Primesc de cateva zile comunicari oficiale privind timbrul verde pentru produse IT&C. Citesc articole in diverse ziare. Cum eu inteleg greu si uit repede, am avut o problema majora in a clarifica povestea timbrului verde. M-am apucat de studiat, am dat cateva telefoane, si am ajuns la niste concluzii.

Sistemele informatice sunt un factor major de poluare. Nu putem nega acest lucru. In consecinta este nevoie de reciclare pentru a minimiza gradul de poluare. Din punct de vedere legal reciclarea este responsabilitatea producatorilor si vanzatorilor acestor echipamente.

Pentru a acoperi costurile colectarii si reciclarii producatorii/vanzatorii au permisiunea legala de a cere o suma de bani clientilor. Suma de bani este perceputa la vanzare, ca un adaos la pretul echipamentului. Se prefera evidentierea ei separata, deoarece nu este un castig al vanzatorului, ci o cheltuiala. Spre exemplu, producatorul poate cere 510 lei pe un produs care sa-i acopere si taxa de reciclare, sau poate cere 500 de lei pentru produsul efectiv si inca 10 lei pentru reciclare. Cei 10 lei sunt folositi pentru a recicla, deci nu sunt bagati in buzunar. Implicit, e mult mai bine pentru producator/vanzator ca taxa sa fie perceputa separat, nu inclusa in pret.

Toti producatorii/vanzatorii sunt obligati prin lege sa-si asigure reciclarea produselor vandute. Au nevoie de un contract cu o firma de reciclare si de o garantie bancara. Presupunem ca producatorul vinde 1 milion de produse in 2 ani de existenta. Daca astazi el dispare de pe piata (falimenteaza, trage obloanele, etc.) vor ramane 1 milion de produse nereciclate. Fondul de garantare asigura statul ca producatorul/vanzatorul, chiar daca dispare de pe piata, are banii pentru reciclare pusi intr-o rezerva pe care nu o poate atinge.

Procedura de contractare a unui reciclator si garantare este costistoare pentru micii importatori sau vanzatori. Aplicarea ei de fiecare in parte este complicata si costa mult. O alternativa pentru toti producatorii/importatorii este inrolarea intr-o asociatie care sa adreseze problema reciclarii. Astfel a luat fiinta la noi ECOTIC (www.ecotic.ro), o asociatie formata de producatorii si importatorii de echipamente IT&C. Membrii sai au mutat responsabilitatea legala de reciclare (taxare, colectare, garantare) pe umerii ECOTIC.

Legea permite infiintarea oricator astfel de asociatii, din care sa faca parte producatori/importatori/vanzatori. La noi exista una singura, dar nimeni nu impiedica X firme sa constituie inca N asociatii. Repet, asociatia este doar o metoda de a externaliza problema, oricine poate opera individual, cata vreme are pus la punct sistemul de colectare, contractele cu reciclatorii si garantiile bancare.

Recapituland, daca esti producator/importator/vanzator legea te obliga sa reciclezi. Pentru asta tu poti cere niste bani in plus, inclusi in pret sau ca taxa separata. Banii respectivi acopera colectarea si trimiterea la reciclare a echipamentelor vandute de tine. Trebuie sa depui o garantie bancare pentru fiecare produs vandut. Legea te obliga sa depui garantia, dar inca nu s-a stabilit oficial cuantumul, deci nu stii cu cat trebuie sa garantezi (Hai Romania!). Solutia cea mai simpla e sa faci parte dintr-o asociatie de profil, care se ocupa centralizat de problema reciclarii deseurilor. In Romania exista o singura astfel de asociatie, ECOTIC, la care poti adera.

ECOTIC a stabilit ca toti mebrii sai sa aplice un timbru de 7 RON + TVA (8.33) pentru echipamentele de calcul importate/produse cand sunt vandute catre populatie sau alti agenti economici. Aceasta taxa (timbrul) este platita de clientul final si se intoarce de la vanzator la asociatie. Practic vanzatorul o percepe si o da mai departe asociatiei, integral. Timbrul acopera cheltuielile asociatiei cu colectarea echipamentelor ce trebuie reciclate, reciclarea efectiva facuta de firmele de profil cu care colaboreaza asociatia, garantarea bancara si costurile de existenta ale intregului organism.

Obligatia reciclarii apartine:

• producatorilor, deoarece creeaza echipamentele
• importatorilor, deoarece aduc pe teritoriul tarii echipamentele
• asamblatorilor, deoarece asamblarea din componente a unui sistem este considerata productie
• vanzatorilor, toate categoriile de mai sus isi vand marfa, direct consumatorului casnic sau altor firme, de aceea i-am denumit vanzatori/producatori/importatori fara vreo consistenta

Fiecare isi poate stabili justificabil o taxa de reciclare, pe care o poate include in pret sau percepe separat. Am mai zis asta, dar o repet sa fie clar. Unii mai comozi pot face asociatii non-profit care sa faca managementul reciclarii. Pana acum s-a facut doar una, ECOTIC, care a decis aparitia unui timbru de 7 RON + TVA. Maine poate aparea una care sa solicite 6 RON + TVA sau 9 RON + TVA, cata vreme poate justifica banii respectivi drept costuri de reciclare, nu castiguri. Foarte probabil este ca ECOTIC sa ramana singura asociatie, iar la ea sa adere majoritatea firmelor. Spun asta deoarece costurile de constituire si operare a unei asociatii sunt mari, iar timbrul verde de 7 RON stabilit de ECOTIC e suficient de mic incat sa nu impinga producatorii/vanzatorii sa gaseasca alta forma de organizare cu costuri mai reduse.

