De ce muncim?
"If hard work were such a wonderful thing, surely the rich would have kept it all to themselves."
Nota: Acest post este inspirat de o discutie avuta ieri cu un amic aflat cu cativa ani buni inaintea mea.
De ce muncim? Pare o intrebare absolut banala, dar are raspunsuri complexe. Am facut un mic studiu intre prieteni si am obtinut o lista de motive pentru care oamenii muncesc: pentru bani, pentru a iesi la pensie si a fi linistiti, pentru a-si acoperi nevoile, din frica, pentru familie, pentru placerile proprii, din inertie sau pentru a nu se plictisi, din dorinta de afirmare, pentru a avea un scop, pentru a se simti utili samd.
O sa sarim peste teoria motivatiei si piramida lui Maslow. Ar fi raspunsul simplu, de la scoala, care ne ofera doar explicatiile de baza si ne impiedica sa aprofundam problema.
Muncim pentru a ne acoperi nevoile primare. Asta pare a fi explicatia simpla si rapida. Totusi, acoperirea nevoilor primare este extrem de facila astazi. E suficient ca putini sa munceasca efectiv pentru a produce necesarul tuturor, mai ales intr-o societate evoluata. Risc sa spun ca pentru un om apt si inteligent nevoile de baza nu sunt o provocare, doar o scuza.
Muncim pentru familie, pensie, linistea viitoare. Pare a fi o motivatie valida, insa presupune faptul ca muncim pentru o rasplata din viitor sau pentru altcineva (familie). Asta ne scuteste de alte intrebari si ne ofera comoditatea de a regreta decizia peste zeci de ani – daca avem norocul sa iesim la pensie.
Muncim pentru bani. Banii ne sunt necesari pentru a acoperi nevoile primare, nevoile curente (usor expandabile) si pentru a contribui la fondul pentru pensionare (viitorul incert). Aici apar cateva intrebari:
- Din cei care "muncesc pentru bani" oare cati castiga cu adevarat bani? Presupun ca daca te-ai considera un pescar bun sau profesionist nu ai arata prea bine in breasla cu 3 pesti mici prinsi lunar. Astfel, daca muncesti pentru bani, ar trebui sa castigi o suma semnificativa.
- Ce valoare au acei bani pentru tine? Nu ma refer la valoarea de piata, ci la ceea ce faci efectiv cu banii. Presupun ca nimeni nu munceste pentru a fi cel mai bogat din cimitir sau #1 in vreun Top Hagi Tudose. Ai banii. Stii sa ii folosesti? Ii folosesti cum trebuie pentru a trai? Sau te folosesc ei pe tine, cunoscandu-ti slabiciunea?
- Cand te opresti? Teoria amicului meu este ca daca reusesti sa castigi ~10.000 EUR pe luna ai acces la 98% din ceea ce-ti poate oferi lumea. Tind sa fiu de acord. Oricum ceilalti 2% iti permit calatorii in spatiu, avion privat mic vs. business class sau acces la proprietati si cluburi exclusiviste – asadar o lume care ofera prea putin in comparatie cu costurile sale. Plus, ai nevoie de mult timp sa reusesti sa traiesti un pic din cei 98% disponibili, asa ca nu-ti ramane timp pentru grija a ceea ce nu poti face.
Muncim pentru a ne auto-valida, pentru a ne afirma, pentru a invata. Din nou, o motivatie frumoasa si valida. E minunat daca reusim sa muncim din acest motiv si sa ne indeplinim propriile scopuri. De multe ori ajungem sa spunem asta doar ca sa sune bine, iar cand intram in amanunte constatam ca nu ne place deloc munca noastra si ca ne-am indepartat de obiectivul initial (afirmarea, validarea, cunoasterea) si ajungem sa ne scuzam folosind celelalte motivatii la indemana.
De ce muncesc eu? Aproape toti m-au intrebat Dar tu de ce muncesti?. Raspunsul meu la intrebarea asta:
- Muncesc pentru bani. Vreau banii respectivi pentru a putea avea acces la domenii sau locuri noi. Am trecut de multa vreme de muncesc pentru a-mi acoperi nevoile, deoarece mi se pare o gandire distructiva/limitativa, indiferent de suma vehiculata.
- Muncesc pentru a crea sisteme care functioneaza (produse, servicii, etc) atat de bine incat nu sunt observate (serios!). Lucrurile complexe si bine facute in care sunt implicat imi dau o satisfactie interioara deosebita (chiar si atunci cand nu produc bani).
- Muncesc pentru ca e o metoda practica de a intalni oameni, de a lega prietenii si de a socializa in general. Nu sunt izolat, insa cred ca e mult mai usor ca muncind sa gasesti oameni cu interese si aspiratii comune. Plus, imbini utilul cu placutul.
- Muncesc pentru ca munca ma ajuta sa-i pot ajuta pe altii si sa am grija de ai mei.
Totusi. De ce muncim? Daca renuntam la raspunsurile formale, sunt cateva motive clare pentru care muncim:
- Muncim din inertie, pentru ca asta am fost invatati ca trebuie sa facem. Daca nu am munci am fi stigamatizati social. Eu nu cred in ce trebuie social, insa sunt putini cei care pot rezista fara aprobarea celor din jur.
