“Unequal combinations are always disadvantageous to the weaker side.”

Un amic avea o gluma despre cum toti ne deschidem conturi la Banca Favorurilor, iar orice serviciu facut ajungea in cont. Pentru ca e o banca la care toti avem conturi m-am gandit ca ar fi bine sa o analizez impreuna cu greselile clasice in administrarea acestor conturi.

Principiul reciprocitatii spune ca este intiparit in educatia sociala sa dam ceva la schimb pentru ceea ce obtinem. Da, da! Stiam asta!. Probabil, nu e mare filozofie, e chiar atat de comun incat il ignoram mai mereu.

Manipularea simpla pe baza acestui principiu poate fi observata in intersectiile din Bucuresti. Pe vremuri erau locuri ideale de impartit fluturasi. Distribuitorii de fluturasi veneau, pasau marfa si treceau mai departe. Toata lumea stia circuitul si accepta fara mari discutii fluturasii. In timp au aparut copilasii care iau un teanc de tiparituri de orice fel si le ofera soferilor. Din instinct soferii iau printul si sunt confruntati cu o cerere: Platiti-mi-o cu cat vreti dumneavoastra! Daca o dai inapoi esti un zgarcit insensibil, daca o pastrezi trebuie sa o platesti, iar daca o platesti trebuie sa dai macar 1RON. Si uite asa platesti 1RON pentru o chestie gratis si injuri in gand un copilas care a stiut sa-ti puna piciorul in prag. Rezultatul? Pe termen scurt copilasii care vand gratuitati fac bani. Pe termen lung tu te enervezi, inveti si ignori. Victimele? Cei care distribuiau fluturasi. Acum sunt direct asociati cu o mica teapa si sunt tratati la fel. Acesta este un model de folosire manipulativa a reciprocitatii. Rezolvarea unei asemenea situatii e simpla: mergi impotriva instinctului si inapoiezi mica porcarioara sau inveti sa intrebi de la inceput daca e gratis (nu cat costa!:).

Aplicarea reciprocitatii intr-un mod corect produce bucurie de ambele parti, e un fel de barter care functioneaza. Nu ma refer aici numai la a venit la mine – trebuie sa merg la el, ci la favorurile de zi cu zi. Spre exemplu azi mi-am verificat masina la serviceul unui client care a preferat sa ne reglam conturile prin Banca Favorurilor. Valoarea serviciului primit de mine e mult mai mare decat suma de bani pe care as fi putut-o incasa eu direct de la el.

Toata lumea e fericita cata vreme valoarea perceputa a favorurilor facute echivaleaza valoarea celor primite, altfel apare o debalansare neplacuta pentru una din parti. Principiul reciprocitatii poate fi aplica constient, urmarind ceva, sau inconstient, fara un scop imediat. E foarte bine sa-l constientizezi pentru a nu te trezi in situatia neplacuta de a fi rasplatit cu un serviciu pe care tu-l subevaluezi. Unii sunt chiar suficient de abili incat sa stie ca te servesc cu ocaua mica, dar o fac pentru a scapa de datorie.

Greseala principala in reglarea conturilor la Banca Favorurilor este ca se considera ca favorurile sunt egale intre ele, ceea ce este cum nu se poate mai fals. Numai ca oamenii tin minte mai repede ca au o datorie decat marimea ei, asa ca trebuie sa fii tot timplu pregatit sa raspunzi cand favorurile sunt achitate cu jumatati de masura. Cel mai simplu e sa le refuzi daca sunt incomparabile ca valoare. O alta strategie e sa le raspunzi cu alte favoruri mici de valoare asemanatoare, caz in care datoriile mari nu se pot reduce.

Fie ca faci favoruri din bunatate, fie ca le faci cu un scop, va trebui sa inregistrezi tranzactiile la Banca Favorurilor, sa stii cate/cui ai prestat si cum poti beneficia de plata lor. Ignorarea sau minimizarea favorurilor facute se traduce prin distrugerea bunurilor din banca.

Un serviciu facut este un serviciu care isi pierde din valoare. Valoarea sa maxima este imediat dupa ce a fost incheiat, in orele/zilele urmatoare scade fantastic. Favorurile de multe ori sunt niste servicii. Din aceasta cauza trebuie cantarita si exprimata aceasta valoare in fata celui care trebuie sa plateasca, imediat ce serviciul a fost infaptuit.

Cei care sunt obsedati de plata instanta a favorurilor folosesc expresii de genul Mie nu imi place sa am datorii si sunt fie extrem de grijulii, fie extrem speriati. Sperietura vine din faptul ca stiu ca favorurile pe care le pot face ei sunt disproportionate ca valoare (mult mai mare), caz in care isi doresc sa nu fie nevoiti sa plateasca mai mult indirect, ci sa se achite direct.

Rareori primesti ceva degeaba, iar daca primesti cel care da degeaba nu a invatat inca sa ceara ceva la schimb (atribut temporar). Tine minte ca atunci cand primesti ceva primesti si povara reciprocitatii, asa zisa tranzactie de la Banca Favorurilor. Controleaza-ti instinctul de a raspunde si regleaza-ti des conturile, nu toti sunt sinceri cu banca.

Rezumat

1. Suntem programati sa oferim o recompensa pentru tot ceea ce obtinem, chiar si lucruri pe care nu le-am cerut.

2. Sistemul favorurilor functioneaza in avantajtul nostru cata vreme stim sa le contabilizam.

3. Reciprocitatea instinctiva ne face vulnerabili la manipulare.

4. Favorurile trebuie intoarse, dar respectandu-se scara de marime si importanta.

5. Cand ni se plateste cu moneda prea mica trebuie sa returnam una de aceeasi dimensiune.

6. Contul favorurilor nu trebuie curatat (Nu face nimic!) ci clarificat (Si tu ai face la fel pentru mine!).

7. Desi nenatural, poti rupe lantul reciprocitatii cand simti ca functioneaza impotriva ta.

8. Favorurile costa fix valoarea lor perceputa, nu valoarea de piata.

PS: Articolul e inspirat din multitudinea de tratate despre reciprocitate pe care le-am citit sau auzit, cumulate cu propria mea experienta.