ca asta demonstreaza verticalitate. Condamnabil e sa stai alaturi de un client sau angajator doar pentru ca iti da niste bani, iar in rest sa-l critici si sa-l condamni, sa nu misti un deget in plus, sa ii spui lui sau altora ca urmeaza sa esueze, sa se aleaga praful de tot – un cocktail de impotenta, lasitate si ipocrizie foarte des intalnit.

Esti platit? Asuma-ti recompensa. Munceste pentru ea. Sustine-l pe cel care te plateste. Astfel demonstrezi ca respecti clientul, banul si munca, adica ingredientele succesului tau actual sau viitor.

Atentie: Contine laude si pareri subiective despre proprii-mi clienti.

Mereu ne-au lipsit resursele reale pentru a invata despre antreprenoriat. International sunt o multime de siteuri dedicate celor care sunt la inceput de drum sau isi doresc sa porneasca o afacere. La noi au existat doar ceva reviste despre cum sa cresti cartite si cum sa-ti faci o fabricuta de pungi acasa sau articole create din traduceri si combinatii de taste (ex: CTRL+C/CTRL+V).

Anul trecut ne-a batut la usa un client nou, Cristina Alexandru. Intalnirea de atunci m-a surprins: clientul isi facuse extraordinar de bine temele si nu vroia in ruptul capului sa spuna despre ce e proiectul. Cand discutam contractul am aflat numele domeniului: Startups.ro! Ce super tare! mi-am zis. Suna foarte bine. Au inceput sa-mi vina ideile de ce s-ar putea face pe un asemenea site. Desigur, prea tarziu, Crstina se gandise in detaliu la toate. Asta i-a tradat anii de jurnalism serios pe care ii avea in spate deja.

Meticulozitate si corectitudine exagerata. Asta a fost impresia cu care am ramas dupa inceputul lucrului. Structura siteului, interatii de dezvoltare intr-un cerc restrans, adunarea atenta a materialelor, pregatirea pentru beta etc. Nu am avut vreun proiect la care clientul sa fie atat de atent la toate detaliile ;-) In cele din urma a aparut versiunea beta, pe care va invit sa o vizitati.

Imi place Startups.ro pentru ca are continut original, scris profesionist, interviuri, analize, informatii de care chiar ai nevoie (cum sa obtii finantari, ce inseamna o franciza, cum faci un plan de afaceri samd). Practic, sunt toate acele informatii pe care o publicatie de business se lauda ca le are si in locul carora gasim articole fara finalitate scrise la norma/numar de cuvinte. Ups, imi re-manifest nemultumirile deja …

I-am laudat destul. Urmeaza exinderea siteului si ogramada de facilitati noi de care nu am voie sa vorbesc altfel platesc 10.000€ despagubiri :)

Long story short: Intrati, cititi, dati feedback.- www.startups.ro

PS: Multumesc colegei mele Cristina Insuratelu, care se ocupa de Simplissimo.ro, pentru ca e mereu uimitor de prompta,  atenta, muncitoare si care da 145% zilnic, reusind ocazional si sa updateze si blogul Simplissimo!

Stiati gluma aceea cu clientul nostru? Clientul nostru – stapanul nostru, varianta pentru public. Clientul nostru – prostul nostru, varianta pentru noi. Cele mai mari adevaruri sunt spuse in gluma, iar gluma asta ascunde un imens adevar.

Prin prisma slujbelor noastre suntem deseori nevoiti sa schimbam cele doua posturi, fiind ba clienti, ba furnizori. Nici nu trebuie sa caut prea departe pentru exemple, eu fiind zilnic in ambele ipostaze. De obicei regula e simpla: te astepti sa primesti cele mai bune servicii si urli daca nu e asa, insa la randul tau nu vrei sa fii foarte deranjat de cei care-ti sunt clienti.

Azi am avut de a face cu un client care a pus problema intr-un mod foarte simplist: Ma inselati, ma furati, va spun pe bloguri! Am luat-o razna de furie si l-am rugat sa spuna ce si cui vrea. In cele din urma, dupa cateva mailuri si telefoane, totul s-a rezolvat. Clientul a ramas cu ideea lui, ca cineva vrea sa-l insele. Ma doare sa vad ca unii s-au obisnuit cu ideea ca toti vor sa te insele si urla Lupul! chiar si atunci cand ei sunt lupii sau, mai comun, nu si-au evaluat corect situatia.

Tot azi a trebuit sa scriu un soi de reclamatie catre seful de service de la Automobile Bavaria, pentru ca din cauza unei greseli de montare a sistemului de distributie de catre service am ajuns la sfatul  Mai bine schimbati motorul, ceea ce extrem de neplacut, fiind vorba de un motor foarte scump, pe care nu eu l-am stricat si nu eu ar trebui sa-l platesc. Desi initial am fost furstrat si infuriat la maxim, m-am obisnuit cu ideea ca trebuie sa fiu decent si rational in demersul meu, altfel nu voi reusi sa port un dialog civilizat si nici sa-mi rezolv problema.

Problemele legate de serviciul clienti au darul de a te dezbraca rapid de caracter si de a-ti tulbura luciditatea. Analizand la rece aceste situatii am ajuns la cateva concluzii pe mi le repet constant inainte de a ma afunda in vreun conflict.

1. Toti oamenii vor sa-si rezolve problemele. Nimeni nu vrea sa fie vorbit de rau, sa se trezeasca cu articole malitioase online sau in presa. Fie si de nevoie, orice entitate va incerca in ansamblul ei sa-si rezolve problemele cu clientii. Rareori mi-a fost dat sa am de a face cu o organizatie rea/putreda la toate nivelele. Poate fi cazul unor firme mici, unde exista sanse matematice ca absolut toti membrii organizatiei sa fie nepasatori, rau intentionati sau pur si simplu incompetenti.
2. Organizatiile sunt compuse din oameni ce relationeaza. Desi spui ca ai vorbit la RDS sau la Romtelecom, in realitate ai vorbit cu 2-3 oameni din RDS/Romtelecom, de obicei aflati la un nivel inferior si care trateaza mii de probleme similare. Deseori nu sunt pregatiti, motivati sau claificati. Pentru ei e jobul de la 9 la 5 de care abia asteapta sa scape, chiar daca pentru tine internetul, masina sau mancarea de care companiile lor sunt responsabile sunt esentiale.
3. Exista responsabili de relatii cu clientii. Fie ca sunt sefi de departamente sau proprietari, acestia sunt oamenii carora le pasa de organizatie si de satisfactia clientului si care vor interveni pentru solutionarea conflictelor. La ei trebuie sa ajunga plangerea sau cererea, nu la nivelul care a creat problema de la bun inceput.
4. Trebuie sa-ti faci temele. Daca ai o nemultumire trebuie sa o formulezi, ideal in scris, inainte de a o transmite. Acest proces iti va da sansa sa vezi unde gresesti si sa-ti construiesti o argumentatie solida. In plus, poate reusesti sa gasesti o veriga din interiorul organizatiei cu care ai de a face.
5. Trebuie sa stii ce vrei. Prezinti problema si propui o rezolvare, decenta, rezonabila. Stii la ce sa te astepti si ce sa ceri de la bun inceput. Altfel ajungi la Nu ma intereseaza! si Eu vreau sa vie!, iar atitudinile tip Dl. Goe nu-ti vor servi, chiar atunci cand ai perfecta dreptate.
6. Trebuie sa accepti greseala. E neplacut ca ti se intampla tie, dar si tu, la randul tau, gresesti, neintentionat, iar greselile tale ii afecteaza pe altii. Cata vreme exista bunavointa de ambele parti, orice situatie neplacuta poate fi adresata si rezolvata (greselile noastre si ale gresitilor nostri).
7. Persevereaza in a-ti rezolva problema. Nu trebuie sa renunti! Chiar daca e vorba de un mic abuz, mergi pana la capat si obtine-ti dreptatea, asta ii va invata pe toti ca trebuie sa-si respecte clientii. Exista organe competente, internet, media si puterea cuvantului si a recomandarilor.  Orice companie face parte dintr-un lant comercial, iar atunci cand te nemultumesc poti sa te adresezi celor superiori comercial.
8. Persevereaza in rezolvarea plangerilor clientilor tai. Da-le mai mult, premiaza-i pentru ca au suportat un serviciu slab. Vor fi multumiti si dintr-un denigrator vor deveni un promotor. Ciudat, un client care intampina o dificultate ce este rezolvata prompt este mult mai multumit de un serviciu decat cel care caruia ii este oferit ireprosabil, de la bun inceput.
9. Pune-te mereu in situatia celui cu care discuti. Doar asa poti identifica rapid pozitia sa si potentialele solutii. Asta te va impiedica de la a veni cu cereri aberante si de la a escalada conflictul.
10. Asteapta-te ca altii sa-ti ofere calitatea in termenii si conditiile in care si tu o oferi, la randul tau. Niciodata sa nu crezi ca tu iti poti trata prost clientii, dar meriti sa fii tratat bine ca si client.

