Dragoş Mănac

World Domination!

Them, people.

April 19th, 2006 by admin

“Treat people as if they were what they ought to be, and you help them to become what they are capable of being.”

Ieri am participat, fara sa vreau, la o discutie despre criterii de angajare eliminatorii (subiective). Culmea, criteriul de baza dupa care erau respinsi oamenii era aspectul fizic, pentru un job ce nu implica un contact direct cu clientii.

Din pacate angajarile nu sunt facute in firmele medii sau mari direct de cei ce au fondat firma. Cred ca un om care a investit in cresterea unei firme stie ca nu conteaza aspectul fizic al angajatilor. Interviurile sunt facute de multe ori de catre persoane care conduc departamentul in care exista postul disponibil. Aceste persoane sunt cele mai predispuse la greseli pentru ca nu au o reala experienta in selectia de personal.

Nu ma consider un expert in recrutare – am luat decizii de angajare pentru cateva zeci de persoane pana acum, am sustinut o multime de interviuri si am si propus cateva concedieri. Din asta am invatat cateva lucruri pe care vreau sa le impartasesc. Ignor deliberat partea de testare si evaluare a cunostintelor la un interviu de angajare si ma concentrez pe deciziile legate de:

Aspectul fizic. Pur si simplu nu conteaza. Cunoasteti oameni care refuza banii oferiti de persoane urate/neatragatoare? Eu nu. Angajatii iti aduc bani. Cate vreme businessul tau nu este legat de modeling, a angaja persoane pentru cum arata echivaleaza cu a arunca cecuri valide pe fereastra.

Mai mult, am constatat (statistic) ca cei mai buni angajati sunt cei care nu sunt foarte atragatori.

Cel mai tare departament de vanzari pe care l-am vazut pana acum era format din 20 de doamne trecute de 30 de ani si foarte plinute. O adevarata placere sa fii client, niciodata nu m-am simtit mai bine tratat.

Cel mai slab departament de vanzari intalnit era la o agentie de turism care angaja doar fete frumoase, care puteau face orice, numai vanzari nu. Am petrecut ore de cosmar incercand sa colaborez cu acei angajati.

Coincidenta sau nu, un lucru e clar: persoanele care arata bine nu sunt neaparat mai bine pregatite (deci mai utile ca angajati).

Singura impunere pe care o consider de cuviinta este cea de ordin igienic. Cred ca ar trebui impuse niste norme minime, acolo unde acestea nu se autoreglementeaza. Risti altfel sa ai o perceptie negativa (chiar ridicola) in fata clientilor.

Trasaturi psihice. Pentru mine acesta e un adevarat criteriu de selectie. Cred ca orice interviu trebuie sa aiba o evaluare psihologica (ideal, profesionista). Degeaba angajezi un profesionist daca va claca usor la orice fel de presiune.

Recomand sa evitati urmatoarele categorii de oameni:

- Cei care mereu au fost persecutati de cineva. La fostul loc de munca erau urati de colegi si subapreciati. Sunt semne clare de inadaptabilitate sociala si pot fi simptomelor unor suferinte psihice cu care nu e nevoie sa se incarce si alte persoane.

- Cei care isi vorbesc de rau fosti angajatori. Nimic nu ii va impiedica sa faca acelasi lucru cu viitorii angajatori. Eu ador povestirile cu sefii tirani si prosti.

- Cei care povestesc depsre cum am furat ceva sau cum si-au “aranjat” fostul angajator, cum i-au platit polite.

- Cei care nu sunt entuziasmati de noul job. O persoana care vine din obligatie la slujba si a carei singura motivatie este sa nu moara de foame nu se va transforma niciodata intr-un angajat remarcabil.

- Cei care nu pot lua decizii, indiferent cat de simple ar fi. Din nou, nu are rost sa explic de ce …

- Cei care nu se “lipesc”. Daca nu legi rapid o relatie pozitiva cu persoana pe care vrei sa o angajezi nu merita sa te obosesti. E gramul de subiectivism pe care oricine si-l poate permite. E imposibil sa integrezi intr-o echipa functionala o persoana care “nu se lipeste”.

Nu judeca oamenii dupa cum arata, ci dupa cum gandesc. Stiu ca suna a trusim, dar daca ignori regula asta pierzi o gramada de bani si, poate, sansa de a realiza ceva in business. Ajungi departe doar alaturi de alti oameni, iar cand iti indepartezi partenerii bazandu-te pe criterii subiective, iti ingropi singur sansele de reusita.

Posted in Afaceri, Evolutie Personala

2 Responses

  1. dan langas

    “Stiu ca suna a trusim…”
    cred ca ai vrut sa scrii “truism”

  2. Alley

    Buna. Am citit articolul tau si m-am regasit printre randuri.

    Sunt proaspat absolventa a unei Universitati (promotia 2008), vorbesc foarte bine 3 limbi straine (engleza, spaniola, franceza), posed recomandari de la profesori, am cateva reusite la CV, cateva luni muncite in strainatate, printr-un program pentru studenti, cultura generala bogata… CV-ul aproape impecabil, nu-i asa?

    De ce sunt inca somera? Pentru ca sunt supraponderala si la toate interviurile la care am fost in Romania m-au refuzat politicos sau mai putin politicos.

    Cel mai tare m-a durut cand, in toamna 2008, mergand la un interviu pentru un job de redactor stiri la un post de radio (eu terminand Jurnalismul), am dat proba de voce si proba scrisa… Au fost destul de incantati de mine, dar am pierdut jobul in fata unei fete studente in anul I la Management, care nu avea dictie deloc (se balbia incontinuu la microfon) si nici nu stia cu ce se mananca jurnalismul – pentru ca venise in fusta scurta la interviu si ii placuse aspectul ei directorului postului de radio. M-am simtit umilita; stiam ca aveam toate calificarile necesare, si o mare pasiune pentru radio. Ca sa ma simt mai “bine”, la iesirea din cladirea postului de radio, fata, foarte incantata, imi spune “Ar trebui sa tii cura de slabire toata viata ca sa arati ca mine!”

    Uite cum am fost discriminata la un job unde nu ar trebui sa conteze aspectul fizic, ci doar vocea, dictia, cunostintele in domeniu si cele generale.

Leave a Comment

Please note: Comment moderation is enabled and may delay your comment. There is no need to resubmit your comment.