Aici munciti pentru ca politrucii de pe cheiul garlii sa devina miliardari in eoroi. Pentru ce? Nici ei nu stiu prea bine?! Insa au observat ca cei cu bani sint cautati si inconjurati cu respect (o dovada a “absurdului ce umple lumea”). Cum nu pot declara si scoate la vedere bogatia lor reala, nici nu se pot bucura de ea. Astfel se gasesc in situatia paradoxala a avarului care la fel de bine s-ar simti incalzit de un munte de pietoaie, ca si cum acesta ar reprezenta unul de aur. Pina la urma nu beneficiaza cu mai nimic din toata “agoniseala” lor. Tocmai de aceea nici nu-i vor putea pune vreodata o stavila. Isi doresc sa fie bogati de dragul de-a avea.

Ca sa ajungi un om bogat ca un destin firesc al unui om ce munceste cinstit si chiar fara sa-si doreasca neaparat asta, are parte de succes financiar in actiunea lui este o sansa la 1 milion. Si oricum se vor gasi nenumarati rechini care sa incerce sa puna mana prin frauda de averea celui care a dobindit-o corect.

Daca ar exista mai multi tineri ca sa gindeasca la fel ca voi ar mai fi o speranta pentru aceasta tara. Tare mi-e teama insa ca va ginditi cu totii sa plecati. Si asta pe buna dreptate!

In ziua de azi a devenit o adevarata bucurie sa intilnesi si oameni care nu se gindesc decit la cum sa parvina. Cu adevarat bogat este doar acela care se simte asa. Si are ce darui. Pentru ca asa cum spunea Nietzsche, un astfel de om “nu este atit de sarac incit sa dea de pomana.”

NU

Pe masura ce cistigi mai mult, si cheltuielile cresc. Te obisnuiesti cu mai multi bani.

Ajungi sa cumperi aceleasi obiecte DAR de o calitate superioara, la cost triplu.

Ajungi sa maninci la un restaurant bun si nu acasa. In timp, te obisnuiesti si cu asta.

Iar acum sint nefericit pentru ca nu imi pot lua o vila, va dura 2-3 ani pina sa pot economisi 200.000 EUR.

Ca si angajat (la o firma mare, mare, mare) “muncesc” pentru ca-mi place sa privesc la jocul celor din “liga MARE”…si sa invat sa aplic ceea ce vad. Este prea mult spus ca particip si eu la acest joc. Poate ca sunt cel ce scoate castanele din foc.(Nu tapul ispasitor, macar atata minte sa am si eu!) Jocul principal il fac altii. Binenteles ca mai si castig bani dar nu-i principalul motiv pentru care ma trezesc dimineata si semnez condica.

Acum, ca si angajator….Criza prin care trecem acum m-a facut sa ma cunosc mai bine. Am tras foarte tare sa rezist pe piata nu pentru bani si nici pentru imagine ci pentru oamenii pe care ii am ca si angajati. Pana acum teoria pusa in practica a functionat. Am reusit sa nu dau afara pe nimeni …pana acum.

Prin definitie, munca implica un procent de obligativitate. Intrebarea mea este alta…daca nu esti obligat sa faci ceva anume si totusi faci acel lucru/prestezi acel serviciu din pura placere pentru act in sine, iar daca acesta executie este remunerata..mai consideri ca MUNCESTI? Adica unde se termina placerea sau pasiunea si incepe munca?
Se poate spune ca muncesti din pasiune?

PS: Sper sa nu ma ia clientii mei in serios si sa sisteze platile facturilor! Nu uitati dragi cienti ca am angajati de platit iar acei oameni muncesc ca sa-si asigure traiul… Eu sunt visatoarea, nu ei!

Media pe saptamana in lunile aprilie si mai a fost de 11 ore. Castigul e usor ascendent. Imi propun in urmatoarea perioada sa ajung la 20 de ore muncite totusi.

Marea mea problema ACUM e ca o frec ingrozitor pentru fiecare ora de munca in loc sa fac ceva util.

