Cumperi sau stai cu chirie? III
July 9th, 2009 by Dragos Manac
"Fuck the world!" [... walking away] John James Rambo
Diverse persoane ma roaga sa scriu un follow-up la articolele de anul trecut legate de vesnica dilema “Cumperi sau stai cu chirie”. Situatia s-a schimbat dramatic in anul care a trecut de cand am scris articolele. Subiectul in sine a prins si e repetat si re-calculat in diverse articole mai originale (sau nu).
Ce inseamna o decizie proasta? Depinde de importanta deciziei. O decizie proasta care iti marcheaza viata inseamna foarte mult. Exemple: unde te stabilesti, ce profesie iti alegi, cu cine te casatoresti sau ce apartament in rate iti cumperi samd. Desi toate sunt decizii reversibile, inertia si frica de schimbare le agraveaza mereu.
Imi amintesc reactiile violente de anul trecut. Nu cred ca s-a schimbat nimic major in atitudinea incrancenatilor de atunci. Dupa ce trecem de perioada aceasta (in care decizia proasta ustura rau) vom reveni si la coordonatele mentale care justifica si forteaza deciziile nepotrivite.
Cumperi sau stai cu chirie? Cumperi doar cand ai bani, iti permiti achizitia, iar piata nu e pe un val al preturilor aberant de mari. Daca ai reusit sa te abtii de la a cumpara cand piata era la maxim si ai economisit banii, poti cumpara acum pe mult mai putin. Cata vreme e exemplul proaspat in minte, ganditi-va ca banii de avans de anul trecut (25-30.000 EUR) plus dobanda, plus un mic efort acum, s-ar traduce prin achizitia unui apartament cu banii jos. Acum! Ce inseamna asta? Ca nu mai ai rate de platit 30 de ani de acum inainte si ca te-ai scutit de o povara de 2-300.000 EUR pe mare parte din durata vietii tale active.
Urmeaza noua casa si noul hype. In cativa ani, adaugand inflatia si o noua panta ascendenta pe piata, preturile o sa se apropie de cele din anii trecuti. Toti cumparatorii vor rasufla usurati ca lucrurile sunt din nou normale si au platit “cat face”, uitand de povara de azi si de zecile de mii de euro platite ca dobanda.
Imobiliarele vor fi mereu o industrie fierbinte, chiar daca acum sunt aproape zero. Probabil la urmatoarea tura pe montaigne russe-ul preturilor nu vom mai avea atat de multi speculanti si nici o isterie generala, insa nevoia mentala de a cumpara va exista in continuare, fiind un atribut cultural.
Tocmai cand credeam ca am reusit sa-i conving pe cei din jurul meu ca ar trebui sa ne abtinem de la cumparaturi imobiliare extreme, vine mama si-mi tine o intreaga teorie despre cat de important e in viata sa ai casa ta ;-) Un rol determinant il au rudele si prietenii care si-au cumparat apartamente sau au casele in constructie (cu ce pret!).
Ce e important in viata? Pai sa-ti faci o familie, sa-ti cumperi o casa si sa ai o slujba sigura. Ne casatorim maine, ne cumparam o casa cu credit pe 30 de ani care ne ia 65% din venituri si ne angajam la o banca! Ce putea sa sune mai bine decat asta acum un an?! Cred ca ar fi fost extrem de bucuroasa mama pentru mine. As fi fost un om normal. S-ar fi putut duce sa discute cu lumea si ar fi putut fi mandra de realizarile fiului ei, pentru ca are acelasi sistem de referinte cu lumea.
Insist pe povestea cu mama pentru a sublinia modul de gandire al ultimelor doua generatii. M-as fi asteptat ca tinerii sa aiba mintea mai limpede. Cu toate astea multi cedeaza presiunii si isi lasa parintii, prietenii sau vecinii de bloc sa le conduca viata. Ajung sa faca ce spune lumea si ce face lumea. Asa se creeaza haita si apar manifestari de nebunie colectiva (ca apartamentele de 150.000 de EUR din Militari). Doar tu stii ca tremuri de frica sa nu ramai fara serviciu sau sa nu-ti mai scada salariul. Doar tu stii ce inseamna sa intarzii sa platesti rata la banca. Doar tu stii cati bani iti mai raman pentru necesitatile minime. Vacanta? Deplasari? O alta casa? Serviciu in alt oras sau in alta tara? O tentativa de a incepe o afacere pe cont propriu? Foarte, foarte putin probabil. Multumeste-le parintilor, prietenilor si vecinilor pentru ca ti-au inspirat si justificat deciziile in viata!
Revenind la mama. I-am facut calculul tranzactiilor noastre imobiliare din ultimii ani. Am calculat si scenariile “ideale” cu care venise. Am adaugat la asta si mutarile facute in ultima perioada si beneficiile flexibilitatii. Rezultatul? Mama e foarte multumita ca a inteles din nou de ce sunt eu incapatanat si iau decizii care nu rezoneaza cu vecinii de bloc. Sunt si foarte mandru de ea pentru ca a avut curajul sa raspunda cu “baiatul meu are o alta conceptie despre cumparat si inchiriat” intr-o discutie de a doua zi cu o cunostinta care povestea de apartamentul cumparat in rate si de faptul ca la anul o sa ia si masina in rate.
Flexibilitate si oportunitate plus eliminarea riscurilor pe termen lung. Asta castigi daca alegi implicit sa inchiriezi si sa cumperi doar atunci cand ai toate avantajele. Nu insist pe ideea de a nu cumpara niciodata. Cumpara cand poti si chiar merita. Cumpara cand e un chilipir si iti poti dovedi ca e o investitie care nu pierde bani pe termen lung, ci, in cel mai rau caz, ii imobilizeaza.
Va amintiti povestea cu tatal responsabil care trebuia sa faca orice pentru a cumpara in rate deoarece la miezul noptii venea proprietarul cel rau si ii evacua familia (cu copilul mic in brate)? Parea un scenariu dramatic, care justifica pe deplin cumpararea. Ar fi trebuit sa se duca la soacra sau la prieteni cateva zile pana si-ar fi gasit altceva de inchiriat. Drama adevarata apare azi, cand respectivul a intarziat luni de zile cu plata ratelor la banca si urmeaza sa fie lasat fara casa, fara avans si cu o datorie pe termen lung. Nu va veni nimeni in miezul noptii sa il dea afara. Va primi o nota de evacuare si un termen de eliberare a locatiei. Nu-i asa ca a luat o decizie buna?
Cu 350 de euro anul trecut abia puteai inchiria o garsoniera. Acum poti sta intr-un apartament de 2-3 camere. Daca nu ai avea apasarile unui imprumut mare ai putea sa te duci intr-o locatie potrivita cu bugetul tau. Ai putea sa economisesti. Ai putea, fix cu aceeasi bani, sa-ti inchiriezi o garsoniera la Viena sau un bungalou langa o piscina sau pe malul marii, in orice insula din Marea Mediterana (nu e o gluma!). Cu o rata mica de 350 de euro anul trecut, la o garsoniera cumparata in rate, nu poti decat sa-ti mai bati un cui in talpa acum.