- Muncim din frica deoarece ni se pare ca fara respectiva munca nu o sa ne mai putem acoperi nevoile primare (vom muri de foame, singuri, mizerabili, dispretuiti de cei din jur).
- Muncim pentru ca e alegerea usoara. Munca ne ofera scuza perfecta de a nu face ceea ce ne dorim. Muncim, deci pare ca facem fix ceea ce trebuie. Nu avem rezultate in directia dorita deoarece muncim cat sa ne mintim singuri, nu sa realizam ceea ce ne-am propus (pentru ca e mult mai greu sa afli si apoi sa faci ce-ti doresti decat sa muncesti 4-8-12 ore pe zi).
- Muncim pentru ca am facut asta mereu, iar daca nu am mai face-o ne-am pierde identitatea. Acesta este cel mai bun semn ca esti nimeni sau ca esti doar ceea ce faci (ambele ipostaze lasa mult loc de mai bine).
De ce ar trebui sa muncim? Pentru a obtine ceea ce ne dorim – si spun NU oricarui alt motiv! Poate ne dorim faima – pentru faima nu ai neaparata nevoie de bani. Poate ne dorim putere – pentru putere nu ai neaparata nevoie de bani. Poate ne dorim o viata linistita – pentru o viata linistita nu ai decat nevoi minimale. Poate ne dorim o viata in care sa avem parte de 99% din ce ofera Terra – avem nevoie fie de bani, fie de putere, fie de faima intr-o doza sanatoasa, dar destul de usor de atins. Pana acum nu am contrazis cu nimic motivele anterioare, insa …
Munca este un mijloc prin care ne indeplinim obiectivele in viata. Cred ca asta ar fi o buna viziune asupra muncii. Neaparat trebuie sa definim acele obiective. Fara ele vom folosi munca drept scuza, iar munca se va transforma din unealta in proprietar de sclavi. Obiectivele pot fi variabile, la fel si volumul de munca, cata vreme le dozam potrivit.
Muncim cu adevarat pentru ceea ce ne dorim atunci cand munca noastra are si beneficii imediate. Nu spun ca trebuie sa lucram doar pentru castigul pe termen scurt – doar ca existenta acestuia ne asigura ca suntem pe drumul cel bun. Rareori poti obtine imediat toate roadele muncii tale. Atunci cand nu castigi nici macar o particica din ceea ce-ti doresti inseamna ca nu muncesti pentru ceea ce trebuie. Poti sa te minti gandindu-te la rezultatele viitoare, dar nu o sa o faci decat sa-ti amani deziluzia. Nu e nevoie sa astepti pensia pentru a te bucura de viata. O poti face imediat ce ai inceput sa muncesti pentru visele tale, deoarece imediat vor aparea si roadele muncii tale (mijloacele).
Asadar, pentru a raspunde corect la intrebarea "De ce muncim?" nu ne ramane decat sa ne definim si sa ne masuram obiectivele in viata (macar 1 data pe an ;-) Aici situatia se clarifica sau se complica extrem. Va las sa va ganditi!
Posted in Afaceri, Banii tai, Evolutie Personala, Hotnews, Neclasificate, Recomandari
May 27th, 2009 at 8:52 am
“un om apt si inteligent nevoile de baza nu sunt o provocare, doar o scuza” total de acord, daca vorbim de o tara normala, nu despre Romania, o tara in care regulile sunt respectate si exista o corelatie intre realitate si visurile oamenilor, altfel … nu.
Raspuns: Eu cred ca e valabil si ptr. Romania, cel putin in orasele mari. Cu toate astea – cu cat tara este mai inapoiata, cu atat mai greu e sa reusesti sa-ti acoperi nevoile primare.
May 27th, 2009 at 9:14 am
Transpar clar principiile Lifestyle Design-ului şi paradigma New Rich. Toate bune şi frumoase acolo, dar trebuie să fiu de acord cu neagrigore privitor la “localizarea” modelului: Romania este atât de idiosincratică, încât mă mir că se mai aplică regulile fizicii aici, darămite vreo formă de sistem în stilul de viaţă. În România mult prea mulţi muncesc mult prea mult pentru acoperirea nevoilor primare, ca animalul, aşa (ba, mai rău, animalul munceşte mai puţin pentru o mâncare)! Cel puţin aşa susţine pielea mea (care a simţit acest adevăr).
Cu toate astea, e de apreciat invitaţia la gândire. Un proces interesant şi adesea util, care la scara unei întregi societăţi ar putea mişca ceva. Glumesc, nu în România.
Raspuns: Cred ca in orice tara exista presiunea asta. E bine ca suntem in Romania si nu in Zair (chiar daca acolo am culege linistiti fructe tot anul si ne-am potoli foamea). E rau ca suntem in Romania si nu Norvegia sau SUA sau orice tara care pare (mai) civilizata.
May 27th, 2009 at 10:54 am
cu “schimbarea lumii” cum ramane? nici o dorinta, oricat de mica sa o convingi pe baba de la parter sa treaca pe linux?
Una peste alta, articolul este educativ de lung. Asa am realizat pentru ce muncesc! Unde altundeva as avea timp sa-ti citesc blogul, cancan si din cand in cand sa bag un youtube!