Bazandu-ma pe aceste mici legi  am reusit sa rezolv majoritatea conflictelor comerciale avute pana acum. Au existat si cazuri de firme de care nu vreau sa mai aud, dar m-am asigurat ca le pot afecta prin recomandari activitatea, macar in masura pagubei mele. Desigur, e o situatie in care toata lumea pierde, situatie ce ar trebui evitata cat mai mult cu putinta. Chiar si in cele mai neplacute momente e de preferat o solutionare de tip No Deal, in care toti isi iau banii/marfa inapoi si se revine la situatia initiala.

Mi-am sfatuit mereu colegii sa se poarte cu clientii cel putin la fel de bine cum se poarta cu mine, pentru ca salariul provine de la clienti. Nu se intampla mereu asa, dar cand intalnesc o situatie neplacuta pentru un client am grija sa o rezolv onorabil.  Totusi, nu sunt de acord cu atitudinea  Mi se cuvine!  pe care o vad la unii clienti, care-ti cumpara un produs sau serviciu, dupa care se comporta cu tine ca si cum ai fi un sclav venit la pachet. Cred ca asa cum clientul poate alege sa nu cumpere de la un vanzator si vanzatorul poate spune Pas! unui client care nu-l trateaza decent.

Altuia nu-i face ce tie nu-ti place! … cred ca acest proverb ilustreaza cel mai bine ce ar trebui sa insemne relatia cu clientul.

5. Omul este de 5 ori mai determinat sa nu piarda decat sa castige – consuma de 5 ori mai mult efort impiedicand o pierdere decat cosuma pentru a castiga acelasi lucru. Ce inseamna asta? Ca trebuie sa inveti sa pierzi, trebuie sa te educi sa pierzi relaxat, constant. De ce? Ca sa poti atinge nivelul maxim de … castig.

Pasul 1: Renunta. Uneori e mai constructiv sa renunti la ceva, chiar daca merge. Si in afaceri uneori iti dai seama ca nu mai are rost, nu mai are viitor, nu mai exista satisfactia de la inceput. E clar, trebuie sa renunti! Cel mai greu e sa accepti ca vrei sa renunti, sa accepti potentiala pierdere. Ca sa fii sigur, inainte de orice angajament important, imagineaza-ti ce inseamna sa renunti. Poti sa renunti? Cu exceptia cazurilor in care-ti asumi un risc foarte mare, intemeiat, nu te apuca de lucruri sau proiecte la care nu poti renunta usor. Eu spre exemplu pot sa renunt oricand la orice client, fara sa am un impact major de business. Asta ma ajuta sa dorm bine, pentru ca altfel as fi nelinistit de clipa in care el va renunta la mine (sau va folosi aceasta optiune pentru a forta unele negocieri).

Pasul 2. Masoara. Presupun ca stii regula lui Pareto. 80-20: 80% din castiguri vin de la 20% din clienti, 80% din probleme vin de la 20% din clienti samd. Daca masori antent s-ar putea sa observi ca o pierdere te elibereaza, iti face loc pentru cresteri, iti elibereaza resurse pe care le foloseai ineficient. Inainte de a lua o decizie: masoara, fa raportul, vezi ce oferi si ce primesti.

Pasul 3. Expune problema. Ai toate datele, fa-ti o prezentare a intregii probleme, vezi care sunt implicatiile. Nu e nevoie sa te alarmezi, trebuie doar sa te informezi. Fa-ti un plan de actiune, o mica strategie. Ai decis ca pierzi sau renunti, dar, poate poti castiga ceva chiar in cursul acestui proces.

Pasul 4. Sa fie ca tine! Risti sa pierzi daca ceri mai mult? Risti sa pierzi daca nu faci ceva? Discuta cu beneficiarul (uneori esti chiar tu) si vezi daca sunt acceptabili termenii care te pot face pe tine fericit. Deseori beneficiarul va sti ca esti intr-o pozitie incomoda (de care a profitat o perioada) si va fi dispus sa-ti indeplineasca cerintele. Ai nevoie de planul si de prezentarea de la punctul anterior, pentru a informa corect partenerul de discutie (ce uneori s-ar putea sa nu cunoasca exact toate datele problemei).

Pasul 5: Taie. Ai incercat totul, nu merge, renunta, spune-o clar si raspicat. Achita-te de obligatiile curente, nu distruge relatia (daca se mai poate), spune momentul din care colaborarea inceteaza. Nu e nevoie sa te lamentezi si nici nu e cazul sa nu-ti faci treaba, chiar daca te consideri dezavantajat.

Pasul 6: Mergi mai departe. Ai mai multe resurse, ai mai multe oportunitati, poti gasi situatii in care esti util, apreciat si rasplatit. Pentru ca ai invatat sa pierzi la timp ai de 5 ori mai mult timp sa-ti exploatezi adevaratele oportunitati.

Pasul 7 (sau zero): Imparte si izoleaza riscurile. Exact: Nu-ti pune toate ouale intr-un singur cos. Indiferent de cat de apetisant e un client sau o intelegere, nu-ti dedica toate resursele unui singur proiect, pentru ca vei deveni sclavul sau. Daca nu va plati la timp, vei avea mari incurcaturi. Daca nu va plati deloc, vei da faliment. Daca nu-ti vei face treaba fix asa cum si cand vrea el, vei depinde integral de … cheful sau. Daca industria va trece printr-o perioada proasta, daca el va avea probleme interne, daca va da faliment, daca, daca, daca! Orice se poate intampla gresit si se va intampla gresit la un moment dat. Atunci vrei sa ai mai multi clienti, echilibrati ca valoare si volum de business, eventual din domenii diferite, ca sa poti trece cu bine de oricare din problemele curente.

Am scris din prisma unui mic antreprenor. E la fel atunci cand vine vorba de economiile personale, salariu sau timp investit in a ajuta un ONG.

Ma simt bine cand pierd ceva. Invat din asta si deseori si castig. Nu ma streseaza deloc perspectiva unei pierderi sa a unui esec, pentru ca stiu ca am mereu solutii de rezerva. Am renuntat la un contract de 15.000$/luna cand era 50% din cifra de afaceri a firmei, am renuntat la oameni indispensabili cand aveam nevoie de ei, am renuntat la o multime de clienti pana acum. Singurul regret a fost mereu ca nu am facut-o mai devreme. Am pierdut? Pe termen scurt, poate. Pe termen lung, niciodata. In plus, a ramas ideea ca lucrurile pot avea nuante limitate de gri, mie placandu-mi cele albe sau negre.

De retinut: Nu renunta pe jumatate si nu accepta niciodata pierderi mai mici. Aplica tactica echipelor antitero rusesti: omori tot. Dai un exemplu de verticalitate, iar din asta castigi inzecit in timp.

Relaxeaza-te! Orice pierdere este o oportunitate de a castiga cel putin de 5 ori mai mult ;-)

Astazi a fost o zi nasoala. Ieri a fost o zi nasoala. Saptamana trecuta a fost o saptamana grea. Toata luna Ianuarie a fost oribila. Ma gandeam sa scriu despre cat de greu e sa fii antreprenor, ce dedicatie, vanjosism, curaj si ce perseveranta sunt necesare. Toate astea ca sa ma regasesc in personajul celui care reuseste, razbeste, muta muntii din loc samd. Cumva … am reusit sa-mi inving aceste porniri si sa nu produc un imens pateu.

