“Enjoy what you can; endure what you must.”

E usor sa pornesti o afacere in IT. Dupa cum zicea Tudor: “oricine isi permite un laptop si o conexiune internet”. Piedicile in a porni ceva in industria software sau a serviciilor sunt rareori de natura financiara. Stiu pentru ca m-am confruntat cu asta. Daca ai totul, vor veni si banii.

Sunt uneori in postura de a da sfaturi prietenilor ce-si incep afaceri. Eu nu mi-as cere mie sfaturi ;-) dar daca ei o fac, nu ii pot refuza. Inceperea unei afaceri este un moment romantico-idealist. Din nefericre este urmat de un moment dramatic – dusul rece al realitatii. In functie de suma cu care pornesti si de abilitatile tale, dusul vine mai repede sau mai tarziu.

Pentru mine dusul a fost in primul an de business in lumea reala. Pornisem cu o idee rafinata in barurile de pe Decebal, cu multe sperante si putini bani. Aveam chiar si un plan de afaceri – zice lumea ca e esential. Evident, planul nu a avut nici o legatura cu realitatea. Aveam si o filozofie de business: servicii ieftine si de calitate. Da, e stupida. Nefiind foarte inteligent mi-a luat ceva timp sa imi dau seama de asta. Timp in care am avut cei mai zgarciti clienti, doar eram cei mai ieftini! Apreciere pentru munca? Recunoastere profesionala? Nici vorba. M-ar fi multumit plata facturilor derizorii la timp. Nici asta nu se intampla foarte des, asa ca am acumulat o colectie impresionanta de tepe, ore de munca in zadar. Azi, le denumesc experienta si ma bucur ca am capatat-o atat de ieftin. Eram in mijlocul dusului.

Ce sa-i sfatuiesc pe cei noi in afaceri? In primul rand, sa se caleasca. Eu am avut norocul unei copilarii interesante:

• am vandut miere in piata (de la vreo 8 ani)
• am vandut legume si fructe (de mi-a venit rau)
• am vandut in magazinul parintilor mei (un esec comercial de provincie)
• am facut fotografii (la tot soiul de evenimente)
• am presat flori pentru martisoare (de mi-a venit acru)
• am tradus si dactilografiat (lucrari de diploma)
• am reparat calculatoare si am vandut componente (din asta am facut si bani)
• am tras cabluri UTP peste blocuri, strazi si biserici (chiar si de Craciun la -15C)

Astea au fost activitatile mele de minor care nu platea impozite. M-au ajutat foarte mult sa invat cum sa interactionez cu oamenii. Ai nevoie de unele calitati ca sa poti trece prin viata de business. Daca nu le ai va trebui sa le dobandesti sau risti sa iesi din joc. Cei ce nu sunt dispusi sa se schimbe sau sa se adapteze vor avea multe surprize neplacute. Logic, cel mai bun sfat pentru incepatori e sa nu se apuce daca nu pot accepta ce urmeaza.

Vorbeam mai devreme de asumarea unui rol si a responsabilitatilor. E esential, dar nu suficient. Trebuie sa accepti ca nimic nu e prea jos pentru tine si sa te comporti in consecinta. Cat timp o activitate nu e ilegala ea este nobila pentru antreprenor. Caratul cutiilor si maturatul momente de relaxare pentru un om cu experienta in afaceri.

E ciudat cum multi incepatori, chiar in timpul dusului rece, nu trec de barierele pishologice ale vanitatii inutile. Poate ca nu sunt eu in masura sa arat cuiva Calea, dar va garantez ca atitudinea too low for me este drumul spre pierzanie in afaceri. Sa nu fiu inteles gresit: nu sfatuiesc pe nimeni sa se apuce sa mature strazile ca exemplu de umilinta. Nu despre asta e vorba. Spun doar ca odata antreprenor, esti intr-un joc in care risti, pierzi, castigi uneori, dar mereu esti dispus sa lupti. In aceste conditii nimic nu e prea jos sau prea sus pentru tine, cat timp ai un ideal.

Cum poti sari peste dus? Nu stiu. Am inteles ca sunt unii care au succes din prima incercare, care merg direct pe cartea castigatoare. Eu nu sunt dintre ei si ma indoiesc ca exista asemenea persoane. Poate ca sunt pionii unor jucatori mari, dar cand pornesti de la zero e oarecum imposibil sa scurcitcuitezi sistemul (vorbeste frustrarea?).

Daca vrei sa fii antreprenor sau ai ajuns deja la dusul rece iti propun un exercitiu simplu:

3 intrebari

1. Daca ai sti sigur ca nu mai poti reveni la viata de angajat, te-ai mai apuca?
2. Ai ceva deosebit de oferit?
3. Care este destinatia? Sau, macar, cum vezi calatoria?

Ai raspunsuri la toate trei? Gandeste-te cat vrei.
Daca ai, te conving pe tine? Fii sincer.
Ai raspuns DA? Mergi mai departe.
Ai spus NU intr-un milion de feluri? Incearca sa ajungi la un DA.
Nu poti? Renunta, e cu mult mai greu decat pare.