Stop pierderilor! E un concept simplu. Ai luat o decizie proasta? Decat sa perseverzi in a pierde bani, zici Stop! si iti asumi pierderea acumulata. Este, oricum, cea mai mica pierdere posibila daca te opresti acum. Maine pierderea va creste. Poate maine reusesti chiar sa recuperezi un pic din paguba. Asa trebuie sa gandesti si cand vine vorba de orice decizie proasta, inclusiv imobiliare (precontractate, in curs de cumparare sau gata cumparate).
Responsabilitate! E dificil sa mergi impotriva intelepciunii populare. E neplacut sa iei decizii care contrazic parerea celor din jur. Insa, cand e vorba de tine, asuma-ti responsabilitatea si ia o decizie clara si limpede. E foarte usor sa fii slab, sa alegi calea batuta si aprecierea celor care sunt la fel de pierduti ca si tine.
Abilitate! Poti profita de modul retrograd de gandire al celor din jurul tau. Lasa-i pe ei sa cumpere si tu inchiriaza ieftin. Poti cumpara o singura data in 10 ani, in schimb poti sa mergi la mai bine si de 100 de ori in 10 ani. Ai banii, ai libertate, ai flexibilitate, poti alege oricand cea mai buna oferta si vei avea pe mai nimic ce altii au cu eforturi considerabile.
Rationalitate! Fa-ti mereu calculele. Gandeste la rece. Poate ca vrei sa calatoresti, sa descoperi lumea, sa stai la tara, sa pleci altundeva sau sa incepi o afacere. Poti alege asta sau poti alege sa cari in spate rata la un apartment comunist. Poti alege sa fii supus de frica irationala sau sa faci ceea ce stii ca e mai bine pentru tine sau pentru cei din jur. Pastreaza-ti mintea limpede!
Nu ma astept ca sfaturile mele sa para rezonabile. Stiu ca unii oameni, indiferent de argumente, persevereaza in greseala. E foarte bine. Daca nu ar fi ei am fi privati de o multime de oportunitati. Cred ca ar avea un succes inzecit o carte despre specula imobiliara, chiar si acum. Daca gasesc pseudonimul potrivit, promit ca o voi scrie! ;-)
Cumperi sau stai cu chirie?! Mai incape discutie?!…
Posted in Afaceri, Banii tai, Evolutie Personala, Hotnews, Neclasificate, Personal, Recomandari
July 9th, 2009 at 2:28 pm
E ca si cum ai cere cel mai greu lucru de la oameni: in ultima instanta, sa dea dovada de BUN-SIMT, in general. Din fericire (pentru restul minoritar), lipsa acestuia creeaza oportunitati deloc neglijabile.
Abia astept sa citesc incendiara e-carte despre specula imobiliara semnata de obscurul (dar promitatorul) analist Sogard Caman.
July 9th, 2009 at 2:36 pm
Cu 350 EUR pe luna chirie, in 10 ani “dai la altii” 42000 EUR. Eu, oricand, as alege sa platesc rata la casa/ap in aceeasi valoare si sa raman cu ceva in urma celor 10 ani de plata, decat cu banii dati …
July 9th, 2009 at 2:37 pm
Imi place cum gandesti si cum ai pus problema cu accent pe partea culturala a dilemei expuse de tine. Am fost surprins sa vad ca nu numai la noi e asa ci chiar in UK, a detine o proprietate era telul ultim al britanicilor inainte de criza.
Am inchiriat anul trecut un apartament, iar cu chiria lunara puteam lejer sa-mi fac un credit pentru o garsoniera de prin orice cartier comunist.
Actualmente, stau intr-o zona centrala, cu un parculet aproape, chiria s-a redus cu 40%, am schimbat moneda de plata a chiriei in lei, am bani de carti, de scoala, vacante in strainatate si chiar sa-mi sprijin parintii pe alocuri…deci, se poate…
July 9th, 2009 at 2:53 pm
Frumos articol. Si vine fix la timp :D
Personal consider ca , la fel ca orice alta decizie care iti va afecta viata pe termen lung , aceasta trebuie luata preponderent RATIONAL. Din pacate foarte putina lume face asat. Achizitionarea unei case nu este o exceptie. De fiecare data cand vad un apel la ratiune ma bucur.
Acuma, cu “prima casa” o sa devina lucruriel mai interesante. Personal sunt intr-o mare dilema, pentru simplu motiv ca am bani de avans. A cumpara acuam inseamna sa ii imobilizez pentru destul de mult timp. Rata nu ar fi o problema ca as putea acoperi-o si numai din inchiriere.Faptul ca stau impreuna cu prietena mea in apartamentul ei desigur nu ajuta. Daca as platii chirie alegerea ar fi mai simpla.
Dilema mea e ca vreau sa ma apuc de o afacere proprie … care ar avea nevoie banii aia “de avans” … afacere care desigur habar nu cand chiar i-ar si face inapoi :D
Oricum, chair si cu “prima casa” … daca nu ai banii pusi de o parte sa si mobilezi/utilezi ca sa fi ok sa stai in casa aia pentru urmatorii 4-5 ani, consider ca a cumpara este o alegere mai nefericita. Nu de alat, dar o sa ai o rata la credit de consum egala sau chair un pic mai mare decat cea de la casa. Si de incata ce ~65-75% din venitul tau se duce “la banca”, sa dus cu libertatea ta. Pur si simplu devi incapabil sa te ami aventurezi in a iti da demisia ca nu iti place ce ai ajuns sa faci si sa iti schimbi jobul sau sa incepi ceva pe cont propriu. Sau ma rog, lucrurile astea devin mult mai dificile cand costul de baza al vietii tale este extrem de mare.
Vad ca incurajezi luema sa se mute des in functie de cum variaza chiriile. Si eu sunt de aceasi parere ca si tine Dragos dar de fiecare data cand ma trezesc ca ii spun acest lucru cuiva ma gandesc la faptul ca, pentru mine a ma muta e un lucru aproape firesc. In cei aproape 28 de ani pe care ii am m-am mutat de 13 ori , in 3 orase diferite, unu din ele fiind Muenchen :D Da , pentru mine, a ma muta este simplu si usor. Pentru majoritatea insa, este un lucru care are un cost psihologic si emotional foarte mare. Nu zic ca merita platit acest cost pe care eu oricum il consider artificial, zic doar ca nu trebuie ignorat.
Multumesc inca o data pentru articol Dragos,
-Bogdan-
July 9th, 2009 at 3:18 pm
Stai să vezi cum apar iar ulii şi şoimii patriei sa te sfârtece !
July 9th, 2009 at 4:51 pm
Manac, uiti o singura chestiune: atunci cand chiria e egala cu rata e mai bine sa stai in propria casa. Pentru ca oricand poti returna anticipat suma, daca te lupti si produci mai mult.
July 9th, 2009 at 4:52 pm
Nemaivorbind de renovari care aduc valoare adaugata casei, etc.
July 9th, 2009 at 4:54 pm
Nu cred ca ti-ar cumpara nimeni cartea. Toti sunt experti in specula imobiliara, tot ce le-ar mai trebui ar fi niste… bani.
Taticii aia patetici mai fac curent, regretand prostiile tineretii. Ai uitat sa le spui ca si dupa executarea ipotecii vor plati pana la achitarea datoriilor.
In vremuri de criza sa vorbesti despre contractarea unui credit ipotecar? Nu prea incape discutie.
