Pretul succesului
"You can’t build a reputation on what you are going to do."
ATENTIE: Insemnare foarte personala, usor dramatizata. Contine informatii fara aplicabilitate practica imediata.
Am declarat succes – este tehnica simpla prin care un esec sau o actiune cu rezultate mediocre este prezentata publicului ca un succes. Functioneaza. Am vazut-o deseori aplicata. Deoarece merge atat de bine, are un mare pericol asociat: incepi sa crezi in propria-ti minciuna.
Nu ma consider o persoana sincera. Cred ca lumea n-ar putea sa functioneze fara interpretari si prezentari multiple ale adevarului. Cu toate astea, una din regulile mele interne de baza este sa nu ma mint (singur). Indiferent de imagine, perceptie, pareri exterioare, eu am versiunea mea asupra modului in care se intampla lucrurile.
Nu-mi plac oamenii care-si schimba mereu opinia sau pozitia, la fel de mult cum nu imi plac cei rigizi. Un mare defect ce ma caracteriza a fost rigiditatea si brutalitatea propriilor idei si actiuni. Tentatia celor rigizi este de a se crede verticali, de neclintit, omniscienti. De aici se naste pericolul de a te tansforma intr-un arici foarte destept, foarte vocal si foarte ciufut, dificil de digerat de cei din jur. Cred in flexibilitate.
Ce este succesul? Dupa aproape 10 ani de cand urmaresc intr-un fel sau altul sa am succes, mi-am dat seama ca succesul este ceea ce iti doresti si nu poti avea. Succesul nu e o suma de bani, o suma de obiecte, o suma de clienti, o suma de lucruri facute, nici macar un grup de oameni apropiati. Exista o gramada de teorii ale succesului si ale fericirii, toate predicand implinirea prin ceea ce ai deja. Habar nu am care este cea potrivita, insa in cautarea succesului am aflat cu siguranta care sunt (o parte) din costurile sale:
Oameni dezamagiti. Pentru ca e greu de evaluat, acesta mi se pare pretul cel mai mare pe care trebuie sa-l platesti. Pe masura ce evoluezi (cel putin in varsta), intalnesti tot felul de oameni, formezi si rupi relatii. Unii te ignora, unii iti sunt alaturi o bucata de vreme, altii sunt acolo mereu. Fiecare. cu calitatile si defectele sale, incearca sa castige ceva. Nu ma refer la castiguri materiale, deoarece prietenii iti sunt aproape cautand alt fel de beneficii: sprijin, ajutor, nevoia de apartenenta la o echipa sau o familie, indeplinirea scopurilor comune samd. Uneori fiecare o ia pe calea lui, iar relatiile se destrama, fie lin, fie abrupt. Desi nu-mi place deloc, am fost in situatia de a arde poduri si de a renunta la o relatie cu scene, urlete si nervi. E greu de impartit responsabilitate sau vina pentru astfel de situatii. Eu unul ma simt vinovat dupa ce trece timpul si pot analiza conflictul la rece, fara prea multa patima. Cu parere da rau, astfel de lucruri se intampla mereu si raman, probabil, cel mai mare pret al succesului (chiar daca orice conflict este foarte gri, rareori lucrurile sau oamenii impartindu-se in bun/rau sau alb/negru).
Orgolii ranite. Toti suntem orgoliosi, difera doar nivelul si intensitatea reactiei. Cele mai simple interactiuni pot rani grav orgoliul unei persoane. Eu, spre exemplu, am o problema cu un domn care m-a dat afara din biroul lui pentru ca avea o intalnire mai importanta. Practic, prezenta mea nu reprezenta vreo mare oportunitate de business la acel moment si, din nepasare sau dintr-o lipsa de politete, am fost poftit afara. Incerc de cativa ani sa ma vindec de sentimentul acela, dar niciodata nu mi-a reusit pe deplin. La fel, probabil pentru ca am zis ceva sau nu am salutat/aprobat o anumita persoana (ce astepta acest lucru din partea mea), am si eu o multime de oameni care mi-ar rupe picioarele si nu pierd nicio ocazie pentru un comentariu sau o actiune rautacioasa. In timp, te lovesti ce acesti oameni sau ei se lovesc intentionat de tine, iar coliziunea nu e niciodata placuta.