Adevarul. La asta ma gandesc cand am timp. M-am gandtit atat de mult incat am si o lista:

• Adevarul e ca ne lipseste disciplina. In ultimii 10 ani de studiu eu nu mi-am facut 10 teme. Am copiat, am aburit, mi-am amintit, am reusit cumva sa o scot la capat. Niciodata nu am vrut sa-mi fac temele, niciodata nu am avut disciplina asta. Incerc din cand in cand sa-mi impun un minim de disciplina, in cele din urma ajung sa o raresc, sa o las mai moale, sa nu-mi pese.
• Adevarul e ca suntem mediocri. Am vrut mereu sa cred ca eu sunt cel mai bun, ca oamenii cu care lucrez sunt cei mai buni samd. Nu e asa, suntem departe, suntem mediocri. Singura salvare e ca ceilalti, cel putin din apropiere, sunt exasperant de slabi uneori. Suntem copilul mediocru intr-o clasa de prosti, iar intr-o zi vom ajunge chiori in tara orbilor.
• Adevarul e ca sunt(em) slab(i) psihic. Ma intreb ce s-ar intampla in situatii adevarate de criza, daca cedam cand avem totul si ne este cald. La primul pumn serios in gura, la prima problema cu adevarat grava ne pierdem. Ca veni vorba, din toti gladiatorii, cati au incasat o lovitura sanatoasa in fata in ultima vreme? Nu de alta, dar sa avem termen de comparatie. La mine a trecut ceva vreme, dar am retinut ca doare al dracului de tare si e incomparabil mai neplacuta fata de problemele clasice din IT/business.
• Adevarul e ca nu stim ce inseamna responsabilitatea. Comoditate, liniste, lene, durere in cot, spre asta tindem natural si asta ne vand toate produsele sau serviciile minune. O piata care cere specialisti ne permite sa fim slabi si iresponsabili, sa lucram iresponsabil si gasim mereu unii mai disperati sa ne accepte, atunci cand actualii s-au saturat de noi.
• Adevarul e ca sunt(em) supraevaluat(i). Serios, nu cred ca exista meserii mai supraevaluate decat IT-ul. Suntem platiti mult pe treaba de mantuiala. Clientii sunt invatati ca nu merge, accepta tampenii gen antivirus si reparatii la carpeli, iar asta costa si este “business as usual”. Cand ridici telefonul, stii ca vine tonul, cand apesi intrerupatorul, stii ca vine lumina, cand dai drumul la robinet, stii ca vine apa, numai cand pornesti calculatorul stii ca habar nu ai ce urmeaza sa ti se intample si speri sa mearga.
• Adevarul e ca sunt(em) incapabil(i). Aici vorbesc mai mult pentru mine, ca simt asta. Am luat la decizii proaste in ultimii doi ani ca ma doare capul doar cand ma gandesc. Lipsa de organizare, lipsa de responsabilitate, lipsa de pasiune, presarate cu mici succese si aprecieri deseori nemeritate. Cel mai rau ma scoate din minti faptul ca deseori e indeajuns si atat pentru a privi oglinda fara regrete.
• Adevarul e ca tu dai tonul. Eu dau tonul pentru oamenii cu care lucrez. Daca eu nu sunt acolo, ei nu sunt acolo. Daca eu nu trag, ei nu trag. Nu sunt indiferenti, e doar o chestiune de motivare. E mereu nevoie de un exmplu, iar eu n-am mai fost de multa vreme exemplul necesar.

Sunt terorizat de toate adevarurile astea. Nu e nevoie sa mi le spuna nimeni, le stiu, le vad, le simt. Vreau sa fiu capabil sa nu ma mint. Am trecut de la “merge si asa” pe care altadata nu vroiam sa-l accept, la “mi-e jena si-mi cer scuze” pe care acum il repet zilnic.

De azi inainte, 4 ore pe zi, voi fi om tehnic. Gata cu planurile, intalnirile si viziunile, caci halucinatiile de felul asta ma pun in postura de a masura paguba si pierderile cauzate de lipsa realismului si a contactului direct cu “marfa”.

Inainte de pumni in piept, imbatat cu apa rece si batai pe umar, trebuie sa ne aducem aminte ca IT-ul (ca aproape orice meserie obisnuita) nu e o forma de arta, e doar un amestec disciplina, responsabilitate, siguranta, inteligenta si multa munca.

4 Diskuri Maxtor SATA 200 GB 7200 RPM 2MB buffer, nu ai bad-uri, pot fi testate, 1 luna garantie – 99 RON / buc VANDUTE!

5 Memorii Laptop DDR 256MB SODIMM PC2700, 1 luna garantie – 25 RON / buc PRET REDUS!

2 Servere SUN SPARC Enterprise 420R in urmatoarea configuratie: ULTIMELE 2!

• CPU: 2x 450-MHz UltraSPARC-II, respectiv 450-MHz UltraSPARC-II, suport 4x, ambele
• Memorie: 4GB, respectiv 1GB
• HDD: 2x 9.1GB, respectiv 2x 4.5GB
• Surse: 2x 380W full redundante
• Altele: 4U, DVDROM/CDROM, suporta controller PCI pt. SATA, are controller SCSI Onboard, 1 tastatura SUN
• OS: Solaris pt. SPARC, inclusiv v. 10, Linux, BSD
• Altele: Pret de achizitie nou $32.000/bucata, vandute “as is”, se pot testa

Pret: 499 euro cel cu 4 procesoare/4 GB RAM, 349 euro cel cu 2 procesoare /1 GB RAM sau 649 euro ambele, se poate oferi si factura fiscala.

Daca suna interesant, contactati-ne la office arond sns punct ro. Clientii se servesc in ordinea aparitiei, sa nu apara nemultumiri! Daca mai rascolim lucruri bune de vandut voi updata acest post.

Multumesc pentru ca ati citit acest mesaj pur comercial ;-)

SMS-urile sunt efectul secundar al telefoniei mobile. Au fost gratuite la inceput, daca va aduceti aminte. Apoi au inceput sa fie folosite. Companiile de telefonie mobila si-au schimbat abordarea, au inceput sa ceara bani. Acum un mesaj text costa mai mult decat un minut de convorbire. Practic, pentru a trimite textul dintr-o carte prin SMS trebuie sa platesti mai bine de 100€ companiei de telefonie mobila. Tinand cont ca e vorba de un simplu transfer de date, costul pentru abonat este extrem de mare. Costul operatorului de telefonie cu mesajul propriu-zis este infim, iar diferenta se constituie in profit.

De cate ori nu s-a intamplat sa trimiti un mesaj cu Da! Ajung in 5! Mi-e dor de tine! samd. Textul e scump, dar merita pentru ca e teribil de comod, iar pentru comoditate esti dispus sa platesti. Ca tanar indragostit, spre exemplu, o sa trimiti sute, mii de mesaje lunar, lucru extrem de dureros pentru abonament, dar benefic pentru relatie.

Internetul pe telefonul mobil nu mai e o noutate. Totusi, e dificil sa browsezi de pe telefonul mobil. O faci cand ai nevoie, dar e neplacut. Ecranul e mic, viteza e mica, siteurile nu se afiseaza corect. Am trecut toti prin asta. Mobilele nu au o aplicatie killer pentru mediul online. Da, poti avea email pe mobil. Ai nevoie deja de un micro-laptop pentru a-l putea folosi, incomod.

SMS-urile sunt simplu de folosit. SMS-urile sunt date. Internet avem. De ce sa nu transmitem SMS-uri peste internet? 1 MB de internet costa 1 leu. 1 milion de caractere, adica 10.000 de mesaje, costa tot 1 leu. Cate SMS-uri poti trimite acum de 1 leu? 4.

10.000 SMS-uri prin internet sau 4 SMS prin operatorii mobili? Poti alege cum iti cheltuiesti leul ;-)

Solutia? Vine de la goSMS ce ofera SMS gratuit. Cum? Printr-o aplicatie Java pentru mobile care transmite mesaje SMS peste Internet. Telefonul tau are nevoie de suport Java si de o conexiune la Internet (GPRS/3G/Wifi). Daca ai deja activate servicii ca Orange World sau Vodafone Live inseamna ca ai si conexiune Internet. Daca nu, poti cere operatorului activarea transferului de date, costa 1-2€/luna si include cativa mega de trafic.

Cum am gandit goSMS:

Pasul 1: Trimiti gratuit 5 SMS-uri zilnic, catre orice retea locala, 100 de caractere. Restul de 60 de caractere vor avea un mesaj publicitar, care acopera partial costurile SMS-ului. Le poti trimite de pe web sau de pe telefonul mobil, din aplicatia goSMS.

Pasul 2: Iti instalezi aplicatia goSMS pe mobil. Poti trimite din aplicatie oricate mesaje, oricat de lungi, catre alti utilizatori ai goSMS. Daca trimiti catre utilizatori externi ti se vor scadea credite din cele 5 disponibile.

Pasul 3: Iti aduci telefonul mobil online! Bazandu-ne pe usurinta de a folosi SMS-ul vom extinde goSMS la o platforma de socializare mobila. Vor exista grupuri de utilizatori, interese comune, informatii utile. Toate accesibile usor, prin SMS, fara sa fie nevoie sa-ti rupi degetele incercand sa browsezi pe telefonul mobil.

De ultimul pas nu suntem inca foarte siguri, de aceea asteptam sugestiile utilizatorilor, cei mai in masura sa decida evolutia goSMS.

