Jocul la zero
"Dupa razboi, multi viteji s-arata!"
E clara treaba, a inceput! Ca la orice prabusire serioasa, trebuie sa stam cu ochii pe instrumentele de bord si sa ne dam cat mai bine seama ce se intampla.
Omul de afaceri, personajul negativ al capitalismului, s-a tot dezvoltat in ultimii ani. Dezvoltarea a insemnat un volum tot mai mare de business, datorii mai mari, realizari mai mari, extindere la maxim. Putini au fost cei care si-au tinut in frau entuziasmul si nu au pariat pe crestere continua. Reactia a fost normala. Daca nu te dezvolti nu poti sa tii pasul cand toata lumea creste. Daca nu tii pasul, nu mai ai nicio sansa pe termen lung, iar posibilitatile de crestere pareau nelimitate.
Ce inseamna cresterea? Inseamna joc la zero. Reinvestesti tot ce ai si te extinzi cat mai mult cu putinta. Iti folosesti toti banii, ba chiar imprumuti, ca sa poti avea un loc bun pe piata. Nu ai alta optiune. Cine isi doreste sa aiba o companie mica? Ce om de afaceri face niste bani dupa care ii pune pe toti la banca? Cine nu reinvesteste tot sau nu consuma? Aproape nimeni. Ce patesc toti cei care au adoptat strategia asta? Risca sa intre rapid in imposibilitate de plata, isi distrug cashflowul si asa firav, falimenteaza – adica ce vedem ca se intampla azi in mediul de afaceri local.
Da-i dracu’ cu banii lor cu tot! spune cetateanul. Ce ne pasa noua ca dau toti faliment? Pai, ne pasa. De ce? Pentru ca in anii de dezvoltare 2 lucruri s-au intamplat negresit:
- S-au platit impozite. Impozitele au ajuns la bugetul statului. Mai departe putem banui ce s-a intamplat cu ele.
- S-au platit salarii. Salariile au ajuns aberante, iar oamenii au putut sa se imprumute sume aberant de mari.
Suna nasol. Adica oamenii de afaceri s-au extins prosteste, iar angajatii au fost platiti cat nu trebuia si au ajuns sa se indatoreze peste putinta. Nimeni nu vrea sa accepte asta. Speranta putea fi, macar partial, in stat. Insa, cum banii sunt gestionati de angajatii statului roman, e realist sa ne setam la minim asteptarile. Cel putin stim ca statul si-a permis sa angajeze mult, sa plateasca bine si sa aiba rezultate minime. Asadar, acum cel putin o parte din cetateni sunt la adapostul stapanului suprem care nu iese niciodata din afaceri si nu trebuie sa dea socoteala nimanui.
Oricat am uri patronii trebuie sa acceptam faptul ca negresit aproximativ o treime din bani se duc la impozite, iar o treime la salariati. Restul circula si ajung sa faca averi fabuloase, sa cumpere masini scumpe si sa permita o viata de lux. Sau nu. Nu, pentru ca pe termen mediu/lung castigul obinut din activitatea comerciala tinde spre zero, fiind compensat de pierderi, falimente, decizii proaste de business samd.
Esecurile curente si viitoare din mediul privat vor fi puse cu usurinta in carca intreprinzatorilor. S-au intins pana nu le-a mai ajuns plapuma. Si-au cheltuit aiurea banii. Nu si-au vazut lungul nasului! va zice romanul socialist. Adevarat. Deseori asa s-a intamplat. Cu toate astea, datorita lor s-au platit salariile si impozitele, iar statul a avut pe mana niste bani cu care a putut face ceva. La fel s-a intamplat si cu angajatii, care au ales sa ia imprumuturi, sa-si cumpere casa, sa investeasca in termopane samd. Faptul ca realizarile statului sunt mult sub cele ale mediului privat, desi statul traieste in buna masura de pe urma mediului privat, demonstreaza ca statul este un (mult mai)/(cel mail) prost manager.