La intrebarea postului raspund: din inertie si ca-i alegerea usoara.
Si inca o chestiune: daca nu VREI (da sa vrei-vrei-vrei)… ‘jaba chin. Subestimati puterea si satisfactia masochismului.

Raspuns: Mie mi se pare o mare aberatie…

Teoria motivationala sau cea a “de ce muncim” a fost influentata in ultimii 40 de ani de 2 filosofii aparent contrare:

1. Teoria X :
Oamenilor nu le place munca şi caută să o evite pe cât se poate. Managementul oamenilor aici implica: planificare, control, coordonare, etc
si
2. Teoria Y :
Oamenii sunt interesaţi de munca lor şi o fac cu plăcere, iar ea ii stimuleaza si ii ajuta la dezvoltarea lor psihologica si mentala.
Aici managementul trebuie să asculte şi să inspire.

A munci este o optiune, poate fi o cale de a castiga ceva sau de a nu pierde altceva. Daca ai face parte din management ce optiune ai alege? X sau Y?

Sau alegi calea masculina: XY!? :)
ooops… cred ca tocmai am gasit de ce sefi sunt promovati barbatii!!! (e gluma, nu sariti sa ma injurati:)

Va doresc o saptamana de milioane….de euro…. de luat! Si sefi care sa va asculte si sa va inspire!

unii dintre cei mai mari antreprenori ai sec XX nu au avut educatie (doar cateva clase), dar au vrut si au facut ceva (Matsushita, Ford, Edison etc)

succes :)

Citind ce ai scris tu mi-au revenit in minte povestile parintilor mei. Amandoi provin din sate extrem de sarace si s-au nascut in timpul razboiului (43). Mama mergea pe jos 8 km prin zapada, peste dealuri pana la scoala. Tata la fel. Mediul de acasa era abrutizant si sub limita foamei pentru ambii. Au plecat de acasa la 14 respectiv 12 ani, au facut scoala mai departe, au facut facultatea muncind noaptea ca tamplar respectiv croitoreasa. Au ajuns inginer constructor respectiv medic stomatolog. Acum, trecuti deja de 65 de ani muncesc in continuare pentru ca ii tine in viata (psihic, financiar sunt foarte relaxati), au o casa minunata cu flori, catel si pisici, se plimba prin lume de macar 2 ori pe an. Deci, asta cu sansa la educatie, mediul in care ai crescut sunt bullshit. Esti sanatos? Ai brate, maine, picioare, creier? Atunci nu ai nici o scuza, salvation lies within.

De ce muncim? Pentru ca asa am fost programati genetic, de sute de mii de ani. Pentru ca prin activitatea zilnica evoluam. Vorbesc aici de munca in sensul rafinarii si imbunatatirii a ce esti. Prestand o asemenea munca vei vedea ca banii, confortul financiar sunt doar consecinte. Omenirea a ajuns la dezvoltarea actuala pentru ca miliarde de stramosi, timp de zeci de mii de ani au muncit. Avem maini pricepute pentru ca au mutat munti si au modelat fierul. Avem creier pentru ca timp de mii de ani cativa au gandit si au inlocuit forta fizica cu inovatii tehnice.

Paraziti, frustrati au existat intotdeauna. Din pacate societatea moderna incurajeaza existenta lor. Ei sunt cei care sunt tot timpul asupriti de patron, cei care asteapta intotdeauna protectie (pensie la batranete, salariu de la stat pentru facut nimic). Ei au inventat bancul cu “omul nu e facut pentru munca, ca dovada ca il si oboseste”. Din pacate pentru noi ca specie, daca acest trend continua, nu prea avem sanse.

Multu fura, FOARTE multi. Ei sunt priviti cu lasitate, invidie, fara scrupule. Sunt priviti ca niste oameni care strica tara.

Munca depusa atunci cand faci o tranzactie cu x kilogramde de cocaina, cu greu se poate compara cu munca de birou, obligatiile care ti le impune seful sau responsabilitatile.

