Pe cine mintim?
"Life’s not a sprint. It’s a marathon."
Calculul tabelar este noua mea pasiune. E minunat sa te joci cu cifrele si sa faci calcule. Cifrele sunt reci si spun adevarul. Le poti face sa minta, dar minciuna lor transpira rapid. Daca am fi perfect rationali si am functiona dupa cifre – am fi roboti. Oamenii se mandresc cu abilitatea lor de a fi irationali, si tot ce deriva de aici, tot ce ne face sa fim speciali.
Plecand de la cifre, astazi vom discuta despre gauri negre. Rationamentul de mai sus: Nu suntem roboti, avem voie sa fim irationali! are o gaura neagra in gard. Anume: daca avem voie sa fim irationali, inseamna ca putem fi oricand irationali, implicit ca orice actiune irationala e explicabila si scuzabila (fals, stiu). Problema este ca mica libertate pe care ne-o permitem, lasata nesupravegheata si nemasurata, se transforma in drept permanent, adica intr-o mare slabiciune.
Un caz practic de gaura neagra intalnesti des atunci cand ceri cuiva sa se autoevalueze. Ce se intampla? Fiecare persoana se gandeste la ce crede ca ar putea sa faca. Bazat pe asta isi stabileste valoarea. Daca iti vinde o parte din timp (ca angajat), daca se implica intr-un proiect alaturi de tine (ca partener), daca iti sustine cauza (ca suporter) – va considera in permanenta ca a contribuit cu o parte din valoarea sa. Adauga la asta si relatiile personale, normele sociale si slabiciunile sentimentale ale fiecaruia, iar evaluarea unei persoane sau a unei relatii contractuale devine un cosmar.
Gaura neagra vine din diferenta intre ceea ce credem ca am putea face si ceea ce facem. Diferentele sunt colosale, mai ales cand ai de a face cu oameni capabili. De cate ori nu ai intalnit oameni aproape geniali care in mod consistent nu au niciun rezultat luni sau ani intregi. Chiar ar putea face lucruri extraordinare, dar nu le fac. Care e valoarea adusa? Zero. Pare-se ca norocul nu le zambeste niciodata, iar nenorocirile nicicand nu-i ocolesc. De cele mai multe ori un om foarte competent, bazat si pe impresia buna pe care o are despre el, nu reuseste sa aiba rezultate constante. Tot de cele mai multe ori, cei care au competente sub-mediocre reusesc pe termen lung lucruri extraordinare doar pentru ca sunt constanti. Acesta este motivul pentru care eu nu cred in oameni buni sau slabi, inteligenti sau prosti, competenti sau incompetenti samd.
Oricand ne bazam decizia pe un sentiment, nu pe o informatie clara, riscam sa deschidem o astfel de gaura neagra. Implicit ajungem la judecati relative, de genul: muncesc/gandesc/produc mult, mi se cere prea mult si mi se ofera prea putin, nu sunt apreciat, e prea greu, e departe etc. De aici nu se pot naste decat frustrari, pentru ca nu exista raspunsuri bune sau pozitive la stari bazate pe non-sens.
Ce e de facut? Pai sa ne intoarcem la cifre si calcul tabelar. Ca sa putem asta trebuie sa masuram. Ca sa masuram trebuie sa nu mai lasam loc de interpretare. Ca sa nu mai lasam loc de interpretare trebuie sa ne interzicem sa ne mintim, sa inchidem o gaura neagra. Masori, mai masori inca o data, compari, observi, analizezi. In cele din urma o sa te loveasca diferenta crunta dintre realitate (ce s-a masurat) si imaginatie (ce ai crezut). Cu cat diferenta e mai mare, cu atat esti mai rupt de lume si cu atat iti cauzezi mai mult rau.
Pe cine mintim? Cred ca nu poti trai fara minciuna in societate. Serios. Exista insa un foarte mare pericol: ziua in care ajungi sa te minti pe tine.
Posted in Afaceri, Evolutie Personala, Hotnews, Neclasificate, Oameni si locuri, Personal, Recomandari
August 20th, 2010 at 6:47 pm
Unii ar spune cifre, altii ar spune bani. De ce s-o fi inventat acea unitate de masura care permite celui ce vinde varza sa schimbe ceva cu cel care vinde capre? Cite verze trebuie pt. o capra? :)
Daca adopti o teorie super-simpla si masori actiunile in bani rezolvi o gramada de probleme despre competente si/sau genii, intelese sau nu.
Sau altfel spus, poti fi oricit de irational vrei pe banii tai. Daca-i ai.
Apropo, mi-a placut postarea. :)
August 20th, 2010 at 9:51 pm
O mică întrebare: Cum conving managementul să măsoare ?
Cum conving managementul că orice funcționalitate adăugată trebuie măsurată ?
Pentru a se observa dacă este folosită, dacă lumea mai vrea să o rafinăm, dacă… măcar a scos banii investiți !
NU înțeleg de ce un manager NU ar vrea să măsoare !
Raspuns: simplu, pentru a lasa loc de manevra, gauri negre sau a evita responsabilitatea fata de sine sau superiori !
August 20th, 2010 at 10:44 pm
Minciuna poate fi buna si rea.
Iata un exemplu: Ionescu, un barbat “bine facut” declara: Pot si eu sa joc sah ca baietii astia! http://bit.ly/9grgsV. De ce? Pai sunt la fel ca ei, poate chiar mai bun! Am 45 de ani, 100 de kg, conditie fizica bunicica iar apa va fi la fel de rece ca si pentru ei, deci pot sa o fac.
