“It is not the employer who pays the wages. Employers only handle the money. It is the customer who pays the wages.”

Eram la o cafea acum ceva vreme cu o persoana care mi-e foarte draga. Ajunsesem la trecutul in revista al intamplarilor din ultima vreme. Laudaros cum ma stiu, m-am apucat sa povestesc despre un nou proiect pe care-l lucram pentru X, un nou client pe care si umila mea cunostinta il stia "din auzite". A urmat o intrebare grea: De ce lucrezi cu acel client?  Nu stii ca nu e foarte simpatizat? Dupa vreo doua secunde alocate gandirii am si raspuns: Pentru ca plateste bine si la timp. Asta e singurul motiv. Consternare. Cu dificultate am reluat discutia, gandindu-ma la o droaie de explicatii savante pentru alegerea de a lucra cu respectivul client.

Mi-a ramas in minte intrebarea de mai sus. Oare de ce lucrez cu unii clienti? Analizez o multime de proiecte incheiate, insa raspunsul e mereu acelasi: Pentru ca platesc bine si la timp. Aparent e o explicatie simplista, daca nu chiar usor tampita. Are si profunzime. In profunzime poti spune despre cineva care isi alege clientii pe criteriul banilor e cinic, usor mercenar si  lipsit de  viziune.  Experienta mea spune altceva.

Experienta m-a invatat sa apreciez clientul. La inceput il apreciam pentru cat de mult era entuziasmat de modul inteligent si ieftin in care firma noastra ii rezolva taskurile. Il iubeam pentru cat de mult ne iubeste. Ne simteam destepti. Plata ramanea mereu la urma, iar cel mai des eram plini de apreciere si lipsiti de monetar. Ne avantam in tot felul de proiecte foarte interesante, a caror unica si sigura finalitate era timpul pierdut si platit de noi.

Invatand, mi-am dat seama ca cel mai valoros client este cel care-si plateste facturile. Dintre toti cei care platesc, aceia care platesc bine si la timp au intaietate. Cand clientul plateste bine si la timp, tu ai cu ce sa iti platesti oamenii, furnizorii si creditorii la timp. Daca toate problemele financiare de baza ale unei companii sunt acoperite, activitatea se poate desfasura relaxat. Nu se creeaza isterii, nu apar nemultumiti si nemultumiri, nu este afectata sau constransa echipa.

Nu toate proiectele sunt interesante. Nu toti clientii sau managerii de proiect au cele mai inspirate viziuni. Asa e, unii au idei care noua ni se par catastrofale. Le spunem asta SI ATAT. Oricat de mult ne-am aprecia, nu suntem capabili sa luam mereu deciziile perfecte pentru noi, daramite pentru altii. Cata vreme clientul plateste, el are dreptate (dar si feedback cu opinii personale). Am o reala problema cu oamenii care stiu mai bine pe banii altora. Mi-am propus ca eu sa nu fiu unul dintre ei. Deciziile le iei pe banii tai, responsabilitatea si dreptatea absoluta trebuie asadar limitate la gradina proprie.

Cred in respectul pentru client. Cred, deoarece clientul plateste munca direct si, indirect, banii lui imi platesc mie chiria,  imprumuturile, benzina, restaurantul, excursia si gadgeturile inutile.  Faptul ca piata nu-l simpatizeaza sau ca are idei necongruente cu ale mele ma face doar sa-i fac niste recomandari. Mai departe e decizia si responsabilitatea lui, nu a mea. Eu sunt multumit cata vreme am de lucru, livrez si sunt platit.

Mai mult, voi face orice pot pentru a-mi servi clientul, cata vreme se opereaza in limite legale si morale. Chiar daca piata il dispretuieste sau il subestimeaza, chiar daca oamenii sai nu cred in el, chiar daca  are antecendete, eu voi continua sa-mi fac treaba si sa-i servesc ceea ce a platit, chiar sa-l ajut.  Si DA, mi se pare ca asta demonstreaza verticalitate. Condamnabil e sa stai alaturi de un client sau angajator doar pentru ca iti da niste bani, iar in rest sa-l critici si sa-l condamni, sa nu misti un deget in plus, sa ii spui lui sau altora ca urmeaza sa esueze, sa se aleaga praful de tot – un cocktail de impotenta, lasitate si ipocrizie foarte des intalnit.

Esti platit? Asuma-ti recompensa. Munceste pentru ea. Sustine-l pe cel care te plateste. Astfel demonstrezi ca respecti clientul, banul si munca, adica ingredientele succesului tau actual sau viitor.