1. Preturile au o directie clara si… meritata (dupa fapta si rasplata).
2. Nimeni nu stie cat de bine poate sa fie.
Sa vedem daca prinzi mia de comentarii… s-a dat Prima Casa… e toropeala mare… se anunta frig si ger… asta are, asta n-are, care e castigatoare, s-a strigat Bingo in Colentina, 54 000 Euro 2 camere, vechi, inca 2 pensionari fericiti si 2 tineri… inrobiti.
July 9th, 2009 at 4:54 pm
Eu am norocul de a sta in apartamentul alor mei, care imi va reveni. “Soarele’ meu are si el apartament, deci nu se pune problema necesitatii unei achizitii imobiliare. Si nici a chiriei.
Problema este insa destul de grea, mai ales ca societatea te impinge spre “viata de apropitar”. asa cum spui si tu, cel care prefera libertatea chiriei (cu problemele inerente datorate unei “piete’ destul de eterogene si a unor proprietari lipsiti de orice scrupule), este ostracizat de cei “normali”, care traiesc cu impresia ca o rata pe 30 de ani este mai buna, pentru ca ai apartamentul tau. Nu conteaza ca el nu este al tau decat daca rezisti pana la final sa il platesti …
Foarte interesant articolul, ca de obicei ;)
July 9th, 2009 at 5:06 pm
Cumperi, stai in chirie sau construiesti as fi zis eu.
Depinde de varsta, dupa 35 de ani te cam trage pamantul, vrei sa respiri aer curat sa dormi in liniste, alea, alea : deci contruiesti.
Pana atunci chirie!
July 9th, 2009 at 5:07 pm
Da, un articol bun si original! Ma lovesc de aceleasi dileme, desi acum locuiesc in Germania, unde este absolut normal sa stai cu chirie pana cand poti sa-ti permiti o achizitie imobiliara (si in general, se economiseste pentru o casa). Noi (eu si sotul meu) stam cu chirie, si mereu ma lovesc de mirarea usor compatimitoare a concetatenilor carora trebuie sa explic de ce acum nu ne permitem o astfel de investitie si de ce, in plus, putem dormi usor chiar daca acoperisul de deasupra capului nu e proprietate personala.
Aceleasi argumente pe care le mentionezi tu mi le-a expus si sotul meu german cand i-am explicat treaba cu mentalitatea (credeam eu romaneasca) de proprietar.
Mai nou, trebuie sa explic si de ce masina mea este luata in leasing, iar asta este un exemplu chiar mai bun, pentru ca din nou, toata lumea se mira “cum, si la sfarsit nu-ti ramane tie?? ai dat banii degeaba?” Pai, nu i-am dat degeaba, ca daca-mi luam masina in rate si dupa 3 ani voiam sa o schimb, masina veche tot se devaloriza suficient de mult incat cu banii pe ea nu-mi pot cumpara o masina noua. Treaba asta se cheama amortizare sau depreciere, la imobiliare e oarecum altfel situatia, dar aici se trece usor cu vederea suma uriasa care trebuie platita, in timp, pentru un credit bancar, sau costul de oportunitate legat de faptul ca ai putea lua o decizie proasta samd.
Oricum, pentru foarte multi oameni a avea o proprietate personala (apartament cel putin) este o siguranta enorma si un confort mental care intr-adevar, nu se lasa clintit cu una cu doua.
Multumesc si eu pentru articol!
July 9th, 2009 at 5:27 pm
@Dacian
In cei 10 ani procentul din cei 42000 pe care-l vei da ca dobanda bancii va fi semnificativ mai mare decat procentul pe care-l vei da efectiv pe asa-zisa casa a ta.
July 9th, 2009 at 5:30 pm
Cati dintre voi v-ati mutat si cu 2 copii mici – unul la gradinita si unul la scoala primara? Pentru voi, ca si adulti, poate nu e o problema, dar ganditi-va cat de greu le va fi celor mici sa schimbe mediul.
Unele lucruri nu se pot masura in bani, vorba reclamei la cardul ChLeaque.
July 9th, 2009 at 5:32 pm
Nu cred ca sunt de acord. Acum e momentul sa cumperi (probabil)daca ai cash , nu mai tarziu cand va fi iarasi o bula imobiliara (prima casa && stuff).
Proprietarul la care stau nu vrea sa auda de scazut si chiar mi-a facut morala ca de ce mi-a schimbat frigiderul (ala vechi aproape ca lua foc). De mutat cu toate cele chiar nu am chef .. nu a 4-a oara in 2 ani .. asa ca lasati calculele economice in stil vestic pentru vestici. Am avut momente cand a venit proprietarul /proprietara si mi-a marit chiria de 5 ori .. macar la banca pot face o chestie care se cheama rambursare anticipata si mai scade rata ..
Fara un contract ferm nu merita sa inchiriezi ori proprietarii totdeauna se cred zei pe pamant care au ferme de sclavi .. si au de ales intotdeauna (cel putin pana acum).
Pentru firme o fi un avantaj dar confortul meu psihologic nu e un business.
Factorul psihologic conteaza mult in ecuatia asta si desi pe hartie chiriasii castiga realitatea pe teren e alta (mai ales cu oamenii din Bucuresti).
Alta problema : cumpar carti de pe amazon.com .. nu pot sa le iau de la posta ca cica nu e adresa din buletin,nu pot sa schimb contractul de cablu,internet .. nimic daca ceream contract legal chiria ajungea cat rata la banca (in 2007). Oricat as ura datoriile si ratele la banca nu mi-am inchiriat masina ci am cumparat-o si la fel voi face si cu casa pentru ca nu intentionez sa raman doar 3-4 ani intr-un loc.
Apreciez sfaturile de pe solvabil.ro dar genul asta de articole nu face decat sa sprijine proprietarii care cumpara apartamente pentru business si care acum nu prea mai au cui le inchiria (nu cred ca este scris in scopul asta dar asta face).
July 9th, 2009 at 5:39 pm
Pui gresit problema.
Cumperi sau stai in chirie? Pai depinde de costul chiriei vs. costul apartamentelor.
Sa ma explic: daca ti-ai putea cumpara apartamentul in care stai “in chirie” cu un credit pe 10 ani, e momentul sa te gandesti foarte serios sa-l chiar cumperi, ca nu e o investitie proasta. La 15 ani, deja devine discutabil. La 20 ani, tre’ sa te gandesti serios daca nu cumva e o idee mult mai buna ramai deocamdata in chirie. Cam asa trebuie pusa problema, nu “orice ar fi, merita sa stai in chirie” vs. “orice ar fi, merita sa cumperi”
A propos, din cum ai scris articolul, banuiesc ca n-ai copii. Ai macar nevasta? Nu de alta, da’ cand incepi sa acumulezi “diverse” si o mutare dureaza de ordinul saptamanilor… incepe sa nu te mai incante asa de tare “flexibilitatea” de a sta in chirie si de a putea pleca oricand, si sa te incante mai tare avantajul de a nu fi dat afara oricand. Ca e si asta o chestie, pentru unii. Plus ca daca mie imi place gresia roz si faianta cu picatele – pot sa-mi pun asa ceva in apartamentul meu, pe cand in chirie, e greu de crezut ca voi gasi asa ceva. E mult mai usor sa-ti “personalizezi” apartamentul tau, decat unul inchiriat. Desigur – poate pentru tine nu conteaza cum arata casa in care stai, ca “doar dormi acolo”. Da’ crede-ma, pentru altii (si in special pt. femei), chiar conteaza. Iar dupa ce ai copii, deja conteaza si pentru tine… big time.