Ocazii ratate. In economie exista notiunea de cost de oportunitate, adica ce pierzi daca trebuie sa alegi dintre doua sau mai multe lucruri. Urmarirea succesului in orice domeniu presupune sacrificii. Multa munca, multe antrenamente, multa insistenta intr-o anumita directie. In acelasi timp ai putea citi, ai putea sta cu familia, ai putea calatori, ai putea fi voluntar, sau te-ai putea ocupa de vreo alta pasiune. Acesta este costul de oportunitate si e inevitabil, pentru ca nu avem fizic suficient timp pentru a face tot si orice ne dorim. Mereu regreti ceea ce nu ai facut, iar daca nu esti ferm convins de calea pe care mergi, mereu vei fi apasat de ocaziile ratate. Echilibrul este probabil cheia aici, dar nu poti excela fiind echilibrat, asadar, trebuie sa platesti.
Dezumanizarea sau pierderea inocentei. Ambele denumiri suna urat. Cum zic americanii: It’s just business! Fie ca vrei, fie ca nu, trebuie sa devii foarte cinic pentru a te apropia de succesul ravnit. Nu ii poti impaca pe toti. Nu ai cum sa-ti imparti rezultatele cu toata lumea. Castigand nu-l poti multumi pe cel cu care concurezi. Tot aud ideea de etica in afaceri, in sport sau in viata de zi cu zi. Daca ai noroc intalnesti persoane care nu joaca mereu murdar. Trebuie sa te multumesti cu asta si trebuie sa te adaptezi realitatii. Va trebui sa inveti toate trucurile urate pentru a te apara eficient. Dupa o vreme o sa vezi mai bine mizeria si rautatea din lumea inconjuratoare.
Pretul este de ordin psihologic, nu material. In timp, el isi pune asupra ta, chiar daca nu iti dai seama. Te trezesti cu vreo boala sau suferinta ciudata, sau pur si simplu ai o stare de nemultumire si iritare. Multi vad succesul ca fame & fortune, dar nici banii si nici recunoasterea, indiferent de cantitate, nu-ti vor modifca teribil in bine starea de spirit. Cu siguranta o viata traita de azi pe maine, fara vreo tinta sau vreun ideal, va veni cu un cost egal sau mai mare urmaririi succesului propriu.
Bogati si faimosi nefericiti si oameni simpli impliniti – am vazut asta de atatea ori incat m-a pus pe ganduri, mai ales ca nu ma simteam lovit de vreo mare fericire, indiferent de realizarile mele (bune sau rele). Analizandu-i mi-am dat seama ca solutia e simpla si tine de pacea interioara. Mi-a prezis cineva ca dupa 30 de ani o sa devin intelept si linisit (invers fata de realitatea curenta), Cei fericiti au o doza de intelepciune si inteligenta suficienta pentru ei (cel putin). Mi-as dori si eu asta, dar e si mai greu atunci cand nu ai voie sa te minti singur.
Dupa 6 ani de mers intr-o directie, mi-am dat seama ca am invatat suficiente incat sa pot deosebi drumul bun de cel gresit. Pretul de care vorbeam mi-a castigat experienta si cunoastere, nu succesul visat. Mereu m-am intrebat cum stii cand te maturizezi. Ingredientele astea doua (experienta si cunoastere), plus o doza buna de realitate (eufemism) m-au facut in sfarsit sa-mi dau seama ca s-a terminat povestea, am crescut suficient de mult incat sa nu-mi mai permit greseli copilaresti sau actiuni prostesti. E ca in dragoste: Cum stii ca esti indragostit? Doar stii. Asa stii si cand ai crescut.
Vara asta trag linie. Am platit pretul, mi-am invatat lectiile, stiu ce am de facut. Vor fi niste schimbari majore si le voi anunta pas cu pas pe blog.
Posted in Evolutie Personala, Neclasificate, Personal
June 15th, 2008 at 8:09 pm
Un reality-check excelent.
Din experienta mea pragmatismul si puterea de a zice nu mai mult decat esti confortabil sa o faci sau de a schimba drumul fara sa regreti sunt mai importante decat visele sau povestile.
Spor in noul tau drum!
