*** Cuvinte inainte ***

Citim tot mai des despre oameni care s-au retras la tara, au plecat pe vreo insula exotica sau isi traiesc viata in metropolele lumii. Ce au toti in comun? Au evadat. Ideea trezeste speranta si invidie in mintea fiecarui cititor. Iti imaginezi cum ar fi sa scapi de griul inchis din jurul tau si de griul inchis din tine, insa ai legaturi si poveri ce-ti fac evadarea imposibila. Ramane totul un vis sau iti marchezi o destinatie pentru vreun viitor concediu.

Nu sunt o autoritate in domeniu si nu am facut vreun studiu obiectiv sau elaborat. Cu toate astea, pentru ca anii trec rapid si am nevoie sa-mi pun ordine in idei, am hotarat sa-mi expun viziunea simplista asupra planului suprem: Marea Evadare. Oriunde am fugi, nu vom putea scapa de noi insine – spune un truism. Evadarea te va duce din iad in rai, de pe un continent pe altul sau te va face sa vezi altfel un copac. Evadarea este echivalenta cu depasirea barierei sonice, doar un prim pas, insa foarte greu de trecut, ca orice mare bariera a propriei minti.

Un text nu poate tine locul unei actiuni. Simti nevoia de a evada. Stii lucrurile de care ai vrea sa scapi si iti imaginezi viata fara ele. Pentru a reusi trebuie, mai intai, sa intelegi contextul, sa ai harta locului din care vrei sa fugi si niste semne spre locul in care vrei sa ajungi. Acesta este scopul textului meu, de a descoperi cateva portiuni dintr-o harta acoperita de ceata. L-am impartit in trei parti, sa fie usor digerabil. Sunt note pentru mine si pentru oricine le considera utile, fara pretentia de a fi corecte sau juste. Un text nu poate tine locul unei actiuni.

Partea I – Drama

"Mintea ta e mai ascutita ca o lama de Toledo."

Nimicul. Abonamente la telefon, un reality show, noul suc de piersica cu 6% pulpa, emisiunea de la radio, durerea de stomac, groapa din asfalt, idiotul care ti-a taiat calea, proasta de la ziar, doza de ura, masina, cafeaua cu prea mult zahar, masuta din hol, upgradeul necesar, fermoarul stricat, emailul, noua melodie … samd, samd, samd. Toate acestea sunt nimicul care ne inconjoara. In unele poti gasi un pic de liniste sau o doza de frumusete. Totusi, aceste nimicuri ne umplu viata, ne ocupa mintea, ne creeaza activitati si ne modifica starea de spirit. Seamana cumva cu teoria partzului, care reuseste invariabil sa ocupe intregul spatiu in care a fost eliberat. Asadar, nimicul este aerul vietii. Nimicul este necesar pentru a te tine ocupat, iar ocupatia de acest fel este necesara pentru a nu fi nevoit sa te confrunti cu tine.

Desi infinit, nimicul nu este suficient. Deoarece el creeaza doar ocupatie, exista nevoia unor evenimente care sa te pozitioneze, sa-ti dea o directie, sa te incarce. Acestea evenimente exceptionale sunt dramele, iar ele au o forta imensa in existenta omului. Dramele sunt gauri negre. Au o putere de atractie careia cu greu ii poti rezista. Plutind in nimic alunecam usor spre drama.

Anatomia unei drame este simpla:
- situatia premergatoare dramei, contextul favorabil in care aceasta sa apara si sa se dezvolte
- desfasurarea actiunii, o stare de conflict deschis sau o traire interioara puternica
- deznodamantul si rearanjarea, adica noul inceput

Dramele sunt de trei mari feluri:

1. Drama marunta. Exemplu: conflictul de la lucru, din trafic, de la magazin, o intamplare nefericita, un ghinion samd. Acestea sunt drame cotidiene, fara prea mare importanta, care insa ne permit sa urcam si sa coboram prin nimic, facandu-ne existenta mai agitata.
2. Dramele majore. Exemplu: ruperea unei prietenii vechi, concedierea,  o afacere proasta, un accident, un conflict in familie, ratarea unui examen important sau a unui pas in cariera samd. Acestea sunt dramele sanatoase, care apar regulat (de la luni la ani) si despre care vom discuta pe larg.
3. Nenorocirile. Exemplu: moartea unei persoane apropiate, un accident grav, un incendiu, o boala grava. Acestea sunt dramele cele mai intense, greu de evitat si greu de suportat.

Dramele sunt deseori irelevante ca si continut sau desfasurare. Ce este relevant – si motivul pentru care oamenii devin dependenti de drama – este faptul ca o drama iti ofera doua mari sanse:
1. Sa pierzi onorabil.
2. Sa pornesti de la inceput onorabil.

Drama este pretextul pefect pentru ratare. De ce? Pai in primul rand, drama este o actiune incontrolabila. Fiind incontrolabila este acceptat social ca cel implicat sa piarda directia. Ai voie sa abandonezi si ai o scuza credibila pentru abandon. Ai un intreg context la dispozitie care-ti permite sa gasesti vinovati:
- colegul, seful, iubita – cei din jurul tau care te-au inselat, tradat, furat, abuzat.
- economia, Dumnezeu, norocul – forte superioare incontrolabile carora nimeni nu le poate face fata.
- sanatatea, timpul, locul – lucruri care nu depind de tine si unde nu poti alege.