Apoi, daca ai cumpara azi – sa zicem ca rata la banca ar fi 350; dar cum ai zis si tu, la un moment dat “nebunia imobiliara” se va relua, caci casele nu sunt un moft ci o necesitate. Ca atare peste 3 ani, s-ar putea ca respectiva chirie sa ajunga din nou 500, pe cand rata la banca ar ramane 350… nu e deloc evident ca “acum e inca rentabil sa stai in chirie”. Depinde de evolutia preturilor.
A propos, chiar si “masina in rate” poate avea foarte mult sens, ca orice alta cheltuiala. Da, e o cheltuiala, nu e o investitie… da’ nu traiesti ca sa investesti. Trebuie sa-ti faci si anumite placeri, un concediu intr-un loc care-ti place (chiar daca te costa mult), o masa la un restaurant, un spectacol/concert…. astea nu sunt investitii, dar cu greu poti spune ca sunt “nenecesare”. La fel, si “placerea de a avea mai devreme masina care-ti place” poate fi platita cu costul suplimentar al creditului. Totul e sa-ti dai seama ca e o cheltuiala, si sa ti-o asumi ca pe o cheltuiala nu ca pe o investitie.
July 9th, 2009 at 6:25 pm
Comentariul este frumos, insa sunt anumite aspecte care nu sunt prea realiste.
In primul rand ca piata imobiliara nu este aproape de zero acum, ci se apropie de nivel normal (inca este supraevaluata). Nu au cum sa mai creasca preturile in anii urmatori pentru simplul motiv ca grosul celor patiti deja sunt sclavi la credite, astfel incat nu isi permit sa faca alte noi credite. Iar cei care au ramas fara credite sunt putini si au vazut ce inseamna, deci nu se vor mai arunca cum a facut-o poporul pana acum.
In al doilea rand ca nu va exista o crestere de preturi ci, dimpotriva, o scadere suplimentara de aprox. 30% pt ca nivelul de trai si puterea de cumparare nu permit. Un apartament mic (50 mp) in Germania, Franta, etc ofera f. f mult confort, intr-o tara cu un salariul mediu de 1500 de euro, comparat cu 4 placi din beton de 50 mp intr-o tara cu un salariu mediu de 300 de euro. Evident, diferenta e de vreo 5 ori mai mare la pret si f f mare la capitolul confort, izolatie, siguranta, vecini, etc. Deci cu indulgenta putem spune ca un apart de 2 camere (50 mp) in ro face 30 000 eur.
In al 3lea rand, povestea cu “dai la altii” (placa pusa de unii forumisti) reflecta cea mai defectuoasa analiza pe care am auzit-o vreodata. Rata pe care o dai tu la banca va fi intotdeauna mai mare decat chiria, pt ca platesti atat valoarea apartamentului de piata, cat si xxx comisioane, asigurari, taxe notariale, impozit pe prop. statului, etc, etc. In final, dupa 30 de ani, vei fi platit apartamentul la de 2-3 ori mai mult decat face ca nou si vei avea un apartament gata de casare (60 de ani vechime – 30 de ani cat ai platit tu plus 30 de ani de dinainte- in care nimic nu a fost facut- garantia betonului, tevaraiei, acoperisului, fatadei, etc sunt de aprox. 30 de ani). Deci, contabil si administrativ vorbind, un apart vechi de 60 de ani va costa inca o data pe atat sa il aduceti la starea de locuit de cand a fost nou… altfel se darama pe voi. Concluzia: platesti de 3 ori pretul si ramai cu ceva de o valoare f. f mica, aproape inexistenta! A, daca e vila ta, e cu totul altceva, sa ramai cu terenul, dar la bloc de 9 etaje cu 40 de apart pe scara pb ca iti revine 1 mp teren sub constructie :D Intotdeauna vei putea sa te muti si sa renegociezi chiria sau sa gasesti alt apart cu chirie mai ieftina sau mai aproape de serviciu, daca ti se ofera un serviciu mai bun, pe cand cu banca nu vei negocia niciodata rata si de vandut nu se baga nimeni sa iti cumpere atata timp cat tu esti doar un “chirias al bancii” pana achiti tot imprumutul.
Predictia? Simplu- in 2 ani salariile vor scadea cu 15-30%, leul se va devaloriza in raport cu euro cu alti 15% (lucru permis prin acordul FMI), vor fi inchise 20-30% din scoli si spitale pt ca bugetul nu va mai avea bani sa le sustina, iar rata ta la banca se va dubla de la 350 eur la 700 eur avand in vedere ca EURIBORUL va creste de la 1% cat e in prezent la 4%. (Bogdan, cauta-ma peste 2 ani pt consultanta financiara daca se adevereste ce am scris eu aici :)
July 9th, 2009 at 6:56 pm
Dragos, poate esti mai bun decat media si nu te arunci la credit ca berbecul (bizonul), dar sa stii ca nu esti chiar atat de bine informat si de rational pe cat pretinzi.
“Urmeaza noua casa si noul hype. In cativa ani, adaugand inflatia si o noua panta ascendenta pe piata, preturile o sa se apropie de cele din anii trecuti. Toti cumparatorii vor rasufla usurati ca lucrurile sunt din nou normale si au platit “cat face”, uitand de povara de azi si de zecile de mii de euro platite ca dobanda.
Imobiliarele vor fi mereu o industrie fierbinte, chiar daca acum sunt aproape zero. Probabil la urmatoarea tura pe montaigne russe-ul preturilor nu vom mai avea atat de multi speculanti si nici o isterie generala, insa nevoia mentala de a cumpara va exista in continuare, fiind un atribut cultural.”
Pliiiz, ne iei cu chestii din astea rasuflate…
July 9th, 2009 at 7:38 pm
@dacian: mi-e lene sa fac acum calculele, dar pentru a da 42 000 de euro in 10 ani la rata (care chiar cu Prima Casa, la valori euribor pe la media istorica si nu la amagitorul 1% sau cat o fi acum, e influentata de un DAE pe la 10%) , apartamentul pare-mi-se ca trebuie sa coste vreo 25 000. Adica mai putin de jumatate din cat e acum.
Nu stiai ce inseamna dobanda? Pune pixul pe hartie, te rog (ca tot am zis ca mi-e lene):)
July 9th, 2009 at 8:10 pm
Stai sa vezi cum facem noi un club din categoria “Hi, I am Raluca and I pay rent” :) Si eu stau cu chirie si nici nu ma gandesc sa ma var sclav la banca 30 de ani. Desigur, toata familia este scandalizata si nu intelege de ce la 30 de ani singurul lucru cu care ma pot lauda e cariera. Cum, nu am casa?! Cum, nu m-am maritat?! Oroare, nu sunt in randul lumii… Care lume, frate, care lume?!
July 9th, 2009 at 8:39 pm
mentalitate specifica drogatilor si celor ce traiesc de azi pe maine. cum o sa platiti chiria din pensie, daca acum, din salar, nu va puteti lua un prapadit de apartament?
Raspuns: Vanzand drogurile cu adaos?