May 27th, 2009 at 10:56 am
Chiar daca ai propus sa evitam piramida lui Maslow, nu pot sa nu fac referinta la ea – ce intelegi prin “nevoile primare”? Eu as zice ca este vorba de primele doua niveluri ale piramidei lui Maslow, si, in acest caz, dupa cum spunea si Sicovitol, in Romania cei mai multi muncesc pentru acoperirea acestor nevoi primare. Crede-ma ca cunosc oameni apti si inteligenti care nu reusesc sa treaca de acest barem al nevoilor primare, in Romania nu este de ajuns sa fii apt si inteligent (as spune ca dimpotriva)…
Iar pragul de 10000 de euro pe luna, un prag oarecum arbitrar, dar cu care sunt de acord, este si va fi imposibil de atins, cel putin 10 ani de acum incolo, de peste 80% din romani. Si astia 80% nu sunt toti tampiti, puturosi, samd…
May 27th, 2009 at 11:33 am
Frumusel post.
Trebuie sa recunostie ca pe undeva e un pic “inselator” . In esenta vorbesti despre vointa , despre scopuri , despre “a stii ce vrei… si mai ales de ce vrei ce vrei :D ” despre constiinta de sine si cum se aplica toate astea in cadrul “activitatilor productive”.
Cred ca o mare parte din confuzie in incercarea de a raspunde al aceasta intrebare se naste din faptul ca e mult prea usor sa confunzi ce vrei cu ce iti doresti.
Pentru a clarifica:
Cand VREI , muncesti ( in mod specific, constient si masurabil) pentru acel lucru.
Exemplu: Vreau sa fiu sanatos, asa ca fac miscare de 2-3 ori pe saptamana, imi controlez greutatea si % de grasime (173 de masuratori in ultimul an http://tr.im/mwVM :D ) , imi fac analize de sange cam la 1-2 luni ( sunt donator de sange/trombocite ),nu iau antibiotice fara a consulta medicul specialist, ma hidratez foarte bine tot timplul anului ( 4-5L pe zi ), gatesc mai “sanatos”, ma mentin bucuros si optimist . E multa munca, costa bani, timp, etc. Vreau ceva, si fac ceva in acest scop … cu alte cuvinte muncesc pentru ce vreau.
Cand DOORESTI de obicei visezi. Ca orice vis, iti ocupa mintea, iti place si daca nu te deranjeaza ceva in mod deosebit crezi ca e real. Dar nu e. Sau cel putin inca nu e. Si cand ajunge sa “fie” , de obicei nu mai e dorinta e vointa … a ta sau a altcuiva. Prin excelenta, dorintele au sanse relativ reduse de a deveni reale. Nu spun sa nu visezi si sa nu iti doresti, zic doar ca e extrem de util sa stii ca faci asta si sa nu confunzi ce iti doresti cu ce vrei.
Consecinta practica: Cand iti doresti tinzi sa ignori realitatea.
Exemplu: Ne dorim ca Romania sa fie ACUM altfel .. poate cum e SUA sau Norvegia sau Elvetia, sau poate ne dorim sa traim ca in Viena sau ca in Noua Zeelanda. Intrebarea magica e daca faci ceva sa fie asa (Data fiind pusa conditia de “acum”/”repede” e technic cam imposibil, dar asta nu te impiedica sa visezi.) . Pentru unii din noi raspunsul este DA facem ceva. Sunem civilizat ca cei din Elvetia, salutam si zambim in magazine cum ni se saluta si cum ni se zambeste in Viena, facem 80% din afaceri deja cu SUA, emigram in Noua Zeelanda. Dar daca faci asat deja te incadrezi la VREAU, pentru ca faci / muncesti in acest sens. Daca nu faci/muncesti cu acest scop, iti doresti doar si ignori realitaeta.
#1 E foarte dificil sa muncesti pentru mai mult de 2-3 lucruri de odata.
#2 E prea usor sa confunzi “a fi ocupat in scop productiv” cu a munci.
#3 Ca sa muncesti trebuie sa stii ce vrei.
May 27th, 2009 at 11:47 am
mai demult primisem un sfat:
lasa-te de munca si incepe sa faci bani
:))
suna bine dar praftica ne omoara. mie mi-ar fi greu sa ma duc sa ii spun mamei mele, acum inainte de pensionare, stii e o prostie sa lucrezi ca sa iti acoperi cheltuielile, ca sa pui mancare pe masa si ca sa iti asiguri o pensie minuscula.
May 27th, 2009 at 12:27 pm
eu as mai adauga doua intrebari importante la `de ce muncim?`:
1. pentru ce muncim? (deci nu din ce cauza, ci cu ce scop)
2. cum muncim?
