Articolul trebuia sa aiba 2000 de cuvinte, dar m-am incins si am depasit 3000 ;-) O sa apara in ComputerWorld-ul de luna asta (il puteti primi GRATUIT daca va abonati pe www.idg.ro).

Scuze: Necorectat, rog colegii sa fie blanzi si sa ma ajute cu asta.

Am asistat in ultima vreme la discutii controversate privind modul in care filozofie Open Source afecteaza businessul in IT. Asta m-a determinat sa scriu acest articol, din pozitia de cunoscator si promotor al Open Source Software (OSS) dar si de fondator al unui business IT strans legat de software.

Exista doua categorii de oameni: cei care nu inteleg ce inseamna Open source si cei care inteleg ce inseamna. Simplu, pana aici. Trist ca e din categoria celor care nu inteleg fac parte si multi din promotorii Open Source.

Circula o gluma care spune ca toti extremistii ar trebui omorati, bazandu-se pe faptul ca societatea dezaproba extremele pentru ca nu le poata incadra in normalitate. Totusi, extremele sunt utile pentru a balansa o anumita situatie. Va
aduceti aminte legea parghiilor? forta * bratul = constant. Se aplica in orice domeniu: aplici o forta cat mai la extrem si vei putea balansa o forta mult mai mare aplicata aproape de centru. In lumea reala nu e atat de simplu, insa legea se aplica, de la revolutiile populare infrante care totusi duc la schimbari majore si pana la software.

In evul mediu al IT-ului (anii 80) dezvoltarea de software s-a transformat din munca de laborator in o componenta de business. Cercetarea presupune jocul cu cartile pe fata, fiind esential ca metodele si rezultatele sa fie publice. Businessul clasic de productie presupune un avantaj tehnic fata de competitori, avantaj ce este secret, pazit. In anii ‘80 lumea restransa a IT-ului a ajuns sa fie dominata de sectorul de business, implicit secretizarea softwareului a fost impusa. S-a cazut astfel intr-o extrema periculoasa ce-i afecta pe cercetatori si, implicit, incetinea dezvoltarea industriei. Richard Stallman a fost cel care s-a decis sa demareze proiectul GNU (GNU is Not UNIX) ca raspuns la lipsa disponibilitatii entitatilor comerciale de a da acces liber clientilor la codul sursa al softwareului dezvoltat. Stallman a intemeiat FSF (Free Software Foundation), o fundatie ce promoveaza softwareul liber. Liber se traduce prin cod sursa disponibil si, deseori, distribuire gratuita, libertatea de a-l modifica si constrangerea de a da inapoi modificarile facute daca se doreste revanzarea sa. Free Software inseamna soft acoperit de licenta, care-i defineste existenta si ii sustine si protejeaza drepturile. GPL-ul, cea mai populara licenta pentru Free Software, a permis cresterea si dezvoltarea
softwareului cu surse deschise asemenea unui bulgare de zapada ce creste rostogolindu-se la vale. Cheia este ca te obliga sa faci publice modificarile facute unui cod cata vreme vrei sa-l redistribui (ai voie sa-l modifici pentru uz intern, fara sa faci publice modificarile), fiind astfel o licenta virala, ce se poate propaga usor.

Richard Stallman si-a propus prin FSF sa militeze pentru o lume in care sa existe doar Free Software, asadar, este un extremist. Desigur, niciodata nu se va ajunge la o lume in care sa existe doar software liber, fara software comercial.
E o extrema. Totusi, e o extrema utila, deoarece a reusit sa balanseze forta teribila de control a mediului de business asupra tehnologiei. Pentru a se evita aceasta extrema a fost aleasa o cale de mijloc de majoritatea sustinatorilor free software: acces la cod, distributie libera a codului si un nume fara rezonante neplacute (free = gratuit, fara valoare). Asa s-a nascut ideea de Open Source Software (OSS). Desigur, FSF ramane, Stallman este un extremist placut (de obicei), lumea merge inainte.