Deocamdata, avem 1000 de invitatii pentru beta testare. Daca ai telefon cu Java si Internet si un pic de timp liber, fa-ti cont! O sa beneficiezi de cele 5 mesaje catre lume, o tona de mesaje catre goSMSisti si o sa ai un cuvant de spus in evolutia serviciului.

Asteptam cu interes feedback-ul vostru. Idei, observatii, injuraturi. Suntem aici sa cascam ochii si urechile si sa aplicam ce invatam. Ne-am dat seama de la Ghelir ca utilizatorii stiu mai bine, sunt mai destepti decat noi si sunt dispusi sa ne spuna unde gresim si ce trebuie sa aducem sau sa schimbam.

Voi reveni cu mai multe informatii. Pana atunci vreau sa le multumesc colegilor mei Cosmin, Bogdan, Adi, Adrian pentru ca nu au dormit in ultima saptamna. Multumiri speciale lui Gabi pentru grafica. Premiul juriului tehnic pentru Miron si Esolutions, dezvoltatorii aplicatiei pentru mobil si niste extraordinari programatori Java. Proiectul a debutat in capul meu acum 2 saptamani. Azi suntem online. Sunt mandru ca suntem capabili de o asemenea performanta. (Asta nu inseamna ca nu ma vor uri in continuare toti pentru interminabilele observatii de uzabilitate si dorinta de a aduga zeci de noi functionalitati samd)

Sampanie! www.goSMS.ro

PS: Aseara am fost prezent in studio la stirile TVR2 si am vorbit despre SMS-uri. Rar am simtit o teroare mai mare ;-) E bine ca incep sa ma obisnuiesc. Intr-o zi o sa fiu la fel de cursiv live la TV ca pe blog.

Circula o gluma in lumea administratorilor de retea: nu merge din cauza RDS. Am un bun prieten care le spune utilizatorilor in momentele de criza ca sunt probleme cu RDS-ul. Partea amuzanta e ca firma la care lucreaza nu foloseste serviciile RDS ;-) Totusi, e o explicatie rezonabila. Oamenii inteleg si asteapta, cu speranta pierduta in fata unui colos inabordabil. Deja a intrat in sange perceptia clientilor ca se repara cand s-o putea si n-ai ce face.

Desi actionarul principal, domnul Zoltan Teszari, este de origine maghiara, eu cred ca RCS&RDS este compania cea mai romaneasca din tara si de peste hotare. Au avut o politica agresiva de extindere. Te cumpara sau te inlocuiesc. Au plecat de la tv/internet si au ajuns sa vanda cu succes tv prin satelit, telefonie fixa si telefonie mobila. Au aproape 5 milioane de clienti cumulati pe diversele servicii si opereaza in Romania, dar si Ungaria, Cehia, Slovacia, Serbia, Croatia.

Tehnologia folosita a fost mereu cea mai ieftina care aproape merge. Multe companii din China au ajuns sa-si desavarseasca echipamentele reparand la nesfarsit defectiuni raportate de RDS. eBay si Alibaba sunt pietele de achiztie pentru tehnica. Ieftin e cuvantul de baza. Cand competitia toarna sute de milioane in buzunarele Cisco, RDS parteneriaza la nivel inalt cu Huawei. E rau? Discutabil. E ieftin si cam merge. In doi ani oricum se schimba tehnologia, diferentele tehnologice nu sunt extrem de mari, asa ca rezulta un TCO foarte bun aplicand aceasta metoda.

Ca vanzator RCS&RDS e bun. Ca si client RCS&RDS este o continua drama. Trebuie sa fi lucrat cu ei sa afli ce inseamna plati amanate la nesfarsit, contracte lasate in aer, bani pierduti, furnizori schimbati des samd. Am auzit povesti in care era o victorie sa-i faci sa plateasca la timp (cu o armata de avocati). Culmea e ca nu sunt mult mai rau fata de Orange sau Vodafone, care prin sistemul de imperiu birocratic omoara dorinta (sau realizarea) de a lucra cu ei.

RDS este scoala pentru multi oameni tehnici. In Bucuresti salariile oferite nu sunt motivante, de unde si lipsa actuala a tehnicilor buni. In provincie nivelul lor este foarte bun comparat cu media locala, astfel ca oamenii tehnici buni (si asa destul de rari) ajung in gradina RDS. In plus, compania este mult mai descentralizata operational fata de concurenta, ceea ce le creste performanta si le asigura resursa umana in caz de nevoie majora.

Toata lumea are nevoie de internet, tv si telefonie. Prezenta sucursalelor administrative in provincie RDS asigura lipirea companiei de oamenii locului, de autoritati, de micii capitani de judet samd. E genul de coeziune pe care o are Electrica si pe care o avea Romtelecom, cand inca aveau mult personal angajat. Asta se traduce prin scaderea costurilor si accelerarea executiei proiectelor se lovesc de birocratia locala.

Romtelecom s-a trezit tarziu, cu vreo 10 ani mai tarziu de cat ar fi trebuit si cu vreo 5 mai tarziu din momentul de extrema urgenta. Au o tactica occidentala: preturi bune, suport bun, echipamente scumpe – asadar costuri foarte mari de acoperire a pietei. E usor ridicol, dar tehnic Romtelecom ofera/vinde internet mai bine ca RDS, iar RDS vinde telefonie mai bine ca Romtelecom.

Cu peste un miliard de euro profit operational Orange si Vodafone incearca sa-si mentina pozitia de oligopol si sa mentina telefonia mobila scumpa, umfland si fabricand nevoia de mobilitate. Zapp intra la capitolul dezamagiri majore. Au avut multe idei bune, au oferit primii date via mobil, abonamente de grup, preturi mici in retea, telefonie gsm fixa. Din nefericire au facut-o prost mereu, fara consistenta si lacom, iar acum culeg roadele unei mase de utilizatori dezmagiti de ei si atrasi de concurenta.

Cosmote a invatat lectia de afara si probabil si de la Zapp. Au lansat oferte bune pentru piata low-end, s-au concentrat pe aducerea de abonati, nu au devenit lacomi si batosi peste noapte. Desigur, pierd bani, multi. E singura metoda de a rupe o bucata din piata. Rezultatul? Telefonie mai ieftina, concurenta reala pentru Orange si Vodafone, un numar mare de abonati.

3G – o idee care a agitat spiritele in ultimii ani. Noul standard de telefonie mobila suporta voce si date (internet ieftin pe/telefon mobil). Toti asteptam asta! Operatorii de GSM au venit cu lectia profiturilor mari invatata. Avem internet, avem date, avem video. Costa o mana si un picior. Desigur, utilizatorii sunt reticienti in a le folosi, pe buna dreptate, judecand costurile asociate. In plus, nu exista inca o aplicatie utila si necesara pe mobil care sa justifice si sa propulseze folosirea internetului. Internetul e painea utilizatorului mobil, iar operatorii il vand la pret de caviar.

Licenta. De asta au nevoie operatorii de telefonie pentru a opera in frecventa 3G, diferita de cea actuala, 2G. 35 de milioane de dolari au scos din buzunar Orange si Vodafone pentru primele doua licente. Urmatoarele doua s-au dus la Zapp si … RDS, nu Cosmote! Zapp iese din discutie deoarece si-a dovedit deja incapabilitatea de a actiona, chiar daca au 25 de ani in care pot sa tot incerce sa vanda servicii 3G. RDS este supriza.

DIGI.mobil este numele surprizei 3G. Cu metoda romaneasca la care exceleaza RCS&RDS a reusit sa lanseze un serviciu de telefonie mobila peste 3G, lipit de cel de telefonie fixa, RDS.tel. Urmeaza serviciul de date (internet) peste acelasi 3G. Fara mare tam-tam DIGI.mobil a debutat in Oradea, Timisoara, Constanta, Craiova samd. Zilele astea va porni oficial si in Bucuresti, unde se distribuie zeci de mii de telefoane mobile.

Telefoanele DIGI.mobil sunt distribuite gratuit, in custodie. E vorba de 3 modele Huawei, copii LG/Samsung la prima vedere, ce arata si performeaza decent. Deja sunt cumparate peste un milion din aceste telefoane, gata pentru a fi impartite abonatilor existenti. De remarcat ca telefoanele sunt destul de avasante, au suport Java, 1 sau 2 camere de luat vederi, suport card de date, incarcare USB samd.

