“De Cara A La Pared”

Se spune ca frumusetea e in ochii privitorului. Obisnuiam sa intru in polemici privind frumosul, fara gratia filozofilor sau argumentele initiatilor, doar bazandu-ma pe scanteia provocata in ochii mei. Am renuntat la obiceiul acesta, nu are vreo finalitate placuta. Spre exemplu, spun mereu ca cel mai mare nume din istoria cinematografiei este Charlie Chaplin. Raspunsul clasic e: Mie nu-mi plag gagurile alea! …

Uneori ma intreb cat cunosc, in ce masura judec dupa ambalaj sau dupa cliseele create de mediul in care traiesc. Fiecare suntem laudati pentru ceva: frumusete, inteligenta, atitudine. Eu sunt unul din cei carora li s-a spus mereu ca sunt extrem de inteligenti. Nu mi-au lipsit nici epitetele absolute, putin relevante, venind de la necunoscatori usor de impresionat. Desi cred ca mai am inca o imagine oarecum reala despre valoarea personala, ma intreb daca nu sunt si eu unul din oamenii care taie colturi, sare etape, se declara stiutor, fara sa aiba o structura minima care sa sustina aceste impresii.

Pentru mine Ignoranta este pacatul capital. Nu am vreo metoda de a-mi masura nivelul ignorantei si nici nu-mi pot nota obiectivitatea cand ma auto-analizez. Ma intreb pe ce sistem functioneaza cei din jurul meu. Ar mai fi multe de spus, dar ma opresc aici, caci nu ajut cu nimic cititorii ;-)

Toate aceste panseuri au fost declansate de un articol din Washington Post, denumit Perle inainte de micul dejun. Va rog sa-l cititi, cu conditia sa aveti la dispozitie 20 de minute pentru a-l parcurge in totalitate. Ii multumesc lui George Razvan Nica pentru recomandare.