De o luna aproape ne renovam sediul. Niciodata pana acum nu am vazut o prioritate in asta: maxim de functionalitate, minim de investitii. A trecut timpul si am considerat ca am ajuns la nivelul la care conteaza si trebuie sa facem aceste schimbari. Nici nu banuiam cati neuroni imi va asasina aceasta operatiune. Am invatat multe intr-o perioada scurta, de la managementul furiei pana la a accepta limitarile.

Ca intotdeauna, drumul spre iad e pavat cu bune intentii. Intentia celor care lucreaza, de la vopsit pereti pana la scris aplicatii software este aceeasi: sa isi realizeze taskul in bune conditii. Presupun de la bun inceput ca nimeni nu e pasionat de munca, nu se urca pe pereti de bucurie si nici nu isi uraste situatia, pur si simplu vrea sa-si faca treaba bine. In cazul meu sunt convins ca cei care-mi sunt colaboratori au cele mai bune intentii.

De la intentie la rezultat trebuie parcurs un drum anevoios: executia. Executia deosebeste un gunoi de un lucru bine facut. Scara evolutiei este urmatoarea: gunoi, mediocritate, lucrul bine facut, si-mai-binele. Mediocritatea perfecta tinde spre gunoi, iar si-mai-binele este dusmanul lucrului bine facut. Sa le luam pe rand:

• Mediocritatea. Este rezultatul bunelor intentii cuplate cu o proasta pregatire si cu o executie slaba. Rezultatul final este departe de un lucru bine facut, implicit are valoarea unui gunoi. E usor de indentificat: o vedem peste tot, pe strazi, pe pereti, in emailuri, in print si la tv.
• Lucrul bine facut. Simplu, asta ne dorim toti, sa fim inconjurati de lucruri bine facute, fie ele obiecte sau servicii. Este greu de identificat, pentru ca daca este chiar bine facut nu sare in ochi. Si-mai-binele este asimptota la perfectiune, dusmanul binelui, deoarece consuma din ce in ce mai multe resurse pentru cresteri infinitezimale spre perfect.

Executia este un sir de procese obositoare, deseori lipsite de cel mai mic element provocator. E interesant sa concepi un plan, e anost sa-l implementezi. Invariabil, executia devine obositoare. Te apropii de punctele esentiale si nu-ti prea pasa. Totul e detaliu, iar detaliile pot fi ignorate cand ai multe de facut. Astfel te trezesti la capatul drumului, cand trebuie sa livrezi, avand un produs mediocru. Desigur, ai muncit sute de ore. Ce folos? Toata lumea vede crapaturile. Mediocritatea se observa din avion, iar marea ta realizare are nevoie de reparatii (fiind practic un gunoi).

Cum asa? Imagineaza-ti o camasa alba. Camasa are o pata rosie, vizibila, pe mai putin de 1% din suprafata. Asadar, este o camasa murdara. Imagineaza-ti un pahar de bautura fina – inauntrul sau o musculita de otet. Asadar, o bautura irosita. Ce diferenta face o pata sau o musculita? De la cer la pamant. Nu conteaza cum au ajuns acolo, conteaza ca ruineaza totul, transforma un lucru bun intr-un gunoi, o mizerie. Acum, fiecare din noi accepta mici pete si musculite in taskurile curente. Ce conteaza ca nu sunt tratate unele erori intr-o aplicatie? Ce conteaza ca s-a stabilit sa punem gresie mica, maro, cand am gasit usor gresie mare, crem? Ce conteaza ca nu se inchide perfect clanta, daca stii unde si cum sa o apesi si ai grija? Detalii. Musculite. Mizerii.

Comoditatea ne impinge sa traim cu aceste mizerii, care usor, usor, ne strica viata. Sunt total alergic la micile detalii mereu imperfecte. Un picior mai scurt, o culoare aiurea, o pata, un produs netestat, un simplu amanunt omis.

Sa dinamitam mediocritatea! Mi-as dori ca toata lumea sa se revolte. Sa rupem traditia gunoaielor facute din obisnuinta. Va rog sa faceti ceva! Eu, spre exemplu, mi-am propus sa distrug orice lucru prost facut. Nu vreau sa-l carpesc, vreau sa fie distrus si refacut, indiferent de costuri, pentru ca doar asa oamenii invata o lectie.

Da, toti suntem extraordinari si contam, toti avem scuze si motive, toti incercam si chiar ne facem in mare treaba. Totusi, daca nu facem un lucru bun pana la capat se numeste ca facem un gunoi, iar gunoiul ne ve reprezenta si nu-l vom schimba multa vreme, din comoditate.

Asa, si? La ce ajuta acest post? Simplu: la a realiza de cate ori ne complacem in a produce mediocriatate. Astept schimbari.