Ambiguitatea domneste inca in legislatie. Avem o asociatie, care face ceva. Restul firmelor care nu-si fac managementul reciclarilor, implicit inca nu percep vreo taxa, au un mic avantaj comercial. Partea buna e ca in ECOTIC sunt majoritatea importatorilor si producatorilor mari, care vor pune timbrul verde la sursa pe componente, deci raspandirea acestuia va fi mare. Deocamdata firmele care stau in zona gri nu pot fi fortate sa-si faca managementul deseurilor, insa clarificarea legii le va obliga sa-si aleaga daca lucreaza la alb sau la negru (cu consecintele de rigoare).

Consumatorul plateste costurile reciclarii, fie prin timbrul verde, fie prin marirea preturilor echipamentelor. Incepand de azi, 1 Mai 2007, el va plati timbrul verde de 7 RON + TVA, singura taxa de acest fel pana acum. Sper sa ramana singura, caci altfel o sa fie un haos birocratic si mai mare.

Partea buna e ca exista o lista cu echipamentele la care se aplica taxa, iar aceasta nu contine componentele de calculator si consumabilele. Spre exemplu memoriile, stickurile USB sau chiar si alte dispozitive mici ca dimensiuni nu vor fi taxate, pentru ca timbrul se aplica doar dispozitivelor voluminoase – costul de reciclare al unui stick de 20 de grame fiind mult mai mic fata de costul de reciclare al unui monitor sau laptop.

Un alt plus este ca se pot returna produse chiar si defecte din aceeasi categorie cu cele cumparate, caz in care consumatorul nu mai plateste taxa. Totusi, ma indoiesc ca vine cineva cu computerul la magazin pentru 7 RON + TVA.

Consumatorul de rand plateste o suma modica pentru reciclare, nu mi se pare deloc un lucru rau. E usor deranjanta birocratia implicata, as fi preferat sa fie inclusa taxa in pret de la bun inceput. Producatorul/importatorul ia inapoi si deseurile de la consumator. Tot el plateste colectarea deseurilor de la consumator si depozitarea lor pana ce sunt luate de firma de colectare/reciclare contractata de ECOTIC. ECOTIC trimite un colector de deseuri doar atunci cand cantitatea o justifica.

Cata vreme vanzatorul nu produce, importa sau asambleaza echipamentele nu trebuie sa faca parte din asociatie. El cumpara produse de la importatori/producatori, care ii factureaza timbrul. Mai departe, el factureaza timbrul clientului final. Nu este nevoie ca vanzatorul sa faca parte din asociatie deoarece banii pe timbre sunt varsati asociatiei de importatori/producatori, cel care factureaza timbrul de la bun inceput. Evident, timbrul se aplica o singura data la producator/importator, nu succesiv, la fiecare vanzare.

Ma intreb oare cum se asigura cei de la asociatie ca sunt incasate de ei toate timbrele facturate. O vreme cu siguranta vor fi jucatori in piata gri, cat timp legea le permite. Vor fi si cei care-si fac singuri partea de reciclare, care vor putea avea cost diferit. Dupa aceasta ramane de vazut cum va controla respectivele incasari asociatia, cine fuge dupa cei care nu platesc, cum sunt tratati cei care ocolesc legea, in ce masura reciclarea se face efectiv, nu doar teoretic, samd.

Marfa vanduta pe piata IT&C locala se circula foarte mult intre firme, iar asta ma face sa cred ca timbrul va avea o raspandire … virala. Daca nu ii socotim pe cei care vor sa profite de situatia neclara momentan, cred ca mai toata lumea va intra in asociatia ECOTIC si va aplica timbrul verde pentru a se supune obligatiilor legii fara dureri de cap, costuri mari, bani blocati samd.

Consumatorul se poate astepta ca de azi sa gaseasca pe factura, separat, si costul timbrului 7 RON + TVA. Nu cred ca va exista efectiv un timbru, ca la alcool sau tigari. Din ce stiu eu i se spune timbru pentru ca denumirea de taxa ar fi presupus ca aceasta sa fie colectata de stat. In cazul de fata banii nu se duc la stat, ci sunt folositi in sistemul privat pentru a rezolva o problema publica, reciclarea deseurilor. Statul doar a impus rezolvarea problemei si a permis mediului privat sa ceara niste bani in plus de la consumatori pentru a-si indeplini obligatia reciclarii.

E normal ca timbrul sa fie platit de clientul final si nu de producator, cata vreme clientul final beneficiaza din folosirea produsului. Mi se pare la fel de normal ca vanzatorul sa nu castige de pe urma aplicarii taxei, pentru ca are si el responsabilitatea mediului inconjurator.

De retinut ca prevederile legii privind reciclarea se aplica deseurilor electronice, electrice si electrocasnice – DEEE – iar pana acum doar cei din zona electronice au facut vreun pas (constituirea asociatiei) pentru a-si indeplini obligatiile, restul fie nu fac nimic fie isi rezolva problema individual.

Sper ca am lamurit problema. Mai multe detalii, legi, comunicate de presa samd se gasesc pe www.ecotic.ro.