nu cred ca prietenia are ceva de-a face cu asta, dimpotriva un om “well connected” cred ca are mai multe sanse la prieteni, tocmai pentru ca are experienta cu oamenii si stie sa ii cantareasca, evalueze si mai ales stie sa isi aleaga prietenii. binenteles ca nu e valabil in 100% din cazuri, dar sa fii sociabil zic ca ajuta, nu incurca, in relatiile cu prietenii.

Subscriu celor spuse de Mihai. The Tipping Point a aparut de curand la editura Publica.
Va doresc lectura placuta!

Cea mai relevanta carte pentru articolul tau este The Tipping Point: How Little Things Can Make a Big Difference, scrisa de Malcolm Gladwell. Cartea prezinta, printre altele, cele trei tipuri de personalitati care fac o diferenta intr-un grup de oameni/societate: conectorii, rebelii si oamenii de vanzari.

V-o recomand tuturor!

Cu stima,

Mihai Rusoaie

R: Corect. Ilariant :)

Am o firma impreuna cu un prieten. El este genul foarte sociabil, ii place sa cunoasca oameni, sa vorbeasca cu ei, sa ii ajute, etc.

Pe la inceputul afacerii ma asteptam ca chestia asta sa ne ajute big time in dezvoltarea afacerii. In realitate, nu a ajutat la absolut nimic.

Exista acest stereotip al omului de afaceri care discuta mult, negociaza mult, etc.

Cel putin in afacerea mea, networking-ul nu a folosit la nimic. In schimb, a folosit sa facem niste produse pe care lumea le vrea, la preturi avantajoase, sa le oferim, si sa facem marketing pe toate caile.

Bineinteles, una din caile de a face marketing este networking-ul. Dar exact asta e calea care nu a ajutat la nimic.

A fi hub probabil inseamna sa iti petreci mult timp facind networking, iar in final a nu te alege cu mai nimic.

Dar, daca analizam situatia din punctul de vedere al teoriei mobilitatii (vezi discutiile de la “imobiliare”), ajungem la constatarea dianei cionoiu. Intr-adevar, ca sa fii cat mai mobil, mai conectat, mai guru, in fine, cat mai hub, prietenii devin un bagaj absolut stanjenitor. :)

Din fotoliu,
Alex Popescu http://dinfotoliu.ro

un prost in ale networkingului si nu numai dar bun observator

Azi mi-am adus aminte de ce urasc atat de tare chestia cu hub-ul. Pentru ca proful meu de economie de pe vremuri mi-a explicat ca oamenii sunt un scop nu un mijloc.
Acum ceva vreme si Dragos era un scop, intre timp a preferat sa devina un hub. Prespun ca majoritatea oameniilor prefera sa arda etape ca sa ajunga undeva. God knows where, ca eu inca nu-mi dau seama in lumea asta nebuna unde ar trebuii sa ajung.

Celor interesati le pot trimite pe mail doua carti fundamentale pe aceasta tema: “Networking for life” si “A friend in every city”

giubbie arond yahoo.co.uk.

A fost odata un dregator, un om foarte bine plasat in orasul lui, influent si respectat. Intr-o buna zi, omului nostru a inceput sa-i mearga foarte rau, afacerile ii mergeau prost, hotii l-au furat si in final familia l-a parasit si a ramas pe drumuri.

Pentru ca in zilele lui de glorie dregatorul fusese un bun prieten al unui rege dintr-un taram alaturat, s-a gandit sa mearga la acest rege si sa-i solicite ajutor.

Zis si facut, a reusit sa ajunga in audienta la rege iar acesta l-a primit cu caldura, insa la auzul povestii sale i-a oferit doar o umila slujba de pastor al unei turme de oi, cu sarcina ca peste un an sa se intoarca si sa dea raportul regelui.

S-a dus omul nostru, a pastorit oile timp de cateva luni, dar dupa o vreme au inceput sa-i moara de o boala necunoscuta. La implinirea unui an s-a prezentat in fata regelui si i-a spus cu mahnire ce s-a intamplat.

In marinimia lui, regele i-a mai acordat o sansa, i-a daruit inca o turma de oi si l-a trimis inapoi la indeletnicirea lui.

S-a dus omul nostru din nou, au trecut lunile, dar inainte de sfarsitul anului o banda de talhari l-au jefuit si i-au furat toate oile.
La implinirea termenului, s-a intors la rege si i-a povestit cu lacrimi in ochi ceea ce se intamplase.

Pentru a treia oara regelui i s-a facut mila de el si i-a mai dat o turma de oi sa o pastoreasca.

S-a dus omul si a facut tot ce a stiut mai bine si iata ca, deoarece fusese un an bun, nu numai ca nu i-au mai murit oile ci chiar a reusit sa-si dubleze turma.
S-a intors deci fericit la rege, i-a spus cu mandrie ca a reusit in ceea ce a intreprins si i-a multumit din inima pentru ajutorul acordat.

In acel moment, regele l-a imbratisat, l-a felicitat si eliberandu-l de indatorirea lui de pastor de turma, l-a numit guvernator al uneia dintre cele mai prospere provincii ale regatului sau.

Surprins, omul nostru l-a intrebat pe rege:

- Cum se face ca atunci cand am venit la tine, in situatia aceea disperata, mi-ai dat sa am grija de o turma de oi, iar acum ma onorezi cu o astfel de functie? De ce nu m-ai numit Guvernator de la bun inceput?

Raspunsul regelui a venit promt:

- Pentru ca pe atunci, ora ta nu venise inca. Daca ti-as fi dat provincia in administrare, molima ar fi cuprins-o si banditii ar fi talharit-o, fara ca tu sa poti face ceva.

In contextul actual, aceasta capacitate de a intreprinde cu succes orice actiune, la un moment dat, se numeste “momentum” sau “a fi in forma” si de aceea este important sa realizam ca uneori, oricat am vrea sa intreprindem ceva sau sa devenim un X, un Hub, poate ca ora noastra nu a sosit inca.
La fel de important este ca atunci cand ora a sosit, sa nu pierdem timpul cu pascut oile ci sa fim la inaltimea functiei de guvernator.