Preturile practicate in DIGI.mobil sunt lovitura care o sa schimbe telefonia romaneasca, asa cum o … stiam. Preturile sunt aceleasi cu cele din RDS.tel, iar telefoanele sunt incluse in abonamentul RDS.tel, care la randul lui vine lipit de conexiunea la internet. 1 cent in RDS.tel/DIGI.mobil, 2 centi spre Romtelecom, 8 centi catre retelele mobile romanesti sau retelele fixe straine, 18 centi catre retelele mobile straine. Preturile sunt atat de bune incat lovesc puternic si in piata de cartele pentru VoIP in strainatate. Abonamentele RDS.tel deja includ sute/mii de minute in retea, pentru cativa euro. Convorbirile DIGI.mobil se vor scadea din respectivele minute. Mi-e greu sa gasesc oferte echivalente la operatorii de telefonie mobila. Poate Cosmote, in unele configuratii, sa vina cu o oferta mai buna.

Preturi mici, poate la 10% din preturile concurentei, telefoane gratuite, milioane de clienti deja existenti. O oferta la care nu ai de ce sa spui NU. O oferta care te face sa renunti si la abonamentul de la telefonul fix si la cel mobil. Tentatia de a schimba va fi foarte mare mai ales pentru utilizatorii casnici, fara o putere mare financiara, adica majoritatea utilizatorilor de telefonie.

Ce va urma? Oferta de date pe DIGI.mobil. Daca vor veni cu o pretuiala la fel de competitiva vor castiga rapid si utilizatorii de business, pentru care conexiunea permanenta e esentiala. Nu stiu cine le-a gandit strategia, dar nu pot decat sa felicit respectiva persoana. Miscarile sunt geniale si revolutionare, cata vreme sunt sustinute tehnic. E o provocare, insa nu e imposibil.

Intre timp, RCS&RDS a renuntat la a se lista la bursa din Londra, pe seama turbulentelor bursiere internationale. A urmat un imprumut de 500 de milioane de euro, de la un consortiu de 14 banci, in frunte cu ING si Citibank. Banii sunt necesari pentru dezvoltarea retelei DIGI.mobil. Probabil va urma a noua incerare de listare, dupa (potentiala) reusita a seviciului DIGI.mobil. Probabil vor obtine atunci o capitalizare de 3 miliarde de euro. Ar putea folosi banii pentru plata datoriilor acumulate, care depasesc 1 miliard (cifre estimate de mine).

RDS&RCS are o problema mare de imagine. E cea din gluma cu care am inceput. Operatorii de telefonie mobila stau foarte bine la capitolul imagine, brand, reclama, tineri bucurosi de experiente gsm care le definesc viata samd. RCS&RDS e perceput ca Noul Oficiu Postal – in materie de tratament al clientului.

O alta problema de imagine provine din lipsa transparentei. Nimeni nu expune operatiunile interne, dar toate companiile incearca sa dea o impresie, sa formeze o poveste pentru presa si clienti. RDS nu stie sa vorbeasca cu lumea nici la nivel inalt. Actionarul majoritar e un personaj enigmatic despre care circula diverse povesti. Poate e un domn bine intentionat si caruia nu-i place presa. Ar trebui totusi sa-si angajeze persoane care sa se ocupe de imagine si de contactul cu exteriorul. Altfel, ramane impresia de mica mafie, persoane si actiuni care nu se pot explica, operatiuni care mascheaza samd. Totul se traduce prin lipsa de incredere transmisa clientilor.

Des-romanizarea sistemului de suport, transparenta fata de clienti, dialogul cu exteriorul - sunt capitole la care RCS&RDS are de lucru. Da, pot continua ca pana acum, fara dificultati. Daca oferta e suficient de buna clientii vor cumpara, insa nu vor avea niciun fel de atasament sau consideratie fata de furnizor. Pe termen lung vor pierde mult din potentialul castig, pentru ca traim intr-o lume in care comunicatia se comodizeaza extrem, iar in cativa ani relatia cu clientul, nu pretul, vor desemna castigatorul.

Mai multe despre DIGI.mobil aflati de pe digimobil.info, un site neoficial.

PS: Apreciez daca este mentionata sursa in cazul preluarii articolului.

Orice carte de marketing iti spune ca trebuie sa fii nisat. Cu toate astea, mereu suntem tentati sa uramim 7-8 iepuri, ne inchipuim ca putem face orice. Ca la exentsiile de linie, avem realizari mici pe moment si esecuri mari pe termen lung.

Am vazut un lucru amuzant: magazinul cu un produs pe zi care arata 3 produse in avans. In fiecare zi e unul nou, cel de peste 3 zile :) Mi se propusese acum ceva timp ca Ghelir fi magazinul cu un singur produs care vinde 5 produse, fiecare din domenii diferite. Desigur, am reufzat, ca sa nu diluam conceptul. Oricum, e un pas in plus fata de ideea simpa: facem un eMAG.

Da, inca un magazin online de produse IT si electronice e o idee destul de proasta. Poate Amazon, sau cineva cu o structura foarte stabila si o reteta de minune sa schimbe balanta pe piata asta. Pana atunci pot exista idei simple daca vrei sa musti din piata eMAG fara sa investesti prea mult: Faci un No-eMAG. Un magazin online care nu prezinta niciun produs, doar un formular de “drop a link” unde dai linkul de pe eMAG si datele de contact. Un operator raspunde via telefon/email/website in cateva minute, facandu-ti o oferta mai buna, cu un service mai bun, cu livrare mai buna. Eh? Costurile operationale sunt mai mici, siteul nu trebuie populat/intretinut…

Cheia succesului in comertul online este nisarea. Un exemplu care imi place foarte mult este berry.ro, un magazin online de genti si accesorii exclusiviste. Produse bine alese, upscale, preturi bune (mari, dar bune pt. produse de lux). Pentru ca am informatii din interior stiu ca lucrurile merg bine. Mi s-a cerut sfatul la inceputul afacerii, am ajutat cu cateva idei. Sincer, nu credeam ca exista o piata semnificativa pentru acest tip de produse, pe internet. Ghici ce? M-am inselat. Piata exista si e adresata foarte bine.

Internetul e cel mai bun loc pentru magazine extrem de nisate. Nu trebuie sa faci publicitate in print/tv/radio cand publicul tau este mult sub 0.1% din populatie. Ar fi gloante trase in intuneric. Online poti profila, poti targeta, poti vinde maimute roz mediteraneene grupului de iubitori de maimute roz mediteraneene. Poate ca sunt doar 5 in Romania, dar vei avea un magazin pentru toata Europa, care va vinde foarte bine.

Am cascat mult ochii cand am vizitat tari civilizate. Magazinele erau altfel. Nu avea toata lumea magazin mixt, cu carne, cosmetice, haine si fierarie. Nu! Erau magazine de cadouri, magazine de ciocolata, magazine de sapun, magazine de papusi din lemn, magazine de ceai, magazine de tabac, magazine de vin. Imi aduc si acum aminte de fascinatia care m-a cuprins cand am intrat prima oara intr-un TeaGschwendner ;-) As fi cumparat totul, m-as fi mutat acolo. De ce? Pentru ca sunt fascinat de ceai. Eram un client care abia astepta sa-si goleasca buzunarele. As fi cumparat ceai de la “mixt”? Nu, nu ma atragea atat de tare, nu era suficient de bine prezentat/vandut, nu iesea in evidenta, nu ma fascina, nu avea o poveste.

Lectia? Simpla: nisare. Potizitonare corecta, marketing care sa sara in ochi, sa atraga. Ca veni vorba, berry.ro are o promotie interesanta (pe langa cei 10% discount). O poti suna pe Alice, domnisoara proprietara, si o poti intreba ce sa cumperi. Pentru un ignorant intr-ale modei de femei, ca mine, e o optiune salvatoare. Tot salvatoare e si optiunea “vreau un cadou de la el” – apare o pagina cu un mesaj emotionant (de la ea pentru el), mesaj in care el este convins (cu argumente) ca trebuie sa-i cumpere un cadou special* de pe site. Cu asemenea campanii e vanzare trebuie sa ma tin atent de portofel/card ;-)

PS: Nu, eu nu dau cadou creme de picioare domnisoarelor.

Vara, 2005, Sinaia, la 200m de Taverna Sirbului, stau intins pe pajiste si-mi vine o idee geniala: Sistem online de rezervari hoteliere. Ajunsesem acolo cu o zi inainte, dupa ce am frunzarit 200 de siteuri inutilizabile pentru a gasi un loc la o pensiune. Am rezervat “online” la telefon in Bucuresti. In Sinaia, la cabana, pretul afisat era cu 20% mai mic ;-) iar receptionera mi-a spus: Asa va trebuie daca luati de pe Internet, veniti dom’le direct aici, noi avem mereu liber!

