“I don’t believe in elitism. I don’t think the audience is this dumb person lower than me. I am the audience.”

Departe de a fi adeptul anti-intelectualismului, egalitarismului sau chiar al pluralismului, simt nevoia sa iau atitudine intr-o problema oarecum politica, cea a elitismului.

Activitatea mea de pana acum s-a desfasurat deseori in cercuri aproape definite de elitism. Am fost chiar eu deseori acuzat ca sunt elitist (poate chiar pe buna dreptate). As putea spune ca sunt la curent cu fenomenul elitismului.

Recunosc deschis ca nu sunt o persoana foarte inteligenta. Multi dintre oamenii cu care lucrez sau pe care ii intalnesc sunt evident mai inteligenti ca mine. Intr-o vreme realitatea asta ma deprima teribil. Dupa asta mi-am dat seama ca exista mai multe feluri de inteligenta, mai multe insusiri, abilitati, care definesc o persoana.

Cu cativa ani in urma, un prieten imi tinea o teorie a risipei, a pierderii pe care o are omenirea atunci cand un om moare. Formarea unui om e un proces uneori care dureaza o viata intreaga. Sfarsitul sau e invariabil, iar ce s-a format se pierde. Ramane in urma ceea ce omul lasa in urma (direct sau indirect). Fie ca sunt opere deosbite, fie ca sunt fapte bune, ajuta la definirea prezentului si viitorului lumii in care traim.

Pierderea unui om rareori constituie un handicap major pentru umanitate. Pentru un Einstein, exista probabil 1 miliard de oameni a caror existenta a avut, punctual, un impact global incomparabil mai mic. Totusi, fiecare poate schimba in bine (sau rau) coltul sau de lume: o persoana, o familie, o comunitate. Asadar, impactul lor cumulat asupra lumii a fost imens. Fiecare din noi este inca unul dintr-un alt astfel de miliard de oameni.

Pare o mare filozofie abordarea mea. Am folosit-o pentru a forma o imagine de ansamblu, foarte de sus, fara sa ne pierdem in detalii. Intorcandu-ne la cotidian vedem tendinta celor valorosi de a forma grupuri elitiste. Poate e metoda lor de a-si afisa superioritatea demonstrata intr-un anumit domeniu. Poate e o palma data multimii ignorante. Putem gasi nenumarate motive pentru care esti avantajat de apartenenta la un grup elitist. Cu toate acestea eu vad elitismul ca o optiune gresita si consider justificata doar meritocratia, ca portiunea a sa.

Circula o gluma, bazata pe un adevar: s-a facut un studiu in care oamenii erau pusi sa-si aprecieze situatia (inteligenta, atractivitate, performanta). Majoritatea covarsitoate s-a declarat a fi peste medie. Asadar, oamenii au o perceptie foarte buna despre ei. Statistic, sansele sa ai un IQ peste medie sunt destul de bune (sub 50% :). Si mai mari sunt sansele sa ai aptitudini dezvoltate intr-un domeniu restrans, chiar cu un nivel al inteligentei scazut. E clar ca aproape toti putem sa ne incadram, justificat, intr-o elita a unui anumit domeniu.

Elitismul este penultimul pas spre iluminare. Ultimul pas este inchiderea cercului, atunci cand ajungi atat de sus incat esti capabil sa transferi din cunostintele tale persoanelor de la orice nivel. Tot statistic, mai bine de 90% din oameni au nevoie de ceea ce stii tu. Ei sunt consumatorii si potentatorii valorii pe care o aduci. Ceilalti membri ai elitei au mult mai putina nevoie de valoarea ta. Fiindu-le deja accesibila ea se pierde. Te poti considera implinit si cu adevarat util atunci cand ajungi sa poti sa dai inapoi tuturor ceea ce tu stii.

Bazandu-ma pe aceasta teorie, vad un om care are calitati putin peste medie mult mai important decat 10 cu calitati deosebite, cata vreme stie sa le imparta cu restul oamenilor. Acesta este genul de om care iese in fata, isi asuma un rol si niste riscuri, contribuie activ la crearea influentei pozitive asupra coltului sau de lume, lasa mereu ceva in urma sa. Internetul este unealta perfecta pentru ca simplifica total prezentarea si distributia valorii intelectuale. Cei care au ceva de spus au un loc in care isi pot expune parerea si impartasi cunostintele in fata umanitatii. Suna pompos, dar asta e adevarul.

Ii indemn mereu pe oameni sa scrie despre lucrurile pe care le cunosc foarte bine. E o urma, valoarea pe care o au, amplificata prin fiecare cititor, receptor. Le sunt recunoscator celor care au facut deja asta, am invatat teribil de multe de la ei si o voi face in continuare. Ma bucur cand scriu ceva care e socotit util de ceilalti, stiu ca am creat valoare. O atitudine elitista in acest context inseamna implicit restrangere, constrangere, limitare.

Sa nu ma intelegeti gresit. Nu indemn la prostitutie intelectuala! Nu sunt adeptul accesibilitatii prin bastardizare. Imi doresc ca elitistii, intelectualii rasati, cei mai docti dintre noi, sa ajunga la nivelul la care le pot intinde o mana spre cunoastere sau informare semenilor, fara sa simta vreo apasare. Altfel, se va amplifica frustrarea celor care vor mai mult, dar nu-si gasesc mentori accesibili. Acestia isi vor gasi impacarea in marea masa a necunoasterii. Vom avea doua soiuri de ignoranti, cei foarte educati si cei lipsiti de educatie. Iar, in acceptiunea mea: Ignoranta este cel mai mare pericol la care suntem expusi…

Sper sa nu mai fiu asa filozofic o perioada ;-)