OSS inseamna software disponibil public, de cele mai multe ori gratuit. Gratuitatea nu este o conditie sin equa non, se poate cere o suma de bani in schimbul dreptului de a folosi un produs software OSS. Pentru vanzatorii de software asta devine o schimbare totala de paradigma. Asadar apare problema modului in care se pot face bani din Open Source.

La prima vedere sa dai gratuit produsul muncii tale suna a sinucidere profesionala, tu nu castigi nimic, ceilalti il pot lua si folosi fara ca tu sa castigi un leu. Probabil pentru cineva care cultiva legume si le vinde in piata locala o
asemenea abordare ar insemna faliment rapid. Aceasta abordare simplista a dat nastere la aparitia a doua grupari foarte inversunate:

1. Cei care cred ca OSS inseamna sfarsitul softwareului, IT-ului, adica joburi pierdute, firme falimentate, si, in cele din urma: sfarsitul lumii. Viziunea apocaliptica e impartasita in special de adeptii Microsoft, fiind una din metodele clasice de control prin frica.

2. Cei care cred ca OSS inseamna totul gratis. Multi din sustinatorii OSS nu ii inteleg esenta. Accesul liber fiind esential ideii de open source este permis oricui sa se alture “miscarii”, printe sustinatorii ei intalnindu-se si “uscaturi” (desi acest eufemisim e mult prea bland uneori).

Software-ul in sine este un element (foarte complex, ce-i drept) integrat intr-un sistem mult mai mare. Poate avea rol
de infrastructura (ex: sistemele de operare, protocoalele de comunicare, bazele de date) sau rol operational (ex: o aplicatie de billing, un ERP, un sistem de proiectare 3D). Ca orice piesa dintr-un meta-sistem software-ul nu functioneaza independent ci este stans legat de alte componente.

• Ce valoare are softwareul daca nu exista hardware pe care sa fie rulat?
• Ce valoare are softwareul daca nu exista persoane pregatite pentru a-l folosi?
• Ce valoare are softwareul daca nu se portiveste cerintelor clientului?

Desigur: ZERO.

Sustinatorii OSS care cred ca totul este gratis iti vor spune:

• De ce sa-mi ceara o firma bani pe hosting facut pe Linux?
• De ce sa imi cearca bani pe o aplicatie care ruleaza pe Linux?
• De ce sa-mi ceara bani daca imi instaleaza un server Linux?

Exemplele sunt clasice si se refera la Linux, cel mai popular produs Open Source, dar pot fi extinse cu usurinta. Ce ignora aceste persoane este costul implicat pentru instalare, mentinere, pregatire, personalizare al unui sistem. Da, este gratis, TU il poti lua, il poti invata, il poti instala si il poti folosi GRATIS. Rezultatul functional (un server web, sa zicem) nu va avea cost zero, ci va cumula in costul total si pretul timpului investit de tine in downloadare, invatare, instalare si mentinere. Daca si acesta este zero, atunci este genial, oricine iti poate oferi un loc de munca unde poti lucra gratis, caz in care-ti indeplinesti visul gratuitatii. Desigur, chiar si orice persoana rationala, cu intelect sub-medie, va realiza ca software open source nu inseamna produse si servicii gratis. Am acoperit aceasta categorie si nu o voi mai trata, in cazul in care ii intalniti le puteti oferi indicatii spre usa de iesire (eu asa procedez, cu un succes nebun). Adaugati la aceasta categorie si pe cei ce vor sa migreze pe Linux ca sunt urmariti de BSA si au
ales Linuxul pentru ca “e gratis”.

Teoria apocalipsei softwareului este cealalta forma de neintelegere a modalitatilor de a face business prin OSS. Adeptii acestei teorii au niste argumente care la prima vedere par foarte solide si le e usor sa instituie teama in randul neinitiatilor. Voi detalia modelele de business din OSS ca raspuns la cele mai dese acuzatii ale adeptilor teoriei apoclipsei prin OSS:

1. E imposibil sa castigi bani cand iti dai softwareul gratuit!

Gresit: e foarte posibil sa castigi bani. Intr-adevar sansele de succes prin licentiere comerciala sunt mult mai mici in lumea OSS caci clientii s-au obisnuit sa nu fie nevoiti sa plateasca pentru software. La polul opus se afla mediile in care totul costa, exemplul cel mai hilar care imi vine in minte fiind un pachet software numit Click Yes ce face click automat pe mesajele warning generate de Outlook si care vine cu licenta comerciala Pro (40$) sau Server Edition (100$). Desigur, exista si exemple mult mai rele care demonstreaza ca pe unele platforme orice se poate vinde.