In cine ne punem speranta? In stat si conducatorul iubit? In biserica, armata si politie. In formatorii de opinie? In vedete si TV? Gresit. Cel mai usor o sa fie sa plangem si sa cerem ajutorul. Ocazie buna pentru actuali si viitori salvatori de a se pune la carma si a nu se justifica nimanui. Trecand de inclinatia naturala, ar trebui sa ne punem speranta in mediul privat si intr-o colaborare stransa si eficienta a mediului privat cu statul, care la randul lui trebuie sa fie un manager excelent. E singura combinatie castigatoare. Numai ca … mediul privat e tanar si nepregatit, iar statul e plin de oameni prea batrani si prea pregatiti.
Ce e de facut? Cu siguranta nu putem influenta nicio decizie majora, nimic ceea ce ar putea schimba lucrurile in bine. Putem fi destul de convinsi ca sub obladuirea actuala lucrurile vor merge spre mai prost cata vreme exista loc de mai prost. Si atunci? Nu ne ramane decat sa ne facem atent calculele. Asta si sa nu credem scandalurile, povestile si miracolele ce vor continua sa se inmulteasca in vremurile tulburi.
Posted in Afaceri, Banii tai, Hotnews, Neclasificate
January 14th, 2009 at 9:25 pm
[...] Dragos Manac scrie atat de bine despre criza si despre afaceri ! Este o placere sa-l citesti si sa observi cunostintele extinse despre “afacereza”, mai ales cea mioritica. :) [...]
January 14th, 2009 at 10:06 pm
easy comment! like ionut popescu
January 14th, 2009 at 10:07 pm
Unii au fost relativ destepti si cand au simtit ca se poate nasoli treaba destul de rau au strans ce bani aveau de luat de la clienti si au redus cheltuielile operationale astfel incat sa poata trece peste criza fara sa fie afectati la fel de rau ca aia imprumutatii pana peste cap cu planuri grandioase de extindere.
Acum e momentul in care se vor tria aia cu adevarat buni la business de restul wannabe-urilor.
Eu astept cu nerabdare sa vad cum o sa arate lucrurile cand om iesi din recesiune.
January 14th, 2009 at 10:46 pm
Uite ce zic eu:
- cine s-a extins la limita, fara rezerve, are sanse sa dea faliment
- statul ar trebui sa sprijine mediul privat (sau macar sa nu puna bete in roate)
- mediul privat ar trebui sa nu se bazeze pe nici un sprijin de la stat (suna aiurea, dar nu e loc de patroni naivi si increzatori in miracole)
- cine a construit o relatie sanatoasa cu clientii, va supravietui.Cine si-a batut joc de ei, acum va trece prin clipe grele. Eu de exemplu, desi aveam niste banuti pusi deoparte la o banca, stiind ca trece prin clipe foarte grele, am decis sa nu ii scot. Pana atunci nu aveam nimic de reprosat bancii asa ca am ales sa merg alaturi de ei la risc. Pana acum consider ca am luat decizia corecta.
- afacerile derulate in stil clasic vor fi in prag de extinctie. Vor prospera hotii si cei care sunt in stare sa se adapteze (alaturarea e fortuita).
Omul de afaceri cred ca nu exista ca o categorie bine definita. Sunt cei care fac afaceri cu statul (locul unde se dau tunurile mari) si cei care se lupta in cvasieconomia de piata. Pe primii nu ii atinge tare criza, mai e loc de furat. Ultimii sunt ca niste barcute pe timp de furtuna, iar apartenenta la o corporatie multinationala nu e nici ea pavaza (azi de exemplu s-a declarat pe moarte Nortel).
Intrebarea mea este: pe timp de furtuna te ajuta sa stii sa inoti?
January 14th, 2009 at 11:33 pm
Se observa printre randuri si o bucurie a profetului nebun chiar daca, in mod trist, a avut dreptate (ar mai fi articole dar sunt pe fuga).
Si eu ma bucur cand un nebun cu pareri aparent ‘anti-sociale’ (sau anti-flow-ul societatii) are dreptate.
Asta demonstreaza, inca o data, ca spiritul de turma, oricat de reconfortant ar fi, e prost.
January 15th, 2009 at 10:31 am
Legislatia la noi a fost si este astfel facuta sa nu incurajeze economisirea ci doar consumul. Orice administrator de firma doreste sa plateasca cat mai putin impozit, de aici si lipsa lichidatilor in firme.