ani de zile am fost convins ca muncind din greu voi avea intotdeauna tot ce imi doresc;
soarta, insa, m-a determinat sa imi pun cele doua intrebari de mai sus si am inteles ca munca depusa de mine, pe langa efort, placere si recompensare imediata, trebuie sa genereze si o recompensare in viitor [si nu vorbesc de pensie]
astfel, am inteles ca munca, oricat de constiincioasa si de bine remunerata, daca nu este dublata de o doza masiva de educatie financiara, este in van
succes :)
PS: felicitari pentru articol, sper sa il citeasca cat mai multa lume care are nevoie sa isi puna aceasta intrebare `de ce muncim?`
May 27th, 2009 at 12:31 pm
Cele 4 motive pentru care ai spus ca muncim (frica, inertie, alegere usoara, pierdere identitate) sunt de fapt unul singur: frica de schimbare. “Muncitorul” modern (sic!) nu vrea sa schimbe nimic din viata lui, deoarece ii e frica de viitor, simte ca nu-l poate controla. Aici vine solutia ta cu definirea si masurarea obiectivelor, care presupun o oarecare supunere, ordonare a viitorului … in speranta ca frica va disparea. Dar, cred eu, aceasta e doar o solutie de moment. Frica nu va disparea decat atunci cand omul va intelege “de ce” este ceea ce este. Suna putin cam filosofic, dar eu sincer cred ca omul trebuie sa munceasca pentru a se transforma (mental, spiritual, etc.) si pentru a invinge aceasta frica de viitor odata pentru totdeauna.
May 27th, 2009 at 12:48 pm
@D.M.: Oricum, mai bine lăsam România neimplicată în toată treaba asta, aşa cum rămăsese după acel foarte bun articol al tău (”Granite mentale”); din fericire se poate pleca acum relativ uşor. Provocarea pe care o lansezi aici e vrăjitorie Level 5, de lux oarecum, iar prin părţile astea de lume, “not enough mana” :)
@theMask: din păcate, aşa e; ajunsesem să blasfemiez grav, cu expresii de genul “şcoala te handicapează” (sic!), până am deschis ochii şi am realizat că e foarte clar: pur şi simplu nu sunt într-un loc unde educaţia şi rafinamentul sunt apreciate sau necesare. Nicio tragedie. La drum.
May 27th, 2009 at 1:04 pm
multumesc pentru raspuns, doar ca eu nu pot sa vorbesc decat din experienta personala iar atata timp cat eu nu fac decat sa car banii de la angajator catre proprietarul apartamentului, nu prea mai este loc de interpretari, stiu ca internetul nu este pentru loseri, dar ar fi bine din cand in cand sa ne aducem aminte ca lumea este alcatuita si din mediocrii care incearca sa traiasca cu cateva sute de lei …
May 27th, 2009 at 1:10 pm
Felicitari pentru postare. Un indemn catre autocunoastere este un eveniment atat de rar in peisajul media de la noi…probabil nu intamplator.
May 27th, 2009 at 1:28 pm
[...] Manac isi pune o intrebare De ce muncim? [...]
May 27th, 2009 at 2:33 pm
Muncim pentru ca asa am fost setati/conditionati prin parghiile societatii: educatie, cutume sociale, familie…
De fapt, lumea este impartita in doua: cei care beneficiaza de rezultatele muncii celor care muncesc pentru ei (angajatori) si cei care muncesc pentru primii (angajati).
A fi angajat, pentru cea mai mare parte a oamenilor este singura optiune in viata.
Ca sa traiesti (mizerabil, binisor sau bine – cam relativa descrierea calitativa, dar merge!) trebuie sa muncesti. Cat mai mult, cu atat mai bine!
Daca vrei sa traiesti foarte bine, trebuie sa gasesti un grup de oameni, pe care sa-i motivezi, care sa munceasca pentru tine. Daca-ti face placere, poti munci si tu impreuna cu ei, in felul asta asigurandu-ti fidelitatea lor neconditionata. Dar, la final, tu te vei bucura, in adevaratul sens al cuvantului, atat de rezultatul muncii tale cat si de al lor, cumulat.
In acest context, mai apare o intrebare: (conteaza) pentru cine muncesti?
May 27th, 2009 at 3:19 pm
Un alt articol (frumos) inspirat de citirea ’4 Hours Work Week’?
Îți admir coerența discursului.
May 27th, 2009 at 3:27 pm
Usor de zis si de scris. Sa fim seriosi, mai ales daca nu ai un sistem, daca nu ti-ai format o obisnuinta care in timp si-a demonstrat rezultatele, fara munca mori de foame.
Da,da, nu e chiar asa. Se poate si fara munca, se poate si fara aprobare sociala. Cel mai usor e sa scrii asta pe un blog.
Realitatea e insa alta. O sa spui ca realitatea tine de fiecare, bla, bla.
Atunci cand n-ai bani sa cumperi o paine si nu ai pentru medicamentele copilului tau vezi de fapt cum e cu articolele astea care te indeamna “sa iti parasesti serviciul”, “sa iti urmezi visul” si alte asemenea lucruri care suna foarte bine atunci cand sunt scrise pe un blog.
Dar care se lovesc de situatiile care te inconjoara zi de zi.
Raspuns: Atunci cand nu ai bani sa-ti cumperi o paine sau sa iei medicamentele copilului inseamna ca ai facut o gramada de greseli mult mai devreme. Cat despre cat de bine e sa scrii pe blog, te pot asigura ca stiu foarte bine cum e sa nu ai (vreun) ban, pentru ca de acolo am pornit (si acolo ajung din cand in cand).