Pentru o firma care doar dezvolta software viata e mult mai grea alaturi de un produs OSS competitor. Asta inseamna ca
OSS are influente negative? La fel de mult cum un alt produs comercial mult mai ieftin ar avea influente negative. OSS
te pune sa incerci mai mult, sa oferi mai mult decat concurenta ca sa poti cere mai mult. Open Source e doar o particularitate a concurentei, cazul in care competitorul da gratis produsul si are metode alternative de castig.

2. Daca fac un produs Open Source sunt obligat sa-l dau gratuit.

Licentele Open Source nu obliga distributia gratuita. Se poate specifica faptul ca produsul este disponibil gratuit discriminatoriu, nu costa pentru utilizatorii casnici si non-business dar folosirea sa costa pentru business. Da, va putea fi folosit foarte usor fara plata unei licente. La fel de usor se poate pirata, iar costurile de vanat piratii sunt atat de mari incat nu merita oboseala pentru 99% din producatorii de software. Poti obtine o masa mare de instalari, de persoane care sa gaseasca buguri, sa vina cu idei, sa ofere testare si feedback, toate astea ar fi costat foarte mult in regim inchis.

3. Licentierea Open Source nu-mi permite sa vand produsul sub licenta comerciala in paralel.

Nimic mai fals, se poate opta pentru licenta duala. MySQL este un motor de baze de date foarte popular care s-a dezvoltat sub licenta duala, bucurandu-se de cea mai mari raspandire ai unei baze de date OSS si, de aici, multe implementari
comerciale.

4. Industria software va fi distrusa de Open Source.

Ce-ti vine in minte cand te gandesti la:

• Aparitia motorului cu abur?
• Aparitia fabricilor industriale?
• Aparitia robotilor industriali?

Progres. Nu? Asta inseamna si Open Source pentru software in general. Desigur, poti vedea aparitia motorului cu abur ca o nedreptate facuta carutasilor, fabricile ca cel mai mare rau facut atelierelor de mestesugarie, iar robotii industriali ca pe niste creaturi diavolesti care fura slujbele oamenilor. Progresul afecteaza negativ categoriile lasate in urma. Reprezentatii lor fie invata sa se adapteze noului fie mor injurand din toata inima ceea ce “i-a lovit”.

Oricum, produsele de nisa vor avea mereu o piata scumpa, comerciala, ex: transportul cu trasura, atelierul de croitorit costume si chiar super-masinile in serie mica. La fel, software scump, de nisa, va exista mereu.

Ca directie generala: Softwareul devine comoditate. Sistemul de operare nu e atat de important, importante sunt aplicatiile rulate. O aplicatie comuna, ce nu presupune inovatii extraodinare, nu justifica o investitie deosebita (ex: browser, client de mail, window manager). O simpla unealta software trebuie sa fie accesibila si disponibila, iar costul ei cat mai aproape de zero (ex: un editor de text simplu, file manager, player mp3). Sistemul de operare poate fi gratuit,
la fel compilatoarele de software, masinile virtuale, implementarile de protocoale de comunicatie – infrastructura. Ce
anume ar justifica limitarea la software comercial in acest caz? Ah, daca s-ar construi un pachet continand toate aceste unelte cu o interfata accesibila incepatorilor probabil ar avea succes comercial. De ce? Pentru ca aduce o valoare deosebita: simplificarea.

5. Pogramatorii vor muri de foame din cauza OSS.

Astazi OSS-ul cunoaste cea mai mare dezvoltare, tot astazi cea mai bine platita meserie din USA este cea de programator, iar in lumea intreaga exista o cerere mai mare decat oferta de programatori bine pregatiti. Chiar si programatorii care lucreaza la proiecte OSS sunt platiti de unele firme sau au alte modalitati de a castiga bani si programeaza din placere.

