De sarbatori, oameni si locuri
Nu-mi plac sarbatorile - imi intrerup munca, strica productivitatea, dau businessul peste cap. Asta imi place sa spun ca sa motivez alergia mea la sarbatori. Sapand mai adanc mi-am dat seama ca nu-mi plac pentru ca imi dau mult timp liber si distanta fata de ceea ce fac zilnic. Asta ma impinge sa meditez, iar concluziile la care ajung nu sunt mereu cele mai placute.
Din prea multa incrancenarea uiti sa mai faci si fapte bune. Nu sunt sustinatorul pomenilor sau a caritatii care sa te faca sa dormi linistit. Totusi, exista unii oameni care nu pot reusi singuri – au nevoie de sustinere, ajutor. Toti trecem prin astfel de momente, dar le uitam usor odata depasite. Demult, am zis ca eu o sa fiu altfel, dar s-a asternut praful pe ideea asta. A venit vremea sa fac mai mult, si o sa fac. Am invatat suficient de mult incat sa fiu eficient, am avut suficient timp sa gasesc ideea si imi va fi usor sa o pun in practica.
A disparut lumea din oras. Se pregatesc toti de sarbatoare. E sarbatoarea inverii Domnului de care iti aduci aminte atunci cand ai nevoie de ceva. Sau poate doar vine iepurasul. Nici nu mai stiu. Pentru fiecare Pastele inseamna ceva. Pentru mine e Pastele e un sir de povesti si imagini. O poveste din 1945, cand bunicul meu se intorcea din armata/razboi/lagar in ziua Pastelui, la o familie care nu-l mai astepta vreodata. Seara de Inviere. Lumina. Slujba interminabila din care nu intelegeam nimic, dar care era cel mai fascinant lucru vazut. Hristos a inviat din morti, cu moartea pre moarte calcand – si fiorii reci dati de imaginatie. Dimineata in cimitir cautand o curce veche cu trandafir de piatra, la un mormant al unei tinere femei ce murise in 1918 si de care stiau tot mai putini oameni. Spalatul in apa cu ou rosu. Mainile muncite ale batranilor. Ochii verzi ai bunicii mele. Mirosul lumanarilor si sentimentul de sarbatoare. Au murit vremurile alea, au disparut locurile, s-au dus oamenii. Nu vor mai invia din morti … poate din amintiri.
De maine incep calatoriile si mesele. Nu ma dau in vant prea tare dupa ele. O sa am ocazia sa mai vad ce a mai ramas din ce imi mai aduc aminte, iar daca o sa fie bine o sa semene cu o poezie de Marin Sorescu, cantata de Tudor Gheorghe. Mda, uite ca tot mai sunt motive de bucurie. Poate o sa-l vad pe Nea Costel, poate ma intalnesc cu Domn Profesor, poate a mai ramas vreun batran prin sat care sa-mi spuna o noua poveste veche. Cine stie?
Avem cateva zile la dispozitie. Sa fie, Sarbatori Fericite!
Posted in Neclasificate, Oameni si locuri, Personal
April 27th, 2008 at 10:49 am
Hristos a inviat !
Frumos spus “Mirosul lumanarilor si sentimentul de sarbatoare. Au murit vremurile alea, au disparut locurile, s-au dus oamenii. Nu vor mai invia din morti … poate din amintiri.” Cu completarea “mirosul cozonacilor cu nuca, stafide si rahat, facuti in casa, framantati dis de dimineata de bunica”. Ce amintiri nepieritoare… pacat ca nu se mai face… pacat ca nu mai sunt acele vremuri si oamenii aceia.
Erata: “E sarbatoarea nasterii Domnului” este “Inaltarea Domnului”.
April 27th, 2008 at 3:05 pm
Dragos, dar cei care asteapta tot anul o sarbatoarea pentru a sparge topurile? Gandeste-te la ei :)
Un Paste Fericit alaturi de cei dragi!
April 27th, 2008 at 5:56 pm
[...] Pentru că în majoritatea cazurilor si-au pierdut semnificația si pentru că, asa cum zice si Dragos, sunt de părere că îmi afectează business-ul, productivitatea, pentru că de sărbători am [...]
April 27th, 2008 at 9:56 pm
apropo de fapte bune si pomeni …imi aduc aminte ca duminica trecuta veneam de la buzau cu un microbuz. un batranel nu avea bani la el dar dorea sa ajunga la faurei. soferul a supus la vot daca il luam sau nu …daca acceptam sa mearga fara bani. Si unul s-a trezit “Hai domle` ca e duminica floriilor si e pacat sa nu-l luam!!” si din pacate eu nu am putut sa ma aptin si i-am zis “… si daca nu erau floriile nu-l mai luam?”
April 27th, 2008 at 10:08 pm
Sarbatori fericite!
April 28th, 2008 at 1:29 pm
Erata la erata:
Este corect in text – Invierea Domnului.
ps. frunos articol, frumoase amintiri. Corectie: Vor mai invia din morti, vom invia din morti. Credeti si vremurile se vor intoarce.
April 29th, 2008 at 10:21 am
@pep, scuze, a scris corect, eu am reparat greseala dar nu am multumit, am taiat-o la tara ;-) Multumesc, si lui si tie, pentru atentie si corectura.
May 12th, 2008 at 4:27 pm
Buna,
Inteleg repulsia fata de sarbatori… dar noi, cei tineri de acum, trebuie sa ducem mirosul de ceara, de cozonac si spiritul sarbatorilor mai departe… Doar prin tine ceilalti simt sarbatoarea. Iar cainta si iertarea greselilor proprii la fel ca pe cele ale aproapelui, sacrificiul – curatarea.
Pastele acesta a fost primul Paste pe care l-am re-simtit: post, marturisire, oua “muncite” si apoi inrosite joi noapte, framantatul cozonacului vineri si mirosul de ceara din noaptea Invierii. Si am trait Pastele la fel ca odinioara, in fata cuptorului de lut al bunicii…
Hristos a Inviat!