Mai  mult, drama iti ofera prilejul de a te redefini. Poate ca cei din jurul tau te-au inselat, dar tu esti un om bun si poti merge mai departe. Identifici raul si tu te pozitionezi ca reprezentant si aparator al binelui. Raul este mereu imens si incontrolabil, deci cei din jurul tau vor sti ca esti bun si ca ai o problema. Poate iti creezi si un set de dusmani, care la randul lor ajuta la motivarea unor actiuni ulterioare si la ocuparea timpului. Asadar, drama iti motiveaza pozitia prezenta si te incarca pentru viitor.

In cele din urma, drama este solutia pefecta, pentru ca-ti permite sa pierzi scuzabil, sa dai drumul fraielor, sa te lasi purtat de val si sa ai un alt vinovat pentru consecinte. Raul de mari proportii este mereu asociat dramei, pentru ca doar asa evenimentul poate fi extraordinar. Rasplata ascunsa in drama face ca orice rau sa poata fi trait stoic, aducand un nou prilej de glorie pentru cel afectat si fiind o scuza utila (uneori o intreaga viata).

Oamenii au nevoie sa poata rata lucruri fara sa fie facuti vinovati, au nevoie sa simta ca au mereu dreptate si sunt buni in adancul sufletului, au nevoie sa fie distrasi in lupte care sa-i consume, au nevoie de noi inceputuri, au nevoie de vinovati. Practic, oamenii au nevoie de orice lucru care ii ajuta sa evite responsabilizarea pentru fapte si consecinte si de orice lucru care ii ajuta sa aiba o imagine corespunzatoare cerintelor morale proprii sau ale societatii. Din acest motiv, drama este un element dorit, o supapa necesara vietii comode. Ca efecte secundare, dependenta de drama te face usor de manipulat, ii determina pe cei din jurul tau sa-si piarda incredere in tine si le complica si lor inutil viata.

Intelegerea si infrangerea depedentei fata de drama sunt necesare pentru Marea Evadare.

Cum distrugi drama? Simplu. Atractia sa sta in faptul ca ofera pretextul perfect. Invingi drama renuntand la pretextul adoptat in mod constient sau inconstient. Situatiile neplacute exista mereu, iar uneori suntem prinsi in ele fara voia noastra. Vei evita dramele cata vreme iti asumi faptele si consecintele, nu iti pierzi controlul, nu gasesti vinovati externi, nu cauti confirmari ale perfectiunii tale, nu cauti calea usoara si ai puterea sa fii obiectiv cu tine.

O viata fara drama presupune o mult mai mare responsabilitate fata de tine si fata de cei din jur. Cu siguranta e mai dificil sa faci fata provocarilor, sa ai obiective in viata, sa-ti asumi riscurile, pierderile si esecurile. Drama te ajuta sa scapi de confruntarea cu tine insuti, insa te condamna la o viata plina de nimic, minciuni si sperante nascute moarte. Astfel iti poti impinge existenta, alaturi de ceilalti care isi imping existenta, avand scuzele perfecte si responsabilitate zero. Apeland la drama reusesti sa te condamni la o viata de mizerie. Si, culmea, viata de mizerie e varianta usoara si mai toti aleg varianta usoara.

Cum rezisti? Invariabil, avem multe provocari de infruntat, multe situatii grele sau neplacute, chiar si cand nu le cautam cu lumanarea pentru a da noi pretexte. Pentru a le depasi trebuie sa te poti infrunta pe tine. Trebuie sa accepti ca nu esti responsabilitatea unor persoane din jurul tau: parinti, colegi sau prieteni. Trebuie sa accepti tot ceea ce vine spre tine. Trebuie sa ai un plan si sa evaluezi toate scenariile. Trebuie sa actionezi si sa reactionezi. Trebuie sa ai controlul si sa lucrezi cu ce nu poti controla. In cele din urma, ce nu te omoara te face mai puternic. Oricum pe termen lung toti murim, deci avem sansa de a deveni foarte puternici pe parcurs. Adauga un pic de umor si multa perseverenta si poti trece de orice.

Exemplul meu favorit de perseverenta este Muhammad Ali in faimosul sau meci The-Rumble-in-the-Jungle. Imi place pentru ca e o demonstratie documentata a unei tactici inteligente, presarata cu umor si bazata pe rezistenta, de a face fata unei situatii critice in care toate sansele sunt impotriva ta. Nu intotdeauna castigi. Nimeni nu se asteapta ca o persoana sa depaseasca orice situatie. Insa cata vreme lupti, accepti infrangerile si inveti din ele, esti in pozitia de a-ti controla viata. Abandonul este varianta cea mai putin onorabila, nu infrangerea. Din fericire, situatiile cu care ne confruntam, chiar atunci cand par a fi mari drame, sunt mult mai usoare si tolerabile decat un lung sir de pumni de la un campion mondial de categorie grea. Alt avantaj este ca avem zeci de ani la dispozitie pentru a castiga un meci, suficient timp incat sa invatam si sa aplicam orice strategie.

Marea Evadare incepe de la asasinarea dramelor. Nu poti pleca niciunde, nu-ti poti schimba viata in directia dorita cata vreme nu-ti controlezi actiunile si cata vreme iti impingi viata prin marele nimic inconjurator navigand de la drama la drama. Dependenta de drama te va controla, indiferent de locul in care pleci, de noii prieteni, noul job sau noul pas in viata care crezi ca va schimba totul in bine. Singura solutie este asasinarea dramelor pornind de la autocontrol, responsabilitate, actiune, echilibru si obiectivitate. 

… vor urma Partea II-a – Locul si Partea III-a – Fuga.