May 27th, 2009 at 3:33 pm
Fiecare dintre noi are o lista imaginara de prioritati pe un sistem de 3 nivele: 1-vital(alimentatie,confort primar etc) 2-util/placut (divertisment,garderoba,masina)
3-optional (dorintele,visele,aspiratiile cu subcategoriile de rigoare) Depinde foarte mult de cat de realista si ponderata este a doua categorie. Erorile cele mai profunde sunt atunci cand definitiile pentru vital se bazeaza pe publicitate, recomandari samd
May 27th, 2009 at 3:51 pm
Strategia e simpla, am auzit-o de la un austriac foarte bogat. Mi-a placut si am adoptat si eu “filozofia tripple F”
Omul de care ziceam se implica in ceva (muncea) daca simtea ca rezultatul va fi cel putin unul din F-uri, sau o combinatie a lor.
FFF – Fourtune, Fame, Fun
May 27th, 2009 at 3:51 pm
[...] de dimineata cu acest post deschis pe calculator. Si il tot citesc. Nu stiu de ce, dar incerc sa aflu de ce muncesc eu. Inca [...]
May 27th, 2009 at 4:18 pm
10k/luna e o cifra rezonabila si usor de atins. Bineintels nu vorbesc de tanti leana de la tara sau de nea gigi santieristu. Se poate atinge usor in 6-12 luni. Ce e mai greu sa menti acel nivel. Si sa creezi sistemul in asa fel incat sa ai si timp. Degeaba ai 10k+/luna daca 12 ore pe zi le ai ocupate cu facerea lor. Se pierde esentialul.
May 27th, 2009 at 11:06 pm
Tot ce facem, nu neaparat munca, facem ca sa fim fericiti. Tanti Leana n-a vazut probabil 10k la un loc in viata ei, dar asta n-a impiedicat-o sa se bucure de copii, nepoti si petreceri taranesti, gen pomana porcului.
De ce muncim? Pai cred ca ni s-a bagat in cap de mici ca e o chestie respectabila si ca daca n-ai serviciu nu existi.
In plus, daca te descurci cu cateva sute de lei pe luna, nu mi se pare ca esti mai putin om decat unul care castiga usor 10k, pentru ca asa usor cum ii castiga ii si zboara pe prostii. Important, dupa parerea mea e sa fii fericit cu ce ai.
May 28th, 2009 at 1:08 am
Felicitari pentru articol, Dragos! :-)
May 28th, 2009 at 1:31 am
“Atunci cand nu ai bani sa-ti cumperi o paine sau sa iei medicamentele copilului inseamna ca ai facut o gramada de greseli mult mai devreme”. Doar partial adevarat… Ce te faci daca greselile au fost de fapt ale parintilor tai? Ce te faci daca nu ai avut sansa la o educatie? Sau astea sunt deja cazuri pierdute deja si nu mai au loc in discutia asta?
Raspuns: cartile, scolile si sansa la educatie au ajuns in orice catun din Romania, la fel si oportunitatea de a fi muncitor. Rareori oamenii care chiar vor si fac toata viata ajung sa aiba nimic. iar atunci cand ajung acolo o fac pentru ca au crezut in val/sistem in loc sa se bazeze pe ei insisi.
May 28th, 2009 at 10:23 am
Total de acord cu Simona, 10.000/ luna nu garanteaza ca vei fi fericit, poti sa traiesti foarte bine cu bani mult mai putini daca ai o familie cu care te intelegi si te poti distra, daca ai cativa prieteni in care ai incredere si poti avea cu ei activitati “culturalo / distractive” si daca faci cu placere ceea ce faci indiferent ca esti angajat, angajator , free lancer, etc).
Banii cu cat sunt mai multi cu atat cheltui mai multi, pentru a fi fericit nu-ti trebuie Mercedes ci poti sa fii si cu Logan, nu-ti trebuie vila cu trei etaje in Pipera si cu piscina, iti ajunge o casuta de lemn undeva la marginea orasului, nu trebuie sa mergi la 5* in concedii, poti sa te distrezi la fel sau mai bine chiar, si la 3* sau la cort sau cu rulota, etc.
Nu vreau sa fiu ipocrit sa spun ca banii nu conteaza, sigur ca iti ofera acces la mult mai multe lucruri, vreau doar sa evidentiez ca dupa ce iti asiguri nevoile primare si cele de confort poti sa fii fericit fara bani multi, important este sa te simti bine cu tine in primul rand si cu cei din jurul tau.
May 28th, 2009 at 1:04 pm
La mine raspunsul e simplu: muncesc (aceasta evident nu inseamna doar 8 sau x ore pe care le petrec la serviciu) ca sa descopar/inteleg lumea ce ma inconjoara – oameni, tehnologii, istorie, natura, psihologie, bani, samd. Evident ca voi alege acele munci care imi aduc cele mai multe satisfactii pe care le masor in plan material, intelectual, emotional.
Pana la urma munca e un complex de eforturi pe care le depui ca sa obtii un complex de satisfactii. Spre exemplu, chiar citirea acestui articol a fost o munca depusa pentru a descoperi pareri noi/alte moduri de gandire.
May 28th, 2009 at 1:48 pm
Un raspuns simplu: De ce nu?, suna banal sau poate penibil, poate ca nu am fost invatati sa facem altceva, dar marea majoritate a oamenilor, chiar daca nu realizeaza se gasesc utili facand asta (lucrand), si habar nu au ce ar face daca nu ar lucra, si nu ar trebui sa se duca mahmuri sau obositi la lucru (stiti voi zilele alea cand nu ai iesi de sub plapuma).
