“A thief passes for a gentleman when stealing has made him rich”

Sunt fascinat de furt. E peste tot, in toate tarile lumii, dar la noi are un rol cultural si social mai mare, e mai prezent, e mai lipit de tot ceea ce facem.

A inceput cu furtul din masina. Lui Victor Kapra i-au furat masina cu totul, asa ca ar trebui sa fiu multumit ca mie mi-au furat doar chestii din masina. Ieri am scos afara din firma, intr-un proces de re-aranjare si curatire, mai multi saci cu lucruri de aruncat. Peste noapte cineva a furat sacii si a imprastiat continutul. Azi un coleg imi explica despre cum orice s-ar intampla, poti fura, chiar daca e seful sau proprietarul alaturi de tine, la locul de munca. Halucinant!

Suntem toti hoti? Probabil. E o chestie de cultura. Furam pentru ca si altii (ne) fura. Statul ne pune impozite mari, noi incercam sa le ocolim. Cele colectate dispar in softuri imebcile de pseudo-contabilitate cu numai 10 miliarde editia, in focuri de artificii de sute de mii de euro, in borduri, in drumuri, in proiecte care nu se finalizeaza sau utilizeaza vreodata samd. Banii dati se fura. Atunci, de ce i-am mai da? De ce nu am fura noi statul, profilactic.

Schimbarile, impinse de campanii in genul “nu da spaga” sunt de ochii lumii. Creierul iti spune sa dai spaga. Asa scapi de abuzuri, asa ramai in viata, asa iti rezolvi problemele. Nici macar spaga nu o poti numi, e costul vietii sau costul afacerii. Care e diferenta dintre impozitele aberante si abuzive (ca si cost) si spagi? De bine, de rau, spagile dau rezultat, vizibil, imediat.

Spaga s-a rafinat, ca si furtul. Nu mai e chiar spaga, e mai degraba o recompensa fortata. Si daca esti darnic, atent cu toata lumea din jur, totul infloreste. Toti devin brusc mult mai serviabili. Oricum platesti. Nu esti capabil sa platesti? Esti tratat prost. Esti capabil sa platesti? Esti jefuit. Pana si politistul care trebuia sa ma ajute i-a zis unui coleg “da-l ba dracu, are bani!”. Nu mai bine sa stii de la inceput ca trebuie sa platesti? ca trebuie sa dai spaga? ca trebuie sa te conformezi “mersului” lucrurilor?

Ordinea, disciplina si corectitudinea sunt pentru mine esentiale, pana la obsesie. Nu inteleg de ce “trebuie” sa traversam pe rosu, sa “ciupim”, sa indoim orice reglementare sau impunere si, cel mai rau, sa-i fortam pe cei din jurul nostru sa procedeze ca noi. Probabil ca furtul si spaga au ajuns sa fie incarcatura genetica romaneasca.

Parintii mei erau din categoria “prostilor”. Nu furau, pentru ca le era frica. Nu dadeau spaga pentru ca le era frica. Nu incalcau legile, pentru ca le era frica. Asa m-au educat si pe mine, spre disperarea mea. Mi-a luat multa vreme sa incep sa ma adaptez si sa inteleg ca cum merg lucrurile si ce trebuie sa fac realist pentru a rezista/functiona social. Cu toate astea, inca mai sper la o schimbare.

Schimbarea nu va veni din campanii si nici de la oameni. Cred sincer ca cei ce ne guverneaza sunt alesi dupa chipul si asemanarea noastra. Ei sunt noi, asa ca ei nu pot produce o schimbare fundamentala, rapid, ci prin interatii/generatii succesive.

Nu sunt absurd. Unele din impunerile actuale sunt, in schimb, absurde. Avem (la propriu) sute de impozite. Daca scopul lor unic ar fi cel declarat, sa coleteze direct sume de bani pentru buget, am putea avea de 10 ori mai putine impozite, cu acelesi efect. Totusi, scopul lor este sa creeze bani si oportunitati de furt din toate directiile. Avem legi care contrazic alte legi, care la randul lor incalca modul natural de viata al oamenilor. Se interzic prostitutia si drogurile usoare. Ce inseamna asta, ca dispar? Nicidecum. Se naste o industrie ilegala care hraneste partea corupta a sistemului si distruge vietile oamenilor. Prohibitia americana a fost cel mai bun exemplu. Olanda e un alt exemplu. Acceptarea, legiferarea si controlarea acestor fenomene este cea mai buna solutie. Se va face? O vom sustine? Nu, pentru ca suntem prea perfizi si ipocriti. Pana la acest nivel raman nedreptatile mici si dese, care ne distrug constant bucuria vietii.

Rezolvarea? E incredibil de simpla. Se stabilesc reguli menite sa ajute omul si societatea, fara scopuri ascunse. Se stabilesc sanctiuni si se aplica. Daca amenda pentru trecut pe rosu e 500 de euro si este mereu aplicata, vor fi putini cei care mai trec pe rosu si chiar mai putini cei care mor prosteste. E un exemplu simplu ce poate fi usor extrapolat.

Vom reusi? Probabil ca nu, pentru ca prosperand intr-un sistem corupt si incorect ajungi sa ai puterea, iar aceasta este singura care poate forta schimbarea. Se va sinucide sistemul actual? Nici gand.

Schimbarile vin din alta directie. Nu mai exista tunuri si furturi fantastice. Banii nu se mai fura, se spala si se pun in circulatie, aducand profituri si crescand sistemul. Vezi mafia italiana din ‘90. Aparent a disparut, in realitate s-a transpus intr-o parte a economiei. Asa si la noi, devalizatorii de ieri sunt actionarii si investitorii de azi. La nivel mai mic, spaga e amenintata, dar nu de cinste, ci de impozitare, ceea ce o face legala. Nu mai dai bani, cumperi consultanta, un produs, oferi ceva in schimb si … beneficiezi. In timp, tot procesul acesta de tranformare ne va scuti de mare parte de mizeria asociata furtului si spagii astazi, asadar evolutie pozitiva.

Pai si? Inveti sa accepti realitatea sau te muti intr-un loc unde legile si regulile au o mai mare valoare. Important e sa nu o iei personal, trebuie sa fii detasat ca sa poti suporta. De asta incerc sa ma conving traind si lucrand intr-o societate care functioneaza dupa principii total diferite de ale mele.

Nota: Nu ma vreau nici pedagog si nu sunt nici usa de biserica, dar simteam nevoia sa-mi explic de ce suport ceea ce (mi/ni) se intampla.