La primul contact cu apa rece, Ionescu abia reuseste sa respire. De sah, nici nu incape vorba. Aici el poate sa aleaga sa se “minta” ca o poate face si sa se antreneze ca la un anumit moment dat sa reuseasca, sau sa recunoasca imediat ca nu se poate si sa renunte. Daca Ionescu are potential pentru ca sa joace sah in apa rece ca gheata si e perseverent, faptul ca incearca o perioada sa se convinga ca o poate face (pana chiar o poate face) e admirabil.
Ce ii poate fi fatal este sa se minta o viata intreaga ca o poate face, sa consume timp, efort si sa nu reuseasca. De acolo apare gaura neagra intre ce crede ca poate face si ce face.
Interesant este ca felul in care oamenii fac evaluarile initiale este in majoritatea cazurilor implicit eronat. Motivul este datorat faptului ca ne supraestimam calitatile si abilitatile pozitive atunci cand le comparam cu cele ale altor oameni. Mai multe despre asta aici http://bit.ly/5NHLg
Minciuna apare natural datorita inabilitatii noastre de a evalua realitatea corect. Minciunile sunt inofensive la inceput. Cosmarul apare atunci cand mintim constant. Asa cum spui si tu, gaura neagra apare atunci cand mintitul devine un comportament – cand in timp, se creaza o diferenta majora intre ce credem ca am putea face si ceea ce facem. Felicitari pentru articol!
Raspus: Multumesc pentru comentariu!
August 21st, 2010 at 4:01 am
“Nu teama de a face ceva, ci teama de a reusi, explica multe esecuri.”
August 21st, 2010 at 8:43 am
nu tebuie sa faci calcule sa observi ce se intampla la noi totul se ivarte intre bani si putere ,dreptatea e si ea prinsa in hora iar noi poporul batem din palme .poate suntem cu totii vinovati sau nu dar acest sistem e pentru cei care au bani si putere mana cereasca /raiul pe pamant,si cand noi cei din iad vom putea sa avem ceva de spus si nu la alegeri ca ei atunci pot sa faca ca iadul sa arate rai si multi sunt atrasi si folositori
August 21st, 2010 at 10:02 am
Partea amuzantă a articolului, dar şi a comentariilor, este faptul că şi autorul şi comentatorii încearcă să reinventeze roata în psihologie.
Tot ceea ce scrie în articol şi în comentarii, dar cu o profunzime şi o detaliere multiplicată cu un factor de 50 sau 100, se găseşte în analiza tranzacţională a lui Eric Berne şi a discipolilor săi.
Raspuns: Poate si mai amuzant dpdvd psihologic ar fi sa zici ce a determinat formularea reactiei tale :)
August 21st, 2010 at 5:09 pm
Probleme cu personalul? :)
Raspuns: Nu, cu oamenii in general
August 21st, 2010 at 8:36 pm
Dragos, poate ca nu sunt cel mai in masura sa dau lectii de antrepenoriat, dar eu unul ca si muncitor pe plantatie (si fost sef pe 20 oameni) vad lucrurile asa:
Angajatorul (reprezentat prin sef, patron etc) se inhama la o anumita sarcina si isi alege oamenii ca sa contribuie la acel scop. E dreptul lui sa masoare contributia fiecaruia in realizarea scopului, fiind responsabil la randul lui mai sus (sef, actionari).
Evaluarea are rol de feedback de intarire si corectare, iar autoevaluarea rol de a detecta viziuni diferite, de a le discuta si corecta daca se poate. Daca nu se poate … ii zicem nepotrivire de caracter si la revedere (legislatia muncii poate fi o problema totusi).
Sa masori este frumos, dar nu intotdeauna posibil. Muncile repetitive se pot masura, cele de creatie mai greu. Poti sa evaluezi un CEO dupa rezultatele financiare, dar si acolo el poate crea o crestere nesanatoasa care sa duca la faliment in urmatorii ani. E complicat sa creezi un scor obiectivat care sa coreleze intotdeauna cu valoarea.
Am folosit si eu tehnici de evaluare, scoruri pe vectori evaluati, ajuta, dar m-am trezit ca unii evaluati scapa prin plasa evaluarii, ori erau prea buni pe hartie dar dificil de lucrat cu ei, ori erau foarte ok per ansamblu dar nu prea straluceau la scoruri. A trebuit sa corectez pe alocuri cu factorul meu subiectiv (incercand sa fiu cat de obiectiv pot).
Eu zic ca zicala ca “ochiul stapanului creste vita” are un sambure de adevar (facem abstractie de posibile asemanari directe).
Nu poti intotdeauna sa demonstrezi cuiva ca este mai putin valoros decat crede. De la o rezolutie incolo masurarea modifica chiar ceea ce incearca sa masoare.
Raspuns: Nu ma refeream strict la relatiile cu angajatii. Apreciez comentariul tau. +5 Insightful :)
August 23rd, 2010 at 7:15 am
Dragos spui mai sus ca nu te referi la relatiile cu angajatii. Dar la ce te referi?
Folosesti ratiunea in relatiile interumane? Ai intrat intr-o teren minat sa stii…
Oul lui Columb… Logica matematica are rolul ei… in scoala, cercetare…
Nu confunda umanitatea cu irationalitatea. Crede ma vei gasi oricand pe cineva care ti va dovedi ca tu esti de fapt irational, tocmai incercand sa fii prea rational.