Daca intrebi lumea “ce ai face daca nu ar trebui sa lucrezi” e la fel ca si cu milionul de euro, pun pariu ca cel putin 80% s-ar repezi sa il arunce pe “as calatori”, de parca daca lucrezi nu poti calatori, sau de parca ai nevoie de un 1 milion euro sa iei trenul sau avionul low-cost, sau si mai bine … de parca nu ai putea calatori si sa fi si platit pentru asta.
Deci ne intoarcem … de ce nu? daca asa este format sistemul, daca omului ii place career plan-ul oferit de multinationala, sau dimpotriva ii place atmosfera non-corporatista din alte firme, de ce sa nu munceasca, ca altceva oricum nu stie sa faca.
Adevarul crud este ca nimeni nu isi cunoaste scopul in viata, pentru ca daca l-am cunoaste si am crede in el suficient, l-am urma indiferent de consecinte/mentalitati, ce zice societatea etc
Ceva ce nu inteleg … , de ce la un post intitulat “De ce muncim”, lumea se tot leaga de cei zece mii amintiti :).
May 28th, 2009 at 4:50 pm
De ce muncim?
Cred ca raspunsul variaza in functie experienta (de viata) acumulata de-a lungul anilor.
Te-ai intrebat pana acum “cine sunt?” sau “ce vreau?”. Daca nu, raspunsul la “de ce muncesc?” are cateva variante destul de previzibile :p
Cand incepi sa cunosti mai bine persoana ta cat si ceea ce vrei, raspunsul va fi mai conturat si in plus va prinde o nuanta personala.
Dupa ce constientizezi in ce mediul traiesti, care este pozitionarea ta si unde vrei sa ajungi, urmeaza sa decizi daca te bagi sa nu in “branza”. Din acest punct, indiferent optiunea aleasa raspunsul la “de ce muncesc?” ar trebuie sa fie foarte clar in mintea ta :p
May 28th, 2009 at 9:16 pm
Ma scuzi, dar cum vezi tu o viata linistita la pensie cand patronul te plateste cu minimul salariului pe economie in cartea de munca, spunandu-ti ca banii care trebuie sa ii dea la stat ti-i da tie in mana?! (sa fim seriosi, banii aia ajung direct in buzunarul angajatorului, nu in buzunarul angajatului, pentru ca un angajat nu ar accepta sa fie platit mai putin decat suma cumulata dintre salariul minim pe economie si “banii care ii baga lui in buzunar”)
Raspuns: Avand un rol care merita mai mult decat salariul minim pe economie? Sau, poti incerca sa fii patron nenorocit si sa bagi banii aia in buzunar chiar tu, nu? (poate nu e atat de simplu).
May 28th, 2009 at 10:21 pm
Ma intreb cat mai are pana termina liceul domnul selfhelp. Daca ar fi usor pentru oricine non-tanti Leana vanzatoarea de la magazinul de la colt, inseamna ca toti ne-am umple de 10k/luna.
Nu neg ca este posibil, dar nu “usor”, sau nu pentru oricine. Daca ar fi asa, mi s-ar parea viabil din punct de vedere economic sa fac 10k/luna 3 luni muncind 12h/zi si apoi sa o frec 3 ani de zile sau cel putin sa ma ocup de alte proiecte mai interesante/relaxante in timp ce stau fara nici un stres.
Poate sunt eu idiot si toti oamenii cu educatie cel putin medie in afara de mine au nativ capacitatea de a scoate la un moment dat in viata lor 10k/luna dupa o concentrare de 6-12 luni cel putin o perioada scurta de timp, dar eu nu vad nici o solutie prea usoara pentru mine momentan.
May 29th, 2009 at 12:16 pm
Eu ma bucur cel mai mult ca programarea sociala functioneaza de minune. Ar fi mult mai dificil sa faci ceea ce iti doresti si vrei daca nu am avea 99% din populatie programati bine ca munca in zadar e singura cale si ca nu poti reusi in viata decat urmand sistemul.
Va mai scriu peste 1 an din locul unde am DORIT si VREAU sa ma mut. Adica pe o plaja frumoasa, unde nu ploua decat de 3 ori pe an.
Nu renuntati la joburile voastre din sistem. Veti muri cu siguranta.
May 29th, 2009 at 12:39 pm
@pluto: De acord cu tine. Probabil ca fara sa fi citit cartea ai ajuns la aceeasi concluzie cu Jonathan Haidt in “The happiness hypothesis” care nu intimplator are ca subtitlu “putting ancient wisdom and philosophy to the test of modern science” din care as sublinia “ancient wisdom”. Nicely done.
May 29th, 2009 at 11:15 pm
Gata cu munca. Gata cu stradania. Muncim ca sa ne intrebam de ce o facem. Daca n-am face-o, ne-am intreba de ce stam degeaba. Hai ca-i cald! Hai la o bere!
http://laurazaharia.blogspot.com
June 1st, 2009 at 9:21 am
Da da … sunteti toti niste muncitori :), va dati cu parerea, va intrebati de ce va dor degetele cand stati cu ele in apa calda…
Niste concluzii:
- sistemul (de mici ne invata) ne arde din bancile scolii (”Invata sa iei note bune, sa te angajezi pe bani buni”).