6. Fara ajutorul businessului nu exista progres tehnologic.

Afacerile care se bazeaza pe vanzarea de proprietate intelectuala incearca sa-si protejeze avantajele tehnologice si nu au niciun motiv sa le faca publice. Astfel este incetinit progresul tehnologic prin tendinta de monopolizare. Multe din contributiile majore in software vin din cercetarea sustinuta de insitutii publice (scoli, universitati, institute de cercetare). Cand a pornit FSF Richard Stallman era cercetator la MIT, iar Linus Torvalds a inceput dezvoltarea Linuxului pe cand era student in Helsinki. Nu trebuie minimizata rolul mediului academic in progresul tehnologic, risc sa spun ca deseori este cel mai important tocmai fiindca este impartial. Imaginati-va un Arhimede, Fermat sau Galois care ar fi cerut bani oricui ar fi fost interesat de rezultatele muncii lor.

7. Standardizarea impusa OSS diminueaza sansele de profit.

Una din tacticile clasice de a obtine mai multi bani dintr-o tehnologie este monopolizarea domeniului. Deseori se recurge la blocarea clientului pe o platforma pentru a putea fi taxat serios. Standardizarea distruge potentialul de blocare, clientul poate folosi alte tehnologii si poate apela la alti vanzatori. Astfel, esti nevoit fie sa reduci pretul fie
sa accepti concurenta directa. Neplacut, eh? Da, dar benefic pentru toti cei implicati. O tehnologie slaba, nestandard
si scumpa este profitabila, dar ramane proasta. Standardizarea duce la concurenta si progres sanatos. Va mai aduceti aminte de AppleTalk, TokenRing sau IPX? Tehnologii de retea care au murit datorita standardizarii la Etnernet si TCP/IP.
Sa le plangem de mila? Ar fi putut avea aproape 100% dintr-o piata ce ar fi ramas mica datorita limitarilor lor. Acum 1% din piata de Ethernet inseamna de mii de ori mai mult decat potentialul tehnologiilor moarte. Asadar, cresterea pietei poate fi mult mai profitabila decat dominarea ei cu o tehnologie slaba, iar OSS ajuta aceasta crestere.

8. Daca nu vinzi licente nu poti castiga din software Open Source.

Gresit. Poti castiga direct din:

- Implementare. Softwareul nu se instaleaza singur si nici nu se adapteaza la particularitatile clientului. Pentru asta e nevoie de implementare. Exista ERP-uri Open Source. Sunt mai bune ca cele closed source? Poate ca lipsa unui cost de licentiere le face mai ieftine, insa implementarea lor face diferenta finala, nu pretul de licentiere.
- Suport. Odata pus in productie softwareul are nevoie de intretinere, updateuri, modificari. Pentru asta exista suportul, iar in software costul sau este mai mare decat costul de licentiere.
- Dezvoltari ulterioare. Nu poti face un pachet software complex turnat pe orice situatie in care poate fi folosit, de
cele mai multe ori trebuie ajustat. Modificarile se pot taxa, fiind o sursa buna de profit.

Toate aceste metode nu presupun conceperea de software prost, cu nevoi sporite de suport, modificari sau cu implementare complexa. Cei ce sunt dispusi sa plateasca pentru software au obligatia de a-l cumpara cu suport si vor sa-l personalizeze platind, cei care nu sunt dispusi sa plateasca o sa-l fure (indiferent de licenta). Software OSS prost inseamna software nefolosit (si exista o gramada de software OSS in situatia asta).

9. Doar vanzatorii de hardware beneficieaza softwareul gratuit.

Pentru ei e o modalitate de comodizare la indemana, facand produsul final (sistemul informatic) mai simplu, mai accesibil si mai standard. Da, vanzatorii de hardware castiga de pe urma OSS-ului, dar asta nu inseamna ca ceilalti nu pot castiga. Ca tot am ajuns aici, PC-urile au ajuns standard pentru ca a fost permisa copierea si multiplicarea lor, fara a fi nevoie de licente din partea primului producator (IBM). Este cel mai bun exemplu de impact al standardelor deschise,
fiind pentru hardware ceea ce OSS este pentru software.

