Public Speaking este o abilitate, ca orice abilitate aceasta poate fi dezvoltata, indiferent de nivelul de la care pornesti. Depinde de cata munca depui, de cat de mult vrei sa o dezvolti si de cat de departe vrei sa ajungi.

Site-ul prezentat e excelent, sunt de asemenea multe training-uri bune pe tema asta, net-ul e plin de carti si articole faine.

Dar singurul mod in care poti deveni un speaker bun e sa aplici teoria invatata si sa vorbesti cat mai mult in public. Imi place Public Speaking-ul si vreau sa devin un speaker foarte bun, de acea am creat un grup suport pe Public Speaking. Asta inseamna ca ne vedem din doua in doua sambete timp de doua ore si facem prezentari mai lungi (15-20 de minute), sau speach-uri scurte pe loc (3-5 minute), vorbim despre Public Speaking si facem cateva joculete pentru dezinhibare. Sunt cateva lucruri extrem de importante care au loc aici:
- toti participanti sunt implicati
- e un mediu safe, nimeni nu te va critica,
- exista insa feedback, real si foarte util,
- intalnirile au o continuitate si asta e cheia dezvoltarii unei noi abilitati – practica.

Intalnirile sunt in cadru JCI, insa nu sunt limitate la membrii JCI. Urmatoarea intalnire are loc sambata 14.02.09 E important sa fim maxim 12, asa ca daca vrei sa vi da-mi cat mai repede un mail la razvandaba@gmail.com.

O zi excelenta

Imitation is the greatest form of appreciation. (parca asa era)

Sunt insa cateva lucruri pe care vreau sa le comentez:
1. Generalizarea. Nu poti genera modul de a face o prezentare. De la caz la caz trebuie sa stii care particularizare trebuie sa o adopti. Ma misc intr-un mediu corporate unde powepoint e cumva sinonim cu delivery (un cuvant atat de drag in multinationale). Cred ca singura generalizare pe care ne putem baza este scopul final: sa il stii, sa il transpui in prezentare si in final sa il transmiti auditoriului. Daca reusesti asta, fie ca o faci cu Pulp Fiction, fie ca o faci cu scheme si date e super ok.
2. Prezentatorul: el este cel care ar trebui sa aleaga stilul prezentarii astfel incat sa ii fie cat mai confortabil sa isi atinga telul. Poate in contradictie cu articolul as putea spune ca exista oameni carora li se potriveste stilul asta tehnic, fad in culori si poze dar bogat in detalii, cifre si chart-uri si asta e modul in care ei reusesc sa isi atinga scopul.

Ideal, toti am vrea sa facem prezentari doar ca Steve Jobs. Ce face el acolo e marketing curat: vinde, vinde si iar vinde si o face foarte bine. In viata de zi cu zi ne mai lovim insa si, de exemplu, de sefi care in 2 slide-uri vor sa vada toate cifrele, de colegi care nu vor sa isi piarda timpul prin sedinte pentru ca eu sa fac show s.a.m.d.

Inca odata: mi-a placut articolul. Are puncte bine marcate dar nu as generaliza atat de mult. Ce as putea spune este ca nu trebuie sa ne cramponam la un stil. Trebuie sa fim deschisi, sa analizam constant (informatiile, auditoriul, scopul, pe noi insine) si in functie de asta sa alegem un stil.

Btw. prezentarea Pulp Fiction mi s-a parut brilianta ca idee. Cateva clipe am si construit mintal modul in care a fost facuta prezentarea in sie si sunt convins ca a iesit foarte bine.

- cum poate o turma de oameni sa semnaleze exact aceeasi greseala iar si iar? impresia generala e de romanism, de oameni care abia asteapta sa loveasca in cel care incearca sa transmita ceva.

- cum poti califica o confuzie perfect scuzabila drept lipsa “crasa” de cunostinte. hai sa fim treji!

- cum poti sa pierzi din vedere tot mesajul unui post din cauza unei virgule puse gresit???

personal, cred ca toate commenturile primite spun mai mult despre comentatori decat despre post.

R: E si vina mea. Am postat in toiul noptii si am verificat abia la pranz comentariile. Probabil multi credeau ca e primul comentariu. Lucky me, mi-am luat-o si pe hotnews :) http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-5157360-iadul-prezentarii.htm

Nu stiu daca e bine sa aruncam cu acid si pietre in el pentru chestia asta. A trupat-o un pic, ce sa-i faci… Si asta o spun eu in conditiile in care nu-s cine stie ce fan bloggereala si PR…

Eu zic ca daca tot suntem acizi, hai sa le-o tragem altora care merita mai mult. Parerea mea

R: Nu, va rog, tageti-mi-o mie ;-)

@All: eu unul consider ca “greseala” lui Dragos este minora si perfect scuzabila – ergo, nu merita multe dintre comentariile acide de mai sus. Se pare ca majoritatea am trecut cu vederea care era de fapt scopul postului.

R: Multumesc. Sper sa evoluez.

R: Dragul meu, pe mine ma inspaimanta ieftinul ironiei tale.

Ionut

p.s. Astept cenzura.

http://en.wikipedia.org/wiki/Glossophobia

“Agorafobia reprezinta o teama de se afla in spatii aglomerate, de a calatorii cu mijloace de transport in comun, de a se afla departe de casa, etc. Simptomele implica teama subiectului de a se afla in situatii in care ii este dificil sa iasa sau nu pot primi ajutor in caz de nevoie.”

Eu nu as folosi termenul asta ca sinonim al fricii de a vorbi in public. Sunt doua lucruri diferite, desi manifestarea se poate asemana.
In rest traiasca prezentarile bune. Eu ma chinui sa le fac pentru altii, nu prea ma omor sa le sustin.Dar daca e musai, cu fric…aaa…placere :))

Sanatate

Felicitari pentru articol – eu unul nu agreez prezentarile seci in PowerPoint; un bun orator (eventual si un flipchart) este mult mai eficient.

R: Da, oribil din partea mea. Multumesc pentru observatia constructiva.

In rest, sfaturile sunt bune.

R: Da, am stabilit asta deja.

2. expresia “fuck up” nu exista, probabil ai vrut sa zici “fucked up’

R: Poate am vrut sa zic fuck up … http://www.urbandictionary.com/define.php?term=fuck+up

AGORAFOBÍE, agorafobii, s.f. Teamă patologică, obsesivă şi nemotivată de spaţiile largi, de locurile deschise, de pieţe etc. – Din fr. agoraphobie.
Sursa: DEX ‘98

AGORAFOBÍE f. Frică patologică obsesivă de a traversa locuri deschise (pieţe, spaţii largi etc.). /<fr. agoraphobie
Sursa: NODEX

R: True

R: Nu stiu daca e fix asta, mai cercetez, cu singuranta am gresit eu. Am modificat si articolul. Multumesc.