Zilele astea sunt in interviuri. Ma lovesc constant de urmatoarea situatie a candidatilor:

1. Au terminat o facultate.
2. Au nevoie de o slujba.
3. Vor sa se angajeze pe un post bun.
4. Orice angajator vrea angajati pregatiti, deci cere experienta.
5. Ei nu se pot angaja ca nu au experienta.
6. Nu pot avea experienta pentru ca nu se pot angaja.
7. Sunt nemultumiti de sistem.
8. Angajatorii sunt nemultumiti de candidati.

La prima vedere totul se opreste intr-o bucla infinita intre 5 si 6. Nemultumirea candidatilor transpira din tot ceea ce fac, sunt frustrati de situatie si de faptul ca nu li se ofera o sansa.

Adevaruri dureroase:

A. Pregatirea oferita de scoala este patetica. Pe vremuri spuneam ca scoala nu te pregateste practic pentru viata. Acum pot sa spun ca scoala nu te pregateste pentru nimic, nu te indruma, iti spune doar, fara sa o intereseze.

B. Nimeni nu-ti baga pe gat cunoastere. Chiar daca ai o diploma la sfarsitul “activitatilor scolare” nu inseamna ca stii ceva, doar ca ai trecut niste examene si ai o hartie.

C. Daca pe tine nu te intereseaza suficient de mult ceea ce trebuie sa inveti incat sa inveti nici pe altii nu o sa-i intereseze deloc persoana ta cand vor vrea sa angajeze pe cineva in domeniu.

D. Nu te astepta sa inveti tot pe banii angajatorului. Nimeni nu vrea sa investeasca un loc de munca (cu costurile imense asociate, non-salariu) ca sa te invete meserie pe tine. Ai avut 1-5 ani la dispozitie. Ce-ai facut util in tot timpul asta?

Adevarul absolut e ca nu e nici un catch-22 la mijloc. Daca tu ai inteles ceva din scoala AI EXPERIENTA lucrului, chiar daca intr-un mediu academic. Angajatorul va sti ca esti doar un elev citind CV-ul. Daca asta il deranjeaza atat de mult incat sa fie singurul motiv pentru care sa nu te angajeze poti fi sigur ca nu te va chema la interviu.

Teoria nu ma angajeaza pentru ca sunt elev exista doar in mintea celor care nu s-au angajat din doua motive:

1. Pentru ca nu au demonstrat ca i-a ajutat la ceva scoala, experienta academica acumulata in 4-5 ani.
2. Pentru ca, desi sunt buni, adera la experientele celor incapabili.

Daca esti un elev bun si iti demonstrezi experienta iti vei gasi relativ repede un loc de munca. Pe angajator nu-l intereseaza notele, restantele, problemele de la scoala, doar eficacitatea cu care tu rezolvi probleme tehnice, modul in care gandesti, atitudinea. Daca nu te angajeaza inseamna ca ai probleme la aceste capitole. Premiile, hartiile si notele ii intereseaza pe cei din sistemul educational bolnav si pe parinti. In viata reala ele nu au valoare, oamenii au valoare, iar valoarea este angajata si platita.

Refuz sa cred ca un sistem bolnav poate omori orice urma de inteligenta. Am vazut in 2 zile cativa oameni exceptional de inteligenti. Pentru ei sistemul a fost o piedica, o unealta proasta, un pod stricat ce trebuia trecut. Cu toate astea sunt suficient de inteligenti incat sa treaca peste educatia formala si sa-si demonstreze abilitatile intelectuale si dorinta fundamentata si dovedita de a creste si a se dezvolta.

Inainte de a intreba pe cineva daca are sa-ti dea ceva de lucru, intreba-te ce poti face tu pentru el si altii nu pot, de ce tu esti exceptional de bun, desi fara experienta. Daca nu ai un raspuns rapid pe care sa fii sigur apuca-te si munceste pana in ziua in care iti vei putea spune ca esti pregatit.

Criza de pe piata muncii romanesti are dublu sens: milioane de oameni nu-si gasesc o slujba, iar sute de mii de angajatori nu-si gasesc milioane de angajati. Gaseste cheia si o sa ai pe langa raspuns si indicatiile spre succes.