Rapid am facut calculele cu un coleg, cati oameni ar fi implicati, cat timp ne-ar lua sa facem o prima implementare, care sunt costurile operationale. Dupa 15 minute ne-am lasat batuti. Trebuia sa ne facem agentie de turism, un domeniu care nu ne pasiona mai deloc, mai ales ca vazusem ce haos total e in asemenea agentii (clientii nostri la un moment dat). Eh, o sa faca cineva, ca lumea, intr-o zi. Asa a ramas!

Ati observat? Mie, acum 2 ani, mi-a venit ideea lui Vladimir Oane. Deci mie, Dragos Manac, mi-a venit ideea lui, primul, mie. El acum castiga premii, bani, clienti. Eu? Nu am castigat nimic din idee. Vladimir are o afacere validata de oameni inteligenti, care au avut business-uri aduate de sute de milioane de dolari (chiar mai mult). Daca se misca bine va fi validata si de piata. Ideea exceleaza prin simplitate si practicitate. Ramane de vazut daca executia va fi la nivelul ideii. Avand oameni specializati, dorinta de munca si sustinere publica, ai sanse mari sa reusesti. Eu sunt convins ca Vladimir si Lavinius vor reusi in proiectul CapitanGo. Sunt atat de convins incat ii rog public sa spuna ce vor sa fac eu pentru ei ce vor sa facem noi (internautii/bloggerii) pentru ei. Vreau sa promovez gratuit, sustinut, si raspicat CapitanGo!

Hotarare imi este intarita de faptul ca deja apar viteji: oameni care stiau mai bine, care au avut ideea primii, care vor recunoastere. Nu e prima oara cand vad asta in Romania. Daca stau sa ma gandesc, trebuia sa ma si astept la asa ceva, e deja un obicei. Desigur, eu am avut primul ideea CapitanGo si asta “se stie” ™. Nu am executat-o, deci ideea mea valoreaza zero. Daca as fi avut un plan de afaceri si n-as fi executat-o ar fi valorat minus cateva sute de dolari, cat m-ar fi costat planul de afaceri.

Frustrarea si micimea sunt mari motivatori. Imi este rusine sa o spun, dar si eu eram asa. Ma simteam inferior celor care fac lucruri online la noi (si in alte parti) si aratam cu degetul. Cine ma? Eu stiu mai bine ma! Eu sunt cel mai destept! Aratam cu degetul si nu faceam nimic. Munca e data dracului, schimba omul. Cand am inceput sa fac am inceput sa tac. Sa tac si sa inghit. Imi venea sa-mi dau palme. Ideile mele geniale, nu aveau succes. Implementarile mele nu se terminau niciodata. In timp ce eu, inteligentul, faceam lucruri destepte, cei ce faceau lucruri ne-inteligente performau. Da, siteuri, servicii, proiecte, care au piata, care merg. Nu sunt maximul, nu sunt extraordinare, dar sunt acolo si merg. Si eu? Eu am esuat, lamentabil, de multe ori.

Am esuat pana in ziua in care am inteles ca nu sunt singur impotriva tuturor, ca nu le stiu pe toate, ca lumea nu are nevoie de mine, ca egoismul e cel ce dicteaza. Atunci mi-am dat seama ca voi reusi, numai daca ii ajut pe ceilalti. Nu, nu sunt Mos Craciun si nu indeplinesc dorinte, doar dau o mana de ajutor cand e nevoie, cui merita. Castig din asta. Cand ajuti un om la nevoie, fara sa-l jupoi, fara sa-l conditionezi, castigi si un prieten si un client permanent.

Cand mi se pare ca stiu mai bine, ii spun omului cum e mai bine si pun osu’ la transpir’, muncesc alaturi, pentru a schimba lumea in mai bine cu un milimetru. Stiti ce e fascinant? Ca am o gramada de oameni care ma ajuta si cu care lucrez in proiecte mari. Unii sunt chiar cei pe care in micimea mea, ii dispretuiam acum cativa ani.

Revenind la ideea lui Vladimir, The Oane! El e un exemplu extraordinar de om care FACE! Prezentarile lui sunt beton. Discursul lui emana pasiune. Pune suflet in ceea ce face. Genul acesta de oameni intr-o zi vor simti succesul si satisfactia la nivelul pe care multi nici nu si-l pot imagina. Nu e singurul, iar speranta .ro sta in faptul ca sunt multi ca el: oameni care fac, mizeaza pe o idee, isi investesc timpul, munca, banii. Tot ei esueaza! O data, de doua ori, de zece ori … pana invata suficient de mult din greseli incat ajung la reteta perfecta (nu reproduceri, nu clachieri fara discernamant). Oamenii astia vor defini Internetul romanesc in urmatorii ani. Frustratii vor ramane indexati pe Google, pana va aparea un algoritm de greutate pentru textul pus online, iar atunci bunul simt public ii va strange in pivnita Internetului. Vor iesi de acolo, ca si mine, cand isi vor da seama ca pentru a evolua (tu si lumea) trebuie sa ajuti, nu sa dai cu piciorul!

Ieri voi fi prezentat la Netcamp povestea de mai jos. Atasez prezentarea in format PDF, pentru a ilustra teoria.

#1 Plan de afaceri (1+2=46745)

Online si offline, afacerile pornesc fara un plan. Da, toti uram sa facem planuri de afaceri. Ruineaza inspiratia de moment, avantul creativ, dorinta de munca. Fara un calcul initial ai impresia ca ideile tale valoreaza foarte mult adunate (1+2?).

Rezolvarea? Inainte de a te apuca de orice proiect pune pe o foaie toate sumele de care ai nevoie pentru a-l porni si sustine 6 luni, alaturi de ce incasari crezi ca vei avea (variante: oribil, decent, beton). Ia o pauza si cauta niste modele de planuri de afaceri. Vei descoperi costuri noi. Modifica-ti planul, fa-i un update. Lasa cateva ore/zile sa treaca si gandeste-te ce alte noi costuri vei mai avea. Daca te straduiesti vei reusi sa gasesti cateva. Fa un ultim update si ia de bun 75% din incasarile considerate la varianta decenta. Sigur vrei sa continui?

#2 Parteneri (omul simplu, halterofilul, omul ascuns)

Cand pornesti la drum o faci alaturi de prieteni, cunostinte. Deseori prietenia din bar sau de acasa e transplantata la lucru. Rezultatul? Dupa o vreme observi ca unii trag mai mult pentru proiect/firma, altii mai putin, unii sunt dedicati, altii se implica in orice e nou si stralucitor. Implicit va exista o ruptura la un moment dat.

Rezolvarea? Nu lucra intr-un sistem al prieteniei. Alege-ti oamenii de care ai nevoie, implica-i si motiveaza-i, dar nu impartind tot proiectul prieteneste.

Daca vine vorba de partenerii de afaceri, tine minte ca ai nevoie de ei si ca te vor ajuta, cata vreme ii ajuti si tu pe ei. Tine-te de cuvant, plateste la timp, leaga si intretine relatia de business. Nu vei avea succes fara ei, asa ca alege-i si pastreaza-i bine.

#3 Tehnica si tehnicul (extraterstru)

Un business online se bazeaza pe tehnologie si pe oameni tehnici. Alegerile de aici determina succes sau esecul unui proiect. O tehnologie scumpa sau nepotrivita, oameni pregatiti slab/mediocru, vor face costurile sa iasa prin tavan, intr-o exploxie a cheltuielilor inutile.

Rezolvarea? Atentie mare la selectia platformelor software folosite. Costurile, scalabilitatea, disponibilitatea, viteza de lucru/dezvoltare, trebuie luate in calcul pentru a face o alegere pertinenta. Cat despre oamenii angajati, te poti astepta la povesti horror, deoarece sunt scumpi si fac lucruri pe care tu nu le intelegi. Le va fi mereu usor sa bage gunoiul sub pres, iar tu vei plati pentru curatenie. Solutia e sa fii mereu consecvent in alegerea tehnologiei pe care vor lucra si sa ai un sistem de supervizare si evaluare.

#4 Consultanta (masti)

Suna scump. Cand zici consultant te gandesti la un tip in costum care-ti spune lucruri de care nu ai nevoie sau pe care le stii, pentru multi bani. Asa se intampla, doar atunci cand nu stii sa-ti alegi partenerii. Consultanta e esentiala, altfel ajungi sa inveti din greseli, proces ce te incetineste teribil si te poate omori pe drum.

Solutia? Inveti, studiezi, cumperi cartile cele mai relevante din domeniu de pe Amazon. Iti gasesti consultanti printre prieteni sau oameni care au reusit in domeniu. Important e sa intrebi, sa ceri ajutor. Il vei obtine, fara sa fii nevoit sa platesti. Desigur, cand e cazul, banii jos sunt solutia.

