“Marriage means expectations and expectations mean conflict.”

Lectia zilei: Nu amesteca viata personala cu viata de business!

Bine, bine, pe asta o stie toata lumea, sub forma “Sa nu amestecam placerea cu afacerile”. Adaugirea mea e simpla:
Fa-o doar daca esti dispus sa renunti la una din ele.
Orice antreprenor adevarat stie la care va renunta (hard fact of life).

De ce nu? Pana una alta, prietena, sotia si rudele (ea/el/ei-familia) sunt cei mai buni aliati pe care ii ai. Corect – dar nu in afaceri, ci acasa. E usor sa plangi pe umerii familiei si sa “tii cu ai tai”, insa numai … acasa. In business e penibil, iti compromite relatiile cu oricine altcineva.
La ce duce o decizie in acest sens prost luata? Intr-o ordine oarecare:

Angajatii (ceilalti) – vor fi frustrati de tratamentul peferential. Tu iti vei asuma greselile familiei si te pui intr-o pozitia in care nu poti castigi. Vei fi tentat sa iei decizii blande, la care este evidenta partinirea: asa ca iti pierzi angajatii. Daca nu esti bland risti sa iti pierzi/indepartezi familia. Lose/lose situation.

Familia – va fi nemultumita de tratamentul diferit (de cel de acasa). Chiar daca esti echilibrat, pentru ei diferenta de atitudine e evidenta si te vor judeca gresit ca infumurat, nepasator, ingrat, arogant samd.

Partenerii – vor simti conflictul si instabilitatea, implicit isi vor pune semne de intrebare, ulterior se vor indeparta.

Clientii – in argumentatii directe vor avea impresia ca sunt nedreptatiti sau ignorati. Sansele mari sunt ca sa aiba dreptate.

Asociatii (unde e cazul) – vor fi teribil de frustrati de aparitia unor egali intre egali. In cele din urma asa se pot distruge afaceri la care s-a muncit in echipa. Pun pariu ca orice persoana are o exemplificare privata la indemana.

Sumbru peisaj, des intalnit. Totusi, exista o solutie pentru cei ce vor sa amestece universul familiar cu cel de afaceri. Mai mult, solutia e simpla! Se poate rezuma astfel: Trateaza-i mai putin bine, da-le mai mult de munca, judeca-i mult mai exigent. Ca sa functioneze trebuie ca in afaceri relatiile de subordonare sa fie la fel ca in viata de familie…

Nu cred in egalitate totala. Sunt de acord cu principiul democratic/socialist care sta la baza acestei teorii, insa practic accept doar teoria sanselor egale.

Oamenii se impart in doua: conducatori si condusi. Relatiile familiale merg pe acelasi principiu. Unii pur si simplu nu sunt facuti pentru a fi lideri si prefera sa fie condusi. Altii vor sa controleze situatia, nu accepta sa fie condusi si devin lideri. Cele doua tabere traiesc in simbioza si se influenteaza reciproc. Apartenenta la una din ele transcede insa ocupatia curenta, implicit si raportarea. Va fi nenatural sa se inverseze raportul conducator/condus in business (cert: nu va functiona in cele din urma).

Familia poate fi un as in maneca in afaceri, doar daca fiecare membru isi intelege rolul si limitarile impuse de situatie. E trist si ridicol sa vezi oameni care isi schimba prioritatile/comportamentul in lucru/afaceri pe parcursul zilei in functie de indicatiile primite de la familie. Fiind in situatia asta ajungi sa-ti pierzi credibilitatea si reputatia.

Te-ai hotarat? Esti sigur ca:

• Iti poti impune un regim de acest tip?
• Mai important: Il poti impune familiei?
• Si-l pot impune cei din familie?…

DA? Atunci apuca-te de lucru, da-i bice! Daca NU poti (95% din cazuri) bucura-te ca ai facut o alegere inteleapta. Daca esti in mijlocul unei astfel de situatii si nu o stapanesti … fa o alegere, rapid, inainte ca totul sa se duca de rapa.