- suntem comozi (nu numai romanii, 95% din populatia planetei)
- intodeauna exista o alta optiune, trebuie doar sa o cauti.
- daca nu ati fi voi .. muncitorii .. ar da investitorii(ailalti 5%) faliment, asta daca va intrebati de ce suntem indobitociti de mici.
Niste intrebari:
- de ce munciti pentru stat? (60% din salariul vostru e al lor)
- de ce munciti pentru altii? (patronii/investitorii nu platesc Statul, si o fac LEGAL)
- de ce nici unul din raspunsurile de ma sus nu da o solutie?
- de ce va plangeti ?
- DE CE va INTREBATI ?
June 1st, 2009 at 10:03 am
ai uitat sa iei in calcul totusi cel mai important ingredient al muncii – FRAUDA
Multu fura, FOARTE multi. Ei sunt priviti cu lasitate, invidie, fara scrupule. Sunt priviti ca niste oameni care strica tara.
Munca depusa atunci cand faci o tranzactie cu x kilogramde de cocaina, cu greu se poate compara cu munca de birou, obligatiile care ti le impune seful sau responsabilitatile.
Multi cred ca-i usor sa furi. Dar putini stiu ca-ti trebuie un cap de einstain ca sa faci o manevra BUNA!
La fel cum sunt foarte multi care incep o afacere si sfarsesc prin faliment, asa sunt si cei care fura si sunt prinsi. Nu oricine poate fura, cum nu oricine poate avea o afacere de succes.
Bil Gates a integrat browserul IE in windows doar ca sa taie elanul Netscape-ului care chiar daca era pe bani, avea un succes major inaintea Microsoftului in materie de browser. A fost declarat tot un furt, iar cei de la Netscape au actionat in instanta si au castigat. Si asta e doar un mic exemplu al marilor companii care ajung sa fie numite “mari”.
Asadar, nu e destul sa stii sa muncesti, sa-ti placa sa muncesti, sa fi bun in ceea ce muncesti, ca sa ajungi sa atingi procentul de 98%. Fara furt ramai omul lunii, sau al anului, intr-o firma. Primesti binenteles bine-cuvantata bataie pe umar: ai facut o treaba excelenta, sunt mandru de tine!
Sunt foarte putini oamenii care muncesc cu gandul la aspiratii. Nu numai in Romania, ci peste tot in lume oamenii au fost teleghidati sa munceasca si se multumesc cu faptul ca au un loc de munca.
La baza oricarei afaceri de succes sta frauda si furtul, oricat de mic sau mare este el.
p.s. bestial addonul “edit” de 15 minute :-)
June 1st, 2009 at 10:15 am
@Mesteru
Citind ce ai scris tu mi-au revenit in minte povestile parintilor mei. Amandoi provin din sate extrem de sarace si s-au nascut in timpul razboiului (43). Mama mergea pe jos 8 km prin zapada, peste dealuri pana la scoala. Tata la fel. Mediul de acasa era abrutizant si sub limita foamei pentru ambii. Au plecat de acasa la 14 respectiv 12 ani, au facut scoala mai departe, au facut facultatea muncind noaptea ca tamplar respectiv croitoreasa. Au ajuns inginer constructor respectiv medic stomatolog. Acum, trecuti deja de 65 de ani muncesc in continuare pentru ca ii tine in viata (psihic, financiar sunt foarte relaxati), au o casa minunata cu flori, catel si pisici, se plimba prin lume de macar 2 ori pe an. Deci, asta cu sansa la educatie, mediul in care ai crescut sunt bullshit. Esti sanatos? Ai brate, maine, picioare, creier? Atunci nu ai nici o scuza, salvation lies within.
De ce muncim? Pentru ca asa am fost programati genetic, de sute de mii de ani. Pentru ca prin activitatea zilnica evoluam. Vorbesc aici de munca in sensul rafinarii si imbunatatirii a ce esti. Prestand o asemenea munca vei vedea ca banii, confortul financiar sunt doar consecinte. Omenirea a ajuns la dezvoltarea actuala pentru ca miliarde de stramosi, timp de zeci de mii de ani au muncit. Avem maini pricepute pentru ca au mutat munti si au modelat fierul. Avem creier pentru ca timp de mii de ani cativa au gandit si au inlocuit forta fizica cu inovatii tehnice.
Paraziti, frustrati au existat intotdeauna. Din pacate societatea moderna incurajeaza existenta lor. Ei sunt cei care sunt tot timpul asupriti de patron, cei care asteapta intotdeauna protectie (pensie la batranete, salariu de la stat pentru facut nimic). Ei au inventat bancul cu “omul nu e facut pentru munca, ca dovada ca il si oboseste”. Din pacate pentru noi ca specie, daca acest trend continua, nu prea avem sanse.
June 1st, 2009 at 3:34 pm
@mesteru,
unii dintre cei mai mari antreprenori ai sec XX nu au avut educatie (doar cateva clase), dar au vrut si au facut ceva (Matsushita, Ford, Edison etc)
succes :)
June 1st, 2009 at 4:36 pm
Se spune ca oamenii fac lucruri, sau actioneaza, din 2 motive: pain si gain.
