"Men in general judge more from appearances than from reality. All men have eyes, but few have the gift of penetration."

Sunt una din elitele internetului romanesc. Da, stiu te doare mintea! Mi s-a spus asta saptamana trecuta, la un eveniment, unde eram intr-un panel, alaturi de alte elite. Afirmatia asta  este gresita pe foarte multe nivele, excelenta pentru a trezi o multime de sentimente tocmai bune de analizat.

1. Imaginea publica

Este imaginea pe care ceilalti si-o formeaza despre tine. Existam pentru cei din jur ca o suma de perceptii si presupuneri despre ceea ce ne caracterizeaza. Poti alege sa te expui sau sa te ascunzi. Inteligent este ca in mediul romanesc sa te ascunzi – zic oamenii mai batrani si mai inteligenti decat mine. Poti alege sa te expui, cu riscuri si beneficii.

Oamenii din business se impart in sobolani si papagali [multumesc Nicu!]. Papagalii se expun si uneori castiga din asta. Ce vede publicul? Vede un personaj in milioane de feluri. Fiecare isi aplica filtrul propriei constiinte, iar prin filtrul respectiv se vede intotdeauna o alta imagine. Vom incadra perfect imaginea celor din jur in universul nostru. Daca suntem marcati de propria neputinta, vom vedea cum altii pot pentru ca au spate (parinti, securisti, averi etc). Daca stim un pic mai mult despre cum functioneaza lumea, vom intelege si mesajul din spatele imaginii afisate. Daca vom creste, vom putea aplica un filtru mai avansat si vom intelege mai mult din vechile imagini.

Un exemplu practic este articolul despre Cosmin Radulescu, un foarte bun prieten. Cosmin este unul dintre cei mai curajosi si mai inteligenti oameni pe care ii cunosc. L-am citiat de N ori pe blog fara sa-i dau numele. Am fost colegi de liceu si am ramas buni prieteni. A avut mereu solutia buna pentru mine, chiar si cand am luat decizii proaste, neputand sa accept simplitatea punctului sau de vedere.  Cosmin a construit o reprezentanta la standardele Vodafone cand lumea vindea cartele Connex in dughene. Dupa asta a construit o clinica medicala cu servicii exceptionale, avand resurse minime. Sistem de programari, doctori foarte buni, aparatura cum rar gasesti in Romania, canapele de piele, plasme, asistente care te ajuta si iti zambesc. Unde toate astea? In Caracal. Eu il admir si sunt convins ca poate cultiva flori in desert, daca a reusit sa faca toate astea in Caracal. Eu nu as putea. Ah, serviciile sunt in mare parte oferite gratuit si platite cu luni intarziere de stat care le "subventioneaza". Mi se pare fabulos sa treci de sali de asteptare friguroase, scaune rupte si oameni care ignora la un serviciu civilizat. Incredibil e cum "niste copii" (ca sa citez pe cineva) fac asta cu mult mai putine resurse decat cele cheltuite de stat. Dar, sa revenim …

Am reusit sa-l conving pe Cosmin sa dea un interviu. Rezultatul? Zeci de comentarii in care se amintea de parintii lui securisti sau doctori, de banii de la oameni din umbra samd. Presupun ca e de rau augur sa ai o mama asistenta la farmacie si un tata invatator intr-un sat. Sau, daca ai parinti instariti, ar trebui sa fugi in padure pentru a nu-i umili pe cei care s-au nascut in familii de muncitori. Nu pot decat sa ma gandesc la ce e in mintea unor oameni care au astfel de pareri sau comentarii. Oare cum a fost intreaga lor viata daca ies asemenea imagini cand aplici filtrul lor? Realist, nu poti decat sa te simti rau cand ai de a face cu asa ceva. In plus, veninul scuipat din neputinta si limitare distruge si ce a mai ramas din entuziasmul celor putini care fac – si nu asteapta sa fie asistati.

Mitul: omul curat si cinstit, pornit de jos, care reuseste de unul singur, neafectand nici macar existenta unei muste. Atunci cand reuseste, acesta nu are bani sau putere, ci daruri nelimitate pentru cei din jurul sau, cu care imparte tot ce are frateste, deseori renuntand la infima sa parte din ce a castigat, in folosul unuia care are si mai putin. Acesta este salvatorul, vindecatorul, omul de bine, cel care va duce Romania mai departe. Din acest motiv va primi voturile si aprecierea publica.

In fine, nu cred ca ar trebui sa incerci sa repari filtrele prin care se formeaza imaginea publica. Poate ca se vor repara peste cateva zeci de ani, cand oamenii nu vor mai fi marcati de trecutul chinuit. Poate ca nu se vor repara niciodata. Oricum, cred in continuare ca imaginea publica te ajuta si este absolut necesara. S-ar putea ca si de data asta Cosmin sa fi avut dreptate.

2. Imaginea proprie

Mi-e foarte frica de oamenii care nu au nicio doza de umilinta si niciun pic de indoiala. Nu pot avea incredere in ei, la fel cum nu pot avea incredere in cei care traiesc in umilinta si indoiala. Actiunea fara minte este mai periculoasa decat mintea fara actiune. E amuzant sa fii facut elita ;-) sau sa fii abordat foarte formal si respectuos de niste oameni marcati de o imagine (pe care nu o inteleg adesea). Desigur, e hrana pentru ego, insa poti deveni usor dependent de puterea asta. Din acest motiv avem profesori care isi terorizeaza elevii, mici sefuleti de departament, portari cu simtul raspunderii si oameni fara indoieli.

Cred ca este esential sa fii echilibat. Intamplator, este si foarte greu. Sunt de parere ca sunt cel mai bun, dar si cel mai prost. Tratez orice idee ca si geniala sau ca total gresita. Incerc sa vad binele in rau si raul in bine. Sunt total de acord si total impotriva. Asa se face ca am o imagine buna si o imagine proasta despre mine. Imaginea buna ma motiveaza sa merg inainte, imaginea proasta imi da de lucru si ma obliga sa merg inainte. Nu cred ca sunt vreun mare antreprenor, vreo mare elita, vreun mare intelept. Sunt foarte constient de limitele mele si asta ma bucura, pentru ca stiu unde trebuie sa cresc. Imi place sa discut cu Cosmin pentru ca invat de la el si pentru ca nu le stie pe toate, are indoieli si e umil, desi are o multime de certitudini, realizari si un spirit arogant atunci cand vrea.

Acum ceva timp am fost invitat de JCI sa vorbesc despre Spiritul antreprenorial din perspectiva organizatiei. Pentru ca am ajuns tarziu, dupa o zi grea de munca, am tinut o mica prezentare foarte sincera si foarte nestructurata. Multi au apreciat prezentarea, poate tocmai pentru ca nu am avut timp sa o imbrac in haine mai formale. Cred ca reflecta destul de bine imaginea pe care o am despre mine. Pe scurt [dupa cum bine mi-a amintit Cezar] in lume exista trei meserii: saracia, bogatia si sexul. Din toate se face un ban cinstit. Eu am ales. Si uite ca se poate! Si, ca sa-l citez iar pe Cosmin: Nu e deloc rau pentru niste tarani din Caracal ;-)