June 16th, 2008 at 9:11 am
Don’t forget to write !!!
June 16th, 2008 at 10:35 am
Bookmarked :-)
Iti multumesc ca ai dat “glas” multora din gandurile mele.
Succes in continuare si iti urez sa dea bine calculele de sub linie.
June 16th, 2008 at 10:52 am
Te insori, eh? :D
R: Nu :)
June 16th, 2008 at 11:18 am
Am citit si am inteles. Abia astept sa vad ce schimbari faci vara asta…Dupa cate ai scris, cred ca sunt schimbari in bine. Dar este interesant de urmarit. Am observat ca sunt multe persoane care au statuia ta in curte . Crezi ca vor fi dezamagiti?
June 16th, 2008 at 11:32 am
excelent articolul si sa mai scrii
June 16th, 2008 at 1:19 pm
Excelent scris!
June 16th, 2008 at 5:31 pm
Iti doresc suces, indiferent de directie, in calitate de cititor fidel :)
June 17th, 2008 at 11:52 am
Chiar daca repet ce au mai zis si altii, felicitari pentru articol! Am cam inghetat cand am citit. Am gasit aici ganduri care mi-au trecut (pe fuga, ce-i drept) si mie prin minte in unele momente.
Pentru ca oricat mi-as dori sa ma antrenez in permanenta sa nu vad altceva decat obiectivele mele, sa fiu dispusa sa calc totul in picioare ca sa obtin ce-mi doresc, nu pot sa nu am momente in care ma intreb daca oare merita pretul pe care sunt constienta ca va trebui sa-l platesc pentru asta. Si cateodata e obositor tot jocul asta al manipularii, e obositor sa ai mereu dintii inclestati, e obositor sa-mi repet ca sunt puternica si sa sper ca tot repetandu-mi ma voi convinge intr-un final de asta si nu voi da inapoi. Dar nu pot sa renunt.
E foarte greu sa renunti odata ce ai obtinut o parte din ce ti-ai dorit, mult mai greu decat la inceputul drumului. La inceput era doar un vis, o dorinta. Acum e ca un drog. Cate putin la inceput, si apoi mereu am vrut mai mult…
June 17th, 2008 at 12:18 pm
sper sa nu uitati sa scrieti pe blog chiar daca va schimbati directia, eu o sa scriu curand un articol despre dumneavoastra pe blogul meu la sectiunea “antreprenori romani de succes”
June 17th, 2008 at 6:16 pm
Mie mai degraba imi suna altcumva acest articol si asta din experientele personale. Eu am trecut prin esecuri antreprenoriale si mie articolul mi se pare exact in nota in care eram, cand ajungeam la concluzia ca asa nu se mai poate, trebuie inchisa pravalia. Am avut initiative esuate din care de fiecare data m-am intors mai tare, desi atunci pe moment simteam ca imi cade cerul in cap de suparare ca am dat kix. Nu poti avea succes daca nu stii ce inseamna esec, in timp am invatat asta si am contabilizat si nerealizarile la Investitii, capitolul “experienta facturata”/consultanta.
Ma insel?
“Succesuri !” ;)
June 17th, 2008 at 11:13 pm
imi place f mult cum gandesti si scrii! iti doresc multa bafta….mai scrie pentru ca fiul meu te citeste si are ce invata,,,am gasit deschis la blogul tau si m-ai incantat.
June 18th, 2008 at 9:45 am
Ai ajuns la o “rascruce” ?
Observ ca toata lumea te “sustine” … in a face acele schimbari…de care vorbesti dar nu se ofera nimeni sa te ajute. Toti prefera sa te “urmareasca”. Eu….daca te pot ajuta – da-mi un beep.
June 18th, 2008 at 9:56 am
Cred ca dramatizezi putin cam mult. E putin mai simplu sa-ti imparti de la inceput asset-urile (prieteni, bani, timp, principii) in ce vrei sa pastrezi cu orice pret si ce esti dispus sa sacrifici pentru scopurile propuse si sa faci sacrificiile cu pricina in cunostiinta de cauza. Macar o sa poti sti tot timpul daca merita sau nu si o sa ai mai putine pareri de rau si orgolii ranite, daca esti dispus sa imparti informatia asta din timp cu “victimele”.