July 9th, 2009 at 8:44 pm
Rationalitate! – asta e sfatul cel mai important din cele pe care le-ai zis mai sus. Imi aduc aminte de inceputul si mijlocul anului trecut. Parca asistam la o licitatie cu strigare, in care nimeni nu mai realiza valoarea banilor. Tot ce era important era sa cumpere un apartament si cat mai repede, sa nu ramana ei ultimii fara casa “proprietate” in RO.
Din pacate am cateva exemple nefericite si in cercul de cunoscuti. Asta e, viata e dura dar grea, si uneori, plus TVA.
July 9th, 2009 at 8:55 pm
atentie celor care cumpara case. Impozitul se va modifica si va ajunge la valori apropiate cu cele din UE, adica de 0.5-0.8% din valoarea fiscala.
July 9th, 2009 at 9:50 pm
[...] nu-l ştiu decât pentru chestia asta şi sunt complet de acord cu el. Iar acum, după ce am citit reluarea acestui subiect mă declar [...]
July 10th, 2009 at 9:10 am
Treaba asta cu chiria este foarte relativa. Acest articol priveste capitala. sa va dau un exemplu din provincie. anul acesta am contractat un apartament care va fi gata in august 2010. pret ap: 42500 E, suprafata ap: 70 mp, bloc nou. Eu am 30 ani si sotia 28 de ani. Intrucat suntem tineri pana in 35 de ani care nu am avut niciodata o locuinta propietate personala beneficiem de o subventie de la stat de 30% din valoarea apartamentului. calcule: avans 20% – 8500 Euro, raman 34000 Euro credit, subventie – 12750 euro, raman de achitat prin credit ipotecar 21250 euro intr-o perioada de 15 ani si 6 luni. daca asta este o afacere proasta, eu nu stiu ce sa mai zic. de ce nu se specifica nicaieri ajutorul dat de stat in valoare de 30% din valoarea apartamentului dar nu mai mare de 15000 euro?
Mentionez ca creditul ipotecar nu a fost facut prin programul prima casa.
July 10th, 2009 at 9:21 am
@Dragos (Raspuns 13 )
Din cele 13 ori de cat m-am mutat pana acuam 8 au avut loc intre varsta de 5 si 14 ani. Ca fapt diversam un frate cu 2 ani mai mare, asa ca si conditia de “doi copii” e indeplinita :P
Cred ca copii sunt de departe cei care se adapteaza cel mai repede. Sau ma rog, mult mai repede decat majoritatea adultilor.
Nu spun ca nu ar fi pentru parinti o mare bataie de cap mutarea copiilor de al o scoala al alta , de la o gradinita la alta , de la un traseu catre scoala / gradinita pe alt traseu. Da, cred ca agitatiile sunt considerabile. Dar nu pune “greul” pe seama copiilor, caci chiar nu e pe seama lor.
Oricum, experienta ca “esti mobil” si daca nu iti place intr-un loc nu e aproape nimic ce sa te retina sa placi in altul este foarte valoroasa oricarui copil si cu siguranta nu o capata traind pana ce pleaca la facultate in aceeasi locuinta.
Ma intreb de ce isi imagineaza lumea ca apartamentele / casele / blocurile sunt niste chestii vesnice. Pe bune, daca nu continui sa bagi destul de multi bani in ele se deterioreaza. Trebuie schimbate tevi, instalatii electrce , refacute tencuieli si varuitul ( nu daor in interior ci mai ales in exterior ) , izolatii termice, hidroizolatii, reparat acoperisuri, reparat ghena, posibil si liftul, eventuale consolidari a structurii de rezistenta, schimbat interfonul, usi, geamuri si cine stie cate alte chestii. Cel mai evident mi se apr aceste cheltuieli la o casa, unde daca nu faci chestiile astea se vede clar ca “e lasata in paragina”. De blocuri nu spunem acelasi lucru pentru ca aproape toate sunt asa si din pacate ne-am obisnuit cu ele.
Faptul ca nu suntem constienti ca un bloc vechi de 30 de ani … este vechi de 30 de ani se vede foarte bine in faptul ca majoritatea locuintelor noi se vand la un pret foarte asemanator de cele din blocuri vechi de 20-30 de ani.
Asa ca ar fi bine, inainte de a devenii “proprietar” sa iti amintesti ca ar fi bine sa iei in considerare si ca a “avea” costa… uneori destul de mult. Si nu ma refer de loc la rata de la banca.
July 10th, 2009 at 10:00 am
@Bogdan Sunt curioasa, ati obtinut deja subventia de la stat? Pentru ca am inteles ca nu prea sunt multe dosare aprobate la nivel national din cauza lipsei normelor de aplicare.
July 10th, 2009 at 10:59 am
Inca nu, pt ca subventia se acorda in momentul receptiei apartamentului, dar cunosc persoane care au beneficiat deja de subventie si exista deja normele de aplicare. Vorbesc in cunostinta de cauza foarte bine, in urma studierii cu foarte mare atentie a legilor si normelor si in urma multor drumuri la primarie. Au fost intradevar probleme pana in decembrie 2008, pt ca se bateau cap in cap anumite prevederi ale legii cu normele de aplicare dar acum este ok.
aceasta subventie presupune foarte multa bataie de cap, o gramada de drumuri intre primarie, banca, constructor si o gramada de dosare de intocmit dar asta este, speram sa fie bine.
July 10th, 2009 at 11:43 am
Geea, am mai scris un raspuns dar nu a aparut. In fine, nu am primit inca subventia pt ca acesta se acorda in momentul receptiei apartamentului. dar cunosc persoane care au primit aceasta subventie. va puteti interesa la orice primarie. Intradevar normele de aplicare a Legii 51/2006 erau foarte confuze dar au fost modificate in decembrie 2008 (vezi Ordinul166/216 din 15 mai 2007 la zi) si este ok. credema ca sunt foarte documentat si am facut o gramada de drumuri la primarie. aceasta subventie presupune foarte multe drumuri intre primaria, notar, constructor, banca si o gramada de dosare dar asta este, fara alergatura…
July 10th, 2009 at 11:50 am
@Bogdan – Te rog sa ne comunici procedura parcursa de tine pt. obtinerea subventiei.
@all – Am 28 de ani si sunt constient ca in conditiile actuale este mai eficient sa stau cu chirie.
Cu toate astea, imi doresc sa am “pestera mea”. Atat timp cat ratiunea imi spune ca este mai eficienta chiria si totusi constat ca am aceasta dorinta de a cumpara o casa, nu pot decat sa accept ca instinctul este cel care ma impinge spre o achizitie. Aici nu ma refer la instinctul imobiliar ci acel instinct de dominarea a unui teritoriu! – sa fii stapan pe parcela ta -
Presupun ca toti simtim lucrul asta si nu cred ca se datoreaza acestor “norme sociale” cat instinctului.
Eu intentionez sa devin proprietar insa nu cu orice pret si sper ca nu la bloc. Iarasi, dupa parerea mea, natural si firesc este sa beneficiezi si de curte – dar asta`i alta poveste.
Va urez mult succes in alegerea masurilor potrivite.
Cu stima,
Mihai
July 10th, 2009 at 11:54 am
@ bogdan – Am vazut ulterior raspunsurile tale catre geea.
Presupun ca totul incepe cu un telefon la primaria de sector, in cazul bucurestiului.