#5 Comunicare (vorbitor)

Prezentarea, vanzarea, ofertarea, publicitatea, relationarea, interactiunea cu potentialii clienti, toate acestea sunt comunicare. Multi aleg limbajul sforaitor de lemn corporatist. Altii se multumesc cu un om de PR mediocru.

Rezultatul? Nu esti credibil, nu esti accesibil, nu esti memorabil, nu esti interesant. Sfatul meu e simplu: Verde in fata. Spune tot “pe bune”, direct, chiar daca nu sunt super profesionist. Oamenii apreciaza asta mai mult decat lectiile pedante de publicitate si comunicare corporatista. Ia clientul de guler si vorbeste cu el!

#6 Resurse (halterofil, punguta cu dolari)

Daca treaba merge, cat de cat, cheltuiesti. Daca merge foarte bine, cu siguranta cheltuiesti mult. Nu am auzit vreodata de bugete pentru startup respectate. Mereu e nevoie de mai multi bani.

Solutia? Castiga mai multi bani sau atrage investitori. Calculeaza-ti munca investita ca si resursa, pune pret pe ea. Daca spui ca ai reusit cu $3000, fara sa iei in calcul lunile de munca, inseamna ca habar nu ai cat valoreza munca ta sau a altora.

#7 Succes (orasul)

Ai succes. Totul merge. Niciodata ca in filme, mereu cu mai mult efort decat te-ai asteptat. E ceea ce ti-ai dorit? Ce faci mai departe? Te multumeste rezultatul? Seamna cu ce-ti imaginai la inceput?

Succesul e o stare periculoasa. Te face sa stai linistit, iar linistea lucreaza impotriva ta (ca si agitatia extrema). Trebuie sa rafinezi, evoluezi, cresti, adaptezi sau chiar vinzi. Pregateste-te pentru succes! Doar pregatit ii vei putea face fata.

#8 Focusare (insula cu palmier)

Lucrurile incep sa mearga sau dau semne de ratare. Ce faci? Te apuci de alt proiect. Unul singur? Nu, mai multe, cat mai multe. De idei bune nu ducem lipsa (serios!). Nu ideea face diferenta de obicei, ci executia. Focusarea e cheia. Inainte sa renunti incearca tot ce poti. Fiecare nou proiect inseamna sanse multiple de a realiza nimic.

Rezolvarea? Insista, iar cand renunti, renunta de tot, asuma-ti esecul! Altfel, boala lunga, moarte sigura (si trista).

#9 Sfaturi (golfer)

E bine sa asculti sfaturile. Nu e bine sa iei totul, fara filtre. Chiar daca au cele mai bune intentii, cei care te sfatuiesc nu-ti cunosc contextul, particularitatile de business. Din acest motiv pana si sfaturile bune, aplicate bine, pot avea rezultate proaste. In plus, oamenii care te sfatuiesc sunt suma/rezultatul sfaturilor lor. Daca aplici fix ce spun ei, o sa ajungi fix ca ei. Sigur vrei asta?

Mi se aplica si mie teoria, asa ca nu luati tot ce spun de bun ;-)

PS: Desigur, in sala nu m-am tinut de prezentarea de mai sus, ci am deviat, uneori destul de mult.

Maine voi fi speaker la Netcamp. Ma simt ca Romania in grupa cu Franta, Olanda si Italia vazand ceilalti speakeri ;-) Din acest motiv imi voi scrie prezentarea acum, pe blog si o voi publica maine. Vad, cu ocazia asta, diferenta dintre planurile de acasa si cele din targ.

* * *

Radu Spineanu s-a inscris cu myPadz, un proiect tare, inteligent, web20-ish, care chiar isi serveste/ajuta utilizatorii. It’s like speed dating for buyers and sellers. Nu are nevoie sa-i urez succes, le urez celor din juriu Inspiratie!

* * *

Evenimentele din ultimele saptamani ma fac sa ma simt ca-n Idiocracy, am ajuns sa renunt la logica si ratiune si sa am un discurs aproape politic. Chifteluta de pe tort a venit de la Radu, care mi-a scris urmatoarele:

“Vis-a-vis de experientele tale halucinante induse de Arena Leilor, trebuie sa mentionez ca genul asta de chestii sunt experiente personale prin excelenta. Prin urmare nu stiu ce kkt de autoritate ai tu sa ma judeci pe mine ori altii; a-propos, Lazarus stie? Nu de altceva, dar poate iti arata si cifrele care sunt in planul de start-up. Vorbea cu Ogica si calcula si ratele de penetrare, cash flow-ul si profitul proiectat; in felul asta aveai niste date certe pe care sa faci analize.

Cand o sa poti sa-mi arati cifre asa cum le pretinzi, o sa-ti zic construiesc un templu. Pana atunci insa pastrez discretia asupra atitudinii mele deloc rezervate fata de tine. “

Radu este domnul cu planul de legalizare a continutului multimedia piratat, o idee pe care eu am criticat-o. Cu siguranta nici domnului Fusu nu i-a cazut bine critica. Am gresit exprimandu-mi opiniile in acel caz. Ar trebui sa ma limitez la experientele mele si generalitati, altfel lovesc in orgoliile unor oameni, inaintea realitatii, iar de aici izvorasc tot felul de conflicte de care chiar nu am nevoie.

* * *

Am o stare oarecum depresiva, datorata realizarilor locale. Activam intr-o piata online mica in care clientii tremura cand se vorbeste un proiect de $10-15k, iar antreprenorii vor sa faca totul cu investitii de $1k. Cum afacerile adevarate le-am facut pana acum cu clienti straini, am ajuns la concluzia ca trebuie sa ne indreptam atentia catre Germania/UK/USA in urmatoarea perioada. Intr-o piata mare si pestii mici cantaresc mult. In Romania, sa fii peste mare, crescut pe cai naturale, e echivalent cu a fi cea mai mare furnica dintr-un borcanel murdar.

Cum visul meu nu a fost niciodata sa traiesc/activez intr-un Caracal mai mare, simt ca e timpul sa evoluam, sa activam in piete care au nevoie de proiecte si solutii inteligente, scalabile, consultanta la nivel inalt – pentru ca din ce aveam am facut deja un bici functional, iar asta nu ma multumeste deloc.

A trecut mai bine de jumatate de an de cand am lansat Ghelir. Succesul a fost neasteptat de mare, iar volumul de business a crescut usor si sigur. Ideea a prins, au aparut chiar si cateva clone, unele cu o viata mai lunga, altele deja disparute. Cu siguranta conceptul functioneaza, insa metoda de adresare, nisa aleasa si logistica fac diferenta dintre succes si esec.

Ma bucur sa va anunt ca azi se lanseaza Zazazoo, magazinul care asigura femeilor independente DoZa zilnica de shopping. Despre ce e vorba? Un magazin online care vinde in fiecare zi un singur produs, adresat femeilor. Eu voi incalca regulile si voi cumpara cadouri pentru domnisoare de pe Zazazoo, pentru ca sunt cam pierdut cand vine vorba de a intelege dorintele si preferintele femeilor ;-)

Zazazoo se bazeaza pe platforma MyBargain.biz, fundatia pe care sta si Ghelir. Lucrul cu echipa Zazazoo a fost foarte placut, s-au miscat bine, au fost flexibili, rapizi, inteligenti. Ca sa nu mentionez frumoase :) Ca veni vorba, ii multumesc Andressei ca a ales produsul din ziua lansarii proiectului, chiar de ziua ei. La Multi Ani Draga si Dragelor si Dragilor!

Sunt convins ca Zazazoo va avea pe nisa aleasa acelasi succes pe care-l are Ghelir, pentru ca s-au pozitionat si s-au pregatit foarte bine. Exemplul cel mai bun este chiar produsul din prima zi: Seria 6 din Sex & The City, colectie DVD (5 discuri, numai 159 RON!).

Asteptam observatiile si sugestiile voastre. Ne vor ajuta aici, asa cum ne-au ajutat si la Ghelir.

PS: Era sa uit, Zazazoo are si un ZazaBlog, locul unde Catalina si colegele din echipa scriu chestii de tipe, la care eu o sa trag cu ochiul cand nu ma vad colegii.

Update: Semn ca toata lumea e pe faza, am primit si un avertisment, pentru nefunctionarea timp de cateva minute a sistemului de caching: 3 min off.

Aveam vreo 8 ani cand am descoperit in podul bunicilor un colt cu cateva mii de carti vechi, prafuite. In fiecare zi luam cateva din ele si citeam tot ce mi se parea interesant. Fusesera publicate intre 1950 si 1970, astfel ca veneau cu un continut extrem de interesant pentru mine.