10. Open Source inseamna software inferior, dar prinde datorita pretului.

Produsele inferioare nu sunt folosite. Criteriul de alegere al unui produs este simplu: pret/performanta, unde pret inseamna pretul implementarii, invatarii si mentinerii. Daca un produs OSS are cateva lipsuri dar compenseaza prin conditiile de licentiere, are de castigat (ca si un produs comercial mult mai ieftin). Daca un produs OSS este slab nu va fi folosit. Software licentiat nu inseamna software mai bun, mai sigur. Dovada? Virusii afecteaza in proportie covarsitoare softwareul comercial.

11. Punerea la dispozitie a surselor inseamna inmanarea secretelui tehnologic pentru o firma de software.

Costul pentru a mentine linii de cod scrise prost este mai mare decat costul de a le rescrie de la zero. Un proiect OSS asigura transparenta, iar faptul ca poate fi vazut de mii de oameni inseamna ca problemele sale pot fi corectate mult
mai repede. Dar fi mai bine sa tinem secret? Daca ar fi sa judecam dupa numarul de vulnerabilitati gasite in sistemele
care se bazeaza pe cod proprietar, cu surse inchise, raspunsul ar fi clar: NU. Oricum, sursele in sine nu au mare pret, ci valoare adusa de software. Cand valoarea este foarte mare beneficiarii vor sa aiba acces la reteta. Va imaginati o
centrala nucleara ce ar opera niste reactii fara sa cunoasca formula care sta la baza lor? Sau un fabricant de avioane
care sa incorporeze tehnologii la care se cunosc doar rezultatele, nu si alcaturiea?

12. Firmele mici nu au sanse dezvoltand produse OSS sau concurand cu ele.

Sa spunem ca maine firma ta dezvolta produsul software perfect. Nu-ti ramane decat sa-l vinzi. Faci un site, il pui la
download si… esti fata in fata cu mai marii industriei, care au produse inferioare, mai scumpe, dar au o forta de vanzare cu care nu te poti compara. Ce faci? In cel mai fericit caz investesti mult in marketing, cam cat de mult poate o
firma mica investi, si incepi sa vinzi produsul. O sa castigi niste bani, iar asta o sa-ti permita sa investesti si mai mult in marketing. Vor aparea clientii si va trebui sa investesti mult si in suport. Greu de crezut ca vei avea o explozie, rareori se intampla. Vei ramane un peste mic intr-un lac mare si tulbure.

Iti faci produsul Open Source! Licenta duala sau ceri bani pentru uzul comercial sau vinzi suport si implementare. Il faci disponibil public OSS. Toti cei care vor sa incerce un produs ca al tau, inainte sa plateasca, il pot folosi. Toti
cei care nu sunt dispusi sa plateasca, dar au nevoie de el il vor folosi. Vei avea feedback, fara obligatia de livra suport perfect. Daca produsul e intradevar bun ajungi sa ai alaturi de tine sute de beta testeri si chiar dezvoltatori pe care nu trebuie sa-i platesti. Poti ajunge rapid sa ai o mare bucata din piata. Vei fi un peste mare intr-un lac mic si transparent. E sansa ta de a rupe picioarele regulamentar unui urias, de a comodiza o nisa de lux, de a reusi sa castigi 20% dintr-o piata de 10 milioane, dupa ce ti-ai scos din joc adversarul sau ti-ai asigurat o nisa. Merita? Eu zic ca da, asa functioneaza piata libera si economia de piata intr-o lume ideala.

Ma opresc aici. Vreau sa evidentiez expresia “schimbare de paradigma”, pe care probabil ati auzit-o deja in discursuri
de lemn de prea multe ori. OSS schimba modul in care se fac bani din software. Cei ce reusesc sa inteleaga asta descopera rapid si cum pot profita din schimbare. Cei care inca spera sa vanda software pe diskete sau CD-uri pana la adanci batraneti cu o margine imensa sunt dinozaurii erei noastre si vor muri in curand. Adaptati-va!