Un jucator adevarat si-a diversificat extinderea astfel incat in caz de falimentare a unui domeniu sa aiba o barca de salvare. Ii drept, avem si o categorie aparte “constructorii” , fosti taximetristi, gestionari, sudori care au facut dupa ureche niste blocuri si cred ca o relaxare a creditarii ii salveaza.
Nu, doi ani de zile o sa ne mancam de sub unghii.
January 15th, 2009 at 11:05 am
[...] iar scrie posturi pe care trebuie sa le citesti de minim doua [...]
January 15th, 2009 at 11:36 am
Nu sunt o persoana economica, dar incerc sa fiu cat de cat rational. Eu cred ca atunci cand statul se implica pentru a tine in spate societati private nu se mai poate vorbi de capitalism. Laudai unul din efectele benefice ale societatilor private si anume plata impozitelor angajatilor spre vistieria statului. Lucrez la o societate privata si platesc impozite anual peste 200 mil lei vechi(+ cat plateste firma pt mine.
Ce beneficii am? Cand o problema medicala trebuie sa dau bani, invatamantul e sub orice critica, imi rup masina pe strazile patriei( pentru care mai platesc alte enspe mii de taxe), avantaje pt tineri in obrinerea unei locuinte nu am, o parte din impositul meu se duce la pensiile mari ale fostilor securisti care mai ies si cu ordonanta pe la 50 de ani, etc. Deci, unde vad eu beneficiile platii impozitelor catre stat?
January 16th, 2009 at 3:29 pm
poate vreti sa spuneti ca angajatii de la stat au fost platiti cat nu trebuia, ca in firmele private nimeni nu arunca dupa tine cu banii, dimpotriva, in multe locuri se asteapta sa lucrezi si ore suplimentare-neplatite bneinteles si nici salariul real nu ti-l trec in cartea de munca.pe de alta parte, criza vine din faptul ca au fost retrase capitalurile straine din tara, ceea ce a bulversat cursul. asta bineinteles va duce la inflatie,ca tot ce consumam, sau ma rog 90 % e din import.aici e problema, care bineinteles e simpla dar fiecare o vede prin egoismul propriu.si da, sunt de acord ca 1/3 din salariul meu care merge la toate fondurile posibile si imposibile din tara asta nu se foloseste decat la plata bugetarilor neproductivi, nicidecum la proiecte in folosul intregii societati.suntem luati de fraieri si de patroni, si de stat.
January 16th, 2009 at 5:02 pm
Ce putem face:
- reducem la MINIM influenta STATULUI asupra cetateanului
- descentralizam la maxim tot ce tine de administratie
- invatam oamenii ca riscul nu poate fi evitat in loc sa le vindem iluzia sigurantei zilei de maine
- sa dam vina pe noi in primul rand pentru ce facem si dupa acea sa injuram pe alti
Toate cele de mai sus sunt aproape imposibil de realizat in Romania si Europa unde socialismul e atat de adanc inradacinat ca va fi nevoie probabil de un colaps general astfel incat sa se trezeasca lumea la realitate. Noroc ca avem modele capitalista in America… ooops si America e socialista. now what?
January 16th, 2009 at 10:32 pm
@Dragos: ai citit ‘Atlas Shrugged’ de Ayn Rand? Daca da, acest fapt e foarte bine reflectat in postul tau.
Daca nu, iti recomand aceasta lectura, chiar daca nu o sa faca mai mult decat sa-ti intareasca convingerile exprimate acum.
R: Nu am citit. Multumesc pentru recomandare.
January 17th, 2009 at 10:21 pm
[...] nou articol excelent, Dragos Manac surprinde corect jocul care, odata incalcate regulile, determina o inertie [...]
January 19th, 2009 at 12:16 pm
Pana in final asta e povestea, toti oamenii vor bani, cu cat fiecare ii tine mai putin, cu atat vor avea mai multi rand la ei.
Deci, creste viteza de rotatie, creste chipurile economia, ce bine ne merge.
Cam asa se intampla si cu femeile si cu tot restul.