“Software is like sex: It’s better when it’s free.”

Linux este emblema open source. Tehnic Linux inseamna doar kernelul, insa practic Linux este sistemul de operare, impreuna cu aplicatiile care ruleaza bazandu-se pe el. “Un Linux” e practic o distributie Linux, o suita de aplicatii software impachetate frumos.

Crearea unei distributii impune o munca titanica. Mii de pachete software de intretinut aduc o complexitate tehnica pe care nu o regasesti la niciun sistem de operare non-open source. Istoric si darwinian: cateva din sutele de distributii Linux isi impart 99% din piata.

La inceput toate distributiile Linux au fost libere ca si concepere, sistem si pret. Cresterea pietei si adoptarea Linux au dus la impartirea furnizorilor de distributii in 2 mari ramuri: comerciali si necomerciali.

Deoarece codul sursa este GPL pentru majoritatea aplicatiilor software, cei care au ales sa construiasca distributii Linux comerciale nu pot cere bani pe soft in sine. Ei vand suport sau licentiaza lucruri ca layoutul CD-ului de distributie, impiedicand distributia necomerciala. Totusi, sunt obligati sa dea codul sursa modificat, astfel ca apar clone necomerciale care contin acelasi cod recompilat.

Cele trei mari distributii comerciale de Linux sunt Redhat, Suse (Novell) si Mandriva. Redhat ocupa peste 70% din piata distributiilor comerciale. Suse si Mandriva au si versiuni gratuite disponibile. Redhat a renuntat la a oferi versiuni gratuite, mutand partea de comunitate, deschisa, in proiectul Fedora.

Distributiile necomerciale sunt dezvoltate in general de comunitati mari, care uneori se organizeaza in fundatii pentru a sustine dezvoltarea libera. Cea mai mare distributie necomerciala este Debian (cu spinoff-ul Ubuntu), urmata de Fedora. Alte distributii necomerciale cu o cota de piata mica, dar prezente in joc sunt Gentoo si Slackware.

Una din problemele traditionale in lumea open source este: Cum se fac banii?! … filozofia de la baza conceptului de Free Software ignorand in mare teoria castigurilor din vanzarea de software. Desigur, solutia cea mai simpla este sa oferi servicii, implementari samd. Numai ca e greu sa faci volum oferind servicii, caz in care unele firme vor sa gaseasca metode alternative de castig.

Spuneam la LOAD ca lumea OSS lucreaza inca la a defini modele de business viabile, care sa poata fi transformate in retete. Unele proiecte au succes si bani, altele au doar succes tehnic, dar nu si bani.

De retinut ca munca de a crea o distributie Linux le revine celor care sustin distributia, comercial sau nu. Totusi, produsul finit, distributia, este 95% munca celor care au scris softwareul integrat in ea. Deseori firmele care sustin distributii comerciale au si persoane implicate in dezvoltarea libera a unor pachete software sau dezvolta inhouse software open. Cu toate astea, majoritatea dezvoltatorilor nu provin din aceste firme, ci sunt programatori pasionati de tehnologie sau de un anume proiect. Rezumand: in orice distributie comunitatea face partea grea, dezvoltarea de software.

E greu de tras linie si cuantificat cat se datoreaza comunitatii si cat unor entitati comerciale implicate in dezvoltarea open source. E o simbioza: fara comercial comunitatea ar avansa mult mai incet, fara comunitate comercialul nu ar mai avea ce vinde.

Universul open source a evoluat mult in ultimii ani. Atat de mult incat acum ne permitem sa avem si tabere interne, directii si opinii diferite. Nu e deloc rau, monocultura este un pericol adevarat, fragmentarea din OSS fiind sanatoasa pentru evolutia ecosistemului.

Cheia gasirii unor retete sanatoase in businessul din open source sta in observarea atenta a pietei, cerintelor si eficientei modelelor actuale. Tocmai de aceea am facut aceasta mica prezentare a prezentului in domeniu. O voi continua cu o analiza a modelului de business RedHat.