Multi cred ca-i usor sa furi. Dar putini stiu ca-ti trebuie un cap de einstain ca sa faci o manevra BUNA!

La fel cum sunt foarte multi care incep o afacere si sfarsesc prin faliment, asa sunt si cei care fura si sunt prinsi. Nu oricine poate fura, cum nu oricine poate avea o afacere de succes.

Bil Gates a integrat browserul IE in windows doar ca sa taie elanul Netscape-ului care chiar daca era pe bani, avea un succes major inaintea Microsoftului in materie de browser. A fost declarat tot un furt, iar cei de la Netscape au actionat in instanta si au castigat. Si asta e doar un mic exemplu al marilor companii care ajung sa fie numite “mari”.

Asadar, nu e destul sa stii sa muncesti, sa-ti placa sa muncesti, sa fi bun in ceea ce muncesti, ca sa ajungi sa atingi procentul de 98%. Fara furt ramai omul lunii, sau al anului, intr-o firma. Primesti binenteles bine-cuvantata bataie pe umar: ai facut o treaba excelenta, sunt mandru de tine!

Sunt foarte putini oamenii care muncesc cu gandul la aspiratii. Nu numai in Romania, ci peste tot in lume oamenii au fost teleghidati sa munceasca si se multumesc cu faptul ca au un loc de munca.

La baza oricarei afaceri de succes sta frauda si furtul, oricat de mic sau mare este el.

p.s. bestial addonul “edit” de 15 minute :-)

Niste concluzii:

- sistemul (de mici ne invata) ne arde din bancile scolii (“Invata sa iei note bune, sa te angajezi pe bani buni”).

- suntem comozi (nu numai romanii, 95% din populatia planetei)

- intodeauna exista o alta optiune, trebuie doar sa o cauti.

- daca nu ati fi voi .. muncitorii .. ar da investitorii(ailalti 5%) faliment, asta daca va intrebati de ce suntem indobitociti de mici.

Niste intrebari:

- de ce munciti pentru stat? (60% din salariul vostru e al lor)

- de ce munciti pentru altii? (patronii/investitorii nu platesc Statul, si o fac LEGAL)

- de ce nici unul din raspunsurile de ma sus nu da o solutie?

- de ce va plangeti ?

- DE CE va INTREBATI ?

http://laurazaharia.blogspot.com

Nu neg ca este posibil, dar nu “usor”, sau nu pentru oricine. Daca ar fi asa, mi s-ar parea viabil din punct de vedere economic sa fac 10k/luna 3 luni muncind 12h/zi si apoi sa o frec 3 ani de zile sau cel putin sa ma ocup de alte proiecte mai interesante/relaxante in timp ce stau fara nici un stres.

Poate sunt eu idiot si toti oamenii cu educatie cel putin medie in afara de mine au nativ capacitatea de a scoate la un moment dat in viata lor 10k/luna dupa o concentrare de 6-12 luni cel putin o perioada scurta de timp, dar eu nu vad nici o solutie prea usoara pentru mine momentan.

Raspuns: Avand un rol care merita mai mult decat salariul minim pe economie? Sau, poti incerca sa fii patron nenorocit si sa bagi banii aia in buzunar chiar tu, nu? (poate nu e atat de simplu).

Cred ca raspunsul variaza in functie experienta (de viata) acumulata de-a lungul anilor.

Te-ai intrebat pana acum “cine sunt?” sau “ce vreau?”. Daca nu, raspunsul la “de ce muncesc?” are cateva variante destul de previzibile :p

Cand incepi sa cunosti mai bine persoana ta cat si ceea ce vrei, raspunsul va fi mai conturat si in plus va prinde o nuanta personala.