Acolo am citit povestea lui Jim Crow, baietelul care curata pantofii albilor si era batut si marginalizat de conationalii americani. Tot de acolo am invatat despre exploatarea omului de catre om si ororile capitalismului. Admiram desenele care insoteau povestile. Unul din ele prezenta un domn gras, scund, in costum, cu un trabuc (robusto ;-) in gura, cu o privire vicleana, frecandu-si mainile, stand la birou. In fata sa era muncitorul, spasit, simplu, blajin, astptand sa fie umilit si exploatat. Imi era clar, vedeam pentru prima oara cum arata porcul capitalist si cum acesta distruge oamenii comuni, ca parintii mei. Cine ar fi crezut ca intr-o zi chiar eu voi fi unul dintre acesti porci extrem de lacomi? Sa revenim!

Nu ar fi frumos daca ar trebui sa platim mai putin pentru tot ce cumparam? Mult mai putin! Eu as vrea, in permanenta, reduceri de 80%, la toate produsele. Atunci ar fi bine. Salariile ar fi suficiente, iar pensiile, crescute, vor permite un trai decent. Am putea sa angajam menajere, valeti, soferi, clovni, bucatari si antrenori personali, pe care sa-i plaim cu 100 RON! Stim ca s-ar putea, pentru ca toate serviciile si toate produsele au adaosuri mari cand ajung la noi, ca si clienti. Sunt contaminate de Adaos Barosan! Fara aceste adasouri ne-am putea permite mult mai mult.

De unde provine Adaosul Barosan? Din foamea porcului capitalist! Din nesatul sau, din dorinta de a avea mult, atat de mult incat sa se poata destrabala permanent, pe banii nostri.

Moment Stiati ca:

• Adaosul mediu practicat de magazinele traditionale este de 20%?
• Adasoul pentru produse de lux este un multiplu considerabil al costului de productie (4-10x)?
• Adaosurile mici presupun intotdeauna reduceri masive in asigurarea procesului de vanzare?

Ce se intampla daca adaosul este foarte mic? Exact ce se intampla si cand nu ai suficient sange in organism: mori. Firmele traiesc din adaos. Angajatii lor traiesc din acel adaos. Valoarea pe care o ofera prin serviciu sau produs+serviciu se regaseste in adaos. Da, alaturi de profit. Profitul, banii care permit infiintarea de noi firme, cercetarea, dezvoltarea, evolutia, recompensa.

Ce se acopera din adaos? Pai: salarii, chirii, internet, apa, gaz, lumina, benzina, masini, contabiltate, avocati, servere/computere, telefoane, software, echipamente, publicitate, imprumuturi, leasinguri, comisioane, amortizari. Nu e suficient? Sa nu uitam de impozitul pe profit/venit/dividende/cas/pensii/somaj/tva … in fine, cele 96!!! de impozite platite de o companie in Romania.

Fara sa iei in considerare niste reguli de simpla economie e foarte usor sa zici: Nesimtitilor! Lasati preturile jos, aveti de unde. In practica, cu preturi prea mici ajungi sa mori, sa faci munca in folosul comunitatii. Eu prefer sa cumpar de la oameni care stiu ca au un castig bun de pe urma mea. De ce? Ca sa pot sa cumpar si a doua oara, ca sa primesc un produs/serviciu care are premisele calitatii, ca sa-si poata plati oamenii, ca sa-i motivez sa creasca samd.

E placut pe termen scurt sa platesti mai putin, mult mai putin. E bine sa se bata vanzatorii pe tine, iar tu sa-l alegi pe cel mai ieftin. Concurenta e sanatoasa, cata vreme nu devine autodistrugere, iar autodistrugere devine cand apar cei mici cu strategia celui mai mic pret. Merg la minim, distrug piata, cresc asteptarile, ajuns sa se ruineze in timp, pentru ca nu pot sustine la nesfarsit pierderea. Da, pierderea – diferenta dintre adaosul efectiv si adaosul necesar, care e deseori mai mare fata de ce-si planifica antreprenorul neexperimentat.

Tentatia celor ce din clienti devin antreprenori este sa se comporte ca si clienti. Tinem preturile jos, practicam adaosuri mici, clientii vor navali! Surpriza: clientii nu navalesc, iar tu te ruinezi incet. Daca totusi navalesc, reusesc sa te ruineze rapid. Vei fi tu cel exploatat. Vor fi angajatii tai cei exploatati. De ce? De lacomie! Da, de lacomia de care era acuzat porcul capitalist. Sa ne bucuram ca putem cumpara mult pe mai nimic… Sunt o multime de tineri asiatici care isi vor dedica viata manufacturii, fiind in acelasi timp un model pentru muncitorii si antreprenorii locali.

Singura metoda de a prospera cu preturi mici e sa reduci la minim serviciile aditionale, sa folosesti un sistem de autoservire, sa automatizezi la maxim, si sa poti asigura un volum foarte mare. Nu, un mic magazin virtual sau unul de colt de strada nu va putea trai asa, din simplul motiv ca nu va genera niciodata un volum foarte mare.

Stiu, am exagerat. Lacomia este exagerare in cea mai pura forma. Poti fi lacom ca si client, in aceeasi masura in care poti fi lacom ca si vanzator. Pana la un punct e OK sa vrei un discount si un pret bun, la fel cum e OK sa vrei sa ai un profit bun. Cand se trece acea linie, lacomia preia comanda, iar lucrurile o iau razna. Veniti dintr-o societate comunista, cultivanduni-se dispretul pentru antreprenoriat si oameni de afaceri, foarte des acceptam irationalul, reprosam fara procesam, nu evaluam pozitia celor de la care cumparam. Rezultatul? Frustrare, de ambele parti. Faliment uneori, ignorarea clientilor alte ori, un tratament prost ca si raspuns cu aceeasi moneda.

Imi place sa incerc din cand in cand un restaurant nou, desi de obicei ma limitez la cele bine cunoscute. Vroiam sa merg la Jaristea de ceva timp, dupa diverse recomandari, cea din Ticalosii convingadu-ma ;-) Saptamana trecuta am profitat de o seara libera si un prieten bun aflat in Bucuresti si am mers sa vizitam locanta.

Ce sa comandam? Pai, pierduti in meniul foarte interesanti, am fost indrumati de chelner: nu trebuia sa ratam gustarea casei. Pe langa am comandat si cateva alte feluri care ne parusera interesante. A venit gustarea, pe un platou. Auntci m-a lovit: Platoul! Pasiunea mea pentru urmarirea costurilor m-a invatat ca cel mai scumpe alegeri sunt cele facute de altii, bazandu-se pe sistemul “cate putin din fiecare”. Platoul rece servit in restaurante e reprezentativ, are un raport cost achizitie/vanzare de 1:10, spre deosebire de traditionalul 1:4. Curiozitatea m-a impins sa iau nota de plata si sa o studiez. Platoul pentru doua persoane a costat echivalentul a 100€, restul mesei, pentru trei persoane, inclusiv bauturi, a costat aproximativ 70€. Cam mult dupa parerea mea, raportat chiar si la restaurantele straine (decente, zic eu) la care am mai mancat.

Ce invatam de la Platou?

1. Prezentarea unui pachet ingreuneaza abilitatea clientului de a lua o decizie calculata. Asadar, faceti pachete, se vand mai usor, iar daca sunt facute bine si au un pret rezonabil aduc valoare adaugata clientului, prin simpla combinare.
2. Deciziile noastre de moment sunt puternic influentate de factorii psihologici (presiune, recomandare, necunoscut, jena) – acesti factori usureaza vanzarea.
3. Nevoia de a alege din foarte multe variante genereaza indecizie si frustrare post alegere, dar si oportunitatea de a sugera clientului o alegere fericita, pe care acesta sa o accepte usor.
4. Manipularea inteligenta iti poate castiga clienti, ii poate transforma in promotori. Totusi, un truc slab descoperit va transforma clientul intr-un mic inamic.
5. Valoarea e creata, nu e intrinseca. Prezentarea, povestea, legatura cu clientul, oportunitatea, toate astea confera si cresc valoarea unui produs sau a unui serviciu.

Eu? Nu mai am acelasi entuziasm legat de Jaristea. Imi place, e OK, poate voi mai trece pe acolo. In sinea mea zgarcita si orgolioasa m-am simtit cumva nedreptatit – nu de faptul ca a fost nota de palta mare (stiam ca e un restaurant scump), ci pentru ca am avut incredere intr-o recomandare care a fost departe de ce as fi ales in cunostinta de cauza.