Mihai
July 10th, 2009 at 12:49 pm
Off, este foarte mult de scris. mai bine studiati Legea 51/2006 si Ordinul 166/216 din 15 mai 2007 (normele de aplicare) si o sa vedeti acolo toate criteriile de acordare. subventia se acorda numai pentru construire de locuinta (nu cumparare de locuinta veche) prin credit ipotecar si printr-o firma de constructii.
Subventia nu o sa o vedeti niciodata “cash in mana” ci ea va fi virata in contul creditului la banca. Mai bine studiati ca sunt foarte multe de zis si apoi mergeti la primarie personal. Succes
July 10th, 2009 at 1:40 pm
@ovidiu: dupa 35 de ani te cam trage pamantul… in mormant :D Si asa te trezesti ca a trecut viata pe langa tine si ai fost robul bancii
July 10th, 2009 at 2:48 pm
Multzam fain.
Mult succes
Mihai
July 10th, 2009 at 3:13 pm
Faci o greseala tipica pentru orice om, esti lipsit de obiectivitate si nu te poti pune in pielea altor oameni. Banii sunt meniti sa iti aduca fericirea, dar nu o pot cumpara. Ok, stai cu chirie, economisesti destul (asta daca calculele tale sunt corecte, pentru ca nimeni nu e Dumnezeu sa stie cum va evolua piata in urmatorii ani), DAR!!! ce faci daca tu nu poti suporta stresul de a te muta de 5-6 ori in 10 ani? Ce faci daca copii tai schimba scoala de 3 ori ca tu te-ai certat cu proprietarul s iai gasit o chirie la ce se gaseste in momentul ala pe piata fix in partea cealalta a orasului. Multi oameni raman traumatizati de aceste schimbari si de aceea prefera sa aiba casa lor. Plus mai exista tot timpul si valoarea sentimentala pe care o poti da unei case, unui camin. Stiu ce o sa zici, in afaceri nu e bine sa fii sentimental, numai ca un camin nu este o afacere, este ceva personal, ceva care ar trebui sa iti asigure siguranta, fara de care vei trai in stres si nu vei fi niciodata fericit.
Bineinteles, se vor gasi destui sa ma contrazica si nu ma supar, deoarece stiu ca fiecare om gandeste in felul lui, fiecare vede partea problemei care i se potriveste, dar ideea e ca nu e normal sa uniformizezi acest mod de gandire la toti oamenii. Fiecare stie cel mai bine cum isi poate pune banii spre folosinta pentru a atinge nivelul de fericire pe care il doreste.Da, multi poate fac o greseala, multi poate nu. Nu esti tu in masura sa judeci si poate era mai bine daca aveai o atitudine mai obiectiva si mai moderata.
Eu personal am avut norocul sa nu imi pun problema din mesajul tau, dar daca as fi fostin situatia de a imi cauta un loc unde sa stau, as fi emigrat. :))) (serios, as fi sat cu chirie pana aveam un avans destul de mare sa imi pot lua un credit in conditii bune…desi daca as fi avut copii, e foarte posibil sa o fi facut mai devreme)
July 11th, 2009 at 10:13 am
Excelent argumentat, foarte bun traseul pe care conduci cititorul si foarte buna scoaterea in evidenta a diferentelor de mentalitate.
Lucrez in domeniul imobiliar. Incerc si eu sa explic aceleasi lucruri: ca sa te arunci pe piata imobiliara trebuie sa gandesti, sa detii ceva educatie financiara, cu cat mai multa cu atat mai bine, sa iei consiliere de specialitate, sa depasesti limitele de mentalitate mostenite din familie si sa-ti judeci situatia ca una specifica intr-o situatie globala.
Fata de blogurile asa zise de imobiliare care tot prevad caderea drobului de sare si acum se bucura ca e criza si ca a cazut drobul de sare, articolele de genul scrise de tine aduc solutii de care sa se tina cont. Felicitari.
July 11th, 2009 at 4:03 pm
@Andrei
Cu un fond genetic bineuronal ai fi inteles ca si prevederea caderii drobului de sare poate conduce la solutii. Una dintre ele ar fi fost sa nu arunci pe geam toata munca viitoare sau averi pentru cine stie ce janghina. Ma astept la expresii malitioase din partea agentilor imobiliari, dar nu si la vreun rationament logic.
July 11th, 2009 at 5:43 pm
ce se mai poate comenta pe marginea subiectului cand argumentele pro aduse de unii sunt ca nu-si pot primi cartile cumparate de pe amazon … pffff
July 11th, 2009 at 6:22 pm
Sunt de acord cu tine,ai mare dreptate.Anul trecut mi se aprobase un credit de 70000 euro,am renuntat in ultimul timp dupa ce am gandit exact ceea ce ai scris tu,mi-am evaluat prioritatile si am considerat ca nu imi doresc sa muncesc ptr.bunastarea bancii inca 25 de ani de acum incolo.Ma bucur ca am avut sansa sa vad ca a mai gandit cineva ca mine.Iti multumesc,mi-ai intarit convingerea ca am luat decizia corecta.Sa auzim de bine!
July 11th, 2009 at 6:52 pm
Mai sunt cateva lucruri pe care nu le-ai mentionat:
- costul mutarii, care nu este zero, inmultit cu numarul de relocari (in 30 de ani, 5-6 mutari?)
- costul mobilarii, mobila la comanda nu se mai potriveste,etc.
-chiria este in 99% din cazuri in eur. (La fel ca si in cazul creditului in eur, variaza in functie de paritatea leu/eur, si cu exceptia cazului in care ai salariul in eur….
-Probleme legate de modificarea apartamentului (instalare aer conditionat, re-vopsire, adaugare parchet laminat, etc)
In final, e alegerea fiecaruia, si nici plata a 3xvaloarea apartamentului nu e placuta, dar nici statul in chirie.
Raspuns: Eu stau in chirie si sunt foarte fericit cu asta. Oricum, mult mai fericit fata de alternativa “normala” (cumperi orice ar fi, fara sa ai bani)
July 12th, 2009 at 5:00 am
mobila la comanda nu se mai potriveste … may i pfff again ? :)
July 12th, 2009 at 6:39 pm
Andrei, jenibil articolul tau.
Mentionez doar doua exemple in care ai “masat” bine de tot numerele, ca sa iasa ce vrei tu:
- ai pus 45 de mii la 2 camere si 60 de mii la 3 camere, cand de fapt proprietarii acum cer 60 de mii pe 2 camere
- ai pus dobanda fixa de 5%, cand in realitate este 5.1 – 9.5% (istoric), cu o medie probabil de 8.5%.
Normal ca daca te joci cu numerele (doar 30% acolo, doar 25% dincolo), iti iese concluzia ca nu conteaza cand cumperi, nu conteaza ce cumperi, ai avut inspiratie de geniu ca ai cumparat.
July 13th, 2009 at 11:32 am
Yup, adevarat. Ideea ‘batranilor’ este ca pe vremea lor toata lumea statea la casa lui si avea un job asigurat. Adica terminai ceva iti facea o repartitie iti dadea un apartament si ala esti. Ei nu se gandesc la faptul ca in ziua de astazi nu mai este nimic batut in cuie. Inainte nu erau asa de multe ‘particulare’. Toata lumea lucra la stat, serviciu stabil si batut in cuie. Acum te angajezi pentru unul care da faliment ( gen criza ) si te da afara, ramai pe drum cu rata la casa si la masina ? Chiar daca castigi 3000 de euro pe luna si dai 1500 pe casa si masina, de unde oare ii scoti cand nu mai angajeaza nimeni si tu nu mai ai nici un venit ? Au venit vremuri grele iar la firmele de leasing departamentele de vanzari freaca menta. Reducerile sunt pe print-uri cat un bloc de 4 etaje. Cum sa ai rate mari la banca cand tu nu stii ce va fi maine?
