“You have enemies? Good. That means you’ve stood up for something, sometime in your life.”

Vara, 2005, Sinaia, la 200m de Taverna Sirbului, stau intins pe pajiste si-mi vine o idee geniala: Sistem online de rezervari hoteliere. Ajunsesem acolo cu o zi inainte, dupa ce am frunzarit 200 de siteuri inutilizabile pentru a gasi un loc la o pensiune. Am rezervat “online” la telefon in Bucuresti. In Sinaia, la cabana, pretul afisat era cu 20% mai mic ;-) iar receptionera mi-a spus: Asa va trebuie daca luati de pe Internet, veniti dom’le direct aici, noi avem mereu liber!

Rapid am facut calculele cu un coleg, cati oameni ar fi implicati, cat timp ne-ar lua sa facem o prima implementare, care sunt costurile operationale. Dupa 15 minute ne-am lasat batuti. Trebuia sa ne facem agentie de turism, un domeniu care nu ne pasiona mai deloc, mai ales ca vazusem ce haos total e in asemenea agentii (clientii nostri la un moment dat). Eh, o sa faca cineva, ca lumea, intr-o zi. Asa a ramas!

Ati observat? Mie, acum 2 ani, mi-a venit ideea lui Vladimir Oane. Deci mie, Dragos Manac, mi-a venit ideea lui, primul, mie. El acum castiga premii, bani, clienti. Eu? Nu am castigat nimic din idee. Vladimir are o afacere validata de oameni inteligenti, care au avut business-uri aduate de sute de milioane de dolari (chiar mai mult). Daca se misca bine va fi validata si de piata. Ideea exceleaza prin simplitate si practicitate. Ramane de vazut daca executia va fi la nivelul ideii. Avand oameni specializati, dorinta de munca si sustinere publica, ai sanse mari sa reusesti. Eu sunt convins ca Vladimir si Lavinius vor reusi in proiectul CapitanGo. Sunt atat de convins incat ii rog public sa spuna ce vor sa fac eu pentru ei ce vor sa facem noi (internautii/bloggerii) pentru ei. Vreau sa promovez gratuit, sustinut, si raspicat CapitanGo!

Hotarare imi este intarita de faptul ca deja apar viteji: oameni care stiau mai bine, care au avut ideea primii, care vor recunoastere. Nu e prima oara cand vad asta in Romania. Daca stau sa ma gandesc, trebuia sa ma si astept la asa ceva, e deja un obicei. Desigur, eu am avut primul ideea CapitanGo si asta “se stie” ™. Nu am executat-o, deci ideea mea valoreaza zero. Daca as fi avut un plan de afaceri si n-as fi executat-o ar fi valorat minus cateva sute de dolari, cat m-ar fi costat planul de afaceri.

Frustrarea si micimea sunt mari motivatori. Imi este rusine sa o spun, dar si eu eram asa. Ma simteam inferior celor care fac lucruri online la noi (si in alte parti) si aratam cu degetul. Cine ma? Eu stiu mai bine ma! Eu sunt cel mai destept! Aratam cu degetul si nu faceam nimic. Munca e data dracului, schimba omul. Cand am inceput sa fac am inceput sa tac. Sa tac si sa inghit. Imi venea sa-mi dau palme. Ideile mele geniale, nu aveau succes. Implementarile mele nu se terminau niciodata. In timp ce eu, inteligentul, faceam lucruri destepte, cei ce faceau lucruri ne-inteligente performau. Da, siteuri, servicii, proiecte, care au piata, care merg. Nu sunt maximul, nu sunt extraordinare, dar sunt acolo si merg. Si eu? Eu am esuat, lamentabil, de multe ori.

Am esuat pana in ziua in care am inteles ca nu sunt singur impotriva tuturor, ca nu le stiu pe toate, ca lumea nu are nevoie de mine, ca egoismul e cel ce dicteaza. Atunci mi-am dat seama ca voi reusi, numai daca ii ajut pe ceilalti. Nu, nu sunt Mos Craciun si nu indeplinesc dorinte, doar dau o mana de ajutor cand e nevoie, cui merita. Castig din asta. Cand ajuti un om la nevoie, fara sa-l jupoi, fara sa-l conditionezi, castigi si un prieten si un client permanent.

Cand mi se pare ca stiu mai bine, ii spun omului cum e mai bine si pun osu’ la transpir’, muncesc alaturi, pentru a schimba lumea in mai bine cu un milimetru. Stiti ce e fascinant? Ca am o gramada de oameni care ma ajuta si cu care lucrez in proiecte mari. Unii sunt chiar cei pe care in micimea mea, ii dispretuiam acum cativa ani.

Revenind la ideea lui Vladimir, The Oane! El e un exemplu extraordinar de om care FACE! Prezentarile lui sunt beton. Discursul lui emana pasiune. Pune suflet in ceea ce face. Genul acesta de oameni intr-o zi vor simti succesul si satisfactia la nivelul pe care multi nici nu si-l pot imagina. Nu e singurul, iar speranta .ro sta in faptul ca sunt multi ca el: oameni care fac, mizeaza pe o idee, isi investesc timpul, munca, banii. Tot ei esueaza! O data, de doua ori, de zece ori … pana invata suficient de mult din greseli incat ajung la reteta perfecta (nu reproduceri, nu clachieri fara discernamant). Oamenii astia vor defini Internetul romanesc in urmatorii ani. Frustratii vor ramane indexati pe Google, pana va aparea un algoritm de greutate pentru textul pus online, iar atunci bunul simt public ii va strange in pivnita Internetului. Vor iesi de acolo, ca si mine, cand isi vor da seama ca pentru a evolua (tu si lumea) trebuie sa ajuti, nu sa dai cu piciorul!