"No man’s life, liberty or property are safe while the legislature is in session."

Agitatia din ultimele zile ma pune pe ganduri. Cei din Republica Moldova sunt condusi de comunisti redusi pe care speram ca-i voi mai vedea doar in cartile de istorie. Se doreste schimbarea. Din nefericire ei sunt condamnati sa ramana moldoveni, la fel cum noi o sa ramanem romani. Trecand de idealismul revolutionar si ajungand la masurile politice pragmatice si la implicarea statului, intre romani si moldovenii de peste Prut nu sunt mari diferente. Esenta comuna este neputinta si marlanimea (frumos cuvant ;-).

Pana la revolutiile fratilor nostri avem evolutiile locale. Au aparut si masurile anti-recesiune: se cresc impozitele, creditele raman cat se poate de scumpe si imprumutam (noi, ca noi le vom plati) miliarde pentru a sustine un manager neperformant. Ce poti cere in plus? Intre demagogia comunista si capitalismul european romanesc nu sunt decat cateva sute de kilometri. Uneori am impresia ca in cuget si-n simtiri distanta asta este de oridnul micronilor. Cred ca maximul competentei administrative ar fi declansat de un cutremur sanatos. Sa vezi atunci eficienta, solidaritate si umanism!

A crescut cuantumul contributiilor salariatilor la sistemul de sanatate. Cum care sistem de sanatate? Acela care inghite o mare parte din salarii si produce mizerie, incompetenti gloriosi si clienti grabnic varsatori de spaga. Vad rezolvarea: inca o crestere a contributiilor, impozitarea atenta a doctorilor si separarea de sistemul privat.

Daca stau sa ma gandesc, cred ca stiu rezolvarea tuturor problemelor: sa procedam invers decat ne dicteaza bunul simt sau o frantura de cunoastere. Daca ne setam la minim asteptarile vom reusi sa ridicam totul la nivelul asteptarilor.

Ma intalnesc tot mai des cu oameni care au rata la banca pentru casa si masina. Bancile locale au inchis cu profituri sanatoase 2008. In 2009 nu o duc la fel de bine, dar nu cred ca vom vedea vreun faliment, doar angajati dati afara. In perioada asta o crestere a impozitelor si a contributiilor salariale ar putea fi solutia! Stimabilii domni de 30 de ani, nascuti pentru a fi capitalisti, posesori de masini si casa cu imprumut, au sansa sa traiasca 68 de ani si sa se pensioneze 70. Prin urmare ii asteapta vreo 40 de ani de munca in folosul prosperitatii personale si a statului care i-a educat si impozitat. Cu asa sprijin nu poti decat sa te bucuri ca barbat familist in floarea vietii!

Libertate. Poate ca traim fenomenul cainelui ramas fara lant dupa o viata intreaga si care nu stie incotro sa o apuce. Tot incerc sa gasesc justificari pentru a-mi motiva prezenta intr-un mediu atat de anormal si impotriva sanatatii (fizice, morale, mintale, materiale). Nu-mi ramane decat sa vad Voronini si fratii lor de cruce peste tot, poate asta o sa ma motiveze sa fac pasul.