“Just because you’re necessary doesn’t mean you’re important”

In gimnaziu aveam un preot, Dumnezeu sa-l ierte, care ne invata religie aplicata. Mai putina teorie, mai multe despre cum sa abordezi viata si ce decizii sa iei. Una din pildele lui era despre constructia unei case si despre cum sa-ti angajezi constructorii. Parintele spunea ca in loc de unul care se crede destept, sa angajezi trei prosti harnici, pentru ca desteptul va face mereu ce vrea el, cand vrea el, nepasandu-i de nevoile tale, indiferent cat il vei plati. Mai mult, daca ceva nu ii va conveni va putea oricand pleca, lasandu-te cu casa neterminata. Prostul va lucra dupa cum ii spui, chiar daca va trebui sa stai deseori langa el, iar trei prosti harnici vor avea mereu, impreuna, mai multa pofta de munca decat un destept si mai multe rezultate… Mi s-a parut ciudata povestea. De ce sa angajezi oameni care stiu si pot mai putin? Trece vreme, vine vreme (ca-n orice basm) si peste de doua ori 7 ani, 7 meserii si 7 orase ajung si eu sa inteleg pilda, pe spinarea mea, ca orice catar respectabil.

Schimband macazul, sarim la Joel Spolsky, un domn care stie cate ceva despre programare si despre business-ul din IT. Unul din articolele mele preferate scrise de Joel se numeste The Guerilla Guide to Interviewing, un ghid foarte bun despre cum sa angajezi programatori. Desigur, poate fi extrapolat. Am folosit ghidul acesta din momentul in care am dat de el, e integrat in modul meu de a angaja oameni. O sa citez aici cateva paragrafe care rimeaza cu istoria de mai sus:

In principle, it’s simple. You’re looking for people who are

1. Smart, and
2. Get things done.
   

That’s it. That’s all you’re looking for. Memorize that. Recite it to yourself before you go to bed every night.

People who are Smart but don’t Get Things Done often have PhDs and work in big companies where nobody listens to them because they are completely impractical. They would rather mull over something academic about a problem rather than ship on time. These kind of people can be identified because they love to point out the theoretical similarity between two widely divergent concepts. For example, they will say, “Spreadsheets are really just a special case of programming language”, and then go off for a week and write a thrilling, brilliant whitepaper about the theoretical computational linguistic attributes of a spreadsheet as a programming language. Smart, but not useful. The other way to identify these people is that they have a tendency to show up at your office, coffee mug in hand, and try to start a long conversation about the relative merits of Java introspection vs. COM type libraries, on the day you are trying to ship a beta.

People who Get Things Done but are not Smart will do stupid things, seemingly without thinking about them, and somebody else will have to come clean up their mess later. This makes them net liabilities to the company because not only do they fail to contribute, but they soak up good people’s time. They are the kind of people who decide to refactor your core algorithms to use the Visitor Pattern, which they just read about the night before, and completely misunderstood, and instead of simple loops adding up items in an array you’ve got an AdderVistior class (yes, it’s spelled wrong) and a VisitationArrangingOfficer singleton and none of your code works any more.

Daca aveti un minim background in IT ati prins ideea si cred ca si simtiti in stomac sentimentul care ma incearca pe mine de cateva zile. Numesc vedete “desteptii” din povestile de mai sus si muncitori pe cei care care-si fac treaba, fara sa fie extrem de entuziasmati de nivelul lor intelectual sau tehnic.
Sunt foarte apropiat de lumea Open Source, unde academicul si pasiunea sunt la ele acasa, alaturi de oameni inteligenti. Implicit, vedetele sunt peste tot, fie ca au baza tehnica necesara (mai rar), fie ca au o imagine deformata asupra propriilor capabilitati (mai des).

Vedetele angajate au cateva trasaturi majore:

• Sefii sunt niste incuiati. Traiesc pe alta lume. Toata compania traieste intr-o alta dimensiune si nu-si da seama de relevanta si importanta omului de la tehnic, ce poate printr-o comanda sa distruga totul. Ghici ce? si domnul de la gaze poate face acelasi lucru.
• Problemele mele sunt prioritare in timpul serviciului: liste de discutii tehnice, chaturi, IM, proiecte proprii interesante, planuri de invadare a spatiului galactic samd. E o onoare pentru firma angajatoare ca are o persoana atat de priceputa fizic in interiorul ei timp de 8 ore cu multe pauze pe zi. Daca un vanzator sau un chelner are atitudinea asta cu tine te superi, faci spume, injuri Romania, scrii pe blog. Domnii care stau in bata pe marginea asflatului sunt vizibili, deranjeaza, se simt, spre deosebire de vedeta tehnica.
• Firma trebuie sa plateasca pentru curiozitatile mele tehnice. Unde as putea experimenta mai decat intr-un mediu in productie? Pe spatele unora care depind de mine! Sa cumparam hardware scump si inutil de performant, aplicatii de care nu are nimeni nevoie, solutii minune care ne scutesc de a ne face treaba. Cum ar fi ca soferul firmei sa-si ia Lamborghini? Pentru ca trebuie sa ajunga rapid cu coletele la Posta. Ce-ar fi ca femeia de serviciu sa-si cumpere 4 tone de clor frantuzesc? Pentru ca trebuie sa aiba backup! Pentru vedetele tehnice e usor, mai ales atunci cand nu sunt controlate, sa ceara/aleaga ceea ce e elegant, ce iti poti dori … pentru ca nu ele suporta costurile.
• Nimeni si nimic nu se poate ridica la inaltimea geniului meu, acesta nu poate fi apreciat, cuantificat sau rasplatit. De aici o scarba incredibila fata de tot ceea ce se intampla. Mici entuziasmari la proiecte mari si interesante, dar pentru perioade scurte de timp, pana se gaseste rezolvarea teoretica (suficienta, implementarea e pentru fraieri). De remarcat atitudinea colegilor fata de astfel de manifestari. E destul de greu sa imparti atmosfera cu persoane care detin adevararuri si cunostinte supreme.

Ar mai fi trasaturi de enumerat, dar ma opresc aici. Penuria de specialisti IT face ca vedetele sa fie dorite si vanate. Implicit ele sunt platite bine, in companii mari, pentru a face ceea ce stiu mai bine: domina tehnic si intelectual o lume care nu are nimic impotriva.

Ieri am dat un anunt de angajare pe un post care urla “vedeta” prin definitie: Sysadmin Linux. Am avut reactii incredibile si un singur aplicant normal pana acum. E un job interesant, nu foarte greu, care permite rapid dezvoltarea abilitatilor tehnice. Poti face un sysadmin bun in doi ani dintr-un utilizator pasionat de tehnica capabil sa “prinda” repede. Nu exista o scoala de sysadmini, asa ca fiecare “se face” sysadmin de capul lui, fara prea mult studiu, fara prea multe cunostinte. Cand ajunge sa aiba o meserie de nisa incep manifestarile de vedeta, pentru ca din ignorat devii centrul atentiei, din neimportant ajungi sa managezi niste sisteme de care depind organizatii mari, mii de oameni. Un sentiment placut de realizare, dar nu si cand ti se pare ca mii de oameni iti datoreaza tie ceva, deoarece totul se intampla multumita performantelor tale. Si cand vine vorba de programatori lucrurile stau cam la fel. Aceleasi manifestari, aceleasi apucaturi, numai ca programatori sunt mai multi pe piata, de unde si un soi de minima concurenta.

La polul opus sunt oamenii care au meserii “normale”, unde esti expus, exista concurenta si rezultatele tale pot fi evaluate. Ca sofer, receptionera, secretara sau contabil nu-ti permiti “atitudini” fata de client sau angajator, pentru ca stii ca o sa ramai fara serviciu sau ca o trezesti reactii neplacute pe loc. Universul nu-ti datoreaza nimic, iar tu iti faci treaba, totul merge bine, esti apreciat(a) si rasplatit(a) pentru munca ta. Cu totul altceva, nu? Muncitor, nu vedeta.

Ma terorizeaza faptul ca eu nu-mi permit sa fiu vedeta clientilor. Nu pot sa dau cu flit, sa ignor, sa fac ce ma taie pe mine capul. Nu pot pentru ca stiu ca nu sunt centrul universului, ci inca unul care trebuie sa-si faca bine treaba pentru a fi platit. Stiu ce se intampla daca nu-mi respect angajamentele. Da, sunt un muncitor si imi place asta. Ma simt bine cand stiu ca pot livra, ca pot rezolva problemele clientilor. Nu simt nevoia sa le demonstrez ca sunt teoretic fantastic de inteligent, e suficient sa fie multumiti de serviciul sau produsul pe care-l ofer.

Unde gasesc muncitori? Grea intrebare. Cred ca vin cu trenul in Bucuresti, din orase mici de provincie, ca si mine. Poate inca nu au uitat ce inseamna sa fii responsabil si respectuos. Poate ca vor sa fie oameni, nu genii pustii. Oricum, daca stiti vreun muncitor, indrumati-l spre mine!

Nota: Inainte sa ma injurati pentru cat de porc capitalist sunt insist ca pentru o zi sa aveti responsabilitatile mele.