Dupa ce constientizezi in ce mediul traiesti, care este pozitionarea ta si unde vrei sa ajungi, urmeaza sa decizi daca te bagi sa nu in “branza”. Din acest punct, indiferent optiunea aleasa raspunsul la “de ce muncesc?” ar trebuie sa fie foarte clar in mintea ta :p

Deci ne intoarcem … de ce nu? daca asa este format sistemul, daca omului ii place career plan-ul oferit de multinationala, sau dimpotriva ii place atmosfera non-corporatista din alte firme, de ce sa nu munceasca, ca altceva oricum nu stie sa faca.

Adevarul crud este ca nimeni nu isi cunoaste scopul in viata, pentru ca daca l-am cunoaste si am crede in el suficient, l-am urma indiferent de consecinte/mentalitati, ce zice societatea etc

Ceva ce nu inteleg … , de ce la un post intitulat “De ce muncim”, lumea se tot leaga de cei zece mii amintiti :).

Nu vreau sa fiu ipocrit sa spun ca banii nu conteaza, sigur ca iti ofera acces la mult mai multe lucruri, vreau doar sa evidentiez ca dupa ce iti asiguri nevoile primare si cele de confort poti sa fii fericit fara bani multi, important este sa te simti bine cu tine in primul rand si cu cei din jurul tau.

Raspuns: cartile, scolile si sansa la educatie au ajuns in orice catun din Romania, la fel si oportunitatea de a fi muncitor. Rareori oamenii care chiar vor si fac toata viata ajung sa aiba nimic. iar atunci cand ajung acolo o fac pentru ca au crezut in val/sistem in loc sa se bazeze pe ei insisi.

De ce muncim? Pai cred ca ni s-a bagat in cap de mici ca e o chestie respectabila si ca daca n-ai serviciu nu existi.

In plus, daca te descurci cu cateva sute de lei pe luna, nu mi se pare ca esti mai putin om decat unul care castiga usor 10k, pentru ca asa usor cum ii castiga ii si zboara pe prostii. Important, dupa parerea mea e sa fii fericit cu ce ai.

Da,da, nu e chiar asa. Se poate si fara munca, se poate si fara aprobare sociala. Cel mai usor e sa scrii asta pe un blog.

Realitatea e insa alta. O sa spui ca realitatea tine de fiecare, bla, bla.

Atunci cand n-ai bani sa cumperi o paine si nu ai pentru medicamentele copilului tau vezi de fapt cum e cu articolele astea care te indeamna “sa iti parasesti serviciul”, “sa iti urmezi visul” si alte asemenea lucruri care suna foarte bine atunci cand sunt scrise pe un blog.

Dar care se lovesc de situatiile care te inconjoara zi de zi.

Raspuns: Atunci cand nu ai bani sa-ti cumperi o paine sau sa iei medicamentele copilului inseamna ca ai facut o gramada de greseli mult mai devreme. Cat despre cat de bine e sa scrii pe blog, te pot asigura ca stiu foarte bine cum e sa nu ai (vreun) ban, pentru ca de acolo am pornit (si acolo ajung din cand in cand).

Îți admir coerența discursului.

In acest context, mai apare o intrebare: (conteaza) pentru cine muncesti?

1. pentru ce muncim? (deci nu din ce cauza, ci cu ce scop)

2. cum muncim?

ani de zile am fost convins ca muncind din greu voi avea intotdeauna tot ce imi doresc;

soarta, insa, m-a determinat sa imi pun cele doua intrebari de mai sus si am inteles ca munca depusa de mine, pe langa efort, placere si recompensare imediata, trebuie sa genereze si o recompensare in viitor [si nu vorbesc de pensie]

astfel, am inteles ca munca, oricat de constiincioasa si de bine remunerata, daca nu este dublata de o doza masiva de educatie financiara, este in van

succes :)

PS: felicitari pentru articol, sper sa il citeasca cat mai multa lume care are nevoie sa isi puna aceasta intrebare `de ce muncim?`

suna bine dar praftica ne omoara. mie mi-ar fi greu sa ma duc sa ii spun mamei mele, acum inainte de pensionare, stii e o prostie sa lucrezi ca sa iti acoperi cheltuielile, ca sa pui mancare pe masa si ca sa iti asiguri o pensie minuscula.