Daca ar fi sa judecam in conditii perfecte, este oarecum mai rentabil sa platesti o suma de 400-500 euro / luna la o rata la casa in loc sa dai 300 pe o chirie. Casa iti ramane, chiria este o risipa.
Dar daca este sa judeci altfel, casa iti ramane dupa 25 de ani, deci nu poti sa spui ca ai casa ta pana nu achiti tot.
Imi povestea o amica cum acum 4 ani de zile si-a cumparat un apartament la Universitate cu vreo 40k dolari. Erau preturile in crestere si atunci mai mult ca sigur depasea 100k acel apartament. L-a luat ‘chilipir’, dar cand am fost la ea m-am speriat de cum poate sa arate acel bloc. La o prima privire ai putea spune ca are 100 de ani.
Nici in perioada asta nu as fi sigur ca merita sa investesti niste bani in locuinta, nu stim ce va urma. Ori vor creste ori vor scadea. Sa iti bagi unghia in gat ca ai facut credit si s-au ieftinit sau sa risti sa cumperi si sa se scumpeasca ? Nu stii si singurul lucru pe care il ‘inspira’ criza este “nesiguranta”.
July 13th, 2009 at 8:21 pm
Frumos articol, Dragos, bravo!
July 13th, 2009 at 11:52 pm
In anii astia de eliberare a creditului in Romania (pana prin 2000-2002 nu prea era la moda), niciodata nu am putut intelege cum e posibil ca cineva sa faca un credit pe termen lung pentru consum. Da consum, casa in care locuiesti nu se numeste investitie, nici masina nici frigiderul etc.
Ok, se fac peste tot in lume credite pe tl pentru casa, dar nu asta e rolul creditului.
Eu inteleg creditul ca pe un produs destinat afacerilor. Iei bani, produci (in sensul adevarat, nu tre “sa bati cu ciocanul neaparat”), dai inapoi. Nu poti sa dai – > SRL, LTD, Gmbh.. iti ia firma dar nu te lasa fara casa..
Am lungit-o, dar eu nu pot reproduce logica unei persoane care isi face un credit pe 30 de ani.. asta sfideaza logica, e aberant.
Cum !#@&(@#)!.. ca eu care am 25 de ani sa am de dat 300E pe luna pana cand voi fi de varsta tatalui meu. E absurd.
Stau oriunde, dar asa ceva eu nu fac pt nimic in lume.
Nu se poate sa iti vinzi libertatea pentru nimic.
July 14th, 2009 at 11:01 am
La ultima strigare, la un elementar calcul matematic, am ajuns la o concluzie de bun simt ca e mai avantajos cu chirie decat sa fiu proprietar pe un apartament supra-evaluat…
July 15th, 2009 at 10:13 am
[...] sunt fraieri si-si cumpara locuinte pe care nu si le permit in loc sa stea in chirie, cum tot sfatuieste Dragos Manac de vreun an [...]
July 15th, 2009 at 9:44 pm
A cumpara sau a sta cu chirie este o intrebare exclusiva, este ceva de genul ori e alba ori e neagra.
Nu cred in chestii radicale, cred in analiza, negociere si apoi fapte.
CRED CA A CUMPARA ACUM ESTE MAI BINE DECAT IN 2007, DAR NU NEAPARAT MAI BINE CA IN 2010.
CRED CA A STA CU CHIRIE ACUM E ACELASI LUCRU CU 2007 SI 2010.
HOTARAREA DE AZI DEPINDE DE CE ITI DORESTI PENTRU 2020…
July 15th, 2009 at 9:46 pm
@Pavelica din Podu Ilioaiei, AristotelCostel
Daca lumea asta avea mai mult de doi neuroni, barbatile calareau ca femeile si invers.
Ce sa-i faci! Chestii barbatesti, cu nume, prenume si CNP nu cu nickname-uri. Chestia cu drobul de sare era treaba soacrei pe care ati inlocuit-o cu succes. Felicitari.
July 16th, 2009 at 6:22 pm
esti prost! :))))
modereaza asta!
July 17th, 2009 at 12:49 am
Dragos, felicitari pentru articol, il consider “de bun simt” si bine argumentat.
Trebuie sa recunosc, ca argumentele “serioase” gen “mobila la comanda care nu se mai potriveste si parchet laminat necesar – eventual imitatie de lemn masiv – m-au binedispus.
Suntem in Romania, asta e clar. :)
July 17th, 2009 at 10:59 am
Cate bordeie atatea pareri :) . Matematica MEA e mai simpla. Daca ai cumparat un apartament sau o casa care nu se inchiriaza cu o suma egala sau mai mare decat rata (eventuala) imprumutului se numeste eroare.
July 17th, 2009 at 8:06 pm
@Andrei
Bafta in 2010!
July 17th, 2009 at 11:06 pm
pana la urma , hotararea acesta o iei in functie de mai multi factorii cum ar fi familie, copiii, parinti, venit, ce doresti de la viata ..si nu o iei niciodata singur.
Si a sta cu chirie si a sta in casa ta are parti bune si parti mai putin bune.
Insa daca gasesti vreodata o oferta de “nerefuzat” dpvd a zonei , a pretului si a calitatii constructiei nu sta pe ganduri mult ..deoarece sunt sanse mici ca oferta sa se repete
o zi cat mai frumoasa tuturor
July 18th, 2009 at 12:04 pm
mi-a placut perspectiva presiunii sociale. oamenii de bine spun ca daca vrei sa fii ca ei trebuie sa faci lucrurile asa si nu altfel. de nu, esti un pierde vara, un biet chirias, un boem, maica. valoarea individului e data de lucrurile pe care le poseda. cum e mama baiatul cu care iesi? are casa?
July 19th, 2009 at 12:38 am
Dragos, citind articolul am constatat doua greseli:
1. iti spun ca niciodata nu vom mai ajunge la preturile din 2008 pt imobiliare.
2. speculanti vor exista, caci fara ei imobiliarele isi pierd atractivitatea. Si atata timp cat guvernul le permite ei vor fi.
Si eu am ales varianta cu chiria pentru ca stiu ca n-am ajuns inca la fundul crizei, deci locuintele se vor mai ieftini. La fel si creditele. Si asa cum cei care au cumparat anul trecut isi dau cu capul de pereti asa vor face si cei de anul acesta.
July 19th, 2009 at 8:50 am
Dar cine spune ca trebuie sa fii sclav la banca 20-30 de ani? Poti micsora acest timp, dar mare atentie la comisionul de rambursare in avans.
Prin 2004 am achizitionat in rate pe 20 de ani un apartament de 2 camere. Timp de 3 ani, sotia si cu mine am fost falimentari neavand bani pentru altceva, dar am scapat de datoria de la banca. In anul in care am achizitonat apartamentul nu am fost nici in concediu, in restul anilor nu am mai facut cheltuieli inutile. Pur si simplu am fost sclavii bancii 3 ani, timp in care am tot rambursat plata in avans a creditului. Amenajarea apartamentului am facut-o in 2008, pentru ca atunci ne-am permis.
