Sunt vazut ca responsabil cu PR-ul pentru SNS, implicit Ghelir, Simplissimo si orice altceva mai butonam. Multi mi-au zis de campania de PR pe care eu am coordonat-o in lansarea proiectelor. Suna frumos. Adevarul e ca nu am construit planuri si nici mari campanii de imagine. Pur si simplu e nevoie sa spun si spun, e nevoie sa scriu si scriu, e nevoie sa raspund si raspund.

Simt nevoia sa va spun un secret: nu sunt un foarte bun om de PR si nici nu o sa fiu vreodata. Stiu si de ce nu sunt bun: reactionez emotional. Pur si simplu nu pot sa ma controlez suficient. Poate ca de vina e pasiunea pusa in ceea ce facem, – nu pot fi impartial si mi-e greu sa accept judecati superficiale asupra lucrurilor pe care le cunosc in detaliu. Uneori ajung imi dau seama ca ma gasesc in situatia de a da la nesfarsit justificari pentru lucruri simple unor oameni care refuza sa le inteleaga sau sa judece rational (presupunand mereu ca sigur se ascunde ceva rau in spatele a tot ceea ce facem noi, de obicei o lacomie infioaratoare).

Nastratin Hogea este unul din personajele de poveste care mi-a marcat copilaria. Si acum sunt entuziasmat de Nazdravaniile lui Nastratin Hogea. Cand ajung in unele situatii imi vin in minte invataturi de la batranul Nastratin. PR-ul de care sunt “acuzat” ma face sa-mi aduc aminte de povestea cuptorului pe roti, facut pentru a multumi pe toata lumea. Fara sa vreau, incerc mereu sa fiu eu artizanul cuptorului perfect. Desigur, esuez lamentabil si ajung sa reactionez (emotional). In cuvinte mai la moda: o pierd. Asa am ajuns sa sterg comentariile, sa renunt la activitatea in comunitati online, sa evit unii oameni sau pur si simplu sa fiu dezinteresat de o gramada de lucruri care altfel m-ar fi pasionat.

Asadar, va rog sa nu ma mai numiti om de PR, sunt doar o persoana care abia isi controleaza reactiile. M-am enervat groaznic de cateva ori in ultima luna, de obicei in chestiuni legate de Ghelir, des fiind puternic alimentat de hatemail. Exista oameni care simt nevoia sa te injure (de obicei fara sa se recomande) in cele mai colorate modalitati. Exista oameni care au pretentii la care nu te poti ridica orice ai face. Eu discut cu ei si ma incarc. Rezultatul? Am urlat de cateva ori la colegi, relativ gratuit. Imi pare rau acum, dar faptul e consumat. Partea si mai trista e ca descurc absolut genial in a fi nervos sau iritat la maxim, daca as putea eu n-as sta cu mine in aceeasi camera intr-un astfel de moment ;-)

Totusi, PR-ul n-a lipsit ca fenomen in ultima vreme. Imi doresc sa nu fie Ghelir cel mai publicizat proiect facut vreodata de noi, pentru ca sunt zeci de alte lucruri absolut interesante pe care le facem si care merita recunoastere, multe din ele fiind arat de inteligente incat putini le inteleg. Spre exemplu, luna aceasta am facut un supercalculator (cluster HPC Linux) de simulare climatica pentru Administratia Nationala de Meteorologie, capabil sa prezica vremea peste 500 de ani.

Interviurile cu mine par a se inteti, multumita popularitatii Ghelir. Business Magazin saptamana trecuta (apare saptamana viitoare). Biz maine. BusinessTV, tot saptamana trecuta. In plus, cateva intalniri extrem de interesante cu oameni si mai interesanti au aparut multumita Ghelir. Cred ca beneficiile de imagine le eclipseaza pe cele financiare pe termen scurt.

BusinessTV mi se pare foarte intresat ca si concept. Am facut de 2 ori acelasi interviu cu Andressa, pentru ca prima oara nu a functionat cardul din camera ei. A doua oara am tras cu 2 camere si a iesit. Din pacate inca nu a aparut pe site la ei. Pana atunci am scos o poza din filmarea facuta de mine. Sper sa creez hype, iar asta sa duca la aparitia interviului pe BusinessTV. Stiu ca o sa fiu supus criticilor spectatorilor, iar asteptarea asta ma face sa fiu foarte agitat.

… si uite asa ma straduiesc sa fac fata rolului de purtator de cuvant, responsabilitate ce ma apasa mult mai mult decat ma asteptam.

Daca aveti feedback as aprecia email-ul sau trackback-ul.