Trebuie sa recunostie ca pe undeva e un pic “inselator” . In esenta vorbesti despre vointa , despre scopuri , despre “a stii ce vrei… si mai ales de ce vrei ce vrei :D ” despre constiinta de sine si cum se aplica toate astea in cadrul “activitatilor productive”.

Cred ca o mare parte din confuzie in incercarea de a raspunde al aceasta intrebare se naste din faptul ca e mult prea usor sa confunzi ce vrei cu ce iti doresti.

Pentru a clarifica:

Cand VREI , muncesti ( in mod specific, constient si masurabil) pentru acel lucru.
Exemplu: Vreau sa fiu sanatos, asa ca fac miscare de 2-3 ori pe saptamana, imi controlez greutatea si % de grasime (173 de masuratori in ultimul an http://tr.im/mwVM :D ) , imi fac analize de sange cam la 1-2 luni ( sunt donator de sange/trombocite ),nu iau antibiotice fara a consulta medicul specialist, ma hidratez foarte bine tot timplul anului ( 4-5L pe zi ), gatesc mai “sanatos”, ma mentin bucuros si optimist . E multa munca, costa bani, timp, etc. Vreau ceva, si fac ceva in acest scop … cu alte cuvinte muncesc pentru ce vreau.

Cand DOORESTI de obicei visezi. Ca orice vis, iti ocupa mintea, iti place si daca nu te deranjeaza ceva in mod deosebit crezi ca e real. Dar nu e. Sau cel putin inca nu e. Si cand ajunge sa “fie” , de obicei nu mai e dorinta e vointa … a ta sau a altcuiva. Prin excelenta, dorintele au sanse relativ reduse de a deveni reale. Nu spun sa nu visezi si sa nu iti doresti, zic doar ca e extrem de util sa stii ca faci asta si sa nu confunzi ce iti doresti cu ce vrei.
Consecinta practica: Cand iti doresti tinzi sa ignori realitatea.
Exemplu: Ne dorim ca Romania sa fie ACUM altfel .. poate cum e SUA sau Norvegia sau Elvetia, sau poate ne dorim sa traim ca in Viena sau ca in Noua Zeelanda. Intrebarea magica e daca faci ceva sa fie asa (Data fiind pusa conditia de “acum”/”repede” e technic cam imposibil, dar asta nu te impiedica sa visezi.) . Pentru unii din noi raspunsul este DA facem ceva. Sunem civilizat ca cei din Elvetia, salutam si zambim in magazine cum ni se saluta si cum ni se zambeste in Viena, facem 80% din afaceri deja cu SUA, emigram in Noua Zeelanda. Dar daca faci asat deja te incadrezi la VREAU, pentru ca faci / muncesti in acest sens. Daca nu faci/muncesti cu acest scop, iti doresti doar si ignori realitaeta.

#1 E foarte dificil sa muncesti pentru mai mult de 2-3 lucruri de odata.
#2 E prea usor sa confunzi “a fi ocupat in scop productiv” cu a munci.
#3 Ca sa muncesti trebuie sa stii ce vrei.

Una peste alta, articolul este educativ de lung. Asa am realizat pentru ce muncesc! Unde altundeva as avea timp sa-ti citesc blogul, cancan si din cand in cand sa bag un youtube!

Raspuns: Cred ca in orice tara exista presiunea asta. E bine ca suntem in Romania si nu in Zair (chiar daca acolo am culege linistiti fructe tot anul si ne-am potoli foamea). E rau ca suntem in Romania si nu Norvegia sau SUA sau orice tara care pare (mai) civilizata.

Raspuns: Eu cred ca e valabil si ptr. Romania, cel putin in orasele mari. Cu toate astea – cu cat tara este mai inapoiata, cu atat mai greu e sa reusesti sa-ti acoperi nevoile primare.