Acum suntem liberi sa facem ce vrem, nu platim nici chirie si nici rata la banca. Deocamdata nu simtim nevoia de mutare, dar dar daca tot se vorbeste de libertatea de a alege locuinta atunci cand stai in chirie, putem sa o facem si noi. Inchiriem apartamentul nostru, iar noi ne mutam cu chirie in alta parte. In final vom iesi tot pe aproximativ 0.
In concluzie, daca sa stai cu chirie sau daca sa cumperi tine foarte mult de situatia fiecaruia. Nu este ideal nici sa stai cu chirie, dar nici sa cumperi un apartament pentru a fi sclav la banca 20-30 ani. Idealul ar fi sa iti poti permite sa achizitonezi un apartament pe care sa il poti achita in maxim 7-8 ani (daca este mai devreme, cu atat mai bine).
July 19th, 2009 at 9:31 am
Mda, de fapt cei 3 ani au fost crunti. Am locuit cu parintii si apartamentul l-am avut inchiriat. Avantajul era ca noi cheltuiam foarte putin din salariu (fara intretinere, mancare), dezavantajul tinea de natura sociala. Locuiam cu parintii desi aveam apartamentul nostru.
Probabil ca nu as mai repete experienta, dar in final a meritat. Au fost 3 ani grei, dar nu au fost 20 de ani. Cand plateam in avans o data la 2-3 luni si dispareau cate 18-20 luni din termenul de rambursare ne ungea pe suflet. :)
July 21st, 2009 at 12:00 am
corect, dar in situatia de fata e cam greu sa ne bazam pe banii proveniti din slujba.
July 21st, 2009 at 10:50 pm
Frumos articol. Pacat ca nu are nici o legatura cu realitatea.
July 22nd, 2009 at 12:52 pm
@calea de mijloc
Cei care au ales acelasi drum in viata, dar cu un an mai tarziu, li se multiplica perioada de sclavagism.
In perioada 2006-2008 s-au inmultit creditele cu avans mic, fara sau, mai grav, cu avans dintr-un credit pentru nevoi personale. Multi nici nu vor avea sansa sa sclavageasca 30 de ani pentru ei. Odata executati, vor munci … pentru altii.
July 22nd, 2009 at 1:33 pm
“poti sa mergi la mai bine si de 100 de ori in 10 ani” … man, poate ca tu esti tinar, ai multa energie, nu ai foarte multe obiecte de transportat, nu ai copii, etc – deci te muti usor.
Pentru mine o mutare este crima pentru ca am multe obiecte.
Imi planific achizitiile imobiliare in asa fel incit o mutare sa aiba loc la cel putin 20 de ani.
Daca m-as muta din 3 in 3 ani, cred ca as innebuni.
Energia si timpul pentru mutari – nu este mai bine sa fie cheltuite pe vacante si aventuri?
In viata nu conteaza numai banii.
July 23rd, 2009 at 2:17 pm
Frumos articol , felicitari ! Pacat ca multi nu l-au inteles
July 25th, 2009 at 9:24 pm
citind atatea pareri nu ai cum sa stabilesti o solutie general valabila…asa este in viata :) din pacate … trebuie sa facem anumite compromisuri ca sa obtinem in final ceea ce ne dorim/conteaza pentru noi… concluzia este sa cantarim foarte bine, nu sa ne aruncam cu capul inainte… cred ca plusul acestui articol vine din multitudinea de solutii propuse de cititori… felicitari pentru articol dar si pentru raspunsuri… doresc fiecaruia dintre noi “mintea cea de pe urma”.
July 27th, 2009 at 12:44 pm
La fel ca cineva de mai sus, sunt de parerea ca un credit ar trebui folosit doar pentru a produce, nu pentru consum. Acum 2 ani ma gandeam sa imi cumpar un apartament prin credit. Astazi as fi fost probabil intr-o situatie disperata daca procedam asa.
Voua vi se pare normal ca niste ‘amarati’ ,sclavi la o firma, care castiga 2500- 3000 RON lunar cumulat, sa detina o proprietate de 60.000 E pe care sa o plateasca cel putin dublu? Mie nu. Mai bine respectivii s-ar gandi cum sa-si deschida propria afacere din care sa castige minim 5000 RON pe luna si apoi la achizitionari de case.
July 27th, 2009 at 6:15 pm
Cumperi … numai sa ai si posibilitati pt. acordare. Daca nu mai stai si cu chirie
July 28th, 2009 at 9:59 am
Vad ca multi vorbiti, la fel ca si autorul articolului, de situatii disperate cand nu ai bani sa platesti rata la banca. Oare nu e aceiasi situatie si daca nu ai bani sa platesti chiria…sau asta nu o luati in calcul?
In alta ordine de idei, faptul ca stai 30 de ani intr/un apartament achizitionat pe credit bancar si dupa perioada asta dai ortu… va face sa puneti semnul egal intre “rata” de chirie si rata pentru credit, nu e corect. Dupa cei 30 de ani, chiar daca tu crapi, poate ai un copil care nu va mai ajunge in situatia sa-si puna problema la fel ca tine…”ce e mai bine, platesc chirie sau rata la banca?” ;)
July 29th, 2009 at 3:06 pm
dragos, complet de acord cu tine; eu si sotul meu suntem sclavi pentru un teren – ca asa au zis parintii/ambele perechi si sora mea avea ‘casa in paradisul snobilor’ :))
partea nashpa ? eu ii citisem pe manole si pe kiosaki si totusi nu am stat tare pe pozitii :))
August 10th, 2009 at 4:56 pm
Soooper articol ;) Ma bucur ca si alti tineri sunt de parere ca e mai rentabil in Romania, si nu numai, sa locuiesti in chirie decat intr`un apartament.Cel putin in momentul de fata.
August 27th, 2009 at 12:56 pm
In momentul acesta clar prefer chiria. La ce dobanzi practica bancile, m-ar durea sufletul sa dau 150.000 de euro pe un apartament, atat ajungi sa platesti pt un credit de 50.000 pe 30 de ani.
Vrei sa ai casa pentru a o lasa copiilor, copiilor tai, simplu, stai in chirie si platesti o treime din ce ar trebui sa dai bancii, cu o treime iti traiesti si tu viata, ca doar suntem oameni si nu muncim ca sa achizitionam un munte de beton, fier si caramizi si o treime o pui deoparte, chiar si cu o dobanda minuscula si in 20, 30 de ani numai bine iti faci bani de cumparat o casa.
Morala, iti traiesti viata, la batranete poti sa te retragi undeva departe de locul in care ti-ai mancat tinerile si nervii printre betoane si poti lasa si casa copiilor, cu toate ca ultimul argument nu ma convinge deloc(eu nu am vrut ce au vrut parintii mei, ba chiar m-am mutat in alt oras, la fel parintii nu au vrut ce au vrut bunicii mei si daca o sa fac copii sunt foarte mari sanse ca ei sa aiba alte asteptari de la viata).
January 30th, 2010 at 8:42 am
Articolele tale generează articole în presă: :)
http://www.capital.ro/articol/dezbatere-capital-ro-chirias-sau-proprietar-care-varianta-este-mai-rentabila-131129.html?utm_source=rss&utm_medium=rss&utm_campaign=rss