“Invatati, invatati, invatati!”

Pentru toti tinerii cuvantul ucenicie are conotatii negative. Ucenicul e perceput ca un fel de muncitoras nepriceput, un copil care n-a fost capabil sa urmeze o scoala sau un sclav prost si ieftin. In cele mai fericite cazuri imaginea uncenicilor este rupta din filmele chinezesti de “actiune”.

Apreciem sistemul educational traditional, scolile. Unul din motivele des evocate este nivelul de performanta atins de unii elevi romani in competitiile mondiale. E adevarat, sunt cativa elevi foarte buni cu rezultate academice umitoare. Din pacate restul sunt uimitor de nepregatiti. Indraznesc sa apelez la un cliseu: din ce in ce mai nepregatiti. Cei ce au realizari ajung acolo si pentru ca profesorii stiu sa le fie mentori, nu doar simpli profesori.

Un profesor nemotivat, tocit de generatii de elevi care rar stralucesc, nu va ajunge vreodata un mentor, ci un fel de casetofon stricat, cufundat intr-o ura reciproca fata de elevi.

Pentru a economisi ani in dezvoltarea ta personala, pentru a nu te irosi in greselile altora, pentru a privi viitorul de pe umerii unui gigant: ai nevoie de un mentor, ai nevoie sa fii ucenic.

Ucenicia se aplica tuturor meseriilor, nu doar micilor meseriasi. Ai nevoie de scoala si, la fel de mult, ai nevoie sa fii ucenic. Buncii mei erau foarte buni, foarte pasionati de meseriile lor (nu foarte elevate). Din cauza asta erau oameni cautati pentru a li se da copii in ucenicie. Intr-un sat pierdut in timp un tanar cu aptitudinii medii are o singura sansa pentru a invata bine o meserie: ucenicia. Singura problema e sa gasesti pe cineva priceput si dispus sa ia in grija un nepriceput. Daca gasesti persoana potrivita si te tii de treaba ajungi sa stii o meserie, sa o practici, sa iei startul in viata. Am vazut oameni care au facut asta si au ramas cu un respect deosebit pentru mentorii lor.

Ucenicia functioneaza foarte bine pentru ca se bazeaza total pe practica si performanta. Daca mentorul este slab nu va fi niciodata cautat de viitori ucenici. Daca ucenicul este slab mentorul bun il va respinge, va renunta la el. Asta inseamna ca trebuie sa-ti castigi dreptul de a sta langa un mentor. E normal sa nu castigi cine stie ce ca ucenic, ba chiar sa-ti platesti mentorul. E normal ca mentorul sa te foloseasca la diverse corvoade. Nu e un semn de lipsa de respect, este o intruchipare a prezentei respectului, e o relatie in care fiecare isi cunoaste pozitia si din care fiecare castiga. Daca nu esti serios, dedicat, pasionat, nu vei invata nimic, te vei alege cu covoadele. Mentorii au lectii in maneca pentru elevii lor, dar nu dau note si nici nu ii forteaza prea mult. Nu e nevoie de note sau aprecieri, viata ii puncteaza pe fiecare. Se spune ca trebuie sa “furi meseria” – asta pentru ca cei buni in meseria lor nu au timp sa te educe perfect, dar iti pot face cea mai mare favoare prin faptul ca te lasa sa-i observi si sa inveti de la ei. Asadar proverbialul “carat al gentii” isi are meritul sau – desigur, ignorantii vad doar geanta carata.

In “lumea mea” dupa scoala urmeaza ucenicia. A fost o perioada in care am carat niste genti ale unor oameni de la care am invatat lectii valoroase despre cum sa minti, sa furi si sa amgesti. Nici nu pot spune cate multumiri le datorez. Fara acele lectii as fi fost de 10 ori mai vulnerabil. A urmat o perioada in care am vrut sa fiu un ucenic tehnic. Mi-am oferit serviciile pe gratis unei persoane care a crezut ca nu sunt intreg la minte si m-a refuzat politicos. Am fost nevoit sa fiu autodidact deseori si am acceptat situati, desi stiam ca sa fii autodidact inseamna sa ai cel mai nepregatit profesor (pe tine).

Imi aduc aminte ca dupa ce am invatat vreme de 3 ani sa lucrez si sa administrez servere Linux ma credeam un adevarat cunoscator. Intr-o zi am avut sansa sa lucrez alaturi de un profesionist cum rar exista in Romania, domnul Viorel Anghel. In doua ore mi-am dat seama de gradul meu de imbecilitate – imens e putin spus. In doua saptamani mi-am schimbat total stilul de lucru. In doua luni incepusem sa inteleg ce se intampla in jurul meu. In doi ani mi-am dat seama ce inseamna sysadmin profesionist. Astazi nu imi imaginez ce nivel as avea daca nu as fi avut ocazia de a lucra alaturi de un profesionist.

Un mentor bun iti pot schimba viata, lucru pe care 1000 de carti si 10 ani de scoala nu-l pot face. Dupa ce am invatat asta mi-am dat seama ca cel mai important lucru pe care-l poti face cat esti tanar este sa-ti gasesti mentori buni si sa-i urmezi. Functioneaza doar daca iti pasa de tine, daca nu-ti lasi loc de scuze si de autosuficienta. Un singur mentor nu e de ajuns, va trebui sa gasesti unul pentru fiecare lucru la care vrei sa excelezi. Va trebui sa te controlezi, sa te pui la munca, sa intelegi ca cel de la care inveti este un om si sa inveti sa-l accepti cu defectele si calitatile lui. Ai nevoie de transferul de cunostinte si experienta de la un mentor, e problema ta cum le obtii si cum interactionezi cu partea umana a mentorului.

Unul din lucrurile pe care ne-am impus sa-l facem in firma este sa crestem oameni: sa angajam tineri foarte inteligenti si sa-i invatam sa devina cunoscatori foarte performanti. E mai eficient decat sa angajezi oameni semipregatiti care cred ca stiu totul si au pretentii pe masura. E mai eficient sa iei o materie prima buna si s-o modelezi decat sa refaci un produs deja definit. Totodata e un pariu pe un om, sansele de a pierde sunt mari. Castigurile sunt pe masura.

Acum trei ani am angajat o persoana inutila pe moment care imi era foarte simpatica pentru ca mi-a zis: Daca mai ai nevoie de cineva sa te ajute sa-mi spui. Am vazut cerintele, stiu ca nu ma incadrez, dar as vrea sa invat de la voi si voi incerca sa va ajut cum pot. Luni acelasi om va pleca din Romania pentru ca si-a gasit un job extern la IBM. Mi se pare un model de realizare extraodinara. Nu imi insusesc meritele sale, si-a casitgat jobul, si-a carat portia de genti, a invatat cand i s-a spus RTFM, insa cheia a fost faptul ca stiut sa fie un bun ucenic, chiar daca nu a avut mereu cei mai buni mentori.

Vazand deseori astfel de exemple ma intreb cum de ucenicia are parte de o perceptie asa proasta. Sa fie termenul depasit? Sa-i zicem mai bine … mentoring! Fie si asta, daca ne ajuta sa-i realizam valoarea.

Sa invatam sa invatam, niciodata nu e prea tarziu.