Ai simpatia mea sincera atat pentru tine cat si pentru cei fata de care te simti vinovat si astept cu interes sa vad ce faci mai departe.
Succes!
June 18th, 2008 at 3:06 pm
Cred ca nu trebuie ignorata atentionarea de la inceput. oricum…o sa ma pregatesc cu popcorn pentru ca se anunta o vara interesanta.
Desi pare ca te iau in “zeflemea”, sa stii ca sunt chiar curioasa cum o sa reusesti.De fapt, ma intreb daca o sa reusesti sau o sa aplici prima regula (sa declari succes un insucces si apoi sa sustii ca de fapt, rezultatul este chiar ceea ce iti propusesesi initial).
Cat despre oamenii dezamagiti din jurul tau…hm…daca nu ai fi avut un interes si tu la ei, probabil ca nici nu-ti mai aminteai de ei..”caci si uitarea e scrisa-n legile-omenesti”.
June 18th, 2008 at 6:24 pm
Cred ca nu te mai intelegi cu asociatul(asociatii) asa este? Oricum succes in continuare! si la cat mai multe carti de marketing:)
June 18th, 2008 at 10:12 pm
Buna! Sunt Serban. Ai un blog frumos. Ai putea sa-l vizitezi si tu pe al meu? :) http://sherby2007.wordpress.com
June 19th, 2008 at 6:10 am
Tot ce ai zis poate fi sintetizat in 10 reguli ( http://megalit.ro/libria/2008/06/11/daca-viata-este-un-joc-acestea-sunt-regulile/ )
Viziunea asta e importanta, restul sunt detalii insignifiante… decat daca nu transcezi planul in care suntem… :)) …
June 19th, 2008 at 1:08 pm
Fain post-ul!
Ma duce cu gandul la cartile lui Carlos Castaneda, despre filozofia tolteca… este o alta abordare a vietii… alte valori pe care se bazeaza.
June 19th, 2008 at 2:05 pm
Mie imi aminteste de ideile lansate de un grup de intelectuali englezi de la inceputul secolului XIX…
June 19th, 2008 at 9:33 pm
o intrebare, simti ca te-ai plictisit ? :) de oameni, de ce faci, de tot ?
te mai bucuri si zambesti pur si simplu ? :) eu in locul tau acum mi-as face un shake de fructe si as lua o carte de aventuri sa citesc :) sa ma mai relaxez, dupa 6 ani :)
June 20th, 2008 at 9:54 am
sau poate sa plece intr-o vacanta prelungita, sa se relaxeze
June 20th, 2008 at 3:23 pm
Ce sa-ti zic, succes. Daca e ce mi-ai spus mai demult, intr-un schimb de mailuri, nu pot decit sa ma bucur si sa-ti urez bafta! N-o sa regreti, in nici un caz, dar stii si tu asta.
June 22nd, 2008 at 9:24 pm
Ma “hranesc” cu blog-ul tau. Pacat ca articolele noi apar din ce in ce mai rar. Mult succes si multumim pentru povete! Elena
June 23rd, 2008 at 1:01 pm
Sunt de acord cu ce ai zis. Dar stii care este problema? Multi stiu deja ce ai spus tu si realizeaza asta, dar pun greu in practica. In special pentru ca merg dupa princiul “banii nu aduc fericirea, dar o mentin”. Trist.
June 23rd, 2008 at 11:33 pm
off-topic: nu mai merge linkul catre raportul ghelir dupa prima luna (http://dragosh.bloghost.ro/files/Ghelir.ro-1-luna.pdf). L-ai scos de tot sau e doar o eroare? si pe cand un nou raport? :)
September 6th, 2008 at 12:14 pm
ai dreptate frate
September 6th, 2008 at 12:28 pm
nu am mai citit ce ai scris pana acum…nu stiu….dar ce ai scris pe foaia asta cred si eu doar k am avut impresia k sunt eu nebun si asta ma face sa cred k nu vb prostii.ce dracu facem k noi astia care gandim mai altfel nu prea interactionam in lume….doar asa pe site-uri?????!mai sunt principiile noastre cu ceva de folos?dc trebuie sa transformam bunatatea in rautate…. k poate eu nu vreau…..!