Deci: stimulati fie de ceva ce au de pierdut – fie de ce au de castigat!
Teoria motivationala sau cea a “de ce muncim” a fost influentata in ultimii 40 de ani de 2 filosofii aparent contrare:
1. Teoria X :
Oamenilor nu le place munca şi caută să o evite pe cât se poate. Managementul oamenilor aici implica: planificare, control, coordonare, etc
si
2. Teoria Y :
Oamenii sunt interesaţi de munca lor şi o fac cu plăcere, iar ea ii stimuleaza si ii ajuta la dezvoltarea lor psihologica si mentala.
Aici managementul trebuie să asculte şi să inspire.
A munci este o optiune, poate fi o cale de a castiga ceva sau de a nu pierde altceva. Daca ai face parte din management ce optiune ai alege? X sau Y?
Sau alegi calea masculina: XY!? :)
ooops… cred ca tocmai am gasit de ce sefi sunt promovati barbatii!!! (e gluma, nu sariti sa ma injurati:)
Va doresc o saptamana de milioane….de euro…. de luat! Si sefi care sa va asculte si sa va inspire!
June 1st, 2009 at 10:54 pm
Recomand cu caldura niste idei la pentru ce muncim:
http://www.thezeitgeistmovement.com/joomla/index.php?Itemid=467
si filmul:
http://www.thezeitgeistmovement.com/joomla/index.php?option=com_content&view=article&id=212&Itemid=479
Bafta la idei shi la munca daca vreti…
Raspuns: Mie mi se pare o mare aberatie…
June 5th, 2009 at 6:57 pm
La inceputul anului mi-am propus sa muncesc doar 20 de ore pe saptamana. Anii trecuti aveam o medie de 40-50 de ore.
Media pe saptamana in lunile aprilie si mai a fost de 11 ore. Castigul e usor ascendent. Imi propun in urmatoarea perioada sa ajung la 20 de ore muncite totusi.
Marea mea problema ACUM e ca o frec ingrozitor pentru fiecare ora de munca in loc sa fac ceva util.
La intrebarea postului raspund: din inertie si ca-i alegerea usoara.
Si inca o chestiune: daca nu VREI (da sa vrei-vrei-vrei)… ‘jaba chin. Subestimati puterea si satisfactia masochismului.
June 12th, 2009 at 12:37 pm
muncești pentru ca ești obligat.
orice societate iți dicteaza astfel.
July 16th, 2009 at 12:37 am
ca sa nu stam degeaba
August 12th, 2009 at 7:36 pm
sunt si angajat si angajator
Ca si angajat (la o firma mare, mare, mare) “muncesc” pentru ca-mi place sa privesc la jocul celor din “liga MARE”…si sa invat sa aplic ceea ce vad. Este prea mult spus ca particip si eu la acest joc. Poate ca sunt cel ce scoate castanele din foc.(Nu tapul ispasitor, macar atata minte sa am si eu!) Jocul principal il fac altii. Binenteles ca mai si castig bani dar nu-i principalul motiv pentru care ma trezesc dimineata si semnez condica.
Acum, ca si angajator….Criza prin care trecem acum m-a facut sa ma cunosc mai bine. Am tras foarte tare sa rezist pe piata nu pentru bani si nici pentru imagine ci pentru oamenii pe care ii am ca si angajati. Pana acum teoria pusa in practica a functionat. Am reusit sa nu dau afara pe nimeni …pana acum.
Prin definitie, munca implica un procent de obligativitate. Intrebarea mea este alta…daca nu esti obligat sa faci ceva anume si totusi faci acel lucru/prestezi acel serviciu din pura placere pentru act in sine, iar daca acesta executie este remunerata..mai consideri ca MUNCESTI? Adica unde se termina placerea sau pasiunea si incepe munca?
Se poate spune ca muncesti din pasiune?
PS: Sper sa nu ma ia clientii mei in serios si sa sisteze platile facturilor! Nu uitati dragi cienti ca am angajati de platit iar acei oameni muncesc ca sa-si asigure traiul… Eu sunt visatoarea, nu ei!
December 8th, 2009 at 12:30 pm
Eu cistig peste 10.000 EUR pe luna. Crezi ca sint fericit?
NU
Pe masura ce cistigi mai mult, si cheltuielile cresc. Te obisnuiesti cu mai multi bani.
Ajungi sa cumperi aceleasi obiecte DAR de o calitate superioara, la cost triplu.
Ajungi sa maninci la un restaurant bun si nu acasa. In timp, te obisnuiesti si cu asta.
Iar acum sint nefericit pentru ca nu imi pot lua o vila, va dura 2-3 ani pina sa pot economisi 200.000 EUR.
January 22nd, 2010 at 1:52 pm
De ce muncim cei care mai muncim?: din diferite motive. viata e mai mult decat complicata si intortocheata si pot exista motive care nici nu ne trec prin cap in legatura cu motivatia pentru munca a unuia sau a altuia.si totusi as mai pune o intrebare: Cati dintre noi mai muncim?
March 30th, 2010 at 3:28 pm
[...] – un articol interesant de la Dragoş Mănac: De ce muncim? [...]