“Why make billions when you can make millions?!”

S-a vorbit mult despre investitiile facute de Tiger Global Management in Neogen si eJobs. Ca de obicei, au aparut si tone de informatii false, de cele mai multe ori la limita dintre imaginatie si fantastic, prezentate intr-un mod care aduce deservicii majore notiunii de business online.

Sa incep prin a explica modalitatea de functionare a unui fond de investitii, care vine cu venture capital pe o piata, investind intr-o firma. Intamplarea face ca acum doua saptamani sa fi avut o intalnire de o ora la Sofitel cu reprezentantul Intel Venture Capital. Intalnirea mi-a dat ocazia sa pun toate intrebarile care ma macinau despre modul in care opereaza un asemenea fond. Pe scurt:

• Se investeste in business-uri care au tangenta cu portofoliul deja existent
• Se investeste in business-uri care au un produs/serviciu ce poate fi crescut, maturizat si vandut
• Se cauta business-uri care sa fi ajuns la cifre de afaceri semnificative
• Se cumpara pentru cateva milioane actiuni in firma, in minoritate
• Se face un plan de maturizare care se sfarseste cu un exit (vanzare, listare la bursa)
• Antreprenorul are putere de decizie, insa este sub indrumarea fondului, fara a i se permite devierea de a planul initial
• Investitorul isi recupereaza de cateva ori investitia din valoarea de exit SAU investita esueaza
• Antreprenorul ramane cu cea mai mare parte a castigului

Spre exemplu, cei de la Intel cautau afaceri care sa fi invartit singure 1-2 milioane de dolari. Ofereau cateva milioane (<10) pentru o bucatica mica din firma (15-35%), urmarind maturizarea in 3-5 ani. Maturizarea ar fi cresterea, sub obladuirea lor, pana la o cifra de ~30 milioane de dolari. La acest nivel listarea la bursa sau vanzarea s-ar putea face la 100 milioane de dolari. Cam asa arata investita tipica. Din nefericire noi, SNS, (inca) nu avem 1-2 milioane cifra si niciun produs cu o piata de 30 de milioane de dolari, astfel ca ramane sa mai crestem ;-)

Metoda de lucru este foarte riscanta fata de investitiile traditionale, insa rezultatele sunt pe masura. Intel a investit in 1000 de firme, din care peste 300 au fost deja vandute sau listate. Asadar activitatea lor are un mare succes. Deocamdata la noi au investit doar in Siveco, dar nu pe zona de online. Oricum, portofoliul lor este impresionant, variind de la investitii in RedHat si MySQl pana la SwSoft si SixApart.

Pe scurt, modelul este urmatorul: Se ia o firma care are un produs si o istorie sanatoasa. Se investesc bani in dezvoltarea ei, este crescuta si vanduta. Profitul se face din vanzare, nu din operatiunile curente. Se lucreaza liber, dar sub supervizarea fondului. Totul este facut cu o participatie minoritara, nu din pozitia de dictator majoritar. Destul de simpla reteta, sper ca s-a inteles.

De neinteles este modul in care sunt prezentate aceste prime investitii in Internetul romanesc. S-au bagat niste bani in cresterea unor afaceri online. Extraordinar! Merita laudati beneficiarii si marcat in calendar momentul, e inceputul unei noi ere in mica noastra piata. Totusi, ziaristii si bloggerii s-au grabit sa scrie despre milionarii din Internet. Nimic mai fals!

Daca cineva investeste in firma mea cateva milioane de dolari asta nu inseamna ca:

• eu devin instant milionar, chiar daca am o bucata dintr-o placinta evaluata la cateva milioane
• banii imi intra mie in buzunar, chiar daca au fost bagati in firma mea
• eu ma pot duce de maine in Bahamas cu averea, dimpotriva, banii respectivi ma leaga contractual
• eu ma pot apuca de alt business linistit, cata vreme mi-am asumat niste obligatii

Amestecam mereu investitia cu profitul si cifra de afaceri. Intr-o afacere se poate investi un milion, generandu-se zece milioane cifra de afaceri, cu zero profit, caz in care te numesti orice, mai putin milionar.

Nu iti da nimeni milioane de dolari bani de buzunar pentru o bucatica neimportanta din firma ta, oricat de cool si web 2.0 ai fi tu ca persoana. Se numeste investitie. Ei dau bani ca sa-ti creasca tie afacerea si urmaresc un profit bun. Banii ii baga in afacere, nu in buzunarul tau. Tu nu poti scoate banii din afacere mai devreme de momentul in care ii scot si ei, iar ei ii vor scoate doar cu un profit considerabil.

Asadar, domnii de la eJobs si Neogen nu sunt milionari, ci doar parteneri in firme de milioane. M-as bucura sincer sa ajunga sa faca o iesire grandioasa, din care sa ramana cu cateva milioane banii lor si fara alte obligatii. Ar fi un exemplu frumos. Nu sunt pupaturi dorsale, chiar ma bucur ca vad asa ceva la noi, imi da o urma de speranta.

Desigur, am avut si exituri in trecut. Cand Radu Georgescu a vandut GeCad pe 10 milioane de dolari la Microsoft toata lumea s-a grabit sa-l aplaude si sa-l decoreze. Eu am zis ca a vandut pentru bani de alune si mi-am luat niste bobarnace, acuzat fiind ca percep de la distanta acreala strugurilor. Astazi Softwin vinde Bitdefender de 100 de milioane pe an, ceea ce inseamna ca pot vinde toata “fabrica” cu cel putin 500 milioane. Cand GeCad s-a vandut, Softwin avea o gluma de antivirus, undeva in epoca de piatra pe langa RAV. Rezultatul? Bitdefender este un produs glorios, RAV a disparut, iar banii de atunci se dovedesc a fi suficienti … pentru alune.

Morala? Sa nu confundam sumele de bani de care auzim cu castiguri peste noapte si nici munca de ani de zile cu o extragere la Loto. Pana una alta nu vine nimeni sa ingroape in bani oameni care nu au rezultate. Atunci cand banii apar ei au o destinatie sigura: cresterea afacerii. Nimeni nu-ti da seminte de pomana ca sa le mananci. Ti se dau seminte pentru a le planta, pentru a creste recolta si pentru a obtine cu adevarat rezultate, pe termen lung.

DA: bani buni, investitie, termen lung. munca, obligatii, succes meritat.

NU: banii in portofel, hit and run, “e OK si pe trei lei …”